CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Războiul văzut de fotojurnaliştii sovietici

Revista https://englishrussia.com înfățișează fotografii de propagandă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Unele dintre ele sunt bizare, altele impresionante, iar altele par pur și simplu niște falsuri de doi bani.

Să apreciem singuri, cu ochii cititorului din anul de grație 2022, cât adevăr și câtă minciună răzbate din aceste documente ale unei epoci tragice și în același timp eroice, apuse de mult…

Евгений Халдей/МАММ/МДФ

În imaginea de mai sus: luptători sovietici și iugoslavi cu steaguri naționale.

Неизвестный автор/РОСФОТО

Infanteriști ai Armatei Sovietice sub acoperirea unui tanc sunt pe cale să atace la periferia Bucureștiului. (Oare? Nu cumva Bucureștiul fusese eliberat de Armata Română cu o săptămână înaintea sosirii sovieticilor?)

Евгений Халдей/МАММ/МДФ

Distrugeri în București

Евгений Халдей/МАММ/МДФ

Oamenii jubilând în Bucureștiul eliberat. Eliberat de cine, dacă sovieticii nu au ajuns în oraș decât la o săptămână după alungarea naziștilor germani ?! Armata română a luptat împotriva fostului aliat, Germania nazistă, începând cu ziua de 23 august 1944, iar până la 28 august au fost curățate de germani Capitala și împrejurimile. La 31 august (data la care a sosit în București Armata Roșie),germanii fuseseră alungați de pe întreg teritoriul României) Se estimează că atunci au fost luați prizonieri de către români un număr de 56.000 de militari germani.

Неизвестный автор/РОСФОТО

Militari sovietici braț la braț cu cetățeni din Sofia.

Евгений Халдей/РОСФОТО

Căpitanul sovietic Dmitri Kudashov la Belgrad.

Неизвестный автор/РОСФОТО

Bătălia pentru Varșovia.

Неизвестный автор/РОСФОТО

Luptă la Budapesta.

Евгений Халдей/РОСФОТО

O familie eliberată în ghetoul din Budapesta.

Евгений Халдей/МАММ/МДФ

Budapesta.

Евгений Халдей/МАММ/МДФ

Tancuri sovietice pe străzile Vienei.

Евгений Халдей/РОСФОТО

În Viena eliberată.

Евгений Халдей/РОСФОТО

La Berlin.

Виктор Темин/МАММ/МДФ

Berlinul în flăcări.

Евгений Халдей/МАММ/МДФ

Luptători sovietici vorbind cu cetățeni berlinezi

Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri

Copiii războiului. Ce copilărie au avut și cum au trăit ei coșmarurile războiului?

Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri

Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri
Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri
Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri

Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri
Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri
Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri

Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri
Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri

Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri
Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri
Războiului nu-i pasă de bătrâni sau tineri

09/01/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

A existat o“epocă a abundenței”în România în preajma Primului Război Mondial?

Prețurile și salariile din România în Primul Război Mondial. A existat o “epocă a abundenței” pierdută în negura timpului?

După decenii de stabilitate, pace și prosperitate, viața locuitorilor din Regatul României atinsese, în preajma Primului Război Mondial, un nivel de trai nemaiîntâlnit până atunci, consemnează Matei Udrea pe blogul https://colectionaruldeistorie.ro.

Acesta nu este un mit și nici o speculație. Mărturie stau jurnalele celor care au trăit în acele timpuri și, deopotrivă, reacțiile soldaților din trupele invadatoare intrate în țară în toamna lui 1916.

România antebelică era o țară a gravelor inechități sociale, cu o mare masă a țăranilor care încă aștepta o nouă reformă agrară. Se lucra încă, în multe locuri, pe moșiile latifundiarilor, în condiții primitive, țara fiind puternic înapoiată industrial față de multe dintre țările Europei.

Gradul de analfabetism era major (peste 60% dintre soldații mobilizați nu știau să scrie și să citească). Condițiile de igienă erau precare.

Din acest punct de vedere, este inutil să judecăm prin prisma standardelor actuale ceea ce însemna „prosperitate” la vremea aceea.

Cornul abundenței. Soldații germani intrați în Muntenia se minunau de numărul orătăniilor din gospodăriile țărănești. Bulgarii au furat zeci de mii de vite în doar câteva luni

O găină costa, în 1917, între 8 și 19 lei bucata, conform lui Constantin Bacalbașa. FOTO: fotoshooting.ro

Și totuși, la momentul 1916, România era un corn al abundenței față de oricare dintre epocile de dinainte. Se făcuseră deja câteva reforme agrare (începând cu cele ale lui Cuza). Comerțul era înfloritor. Mâncarea se găsea din belșug.

Germanii intrați în țară remarcau uimiți că gospodăriile țărănești gemeau de orătănii, iar orășenii aveau la dispoziție o ofertă bogată la piață, precum și tot felul de produse nealimentare, inclusiv haine și ceasuri de lux. Constantin Bacalbașa observa: „Belșugul în care au încăput germanii în România îi face refractari serviciului militar și, mai cu seamă, războiului”.

Bulgarii au furat zeci de mii de vite după intrarea în țară, trecându-le Dunărea, laolaltă cu cantități uriașe de multe alte bunuri, de la haine și ceasuri până la icoane, bijuterii și instrumente muzicale.

În 1917-1918, pe lângă cantitățile uriașe de cereale, carne, lemn și petrol scoase organizat de germani din țară, soldații acestora aveau dreptul să trimită în Germania, lunar, lăzi cu până la 25 de kilograme de bunuri. Din acest motiv, contorizarea cantităților de mâncare scoase din România în timpul războiului pur și simplu nu se poate estima.

Informațiile statistice oficiale sunt dificil de identificat atât timp cât chiar Institutul Național de Statistică n-a publicat, în ampla lucrare „România un secol de istorie”, din 2018, date despre nivelul concret de trai al românilor din perioada 1916-1918, autorii mărturisind că le lipsesc informațiile.

În 1917, prețurile au crescut puțin față de 1916. Un an mai târziu, pe măsură ce Puterile Centrale jefuiau țara, lucrurile s-au schimbat.

Curcanul costa 30 de lei, iar ouăle – 30-40 de bani bucata în 1917

Totuși, o mărturie foarte prețioasă ne lasă jurnalul lui Constantin Bacalbașa. Ziarist și politician, acesta și-a notat conștiincios toate aspectele vieții în București în ajunul ocupației germane și pe parcursul acesteia.

În “Capitala sub ocupația dușmanului – 1916-1918” întâlnim inclusiv date concrete despre prețurile din București în acele momente.

Conform lui Bacalbașa, prețurile alimentelor, în 1917, au crescut față de ce fusese cu un an înainte (când în România încă era pace), dar nu cu mult.

Situația s-a schimbat în 1918, pe măsură ce Puterile Centrale jefuiau sistematic de resurse țara. În 1918, în teritoriile ocupate s-a instaurat foametea, iar prețurile au explodat.

Aprovizionarea se făcea, în perioada antebelică, de la piață și din micile magazine de cartier, băcănii aparținând unor mici patroni, unde clienții puteau să bea și o cinzeacă sau un țap de bere. Timpul avea răbdare cu oamenii. FOTO: fotoshooting.ro

Perioada de până în 1916 a fost una mai bună pentru populația de rând, în România, decât deceniul ce a urmat Marii Uniri. Distrugerile provocate de război, datoriile țării, jaful pe care-l făcuseră germanii, bulgarii și austro-ungarii, laolaltă cu dificultățile generate de integrarea noilor provincii, au făcut ca nivelul de trai să înregistreze o scădere până spre sfârșitul anilor 1920.

Apoi, se știe, a venit marea criză economică a anilor 1929-1933, care a dus la tăieri masive de salarii în administrație (au fost 3 “curbe de sacrificiu”), rezultând o nouă perioadă dificilă pentru populație.

În acest context, merită analizat cu cifre concrete mitul popular “înainte era mai bine”. Ideea unei “perioade de aur”, a unui Eden plasat undeva, înapoi, în timp, într-o epocă pierdută din varii motive, este prezentă nu doar în România, ci și în multe alte țări. Cât de apropiată de adevăr este această imagine, ne pot arăta cifrele.

Am realizat o comparație a prețurilor date de Bacalbașa pentru unele sortimente de alimente cu cele existente în România la data când apar aceste rânduri – februarie 2021.

Un „salariu bun” în 1916 era de aproape 400 de lei. Pâinea era 65 de bani, cartofii – 50 de bani, carnea de vită – 6 lei.

Târgul Moșilor, actualul Bucur Obor, la începutul anilor 1900

Dar, mai întâi, salariile.

Un “salariu bun” (deci peste medie), scrie economica.net, era de aproape 400 de lei în 1916.

