CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un baraj contra expansiunii ruse – Iniţiativa celor Trei Mări în care România și Polonia reprezintă temelia

EU Death Watch, Part 1: "Intermarium"

George Friedman: Iniţiativa celor Trei Mări, baraj contra expansiunii ruse în care România și Polonia reprezintă „fundația”

Conceptul geopolitic Intermarium, despre care am vorbit de aproape un deceniu, a început să prindă contur după ce Rusia a revenit la statutul de putere regional majoră şi este compus din fostele state comuniste din Europa de Est: ţările baltice, Polonia, Slovacia, România, Ungaria şi Bulgaria.

Scopul său este să descurajeze orice mişcare potenţială a Rusiei către vestul Europei, iar SUA susţin acest concept, scrie analistul George Friedman în https://geopoliticalfutures.com/intermarium-three-seas/, preluat de Romanian Global News.

Cele două state-fundaţii ale Intermarium sunt Polonia şi România, care au dezvoltat legături militare strânse. Ţările baltice sunt deja implicate.

Singurul stat est-european care până acum a făcut figură separată de acest bloc a fost Ungaria, care a dezvoltat legături egale cu Rusia, dar şi cu SUA. Există însă semnale puternice că şi Ungaria este pregătită să se alăture.

Guvernul de la Budapesta a anunţat recent că Ungaria va participa, pentru prima oară, la un exerciţiu militar multinaţional în Marea Neagră, alături de România şi Bulgaria.

Atunci, flancul estic al Peninsulei europene va avea un grup coeziv, susţinut de o putere globală, care formează o linie de demarcaţie între Rusia şi restul Europei susţine George Friedman, fost analist principal al Stratfor, pe portalul geopoliticalfutures.com.

Unii sunt în mod evident îngrijoraţi de acest bloc. Puţini din Europa doresc să revină la politica Războiului Rece. Majoritatea europenilor cred că pot fi satisfăcute interesele ruseşti fără a crea o nouă linie de descurajare.

De asemenea, susţinerea SUA pentru acest nou bloc geopolitic provoacă în mod direct una dintre cele mai importante instituţii din Europa, NATO.

Deşi statele din Intermarium fac parte din NATO, funcţional ele se pot baza doar pe SUA, deoarece NATO nu poate oferi cu adevărat asistenţă militară fără ajutor din partea Americii.

Şi Uniunea Europeană este preocupată. Majoritatea membrilor Intermarium se află în afara zonei euro, însă constituie zona cea mai dinamică din punct de vedere economic din Europa.

Economiile din Europa de Est sunt în creştere şi se bucură de muncitori extrem de bine calificaţi şi relativ ieftini şi provoacă status quo-ul economic, reprezentat de hegemonia corporaţiilor în stilul anilor 1950 care domină economia europeană.

Intermarium pune bazele, în opinia lui Friedman, a unui curent economic mai integrat. Va fi în interiorul UE, dar se va comporta diferit faţă de UE – mai înclinat către antreprenoriat, mai aproape de modelul american. Acest lucru va crea un stres în UE, care nu are nevoie de încă un stres.

De asemenea, va necesita evoluţii politice în afara ideologiei UE. Guvernele din Polonia şi Ungaria nu prea mai urmează modelul colectivist al UE, iar Bruxelles-ul le-a criticat în consecinţă. Dar nici Varşovia, nici Budapesta nu au cedat. Astfel, Intermarium este mai mult decât o alianţă militară.

Conceptul de Intermarium abia a început să prindă contur, şi deja dă semne că se extinde. Deşi „blocul” de bază se întinde de la Marea Baltică la Marea Neagră, extensia sa logică merge spre sud-est, spre Marea Adriatică.

Acest lucru ar aduce în Intermarium şi state precum Austria, Slovenia şi Croaţia. Această extensie este explicabilă în parte prin creşterea puterii Turciei, care va deveni o putere regională majoră.

În trecut, când Turcia a fost o mare putere, influenţa ei a ajuns în Balcani, iar uneori până la Budapesta şi Viena. Statele est-europene sunt preocupate de problema imigraţiei, în care Turcia este implicată în mod natural. Dacă puterea Turciei devine îngrijorătoare, atunci Intermarium va trebui să blocheze nu doar Rusia, ci şi Turcia.

Extinderea este explicată şi prin nostalgia imperiului austro-ungar, un succes multinaţional semnificativ care a unit ţările mici şi le-a acordat în mare măsură un grad de autonomie.

Mulţi consideră că UE, care s-a dovedit incapabilă să gestioneze Europa după criza din 2008, încalcă autodeterminarea naţională la fel de mult ca şi imperiul.

Prin extinderea spre Austria, Croaţia şi Slovenia, vechiul imperiu este recreat, chiar dacă într-un sens geografic.

Intermariul este doar o idee, un vehicul de cooperare regională. Nu este o alianţă, cel puţin nu în momentul acesta. Dar aşa cum a fost concepută, ea trebuie să evolueze, iar evoluţia ei creează unele probleme.

Instituţiile multinaţionale sunt dificil de creat. Ele necesită timp, bani şi voinţă politică, şi rareori membrii au aceleaşi valori.

O altă problemă este sincronizarea. Rusia este acum o ameninţare, deşi una uşoară, având în vedere starea economiei ruseşti. Turcia însă nu reprezintă o ameninţare încă.

Dar odată ce devine o putere regională, va căuta să-şi proiecteze puterea în Balcani, însă mai este timp până atunci, iar expansiunea regiunii celor Trei Mări este prematură, consideră George Friedman.

Includerea în acest bloc a statelor balcanice, precum Slovenia şi Croaţia, va alarma cea mai mare putere din Balcani, Serbia, iar după cum istoria a dovedit, acest lucru este periculos. (Croaţia şi Serbia au dus multe războaile de-a lungul anilor, cel mai recent în anii 1990).

Implicarea membrilor Intermarium în conflicte din Balcani înseamnă o risipă de resurse şi o posibilă pierdere a sprijinului popular.

Blocul poate separa Turcia de restul Europei, dar încurajează Serbia, deja apropiată de Rusia, să se apropie de Turcia. Geopolitca şi harta lucrează una împotriva celeilalte.

Dacă această expansiune a Intermarium va avea loc către Adriatica, atunci şi Serbia ar trebui cooptată, în caz contrar pericolul Turciei este sporit, nu atenuat, crede Friedman.

Unul dintre eşecurile UE a fost extinderea sa ocazională, fără a analiza cu atenţie modul în care noile ţări ar putea lucra cu membrii mai vechi, în perioade de constrângere economică. Impulsul de a se extinde a fost una dintre cele mai mari greşeli ale UE.

Extinderea este bună, dar istoria arată că trebuie să fie sistematică şi analizată. Intenţiile de disciplinare sunt cele mai grele, concluzionează analistul american.

 

Citiți și:

https://southfront.org/intermarium-a-hare-brained-scheme-whose-time-has-come/

23/07/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

10 iulie 1774 – În urma Războiului ruso-turc din 1768-1774, s-a încheiat Pacea de la Kuciuk-Kainargi

 Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei 1762-1796, sursă:russia.rin.ru Constantin Mavrocordat, domn al Moldovei 1733-35, 1741-43, 1748-49, 1769Mustafa III-lea, sultan 1757-1774, sursă:oocities.org

 Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei 1762-1796,  

Constantin Mavrocordat, domn al Moldovei 1733-35, 1741-43, 1748-49, 1769

Mustafa III-lea, sultan 1757-1774

 

La 10/21 iulie 1774 s-a încheiat Pacea de la Kuciuk-Kainargi, Dobrogea de sud ( Cadrilater), în urma Războiului ruso-turc 1768-1774.

În urma acestui Tratat de pace, Moldova şi Muntenia, rămân sub suzeranitate turcească, însă Ruşilor li se recunoştea dreptul de control şi de apărare a românilor contra abuzurilor turceşti.

Războiul ruso-turc din 1768  a început după ce prinţul Goliţin a trecut Nistrul în fruntea unei armate ruse şi a ocupat Hotinul şi Iaşii.

În curând însă a fost silit să treacă Nistrul îndărăt şi a  cedat comandamentul lui Rumeanţev, care i-a învins  pe turci lângă Kameneţ. Constantin Mavrocordat, care tocmai îşi începuse ultima lui domnie, fu prins de soldaţii ruşi la Galaţi şi trimis în Rusia. Generalul Kazarin, ajutat de voluntari munteni, în frunte cu spătarul Pîrvu Cantacuzino, a ocupat Bucureştiul unde domnul Gheorghe Ghica se lăsă prins.

Moldova s-a aflat sub ocupatia trupelor ruseşti, la fel şi Ţara Românească, între noiembrie 1769 și iulie 1774.

Imediat după ocuparea celor două principate, porniră la Sankt-Petersburg, capitala Imperiului Rus, delegaţii de boieri munteni şi moldoveni, ca să prezinte ţarinei supunerea românilor şi dorinţele lor.

Delegaţia boierilor din Muntenia a cerut alipirea ţării la Imperiul Rus, însă cu drept de autonomie. Ţara ar fi urmat să fie guvernată numai de boierii mari, câte 12 pe rând, sub ascultarea unui guvernator rus, iar veniturile visteriei să se trimită spre Imperiul Rus.

Delegaţia boierilor din Moldova ceruse ca acestă să devină pur şi simplu un judeţ (oblasti) a Imperiului Rus.

Succesele oştilor ruseşti în Balcani şi extinderea sferei de influenţă a Rusiei în sud-estul Europei au alarmat Austria, care nu putea accepta trecerea  Principatelor Române  în componenţa Imperiului Rus şi expansiunea teritorială a  acestuia spre Bosfor.

Ameninţarea unui război cu Imperiul Austriac, i-a silit pe ruşi să încheie pace cu Turcia, renunţând la anexarea principatelor române.

 

 

 

Gravură contemporană a păcii de la Kuciuk Kainargi

Gravură contemporană reprezentând tratativele de pace de la Kuciuk Kainargi.

Tratatul a dat o lovitură extrem de umilitoare primită de atotputernicului Imperiu Otoman, care pierdea și Hanatul Crimeii, căruia a fost forțat să îi recunoască independența. 

Hanatul, deși oficial independent, a intrat în realitate sub controlul Rusiei, care l-a şi anexat în 1783. Rusiei a mai avut și alte beneficii în urma acestui tratat, printre care eliminarea restricțiilor privind accesul  său  la Marea de Azov (Tratatul de la Belgrad din 1739 dădea Rusiei ieşire la Marea de Azov, dar îi interzicea fortificarea zonei sau dezvoltarea unei flote proprii).

Otomanii au cedat de asemenea teritoriul regiunii Yedisan dintre râurile Nipru și Bugul de Sud, care includea portul Cherson și oferea Rusiei primul său acces direct la Marea Neagră.Prin tratat, Rusiei îi mai erau cedate porturile Kerci și Enikale din Crimea, precum și regiunea Kabarda (cabardină) din Caucaz.

 

Schimbǎri teritoriale în favoarea Imperiului Rus, în urma Tratatului de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774)  

 

Rusia primea și o serie de drepturi economice și politice în Imperiul Otoman, între care permisiunea acordată creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman de a naviga sub steagul Rusiei, respectiv permisiunea acordată Rusiei de a ridica o biserică ortodoxă în Istanbul (care nu a fost însă construită vreodată).

Rusia a interpretat tratatul ca dându-i dreptul de a proteja creștinii ortodocși din Imperiu și a folosit această prerogativă mai ales în Principatele Danubiene (Moldova și Țara Românească).
Tratatul dădea califului otoman dreptul de a proteja credincioșii musulmani din Rusia (inclusiv pe cei din Crimeea), fiind pentru prima dată când o putere europeană recunoștea autoritatea califului otoman în afara granițelor imperiului său.

 

 

 

 

 

Prin Tratatul de Pace de la Kuciuk – Kainargi Moldova şi Muntenia, rămâneau sub suzeranitate turcească, însă ruşilor li se recunoştea dreptul de control şi de apărare a populaţiei acestora contra abuzurilor turceşti.

Principatele române au fost  de asemenea scutite de plata haraciului către Turcia pe timp de doi ani.

A  fost începutul protectoratului Rusiei în Principatele Române, care, prin consulii săi de la Iaşi şi Bucureşti, exercita un control şi au un amestec continuu în toate afacerile acestora.

Imperiul Austriac însă, folosindu-se de împrejurările favorabile pentru el, a ocupat atunci nordul Moldovei şi l-a anexat ca provincie în anul 1777 dându-i ulterior numele de Bucovina.

 Aşa se face ca cele două imperii vecine, pretinse apărătoare ale creştinătăţii, au acţionat în dauna intereselor naţiunii creştine române, care în curgerea secolelor ţinuse cu vitejie piept de multe ori lumii musulmane, în expansiunea acesteia spre inima Europei.

08/07/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Suprafaţa României a crescut, arată calculele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Imagini pentru map Romania

„Suprafaţa totală a României a fost actualizată de către Agenţia Natională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în conformitate cu prevederile Legii cadastrului şi a publicitaţii imobiliare nr.7/1996, cu modificările si completările ulterioare”, arată un raport  publicat de Institutului Naţional de Statistica (INS) citat de stirileprotv.ro.

  În urma actualizării la care a procedat Agenţia Naţională de Cadastru si Publicitate Imobiliară (ANCPI), aflăm că în prezent suprafaţa totală a teritoriului României este de 238.397 km2.

Precedenta actualizare a suprafeței teritoriului României a fost făcută în 1971, când țara noastră a trecut de la proiecția cartografică Gauss-Kruger la modelul Krasovsky. 

Și atunci, suprafața recalculată a țării crescuse, însă mai mult, de la 237.500 kmp la 238.391 kmp.

Aşadar, în urma recentei actualizări a  suprafeţei ţării noastre, constatăm că aceasta a crescut cu 6 kilometri pătraţi, iar toate documentele oficiale şi site-urile de informaţii publice vor trebui actualizate, având în vedere faptul că pe site-urile publice sau private care cuprind informatii despre Romania, este trecuta vechea suprafaţă, de 238.391 kmp.

Ţara noastră este situată în emisfera nordică, la intersecţia paralelei 45° latitudine nordică şi meridianului de 25° longitudine estică, iar în Europa în partea central sud-estică la distanţe aproximativ egale faţă de extremităţile continentului european.

Suprafaţa României se modifică în timp, sub efectul schimbării cursului Dunării sau cursurilor râurilor care reprezintă frontiere cu statele vecine (Prut, Tisa, Mureş) şi mai ales pe ţărmul Mării Negre – unde suprafaţa creşte ca efect al depunerilor aluviunilor Dunării, dar şi scade, ca urmare a eroziunii, mai ales în sudul Litoralului.

Spre exemplu, suprafaţa şării noastre creşte constant în zona insulelor Sacalin, care urmează să devină în următoarele decenii ca urmare a aluviunilor Dunării depuse de curenţii marini, o peninsulă cu o suprafaţă sensibil mai mare decât cea a insulelor actuale, arată ultimele studii ştiinţifice ale specialiştilor. 

Suprafaţa României reprezintă 4,8% din teritoriul Europei şi 5,4% din suprafaţa Uniunii Europene.

Frontiera de stat are o lungime totală de 3 150 km, vecinii României fiind Republica Moldova în nord-est, Ucraina în nord, Ungaria în nord-vest, Serbia în sud-vest, Bulgaria în sud şi frontiera maritimă la Marea Neagră, după cum urmează:

  • 247 km –graniţe maritime 

  • 1 860 km – graniţe fluviale pe: Dunăre, Prut, Tisa

  • 1 043 km – graniţe terestre

 La suprafaţa terestră a ţării noastre se adaugă cei  23 700 km² ai platformei continentale a Mării Negre.

Din punct de vedere al suprafeţei, România se clasează pe locul 13 în Europa şi  locul 80 pe Glob, iar populaţia sa rezidentă era  potrivit  datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, estimată în data 1 ianuarie 2017 la 19.310.216 locuitori, locul 10 în Europa şi 43 pe Glob.

Relieful ţării noastre este alcătuit din munţi, dealuri şi câmpii dispuse în amfiteatru, concentric.

Pe teritoriul României este situată aproape toată suprafaţa Deltei Dunării şi partea sudică şi centrală a Munţilor Carpaţi, care reprezintă 31% din suprafaţa ţării, aceştia fiind comparaţi adeseori cu o cetate orografică având în interior Podişul Transilvaniei.  

Diferenţa de altitudine între nivelul Mării Negre şi cel mai înalt vârf din Carpaţi, vârful Moldoveanu, este de 2 544 m.

Mai trebuie subliniat că 2/3 din lungimea lantului carpatic se desfăşoară pe teritoriul României.

În exteriorul Munţilor Carpaţi se află un inel de dealuri — Subcarpaţii şi Dealurile de Vest — locurile cele mai populate, datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) şi condiţiilor favorabile culturii viţei-de-vie şi pomilor fructiferi.

În est şi sud se extind trei mari podişuri (Moldovei, Dobrogei şi Getic), dar şi Podişul Mehedinţi, în timp ce în sud şi vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) şi Câmpia de Vest.

România beneficiază de toate tipurile de unităţi acvatice: fluvii şi râuri, lacuri, ape subterane, ape marine.

Particularităţile hidrografice şi hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziţia geografică a ţării în zona climatului temperat-continental şi de prezenţa arcului carpatic.

Din punct de vedere istoric, există 3 provincii tradiţionale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia şi Dobrogea), Moldova şi Transilvania (formată din regiunile Banat, Crişana, Maramureş şi Ardeal). 

Împărţirea României în judeţe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când într-un hrisov, domnitorul muntean Mircea cel Bătrân numeşte „ţinutul Vâlcii”, judeţ.

Astfel, judeţul Vâlcea este primul judeţ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.

România are în prezent 41 de judeţe, la care se adaugă municipiul-capitală Bucureşti, are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună şi mai are 263 de oraşe, dintre care 82 sunt municipii.

 

 

https://magnanews.ro/2017/06/18/suprafata-romaniei-mai-mare-cu-6-kilometri-patrati/

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/suprafata-romaniei-a-crescut-cu-6-kilometri-patrati-

http://greatnews.ro/a-crescut-romania-suprafata-tarii-este-cu-6-kilometri-patrati-mai-mare/

Wikipedia.ro

18/06/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: