CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MĂRȚIȘORUL

1 martie – Românii serbează Mărţişorul

Astăzi, în România și R.Moldova , se sărbătorește Marțișorul. Femeile si fetele primesc în dar  marțișoare pe care  le poarta pe toata durata lunii martie, ca semn al sosirii primaverii.

Martișorul este un mic obiect de podoaba legat cu un șnur impletit dintr-un fir alb si unul roșu.

Originile sarbatorii mărtișorului nu sunt cunoscute exact, dar cercetarile arheologice din România au scos la iveala amulete asemanatoare cu mărtișoarele datând de aproximativ 8.000 de ani, când se crede că amuletele formate din pietricele vopsite in alb si rosu erau purtate la gât.

Știm că la geto-daci Anul Nou incepea la 1 martie, și că astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

În vechime, pe data de 1 martie, martisorul se dăruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Șnurul de martisor, alcatuit din doua fire de lână răsucite, colorate in alb si roșu, sau în alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Șnurul era fie legat la mână, fie purtat pe piept. El se purta de la 1 martie pâna cand se aratau semnele de biruință ale primaverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireșii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărțișorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa aducă noroc, fie era aruncat in direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele și dă-mi albetele”.

Se crede ca aceasta va aduce belșug în casele oamenilor.

Cu timpul, la acest șnur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martișorul ajunge sa fie un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui, scrie https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/martișorul-origine-semnificatie

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat marțișorului afirma: “scopul purtării lui este sa-ti apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Țăranii pun copiilor mărtisoare ca sa fie curați ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Se zice ca daca cineva isi pune o dorinta in timp ce atarna martisorul de pom, aceasta se va împlini. În unele județe ale României, mărțisorul este purtat doar primele două săptămâni.

In localitatile transilvanene martisoarele sunt atarnate de usi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele. In Dobrogea martisoarele sunt purtate pâna la sosirea cocorilor, apoi aruncate in aer pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata.

În zona Moldovei pe 1 martie se ofera mărțisoare băietilor de către fete, acestia oferind la rândul lor fetelor mărtisoare în ziua de 8 martie.

Obiceiuri asemănătoare se pot intâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria, Macedonia și Albania.

În continuarea acestei sărbători, românii numesc primele nouă zile ale lunii martie „babe”, considerându-le zilele Babei Dochia. Este vremea în care fiecare femeie își alege o babă pentru a afla cum îi va fi sufletul și norocul pâna la sosirea babelor din anul următor. Astfel, zilele luminoase, însorite sunt aducătoare de fericire, noroc și belsug, în timp ce vremea rece, cu ploi și ninsori înseamna lacrimi, necazuri, sărăcie, neîmpliniri:  „dacă timpul nu e bun, baba e rea”.

În funcţie de vreme, va afla cum va fi pentru ele anul respectiv.

Mărțișorul se confecționează astăzi din orice si poate să semnifice orice.

Doamna Irina Nicolau, folcloristă și eseistă, fostă directoare a Muzeului Țăranului Român spunea:

“Cândva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o babă a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghețat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.

Publicitate

01/03/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MĂRȚIȘOR !

 

 

 

 

În calendarul vechi, 1 Martie marca începutul unui Nou An încă de pe timpul romanilor, fiind sărbătorit în această zi până la începutul secolului al XVIII-lea. 

Venirea primăverii era un prilej de cinstire a zeului Marte, care nu era doar zeul războiului, dar și stăpânul forțelor naturii, dar și zeul fertilității și vegetației, o dualitate remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război.  

Prima zi din luna martie, începutul primăverii, este momentul în care noi românii celebrăm  prin tradiție Mărțișorul.

Micul simbol al primăverii, legat cu fir împletit roșu și alb, purtat în piept sau la mână de către fete și femei, are o istorie veche pe acest pământ. Împreună cu mărțișorul, se oferă  adesea fetelor și femeilor și  flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind  ghiocelul.

Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români, aromâni și meglenoromâni, cât și la bulgari (sub numele de Martenița), este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii.

In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele său de origine latină indică altceva.

Cercetări arheologice efectuate în România la Schela Cladovei, unde  a fost descoperită cea mai veche civilizaţie a Europei, cu o vechime de aproximativ 10.000 de ani, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul.

Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.

Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.

 

 

 

 

 

 

În vechime,  mărțișorul era o monedă de aur sau de argint, atașată la o sfoară subțire făcută din două fire răsucite, una roșie și alta albă ( sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și care era purtată în general de persoanele sensibile (copii și fetele tinere). Exista credința, conform căreia, această amuletă aducea noroc și fericire.

Principala semnificatie a martisorului a ramas aceeași de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii și al revenirii la viață. Despre Marțisor sunt multe legende care încearcă să explice originea și care se pierd în negura timpurilor.

Traditiile și cultura românească pastrează cu grijă memoria stramoșilor, astfel că printre miturile importante ale romanilor îl vom intâlni alături de “Miorița” și pe cel al “Babei Dochia”, aceasta fiind în strânsă legătură cu data de 1 Martie și cu mărțișorul.

 Într-adevăr, mărțișorul ține de tradiția Dochiei. Este făcut din două fire colorate și răsucite, simbolizând iarna și vara, de care se agață o monedă de aur, argint sau din alt metal.

După unele informații etnografice, în vechime șnurul se împletea din lână albă și neagră, fără să mai fie înnobilat cu monede sau, în condițiile contemporane, cu obiecte artizanale.