În 2021, salariul mediu în România este de peste 3.300 de lei. Deci, de circa 8 ori mai mare.

Pentru o evaluare mai apropiată a situației, am comparat și paritatea leului cu principalele valute ale momentului în 1916 și 2021.

Tabelul cu prețurile comparate.

Trebuie ținut cont că Bacalbașa a prezentat prețurile din timpul verii, când alimentele sunt mai ieftine, în timp ce al doilea rând al tabelului conține prețurile consemnate iarna.

Din acest motiv la cartofii noi am trecut prețul din vara anului 2020, iar la unele produse (spanac, fasole, mazăre) am folosit prețurile pentru alimentul congelat.
Ar mai fi de adăugat că prețurile expuse pe al doilea rând al tabelului sunt cele întâlnite la supermarketuri și hipermarketuri. Unele dintre mărfuri pot fi cumpărate ceva mai ieftin de la piață.

22/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

Inamicul spaniol al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 635x0_samoi.jpg

Cum a afectat pandemia de gripă spaniolă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Mărturii istorice inedite.

Marea Unire de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 s-a desfăşurat în plină pandemie de gripă spaniolă, boala care a omorât în perioada 1918 – 1919 peste 50 de milioane de oameni în întreaga lume.

Istoricul Tudor Roșu, de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, a efectuat o cercetare inedită despre un subiect foarte puțin abordat până acum: modul în care s-a desfășurat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, în plină epidemie de gripă spaniolă.

Documentul a fost inclus şi în volumul ”1 Decembrie 1918”, publicat de acesta în 2020.

Gripa spaniolă este considerată cea mai letală pandemie din istoria umanităţii, după Moartea neagră, din secolul al XIV-lea. Caracteristica neobişnuită a gripei spaniole a fost că a produs o mortalitate mai mare în rândul tinerilor adulţi (20 – 40 de ani) decât oricare altă gripă. Se estimează că cel puţin 10% dintre cei îmbolnăviţi au decedat. Gripa s-a extins rapid după întoarcerea soldaţilor de pe front.

Cercetătorii cred că sistemul imunitar ale soldaţilor era slăbit datorită tensiunii luptelor, atacurilor chimice, mărind astfel probabilitatea de a se contracta boala. Cauza bolii nefiind încă cunoscută, mijloacele de tratament au fost reduse, de cele mai multe ori tradiţionale: chinină, aspirină, ceaiuri, tonice cardiace (camfor) etc.

ROMÂNII SIMPLI SE APĂRAU CU MĂRGELE DIN CĂŢEI DE USTUROI

În octombrie – noiembrie 1918, în România şi în Transilvania, era perioada maximă de răspândire a epidemiei, la fel ca şi în restul Europei. În aceste condiţii epidemice cu totul deosebite a trebuit organizat evenimentul de la Alba Iulia, care a adunat peste 100.000 de români. Autorităţile au pregătit patru puncte de prim ajutor unde cei care aveau nevoie primeau tratament medical.

În urmă cu 102 ani au existat puţine măsuri de protecţie, masca fiind la momentul respectiv o mare necunoscută pentru locuitorii Transilvaniei.

”Măsurile profilactice trebuie contextualizate, fireşte, în mentalitatea epocii, cu imperativele acelor zile de noiembrie târziu. Decalajul faţă de statele apusene, unde se încercau metode moderne de profilaxie, de la măşti de protecţie la izolarea celor afectaţi, e vizibil.

În spaţiul transilvan, după unele mărturii ale evenimentului de la 1 Decembrie, oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căţei de usturoi, în speranţa prevenirii gripei. Ideea de izolare, de a nu călători, bolnav fiind, nu exista.

”Desigur, în prezent astfel de exemple ar fi total negative, percepute ca facilitând răspândirea gripei, dar la 1918 paradigma era cu totul alta. Vocea Albei Iulia era mai puternică. Prin urmare, cei care au absentat chiar nu au putut fac deplasarea, fizic vorbind. Dorinţa de a lua parte la Adunarea Naţională a pierdut, în numeroase cazuri, în faţa incapacităţii fizice generate de boală”, afirmă istoricul.

DELEGAŢI BLOCAŢI ACASĂ DE PANDEMIE

Cu boala spaniolă ”pretutindeni”, organizarea Adunării Naţionale a avut de suferit. Mai mulţi delegaţi ce trebuiau să reprezinte naţiunea română au lipsit de la Alba Iulia, îmbolnăvindu-se, foarte probabil, în răstimpul trecut de la delegarea lor ca reprezentanţi ai naţiunii (cele mai multe alegeri s-au organizat în 25-27 noiembrie) şi data programată pentru călătoria la Alba Iulia (în general, 29-30 noiembrie).

”Foarte posibil ca un anumit segment de deputaţi să fi lipsit de la Alba Iulia fără să fi înştiinţat comitetul organizatoric de acest lucru printr-o telegramă, după cum e la fel de posibil ca anumite telegrame sau altfel de documente, care anunţau lipsa unor deputaţi, să se fi pierdut. De asemenea, unii dintre cei care îşi anunţau lipsa nici nu apar în credenţionale/mandate, semn că între timp au fost înlocuiţi, ori de supleanţi, ori de alte persoane, iar credenţionalele schimbate.

Oricum, e imposibil de stabilit numărul celor care au absentat pe caz de boală doar în baza documentelor existente. O bună parte s-au păstrat în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia”, completează istoricul de la Muzeul Unirii. Telegramele sau scrisorile păstrate conţin de obicei următoarele informaţii: anunţă regretul de a nu putea participa; motivează cu efectele bolii, menţionând adesea şi că e vorba de gripă; subliniază, aproape în fiecare caz, că sunt de acord cu deciziile ce urmează să se ia, ori, în mod explicit, vorbesc despre unirea cu România, ruperea de unguri etc.

TEORIA GAZELOR DIN RĂZBOI

Ca şi în prezent, cu referire la pandemia de COVID-19, şi în urmă cu 102 ani existau multe teorii cu privire la originea bolii. Una dintre acestea susţinea că gripa era provocată de gazele de la front.

„Epidemia spaniolă – după părerea unui fisiolog german, nu e causată de baccili, ci de gazele veninoase, întrebuinţate pe câmpul răsboaielor ani de-a rândul, ca mijloace de luptă, cari apoi s-au estins şi au saturat în o măsură oarecare întreaga pătură de aer ce înveleşte globul pământesc. Cazurile de boală spaniolă au în adevăr aspectul otrăvirilor cu masse. Oricât de îndrăsneaţă şi aventurioasă nu s-ar părea teoria fisiologului, nu se poate chiema absurdă, dacă ne cugetăm câte milioane de mc de gaze rărite, toate ceva mai grele decât aerul, au fost răspândite de vânturi în întreaga atmosferă. E deci probabil că şi în starea de azi a lor foarte rărită sunt otrăvitoare. (…) teoria gazelor, dacă se dovedeşte de adevărată, va arunca o lumină nouă asupra barbariilor împreunate cu răsboiul”, scria în 1918 ziarul Românul.

Inamicul spaniol al Unirii

de TUDOR ROȘU

Principalul dușman al participării la Adunarea Naţională de la Alba Iulia a fost gripa spaniolă.

Majoritatea celor care au absentat de la adunarea din 1 decembrie au dat vina pe această molimă teribilă, despre care se crede că a provocat undeva între 50 și 100 de milioane de decese în cursul anilor 1918-1919, oricum, cel puțin dublu față de numărul total de victime produse de Primul Război Mondial, cu militari și populație civilă la un loc.

Sociologul și filosoful Max Weber, pictorul Gustav Klimt, scriitorul Guillaume Apollinaire, prințul Eric al Danemarcei, dar și, probabil, Eremia Grigorescu sunt printre personalitățile cu faimă care au sfârșit de gripă spaniolă.

Caracteristica neobișnuită a gripei spaniole a fost că a produs o mortalitate mai mare în rândul tinerilor adulți (20-40 de ani) decât oricare altă gripă.

Se estimează că cel puțin 10% dintre cei îmbolnăviți au decedat. În ciuda numelui de “gripă spaniolă” e improbabil să fi pornit din Spania; cercetări mai recente îi găsesc originatul în China (1).

Luna octombrie 1918 a reprezentat, la nivel mondial, climaxul pandemiei, “luna de groază”(2). În capitala de atunci a transilvănenilor, Budapesta, o treime din populație se îmbolnăvise, iar 50-100 de oameni mureau zilnic.

Dar și lunile noiembrie-decembrie 1918 și primele luni din 1919 au produs cifre dezastruoase.

Ziarul Alba Iulia nota, în ajunul Crăciunului din 1918: “Boala spaniolă bântuie pe mai departe și la sate și la orașe. În Pesta, într-o singură zi, s-au îmbolnăvit 413 și au murit 54” (3).

Boala s-a manifestat puternic și în tot în spațiul românesc. Chiar Regina Maria a fost foarte afectată de boală, cu un climax la o săptămână după 1 decembrie.

Regina a lăsat şi o descriere plastică a modului de manifestare a bolii:

“Am fost bolnavă, foarte bolnavă. Pe neașteptate, aproape fără să-mi dau seama, parcă m-a izbit ceva în spate și m-a pus jos, tocmai când lumea voia să petreacă cu mine.

M-am îmbolnăvit, oribil, dureros, așa cum n-am mai fost niciodată. Au fost zile chinuitoare de febră și stare proastă, de slăbiciune, de înspăimântător delir și insomnie, de am crezut că o să-mi ies din minți. Deci așa arată faimoasa gripă spaniolă! […] Văzându-i pe alții murind în jurul meu, toată lumea tremura pentru mine”.

“Cu boala spaniolă pretutindeni”(4), organizarea Adunării Naționale a avut de suferit. Mai mulți delegați ce trebuiau să reprezinte națiunea română au lipsit de la Alba Iulia, îmbolnăvindu-se, foarte probabil, în răstimpul trecut de la delegarea lor ca reprezentanți ai națiunii (cele mai multe alegeri s-au organizat în 25-27 noiembrie) și data programată pentru călătoria la Alba Iulia (în general, 29-30 noiembrie).

Măsurile profilactice trebuie contextualizate, firește, în mentalitatea epocii, cu imperativele acelor zile de noiembrie târziu. Decalajul față de statele apusene e vizibil, unde se încercau metode moderne de profilaxie, de la măști de protecție la izolarea celor afectați.

În spațiul transilvan, după unele mărturii ale evenimentului de la 1 decembrie, oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căței de usturoi, în speranța prevenirii gripei. Ideea de izolare, de a nu călători, bolnav fiind, nu exista.

Exemplul octogenarului Gheorghe Pop de Băsești, care a călătorit spre Alba Iulia într-o stare avansată a bolii, a fost perceput ca unul vecin cu eroismul. El a ajuns în orașul unirii în 30 noiembrie, “dar oboseala drumului l-a doborât la pat. Cu toată febra ce-l muncea, el s-a ridicat, a venit să prezideze Adunarea Națională și să-i binecuvânteze rostul fericit” (5).

Și Ștefan Cicio Pop, președintele Consiliului Național Român, deci cel mai important om al Transilvaniei la acel moment, era departe de deplinătatea forțelor sale fizice, căci medicii îi interziseseră să părăsească patul și îl considerau grav bolnav, dar, își amintea el cu mândrie, “boala nu m-a putut opri” (6).

Ştefan Cicio Pop fusese bolnav de mai devreme din noiembrie, aducând gripa de la Budapesta (7).

Desigur, în prezent astfel de exemple ar fi total negative, facilitând răspândirea gripei, dar la 1918 paradigma era cu totul alta. Vocea Albei Iulia era mai puternică. Prin urmare, cei care au absentat chiar nu au putut face deplasarea, fizic vorbind.

Dorința de a lua parte la Adunarea Națională a pierdut, în numeroase cazuri, în fața incapacității fizice generate de boală. “Gripa spaniolă, care abia cu șase săptămâni în urmă mi-a răpit soția, s-a înstăpânit și asupra mea, trântindu-mă la pat.

Cuprins de patru zile de ferbințeli, zadarnic caut leacul care să mă pună în picioare, ca să pot și eu să merg la Alba Iulia pentru a mă achita de îndatorirea mea ca român cinstit și ca delegat al bisericii mele naționale”, se confesa un delegat, căutând resurse pentru a face deplasarea (8).

Foarte posibil ca un anumit segment de deputați să fi lipsit de la Alba Iulia fără să fi înștiințat comitetul organizatoric de acest lucru printr-o telegramă, după cum e la fel de posibil ca anumite telegrame sau altfel de documente, care anunțau lipsa unor deputați, să se fi pierdut.

De asemenea, unii dintre cei care își anunțau lipsa nici nu apar în credenționale/mandate, semn că între timp au fost înlocuiți, ori de supleanți, ori de alte persoane, iar credenționalele schimbate.

Oricum, e imposibil de stabilit numărul celor care au absentat pe caz de boală doar în baza documentelor existente. O bună parte s-au păstrat în colecțiile Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia.

Aceste telegrame sau scrisori conțin de obicei următoarele informații: anunță regretul de a nu putea participa; motivează cu efectele bolii, menționând adesea și că e vorba de gripă; subliniază, aproape în fiecare caz, că sunt de acord cu deciziile ce urmează să se ia, ori, în mod explicit, vorbesc despre unirea cu România, ruperea de unguri etc.

Spicuim în continuare din aceste documente:

  • “din cause sanitare nu pot participa trupește la cel mai strălucit act istoric al poporului român”, se arăta în scrisoarea protopopului Ioachim Muntean din Agnita;
  • Protopopul Iovian Andreiu din Gârbou (Sălaj): “Regret că din causă de morb nu pot participa la marea serbare”;
    “reținut prin morb de la participare”, anunță protopopul Dobre;
  • “țintuit la pat de tot, regret absența”; “morbos fiind”;
  • “împiedicat din cauza morbului ce domnește în familia mea…”;
  • “În urmarea morbului spaniol de peste trei săptămâni și a urmărilor ulterioare ale acestuia, cu adâncă părere de rău…”;
  • “Zac în boală spaniolă cu aprindere la plumâni […] sufletește însă sunt cu voi iubiți frați români și cu tot focul și căldura sufletului […] aderez la hotărârea Constituantei”, anunța Ioan Sociu din Sibiu;
  • “Regretăm căci din cauza morbului ce ne stăpânește nu putem lua parte personale la marea adunare națională română, cu sufletul suntem însă între d-voastre”, transmiteau preotul Nemeș și învățătorul Chintoanu din Satu Nou al Bârsei;
  • “Regret mult, că bolnav fiind, nu pot lua parte personal… Vă asigur însă că sunt cu sufletul în mijlocul fraților mei…Întreaga mea ființă este stăpânită de idealul…”, anunța Vasile Stan din Sibiu;
  • La fel, au anunțat boala: președintele Reuniunii meseriașilor sibieni, Victor Tordășianu, apoi protopopul Tămaș din Popești (Bihor), Coriolan Papp din Oradea, Petruțiu din Chișinău-Criș (“bolnav, legat de pat”), avocatul Grozda din Buteni, Arad (“bolnav [de gripă] spaniolă, plâng că nu pot fi de față”), Romul Cândea din Cisnădie (“din cauza unui morb îndelungat”) (9).

Chiar și fără cei blocați la pat, Adunarea Națională de la Alba Iulia s-a ținut și a avut participanți chiar mai numeroși de cât era estimat, cel puțin 120.000.

Pe Câmpul lui Horea, unde a stat mulțimea, au funcționat pe parcursul Adunării și 3 sau 4 puncte sanitare, organizate de medicii orașului. Dar, despre asta, cu altă ocazie.

Note:

1 Mark Osborne Humphries, The Last Plague: Spanish Influenza and the Politics of Public Health in Canada, Toronto University Press, 2013, p. 71-72.
2 Emil Pop, “Suflet și adevăr”, în Din lunga timpului bătaie. Anul 1918 în amintirile unor martori oculari, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1978, p. 30 (și Emil Pop a fost pus la pat de gripă).
3 Alba Iulia, an I, nr. 3, 24 decembrie 1918, p. 4.
4 Libertatea, Orăștie, XV, 4, 22 nov./ 5 dec. 1918.
5 Silviu Dragomir, “Un sfert de veac de la Unirea Transilvaniei”, în Marea Unire a românilor în izvoare narative, ediție de Stelian Neagoe, București, Ed. Eminescu, 1984, p. 278.
6 Ștefan Cicio Pop, “Zile istorice, zile de glorie”, în Idem, p. 557.
7 Ani Cicio Pop Birtolon, “Noaptea și fulgerul”, în Din lunga timpului bătaie…, p. 237-238.
8 Colecția de documente a Muzeului Național al Unirii, Documentele Unirii, tom IV, p. 11 – scrisoarea protopopului Adrian Deșeanul.
9 Colecția de documente a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, Documentele Unirii, în volumele IV și VI.

Surse:

https://www.timpul.md/articol/cum-a-afectat-pandemia-de-gripa-spaniola-marea-unire-de-la-1-decembrie-1918–marturii-istorice-inedites-161464.html.

https://www.g4media.ro/inedit-cum-s-a-desfasurat-marea-adunare-nationala-de-la-1-decembrie-1918-in-plina-epidemie-de-gripa-spaniola

02/12/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: