1937. Au votat impotriva lui Stalin ,au fost împuşcati!

Au votat împotriva sa si i-a  împuşcat!

 

În 1937, ca urmare a  deciziei  Plenului  din februarie-martie a Comitetului Central al PCUS ( b), Partidul a organizat o monitorizare completă a alegerilor .

Au fost organizate  întâlniri speciale pentru  instruirea activistilor  cu privire la modul de a desemna candidaţii pentru  alegerile de deputaţi şi reprezentanţii la adunările electorale raionale.

In  1937 doi   locuitori din  satul  Pokrovka, A. Dmitriev şi  S. Nikolaev au venit  beti  la  secţia de votare  au rupt portretul lui Stalin spânzurat şi au început să le calce în picioare . În dimineaţa următoare ,au fost arestaţi   şi   trasi la răspundere penală în temeiul art. 58 oră 10 RSFSR Codul Penal ( agitaţie anti- sovietica şi propagandă ) , si  împuşcati.

Într-o ideologie rigidă ,astfel de acte sunt considerate crime,în alte circumstanţe  ele se incadreaza la  huliganism …

  NKVD-ul a fost obligat să înregistreze toti chiaburii , cei considerati  mai ostili fiind imediat arestati şi executati in baza unor hotarari date de o  troica  a NKVD-ului . 

In acel an fatal au fost cazuri de oameni condamnati pentru ca,beti fiind ,au pierdut buletinele de vot.

Un anume   Koshelev la secţia de votare № 58 din districtul Kirov din Orenburg  a fost la  femei şi a dormit cu ele  şi fiind în chef  nu a mai mers la  întâlnirea  electorală. Koshelev a fost arestat şi judecat în conformitate cu art. 58 oră 10 Cod penal.

În scurt timp a crescut  numărul denunturilor , spionomania  si s-a declansat o adevarata vanatoare de oameni, care erau  condamnati in numar din ce in ce   mai mare Nu a existat o lupta electorala,alegerile avand un singur  tur de scrutin  si doar un singur nume inscris pe buletinul de vot.

Propagandistii au explicat  celor care votau ca  : ” pentru că în raionul  exista un singur candidat , atunci nu poate  fi şters.

In data de 17 .11 .1937 Asistentul  procurorului  sovietic Pakhotin a t finalizat investigarea cazului Obuhov Vasili Nikolaevici sicu condamnre  la zece ani de închisoare ” .

Obuhov s-a dovedit a fi fost  amembru al Gărzii Albe  , care sistematic facea propagandă contra- revoluţionara împotriva Constituţiei lui Stalin  si a alegerilor pentru Sovietul Suprem.

 

În 1937 , se facea puscarie grea si pentru o gluma  nefericita. Intr-o zi cetateanul  Fiodor Cheremisov  fiind foarte beat la un miting în satul Novo- Mikhajlovka ,districtul Pokrovsky  , a declarat: „Eu nu sunt fericit ! ” .. ”  A primit si el  10 ani de puscarie.

 

O glumă nereuşită a condus si la condamnarea  contabilului  Orenburg, pentru propaganda contrarevoluţionara   In 1932. Pe data de 2 decembrie 1937 , el a cumpărat în Orenburg , pentru coltul rosu  o statuie a lui Stalin . Sosit  cu  statueta la sediu, a spus că Stalin a fumat deja pe drum  o ţigară şi a terminând pe locul al doilea. Ancheta a fost finalizată intr-o zi. A  fost condamnat la moarte .

La alegerile pentru Sovietul Suprem al URSS p din 12 12 1937 . Participanţii au fost 96.8 % din alegători . Alegătorii , de fapt , a avut de spus „da” sau „nu”,adica sa  aprobe sau sa nu aprobe politica de stat , neavand de ales decat o persoană.

 In  Sovietul Suprem a fost ales 1143 deputati  . In rândul deputaţilor a fost 460 de  muncitori(42%) , agricultori – 337 (29,5 %), funcţionarilor şi intelectuali – 326 ( 28,5% ).

Cu  70 ani în urmă, in U.R.S.S.alegerile au fost formale, fara a lasa alegatorilor posibilitatea de a  alege cu adevarat  …  Dar acum?

 

rszodergava.ru

к.и.н. Приказчикова О.В. Оренбург

Publicitate

Etnicii germani din stanga Nistrului — victime ale Marii Terori bolsevice din anii 1937—1938

Este cunoscut faptul că teritoriile anexate la Imperiul rus în urma războiului ruso-austro-turc din anii 1787—1792 (spaţiul dintre Nistru şi Bug) şi a celui din anii 1806—1812 (Basarabia) au fost colonizate masiv cu populaţie alogenă. O componentă importantă a fluxului de colonişti străini dirijat de autorităţile ţariste în aceste două regiuni au fost şi grupurile de nemţi din statele germane şi din Ducatul Varşoviei.

Rolul acestui grup etnic în viaţa social-economică a celor două regiuni a fost unul extrem de benefic. Spiritul întreprinzător al poporului german implantat în stânga Nistrului şi în sudul Basarabiei a produs valori materiale, a servit în calitate de exemplu demn de urmat şi pentru populaţiile cu care au convieţuit, mai ales pentru populaţia autohtonă — românii basarabeni şi cei transnistreni.

Autorităţile ţariste, care, iniţial, le-au acordat tuturor coloniştilor străini privilegii însemnate şi, în mod special, celor de origine germană, i-au supus ulterior unor persecuţii neîntemeiate. Este vorba, în primul rând, de deposedările de bunuri şi de deportarea etnicilor germani din sudul Basarabiei în guberniile din centrul imperiului în anii 1915—1916, în toiul primului război mondial. Abia după Unirea Basarabiei cu România, etnicii germani deportaţi, care, între timp, reveniseră de unde au fost expulzaţi, au putut să reintre în posesia proprietăţilor confiscate.

În perioada interbelică destinele coloniştilor din sudul Basarabiei şi din RASS Moldovenească au fost total diferite — dacă cei din componenţa României s-au bucurat de condiţii favorabile pentru prosperarea lor social-economică, devenind unul dintre grupurile etnice cele mai înstărite din această ţară şi continuând să se bucure de o autonomie culturală extinsă, cu dreptul de a studia în şcolile primare şi secundare în limba germană, cu libertate confesională deplină, cu reprezentare proporţională în Parlamentul ţării şi cu o administraţie locală eligibilă în baza principiilor democratice, etnicii germani din pseudoautonomia moldovenească din stânga Nistrului au fost condamnaţi să suporte toate consecinţele dramatice pe care le-a cunoscut întreaga populaţie a acestei regiuni — război civil, cu mii de victime inocente, foametea din perioada aşa-numitei politici a «comunismului de război», deposedări barbare de aproape toate bunurile mobile şi imobile în perioada aşa-numitei «deschiaburiri» şi colectivizări a agriculturii, condamnări la câte 6 ani de lagăre de concentrare ca să-şi ispăşească pedeapsa pentru spiritul lor întreprinzător, ce i-a propulsat pe mai toţi nemţii din această regiune în categoria aşa-numiţilor «chiaburi», care, de fapt, erau cei mai harnici ţărani ce şi-au asigurat starea lor socială înstărită în urma unei munci asidui şi bine chibzuite. Însă apogeul calvarului lor abia urma. După ce o bună parte dintre nemţii transnistreni au revenit din lagăre, în anii 1935—1936, în scurt timp, nimeresc în malaxorul Marii Terori, care i-a avut ca ţintă predilectă. Arhivele Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Serviciului de Informaţii şi Securitate conţin mărturii cutremurătoare ale dramei prin care a trecut populaţia germană din RASSM.

Procesele-verbale ale Troicii speciale de la Tiraspol, care expedia săptămânal, ca pe conveier, sute de persoane nevinovate în faţa plutoanelor de execuţie, conţin sute de nume de etnici nemţi din coloniile germane din această regiune.

Unii colonişti germani din RASSM au fost condamnaţi la moarte pe motive confesionale. Astfel, Iacob Levenberg, liderul unui grup confesional al etnicilor germani din satul Luntch, raionul Kotovsk, a fost executat doar pentru faptul că întreţinuse legătura cu o organizaţie de aceeaşi confesiune din Germania, obţinând din partea acesteia un ajutor bănesc, şi că ar fi făcut «în mod sistematic agitaţie contrarevoluţionară contra măsurilor întreprinse de guvern». Lui Levenberg i se mai incrimina cultivarea unui «spirit defetist».

Cei mai mulţi etnici germani au fost condamnaţi la moarte pentru faptul că ar fi fost «chiaburi». Cazul lui Christian Flemer din satul Bolşoi Fontan, raionul Kotovsk, este unul caracteristic pentru mai mulţi consângeni de-ai săi. În textul inserat în procesul-verbal al Troicii speciale a RASSM, ce conţinea «capetele de acuzare» împotriva lui Chr. Flemer, se specifica: «chiabur», «deschiaburit» — o sintagmă ilogică, întrucât, dacă trecuse procedura de «deschiaburire», în anii 1929—31, în noiembrie 1937 bineînţeles că nu mai putea fi calificat ca «chiabur». Pe lângă alte multiple învinuiri stupide, figura şi cea cu privire la chemarea lui Flemer adresată consătenilor săi de a vota candidatura sa la alegerile în Sovietele de deputaţi, şi nu pe cele înaintate de autorităţi. Pentru o atare naivitate, dânsul a plătit cu viaţa.

Condamnările la moarte ale etnicilor germani au făcut ravagii în toate coloniile şi satele unde locuiau reprezentanţii acestei minorităţi etnice, dar cele mai numeroase victime le-a înregistrat localitatea Glikstaal, raionul Grigoriopol. După unele estimări aproximative din această colonie germană, în decurs de un an şi două luni au fost executate peste două sute de persoane. Unele procese-verbale, semnate de cei trei membri ai Troicii Speciale de la Tiraspol, conţin, cu preponderenţă, nume de etnici germani din Glikstaal. Astfel, procesul-verbal al Troicii din 29.XI.1937, prin care erau condamnate la moarte 35 de persoane, includea 6 etnici germani din respectiva colonie. Aceştia au fost Johann Waldt, Christian Geist, Johann Geist, Christian Karl Geist, Friedrich Karl Geist (ultimii doi, se pare, erau fraţi), Friedrich Kessler. Tuturor li s-au formulat cam aceleaşi învinuiri-şablon — cea de a fi fost «chiaburi», de a fi promovat agitaţie contrarevoluţionară şi de a fi participat, în anul 1919, la o răscoală antisovietică. Cu referire la ultima acuzare, cel puţin în două cazuri aceasta sună absurd, întrucât doi dintre acuzaţi erau minori în 1919.

Următorul proces-verbal, cel cu numărul 38 din 30 noiembrie 1937, conţine alte nume de etnici germani din acelaşi sat Glikstaal.

(Va urma)

Ion VARTA, dr. în istorie,
membru al Comisiei prezidenţiale pentru
studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar

Sursa:Etnicii germani din RASSM — victime ale Marii Terori din anii 1937—1938