Șnurul reprezenta „funia anului” care împletea zilele celor două anotimpuri de baza, iarna și vara. Toate tradițiile despre Dochia întăresc ideea ca românii au avut un an structurat pe eterna opoziție a contrariilor: lumina – întuneric, vara – iarna, cald – frig, fertilitate – sterilitate, viata – moarte.

În legendele Dochiei sunt amintite, aproape fără excepție, vara și iarna. De altfel, simbolul anotimpului cald erau fragii care se coc vara și nu primăvara.

În vechime, pe data de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor – fete și băieți deopotrivă. Șnurul de mărțișor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Șnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept.

El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireșii, vin berzele sau rândunelele.

Atunci, mărțișorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negrețele și dă-mi albețele”.

Mărțișorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoși și curați ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr.

Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că și copilului îi va merge bine în viață.  

În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor.

Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțişorul de pom, aceasta se va împlini.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La începutul lui aprilie, în mare parte a satelor României, pomii sunt împodobiți de mărțişoare.

În Transilvania, mărțișoarele se atârnă de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

 

In zilele noastre mărțisoarele au pierdut mult din semnificatie și simbolistică…Ele se confecționează dintr-o mare varietate de materiale, inclusiv din mase plastice sau sticlă.

 Acum noi nu mai credem în puterile lor magice, dar din semnificatia mărtișorului a rămas asocierea lui cu bucuria venirii primăverii, dorința de a transmite  norocul, de a aduce fericirea, sentimentul de iubire, simpatie, prietenie al celui care îl dăruiește doamnelor și domnișoarelor dragi.

Timpurile se schimbă, dar tradiția mărtișorului străbate vremurile rămânând de la o generație la alta un simbol peren al iubirii față de frumoasele noastre și al bucuriei reîntâlnirii cu Primăvara.

Simbolic, mărțisorul este una din legăturile noastre cu cei de demult și cu cei care vor veni și așa trebuie să rămână…

 

 

 

 

01/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

1 martie – Românii serbează Mărţişorul

 

 

 Imagini pentru fete cu mărţişor photos

 

 

 

 

 

1 martie – În  România  se serbeaza Mărţişorul

 

Astazi, in România este Marţişorul, o sărbătoare în care femeile si fetele primesc şi poartă mărţişoare, ca semn al sosirii primaverii.

Mărţişorul este un mic obiect de podoabă, legat cu un şnur impletit dintr-un fir alb si unul roşu, un calendar simbolic care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, dăruit la 1 martie, de ziua Dochiei, străvechiul început de an agrar.

După unele tradiţii, firul Mărţişorului, este tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăvara, la naşterea anului agrar.

Întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că acesta este un obicei străvechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, preluat apoi şi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, putem spune că este o moștenire românească, chiar dacă numele său provine din limba latină, cele mai vechi dovezi ale acestei tradiții datând de acum 8000 de ani, fiind vorba despre pietricele amuletă găsite de arheologi la Schela Cladovei, în Mehedinți, vopsite în alb și roșu, culori a căror împletire simbolizează geneza și regenerarea vieții

Romanii serbau începutul anului în prima zi a primăverii, în luna lui Marte (zeul războiului, ocrotitorul turmelor, al câmpului şi al al fertilităţii, considerat tatăl gemenilor Romulus și Remus, fondatorii tradiționali ai Romei).

Se mai spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire şi că roşul semnifică  iarna, iar albul – primăvara.

Lor li se adaugă şi alte simboluri, cum ar fi trifoiul cu patru foi, potcoava, coşarul sau inimiora. Mărţişorul este purtat pe haină, la vedere, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.

Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înţelepciunii bărbatului. Şnurul mărţişorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două.

Alte surse, spun că  mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui. Erau purtate până când înfloreau copacii, apoi erau atârnate de crengile acestora.

Obiceiul s-a păstrat până în timpurile noastre.

Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima dată într-o lucrare a lui Iordache Golescu, boier cărturar şi om de stat român (1768- 1848). 

Se crede ca aceasta va aduce belşug in casele oamenilor. Se zice ca dacă cineva îşi pune o dorinţa în timp ce atârna martisorul de un pom, aceasta se va implini. In unele judeţe ale României, marţişorul este purtat doar primele două saptamâni.

In localitaţile transilvanene marţisoarele sunt atârnate de uşi, ferestre, sau chiar de coarnele animalelor din gospodărie, pentru a speria duhurile rele.

In Dobrogea marţisoarele sunt purtate pana la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea sa fie mare si înaripată.

In zona Moldovei, pe 1 martie fetele sunt acelea care oferă mărtişoare baieţilor , aceştia oferind la rândul lor fetelor marţisoare în ziua de 8 martie.

Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor la fraţii noştri aromâni, în Bulgaria vecină (unde poartă numele de Marteniţa), în Macedonia şi Albania.

În continuarea acestei sărbători, românii numesc primele nouă zile ale lunii martie „babe”, considerându-le zilele Babei Dochia. Este vremea în care fiecare femeie își alege o babă pentru a afla cum îi va fi sufletul și norocul pâna la sosirea babelor din anul următor. Astfel, zilele luminoase, însorite sunt aducătoare de fericire, noroc și belsug, în timp ce vremea rece, cu ploi și ninsori înseamna lacrimi, necazuri, sărăcie, neîmpliniri:  „dacă timpul nu e bun, baba e rea”.

În funcţie de vreme, va afla cum va fi pentru ele anul respectiv.

Zilele babelor se încheie pe 9 martie, când vine la rând la finalul acestui ciclu, ziua denumită popular Moşi, Mucenici, a Sfinţilor 40 de mucenici din Sevastia.

 

 

 

 

01/03/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: