AMAZOANELE ROMÂNE ALE CERULUI DIN ESCADRILA ALBA

 

 

 

Escadrila Albă (mai târziu Escadrila 108 Transport uşor), a fost numele unei unităţi româneşti de avioane sanitare pilotate de femei, care a activat în timpul celui de-al doilea război mondial.

In perioada celui de-al doilea razboi mondial, Romania a fost singura tara din lume care a dispus de avioane sanitare pilotate de femei – Escadrila Alba.
Dupa instaurarea regimului comunist, destinul fetelor a fost inchisoarea sau, in cel mai bun caz, eliminarea din aviatie si marginalizarea.

Celebre inca din  anii razboiului, aceste aviatoare au intrat intr-un complet anonimat in primele decenii postbelice, fiind redescoperite, dupa 1989.

Ideea înfiinţării unei escadrile sanitare care să aibă ca piloţi femei i-a aparţinut prinţesei Marina Ştirbey.

A fost creată după modelul organizaţiei finlandeze Lotta Sward.

 

 

 

 

Foto: Printesa Marina Stirbey Brancoveanu, prima femeie romana posesoare a brevetului de pilot militar. A fost fiica printului George Stirbei (fratele lui Barbu Stirbey, maresal al Curtii regale) si a Elisabetei. Nepoata lui George Valentin Bibescu si verisoara lui Bazu Cantacuzino, doi aprigi piloti, si a obtinut brevetul de pilot gr. II, in 1935, dupa un stagiu la Scoala de Pilotaj, condusa de Ioana Cantacuzino.

 

In anul 1938, conducerea Ministerului Aerului si Marinei s-a interesat de femeile-pilot brevetate in scolile civile de aviatie existente in tara. Acestea au fost solicitate sa execute zboruri in cadrul manverelor militare de la Galati.

Dupa doua saptamani de “campanie”, aviatoarele Mariana Dragescu, Nadia Russo (Bossie) si Virginia Thomas au primit certificate prin care erau considerate apte pentru a participa la misiuni de razboi.

Escadrila a început să funcţioneze ca urmare a cererii adresate Ministerul Aerului de către Marina Ştirbey în anul 1939.

În acea perioadă România a fost singura ţară din lume ce dispunea de o astfel de escadrilă.

Aceasta era formată din avioane mici, tip RWD-13, de fabricaţie poloneză. In scriptele Armatei Romane, escadrila figura cu denumirea militara de Escadrila Sanitara, iar menirea ei pe Frontul de Est era sa transporte ranitii foarte grav, care aveau nevoie de interventii chirurgicale imediate, la spitalele din zona interioara.  

Denumirea de Escadrila Alba, disputata de mai multi autori, se pare ca i-ar apartine  jurnalistului italian Curzio Malaparte, celebrul autor al cartii “Tehnica loviturii de stat”, despre care se stie precis ca s-a aflat in documentare si pe frontul romanesc, in special prin zona Moldovei.

La 18 septembrie 1941, soldatul Ion Pascu semnala in gazeta militara “Soldatul”, faptul ca “un reporter de razboi italian a scris in ziarul lui” despre componentele escadrilei, “in premiera folosind acest termen”.

 

 

 

 

Virginia Dutescu

 

 

Cu toate că aparatele de zbor aveau însemnele unor avioane sanitare, sovieticii nu au ţinut cont de acest aspect şi au atacat aceste avioane ca pe orice alt tip de avion militar.

Prin urmare, la sfârşitul anului 1941 avioanele escadrilei au fost vopsite în culori de camuflaj.

 

 

 

 

 

Smaranda Braescu

 

 

 

Numele escadrilei îşi are originea în faptul că avioanele sanitare erau vopsite în totalitate în alb. Avioanele aveau aplicate cruci roşii pe fuzelaj şi aripi.

 

 

 

Irina Burnaia (Irina Cioc)

 

 

 

Din Escadrila Albă au făcut parte la început aviatoarele:  Mariana Dragescu,Virginia Dutescu, Nadia Russo, Marina Stirbey si Irina Burnaia.

 

 

 

Mariana Dragescu

 

În august 1942, Escadrila Albă este redenumită Escadrila 108 Transport Uşor.

Escadrila este mutată la Stalingrad, pe aerodromul de la Kotelnikovo, iar mai apoi la Plodovitoje şi celorlalte aviatoare li se alătură Viktoria Pokol, Maria Nicolae, Stela Huţan şi Smaranda Brăescu.

 

 

 

Stela Hutan Palade

 

 

Escadrila Albă a fost cunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Despre această unitate a aviaţiei române au fost scrise articole în ziare precum Aripi româneşti, Tempo, România aeriană, Hamburger Illustrierte, Berliner Illustrierte Zeitung.

 

 

Nadia Russo

 

Desi fetele din escadrila nu erau luptatoare in acceptiunea larga a cuvântului, misiunile lor intr-un spatiu aerian ostil erau cat se poate de periculoase; fetele si avioanele pe care le pilotau erau pandite la tot pasul de artileria antiaeriana, de tragatorii izolati si, mai ales, de avioanele de vanatoare dusmane care, oricum, aveau in dotare aparate mult mai bune ca ale lor.

 Faimoasele  luptatoare  si-au trait viata pe muchie de cutit. Nu intamplator, ele au purtat uniforma asemanatoare celei militare, purtand gradul de sublocotenent, deoarece in caz de cadere in captivitate, ar fi riscat sa fie acuzate de spionaj si tratate ca atare.

Dintre ele, Mariana Dragescu e singura care a executat operatiuni de salvare atat pe Frontul de Est, cat si pe Frontul de Vest.

 

 

Victoria Pokol

 

Din Escadrila Alba a facut parte si  Victoria Pokol (prima femeie pilot din Romania care a obtinut brevetul special francez pentru acrobatie in 1935, oferindu-se voluntara in escadrila cu propriul avion).

 Virginia Thomas – misterioasa stewardesa

 

Virginia  fusese instruita dupa moda vremii, cunoscand mai multe limbi straine, intre care germana, franceza si engleza; amanunt care o va ajuta, in 1939, sa ajunga stewardesa a LARES-ului pe relatia Bucuresti-Berlin. De fapt, se pare ca ea a fost prima stewardesa din Romania, chiar daca prima stewardesa brevetata a fost Viorica Hutan, sora colegei ei de Escadrila, Stela Hutan-Palade.

In Escadrila sanitara a intrat ca pilot stagiar, la 25 iunie 1940, si a facut primele doua campanii pe Frontul de Est, ajungand pana la Stalingrad, mai exact in bazele de la Kotelnikovo si Plodovitoje.

 

 

 

 

 

 

 

Prietenii ii spuneau Tommy, insa nimeni nu stia prea bine cine era si de unde venise. Cel mult se stia cum ajunsese ea pilot in Aviatia Regala.

Pe scurt, Virginia Thomas, nascuta in 1910, la Brasov, este cea de-a doisprezecea brevetata intre aviatoarele noastre, in 1936, tot la “Mircea Cantacuzino”, iar unul dintre rarele ei interviuri a fost acordat revistei “Romania aeriana” nr. 9-10/octombrie 1945.

Dupa 23 august 1944, cand aventura ei in Escadrila Alba era deja amintire, intr-o excursie la munte, va face cunostinta cu un ofiter de informatii din Comisia Aliata de Control, fiul unei rusoaice si al unui englez, spionul tipic, nascut pe undeva, prin Persia. Ofiterul se numea Andrew Kinghard, dar, mai mult ca sigur, acesta era un nume de imprumut.

A doua zi erau ca si casatoriti – eveniment de altminteri oficializat la scurta vreme, in Bucuresti, la ambasada Marii Britanii; proaspetii insuratei vor pleca imediat la Berlin, in zona de ocupatie britanica. De acolo, Virginia Thomas le-a trimis fetelor o scrisoare lunga, cu intreg periplul calatoriei, dupa care s-a asternut tacerea.

Mai tarziu, prin anii ’80, cu ocazia unei vizite private in Anglia, Virginia Thomas avea sa fie cautata si gasita de Stela Hutan-Palade intr-un sanatoriu, proprietate a socrilor ei. Nu mai stia aproape deloc romaneste si era ca dusa demult in alta lume.

Evident, nu mai stia nimic despre fetele din Escadrila Alba. Iar despre aceasta escadrila, unica in Al Doilea Razboi Mondial, nici atat.

 

Escadrila Albă a fost şi subiectul cărţii cu acelaşi titlu, scrisă de George Acsinteanu, precum şi subiectul filmului artistic „Escadrila Albă”, o coproducţie româno-italiană, care i-a avut în rolurile principale pe Mariella Lotti, Tino Bianchi şi Lucia Sturdza-Bulandra.

 

 

 

 

Surse: Enciclopedia României; http://www.romania-redescoperita.ro/

A PLECAT DINTRE NOI PILOTUL COMANDOR MARIA DRAGESCU,ULTIMA SUPRAVIETUITOARE A LEGENDAREI ESCADRILEI ALBE

 

Aviatoarea erou  MARIANA DRAGESCU

In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Aviatia  Romana a activat   Escadrila Alba,  o unitate  de avioane sanitare, pilotate de femei.

Mariana Dragescu a fost  alaturi de Irina Burnaia, Marina Stirbei, Virginia Dutescu si Nadia Russo, pilot in aceasta escadrila, singura de acest fel din lume.

Inca din adolescenta, este pasionata de inot, patinaj, schi sau echitatie, insa, mai presus de toate, este fascinata de aviatie, motiv pentru care devine printre primele femei pilot din tara. Astfel, urmeaza Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino”, bucurandu-se de toata atentia cunoscutului instructor de zbor Constantin Abeles. La varsta de 23 de ani, in anul 1935, a obtinut brevetul de pilot, aflandu-se printre putinele femei din Romania ce se puteau bucura de o asemenea realizare.

Inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu are ocazia sa o cunoasca pe celebra noastra parasutista, care a devenit campion mondial la parasutism in anul 1932, Smaranda Braescu, de care o va lega o lunga si frumoasa prietenie.

Dupa obtinerea brevetului de pilot, lucreaza pana in anul 1938 la Aeroclubul Regal al Romaniei, prilej cu care are onoare de a cunoaste unele dintre personalitatile aviatiei franceze.

De asemenea, in anul 1938 au loc, la Galati, manevre militare, la care este invitata sa participe, alaturi de alte 4 aviatoare, avand misiunea de a simula lupte aeriene. Din nefericire, odata cu inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial nu a mai fost nevoie sa simuleze luptele, deoarece acestea erau cat se poate de reale.

Demonstrandu-si utilitatea, in situatia in care ar fi inceput un razboi, in calitate de pilot de razboi, Mariana Dragescu isi onoreaza tara, prin prezenta in Escadrila Alba, infiintata din initiativa Marinei Stirbei, escadrila sanitara ce a jucat un rol foarte important in salvarea ranitilor.

Cu un curaj iesit din comun, aceasta, alaturi de celelalte femei pilot, nu au cedat incercarilor grele prin care s-au vazut nevoite sa treaca si si-au indeplinit cu succes misiunea de a salva ranitii cazuti pe fronturile de lupta. Ele au salvat mii de soldati, incepand cu 22 iunie 1941, cand aviatia romana a intrat in lupta, dupa invazia Uniunii Sovietice, sub stapanirea careia se afla tinutul herta, Basarabia si Bucovina de Nord.

Pentru Mariana Dragescu nu a fost usor sa fie pilot de razboi, mai ales ca, desi avionele sanitare erau vopsite cu alb si aveau o cruce rosie evidenta, pentru care s-a si numit Escadrila Alba, acestea nu erau ferite de atacurile sovieticilor, desi se putea observa ca erau avioane sanitare, ce nu erau inarmate, fiind ocupate cu transportarea ranitilor. Astfel, atat viata ei, cat si a celorlalte femei pilot de razboi era pusa in pericol, atacurile sovieticilor fiind un real pericol.

Misiunile de salvare executate zilnic au fost realizate cu dificultate, fiind nevoite sa aterizeze oriunde si uneori fiind mitraliate de sovietici cand atingeau pamantul, desi acest lucru nu era permis in razboi.

Cruzimea sovieticilor nu era singura primejdie a femeilor pilot de razboi, acestea fiind nevoite sa supravietuiasca caldurilor groaznice pe timp de zi si gerurilor insuportabile noaptea, cat si a lipsei de hrana suficienta, insa nimic din toate acestea nu le impiedica sa isi duca sarcinile la bun sfarsit.

Daca tinem cont de faptele eroice ale Marianei Dragescu, ar fi fost de asteptat  ca dupa incheierea razboiului aceasta sa fie tratata cu   recunostiinta de tara noastra, insa nu a fost asa, fiind in atentia Securitatii.

Dupa sfarsitul razboiului facea parte din aviatia civila si a lucrat in calitate de instructoare de zbor o perioada de mai multi ani, dupa care a fost inlaturata din aviatie, deoarece nu era potrivita pentru regimul comunism.

De asemenea, a fost prezenta pe lista celor pe care Securitatea dorea sa o recruteze ca informatoare, insa fara succes. In ciuda insistentelor la care a fost supusa, fiind uneori chemata noaptea la Militie pentru a fi anchetata pentru anumite “fapte grele” de care era acuzata, si pentru care era amenintata ca va primi o pedeapsa de 7 ani de inchisoare, aceasta nu s-a lasat intimidata.

Asa se face ca toate incercarile Securitatii de a o racola pe Mariana Dragescu nu au avut  succes, fiind singura care a scapat cel mai bine din ghearele comunismului.

Daca Marina Stirbei si-a pierdut proprietatile si a fost nevoita sa paraseasca tara, Nadia Russo si Virginia Dutescu au fost  inchise pentru o perioada lunga de timp, iar Smaranda Braescu ea fost  condamnata la doi ani de inchisoare, motiv pentru care si-a  schimbat  identitatea si a trait ascunsa, Marioara Dragescu a ramas in  libertate, cu toate ca nu a mai putut urca la bordul unui avion.

Pe 7 septembrie 2012, în ziua în care a împlinit o sută de ani, Mariana Drăgescu a fost decorată cu Emblema Onoarea Armatei Române. Ministrul Apărării de la acea dată, Corneliu Dobriţoiu, declara într-un comunicat :

„Doamna Drăgescu este singura femeie-pilot în viaţă, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe ambele fronturi şi a contribuit la salvarea vieţii a peste 1.500 de militari“.

„Nu cred că există cineva care să nu fi auzit de Escadrila Albă, unitatea românească de avioane sanitare pilotate de femei, ţara noastră fiind singura din lume care dispunea, la acea dată, de o astfel de unitate (…)

După campania din Crimeea, dumneavoastră aţi rămas singura noastră femeie pilot de pe Frontul de Vest şi, cu toate astea, v-aţi făcut datoria faţă de ţară cu deosebit curaj şi dăruire“, mai scria Dobriţoiu în comunicat

Desi a fost o perioada de timp in care nu s-a bucurat de o recunoastere, pentru meritele deosebite aduse tarii in vreme de razboi, dupa prabusirea comunismului faptele de eroism  ale acestei aviatoare,  au devenit cunoscute  fiind acum   firesc  sa-i cinstim memoria.

Într-un comunicat apărut pe site-ul Ministerului Apărării Naţionale, conducerea armatei  „îşi exprimă profundul regret pentru trecerea în nefiinţă, la 24 martie 2013 , a comandorului în retragere Marie-Ana-Aurelia Drăgescu, pilot în Escadrila Albă“.

Pentru membrii personalului Armatei Române, ea „a reprezentat un simbol de curaj, dăruire şi un exemplu de viaţă“, se arată în comunicat.

DUMNEZEU S-O IERTE SI SA O ODIHNEASCA !