CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Suprafaţa României a crescut, arată calculele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Imagini pentru map Romania

„Suprafaţa totală a României a fost actualizată de către Agenţia Natională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în conformitate cu prevederile Legii cadastrului şi a publicitaţii imobiliare nr.7/1996, cu modificările si completările ulterioare”, arată un raport  publicat de Institutului Naţional de Statistica (INS) citat de stirileprotv.ro.

  În urma actualizării la care a procedat Agenţia Naţională de Cadastru si Publicitate Imobiliară (ANCPI), aflăm că în prezent suprafaţa totală a teritoriului României este de 238.397 km2.

Precedenta actualizare a suprafeței teritoriului României a fost făcută în 1971, când țara noastră a trecut de la proiecția cartografică Gauss-Kruger la modelul Krasovsky. 

Și atunci, suprafața recalculată a țării crescuse, însă mai mult, de la 237.500 kmp la 238.391 kmp.

Aşadar, în urma recentei actualizări a  suprafeţei ţării noastre, constatăm că aceasta a crescut cu 6 kilometri pătraţi, iar toate documentele oficiale şi site-urile de informaţii publice vor trebui actualizate, având în vedere faptul că pe site-urile publice sau private care cuprind informatii despre Romania, este trecuta vechea suprafaţă, de 238.391 kmp.

Ţara noastră este situată în emisfera nordică, la intersecţia paralelei 45° latitudine nordică şi meridianului de 25° longitudine estică, iar în Europa în partea central sud-estică la distanţe aproximativ egale faţă de extremităţile continentului european.

Suprafaţa României se modifică în timp, sub efectul schimbării cursului Dunării sau cursurilor râurilor care reprezintă frontiere cu statele vecine (Prut, Tisa, Mureş) şi mai ales pe ţărmul Mării Negre – unde suprafaţa creşte ca efect al depunerilor aluviunilor Dunării, dar şi scade, ca urmare a eroziunii, mai ales în sudul Litoralului.

Spre exemplu, suprafaţa şării noastre creşte constant în zona insulelor Sacalin, care urmează să devină în următoarele decenii ca urmare a aluviunilor Dunării depuse de curenţii marini, o peninsulă cu o suprafaţă sensibil mai mare decât cea a insulelor actuale, arată ultimele studii ştiinţifice ale specialiştilor. 

Suprafaţa României reprezintă 4,8% din teritoriul Europei şi 5,4% din suprafaţa Uniunii Europene.

Frontiera de stat are o lungime totală de 3 150 km, vecinii României fiind Republica Moldova în nord-est, Ucraina în nord, Ungaria în nord-vest, Serbia în sud-vest, Bulgaria în sud şi frontiera maritimă la Marea Neagră, după cum urmează:

  • 247 km –graniţe maritime 

  • 1 860 km – graniţe fluviale pe: Dunăre, Prut, Tisa

  • 1 043 km – graniţe terestre

 La suprafaţa terestră a ţării noastre se adaugă cei  23 700 km² ai platformei continentale a Mării Negre.

Din punct de vedere al suprafeţei, România se clasează pe locul 13 în Europa şi  locul 80 pe Glob, iar populaţia sa rezidentă era  potrivit  datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, estimată în data 1 ianuarie 2017 la 19.310.216 locuitori, locul 10 în Europa şi 43 pe Glob.

Relieful ţării noastre este alcătuit din munţi, dealuri şi câmpii dispuse în amfiteatru, concentric.

Pe teritoriul României este situată aproape toată suprafaţa Deltei Dunării şi partea sudică şi centrală a Munţilor Carpaţi, care reprezintă 31% din suprafaţa ţării, aceştia fiind comparaţi adeseori cu o cetate orografică având în interior Podişul Transilvaniei.  

Diferenţa de altitudine între nivelul Mării Negre şi cel mai înalt vârf din Carpaţi, vârful Moldoveanu, este de 2 544 m.

Mai trebuie subliniat că 2/3 din lungimea lantului carpatic se desfăşoară pe teritoriul României.

În exteriorul Munţilor Carpaţi se află un inel de dealuri — Subcarpaţii şi Dealurile de Vest — locurile cele mai populate, datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) şi condiţiilor favorabile culturii viţei-de-vie şi pomilor fructiferi.

În est şi sud se extind trei mari podişuri (Moldovei, Dobrogei şi Getic), dar şi Podişul Mehedinţi, în timp ce în sud şi vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) şi Câmpia de Vest.

România beneficiază de toate tipurile de unităţi acvatice: fluvii şi râuri, lacuri, ape subterane, ape marine.

Particularităţile hidrografice şi hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziţia geografică a ţării în zona climatului temperat-continental şi de prezenţa arcului carpatic.

Din punct de vedere istoric, există 3 provincii tradiţionale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia şi Dobrogea), Moldova şi Transilvania (formată din regiunile Banat, Crişana, Maramureş şi Ardeal). 

Împărţirea României în judeţe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când într-un hrisov, domnitorul muntean Mircea cel Bătrân numeşte „ţinutul Vâlcii”, judeţ.

Astfel, judeţul Vâlcea este primul judeţ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.

România are în prezent 41 de judeţe, la care se adaugă municipiul-capitală Bucureşti, are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună şi mai are 263 de oraşe, dintre care 82 sunt municipii.

 

 

https://magnanews.ro/2017/06/18/suprafata-romaniei-mai-mare-cu-6-kilometri-patrati/

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/suprafata-romaniei-a-crescut-cu-6-kilometri-patrati-

http://greatnews.ro/a-crescut-romania-suprafata-tarii-este-cu-6-kilometri-patrati-mai-mare/

Wikipedia.ro

18/06/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Litigiu româno-bulgar pentru un perimetru strategic de 17 kilometri pătrați, în dreptul Cadrilaterului

South Stream ocoleşte platoul continental românesc din Marea Neagră

Pe lângă problema minorității române, litigiu româno-bulgar pentru un perimetru strategic de 17 kilometri pătrați, în dreptul Cadrilaterului

După litigiul teritorial cu Ucraina pentru Insula Șerpilor, câștigat de România în 2009 la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, țara noastră încearcă să soluționeze o nouă dispută teritorială, scrie stiri.tvr.ro. preluat de Romanian Global News.

Platforma continentală a Mării Negre a ajuns subiect de litigiu între România și Bulgaria. Negociem dreptul de a prelua controlul asupra unui perimetru strategic de 17 kilometri pătrați, în dreptul Cadrilaterului.

Resursele de petrol și gaze care ar fi în zonă, dar și controlul comercial al unor eventuale gazoducte constituie miza acestui litigiu dintre România și Bulgaria, negocierile fiind confidențiale. Deocamdată, negocierile cu Bulgaria sunt strict legate de platoul continental.

România a lansat ideea ca litigiul să fie arbitrat la Haga sau la Tribunalul maritim de la Hamburg.

Totul a început odată cu cedarea Cadrilaterului, în 1940. Atunci nu a fost stabilită clar și frontiera maritimă. În perioada comunistă, negocierile pe astfel de teme au fost oprite – erau în limitele prieteniei din blocul sovietic. După 1990 situația s-a schimbat.

„Discutăm o delimitare a mării teritoriale, a zonei economice exclusive și a platoului continental pentru ambele țări. (…) În litigiu este un triunghi, practic, cam de 17 km pătrați”, a precizat fostul ministru al afacerilor externe Cristian Diaconescu.

Negocierile sunt însă complicate şi confidenţiale.

Procesul de negocieri bilaterale privind delimitarea spaţiilor maritime dintre România şi Bulgaria este în curs de desfăşurare, cea mai recentă rundă având loc la Sofia la 30 martie 2017. Aspectele legate de pretenţiile celor două părţi şi de zona în dispută (…) nu pot fi făcute publice„, se arată într-un răspuns al MAE remis la solicitarea TVR.

În aceste condiţii, delimitarea pe hartă a perimetrului nu este anunţată public. Se ştie doar că este o suprafață triunghiulară, în dreptul Cadrilaterului. O problemă despre care nu s-a discutat timp de 50 de ani.

A existat în 1956 o baliză agreată de cele două state cam la 4 km de ţărmul românesc. (…) Spre sfârşitul anilor ‘50 a dispărut baliza cu pricina”, a precizat Cristian Diaconescu, fost ministru al afacerilor externe al României.

EXXON deja explorează pe un teren românesc alăturat.

Expertul în domeniul energiei Ionuţ Purica arată că este posibil ca zona de rezerve potenţiale de gaz să se extindă şi în sud, deci către Bulgaria.

În plus, sunt importante şi jocurile politice geostrategice care includ Marea Neagră.

Deocamdată, negocierile cu Bulgaria sunt strict legate de platoul continental. România a lansat ideea ca litigiul să fie arbitrat la Haga sau la Tribunalul maritim de la Hamburg.

Partea bulgară mizează însă pe o soluţie politică. Discuţiile sunt confidenţiale.

„România şi Bulgaria sunt angrenate de mai mult timp într-un proces de negocieri privind delimitarea mărilor teritoriale, a suprafeţelor de platou continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două ţări în Marea Neagră. Negocierile româno-bulgare pe tema delimitării spaţiilor maritime au debutat în anul 1994, a precizat MAE.

Purtătoarea de cuvânt a MAE bulgar a declarat, ieri, că România şi Bulgaria au negocieri referitoare la delimitarea din Marea Neagră de mai bine de 20 de ani, până în prezent având loc 17 runde de negocieri, dintre care ultima în decembrie.

Porţiunea de platou continental din Marea Neagră aflată în dispută între România şi Bulgaria este situată într-o zonă prin care este proiectată trecerea conductei Southstream, au declarat, aseară, surse diplomatice. Proiectul Southstream vizează construirea unei conducte de transport de gaze naturale din Rusia către Bulgaria, prin Marea Neagră, şi, mai departe către Grecia, Italia şi Austria.

De asemenea, potrivit surselor citate, în cazul soluţionării favorabile României a litigiului, s-ar asigura peste 50 de metri lineari comuni cu platoul continental al Turciei, ceea ce ar constitui un avantaj prin crearea unei conexiuni directe cu Turcia în cazul în care proiectul Nabucco ar fi finalizat.

Potrivit aceloraşi surse, Bulgaria ar fi început deja discuţii cu Exxon referitoare la zona în litigiu, transmite Mediafax.

Sursele citate au mai declarat că porţiunea respectivă, care de fapt ar avea aproximativ 300 de kilometri pătraţi nu este, în opinia Bucureştiului, singura chestiune legată de frontiera cu Bulgaria.

Astfel, România ia în calcul deschiderea de discuţii cu Bulgaria pentru recalcularea frontierei de pe Dunăre, care conform regulilor, este trasată pe mijlocul firului de apă. Rediscutarea ei ar fi necesară, în contextul erodării naturale a malului bulgăresc. Avantajul ar fi, în acest caz, faptul că pe porţiunea românească ar intra mai multe insule de pe fluviu.

Ministerul de Externe a precizat că România va examina împreună cu partenerii bulgari „toate posibilităţile de ajungere la un compromis avantajos pentru ambele părţi” în ceea ce priveşte litigiul din Marea Neagră.

Reamintim că la 3 februarie 2009, după un proces care a durat cinci ani, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a recunoscut jurisdicția suverană a României pe o suprafață care reprezintă aproape 80% (9.700 de kilometri pătrați) din zona de platou continental (12.000 de kilometri pătrați) din Marea Neagră care a făcut obiectul unui litigiu cu Ucraina.Potrivit hotărârii CIJ, Insula Șerpilor nu poate fi considerată un punct de bază și, prin urmare, nu poate avea niciun rol în stabilirea liniei de delimitare a platoului continental și a zonelor economice exclusive.

Procesul în instanța internațională de la Haga a început pe 16 septembrie 2004, la solicitarea României. Miza împărțirii celor 12.000 de kilometri pătrați de platou continental din Marea Neagră era și atunci reprezentată de resursele de petrol și gaze naturale.

Surse:  adevarul.ro ; rgnpress.ro/rgn/analize-interviuri;

03/05/2017 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„Aceste opt milioane de români formează un fel de cui între neamurile slavonești”

 

 

romania intre 1859 - 2010

 

 

 

“Cu mult inainte de anul 1812, populatia româneasca, indiferent din ce clasa sociala facea parte, suferea groaznic din partea armatelor de ocupatie rusesti; – suferea, dar tacea.

Bietul nostru popor era prima jertfa adusa intru indeplinirea testamentului lui Petru cel Mare. Prin anul 1709, cu ocazia razboiului ruso-suedez, armatele rusesti sub suprema comanda a imparatului Pentru I cel Mare, se deplaseaza spre sud.

Luptele decisive se dau la Poltava (in Ucraina) intre armatele rusesti si cele suedeze, de sub comanda regelui Carol al XII-lea, si succesul obtinut de Petru cel Mare asupra lui Carol al XII-lea il imbata pe țar.

El constata entuziasmat ca regiunea sudica, cu clima ei dulce si vecinatatea cu Marea Neagra, este mai favorabila pentru o activitate economica decat nordul.

El si-a dat seama ca, daca ar stapani in intregime Marea Neagra, ar putea extinde contactul cu lumea apuseana si ca schimburile de marfuri s-ar face pe scara mare cu lumea intreaga.

Din nenorocire pentru Rusia cheia iesirii spre Marea Mediterana era in mainile imperiului turcesc. Si atunci imperialismul tarist si-a pus problema izgonirii turcilor de pe malurile strimtorilor Bosforului si Dardanelelor, iar pentru aceasta trebuia ocupat cu orice pret Constantinopolul.

Deci, dorinta si testamentul lui Petru cel Mare pentru urmasii sai era ca sa ocupe Constantinopolul si sa deschida o fereastra ruseasca spre mari si oceane, folosindu-se pentru atingerea acestui tel de orice mijloace.

Imparatul Alexandu I al Rusiei, gelos fata de ispravile Ecaterinei a II-a, care ocupase si ultimul teritoriu polonez in 1792, impingand hotarele Rusiei pana la Nistru, se crede in stare sa devie executorul testamentar al lui Petru cel Mare.

In acest scop in 1806, armatele rusesti navalesc spre sud si ocupa Tarile Romanesti. De atunci, sufetintele poporului romanesc devin permanente. Enorma povara de aprovizionare cu alimente si furaje a armatelor rusesti cade in spinarea taranului roman.

Mii de harabale taranesti, incarcate cu produsele muncii poporului român, erau obligate sa urmeze armatele rusesti dincolo de Dunare prin Balcani, pana la Marea de Marmara. Acest chin al poporului român impresiona pe toata lumea, chiar si pe rusi.

In lucrarea sa “Rusia la Dunare”, pag. nr. 227, fostul ministru al tarului Nicolaie al II-lea, Leon Casso, printre alte suferinte ale poporului român, scria si urmatoarele:

«Nu e greu ca taranul român  sa-si aminteasca ca inca nu de mult, el cu harabalele (carute trase de boi) lui, incarcate cu alimente si furaje, parcurgea in urma convoiurilor rusesti distanta pana la Marea de Marmara si in apele acestei mari isi scalda boii lui albi».

Dupa eforturile teribile si jertfe inutile, tarismul s-a convins de imposibilitatea de a cuceri Bosforul si a pune piciorul la Marea Mediterana, si n-a reusit sa-i momeasca pe slavii: sarbi, bulgari, muntenegreni, croati etc. de a se lipi de imperiul rusesc. Si aceasta nereusita o punea pe seama poporului  român  

Pe români ii considerau ca pe un cui infipt intre Rusia si popoarele slave din Balcani. 

Pentru acest lucru rusii ne urasc; ne-a urat tarismul si sfetnicii lui, dar nu poporul rus care nici nu stia ca noi existam. Si aceasta dezinteresare a poporului si a administratiei rusesti din Petersburg fata de Basarabia s-a dovedit a fi o realitate, nu numai in anii de agitatie, – cand tarul Rusiei, Alexandru I, dorea sa anexeze Basarabia la imperiul rusesc, fara vre-un drept de cucerire cu sabia, nici prin cedare de buna voie sau prin dreptul primului ocupant si nici prin dreptul gintilor – dar si o suta de ani dupa anexare.

Tot in lucrarea sa «Rusia la Dunare», pag. 228, Leon Casso scrie:

«De la data anexarii Basarabiei la imperiul rusesc si pana ce a fost publicat studiul unui ofiter rus, Zasciuc, cam prin anul 1862, rusii nu stiau nimic despre Basarabia. Unii credeau ca Basarabia e in Asia, iar altii o confundau cu Gruzia. Pana astazi toate datele ce se transmiteau la centru despre Basarabia, nu corespundeau adevarului si realitatii. Asa de exemplu in «Anuarul Rusiei», redactat de serviciul statistic de pe langa Ministerul de Interne, pe anul 1910, erau trecute toate nationalitatile ce locuiau pe teritoriul Basarabiei, iar despre moldoveni, care constituie marea majoritate a populatiei din Basarabia, nu scria nici un cuvant. Iar cativa ani in urma, Departamentul Casatiei Civile scotea o hotarare, precum ca Basarabia si cu Moldova din dreapta Prutului erau parte integranta din imperiul bizantin, netinand seama ca puterea imparatilor din Constantinopol niciodata n-a depasit Dunarea spre nord

– Am incheiat citatul.

Conducatorii tarismului rusesc, impreuna cu iscusitul grec Capodistria, erau convinsi ca Basarabia va constitui pentru ei prima treapta in drum spre cucerirea Bosforului si va alcatui prima etapa spre a pune mana pe Balcani.

Dar acest vis nu s-a implinit si din aceasta cauza planurile politicii rusesti s-au modificat simtitor.

S-a renuntat la cucerirea Bosforului, iar scopurile lor politice s-au redus numai la grija de a-i ajuta pe slavii din Balcani, si in primul rand de a apara religia pravoslavnica a slavilor sarbi si bulgari.

Apararea slavilor de sub dominatia otomana era ingreunata prin faptul ca poporul roman, din ambele jumatati ale Moldovei (adica Moldova de pe dreapta si stanga Prutului), precum si cei din Valahia, ii despartea pe slavii de sud de cei de nord si impiedica contpirea lor frateasca.

Aceasta constatare o face chiar si un diplomat rus, cu numele F.P. Fonton, in amintirile sale de la Marele Cartier General al armatei de la Dunare. Redam textul acestor gandiri aflate in lucrarea „Rusia la Dunare”, a lui L. Casso:

Poporul acesta roman (are – n.n.) anume caracteristici aparte, si nu pot sa ascund – scrie el – ca uitandu-ma pe harta, ma intristez, ca aceste opt milioane (8.000.000) de romani, cu totul straini slavilor, s-au instalat aici pe stancile muntilor Carpati si formeaza un fel de cui intre neamurile slavonesti si impiedica contopirea lor”.

Si mai departe, cu un ton mai ridicat, spune:

Ei, daca in locurile acestor romani ar trai sarbi sau bulgari, cat de simplu s-ar fi rezolvat problema Rasaritului si a slavilor”, neprevazand, desigur, marile greutati de care trebuia sa se loveasca diplomatia ruseasca mai tarziu in legatura cu tarile slave din Balcani.

Dar, prin anul 1807, pofta imperialismului rusesc de a anexa tot ce vedea cu ochii, scade. Napoleon I se impotriveste imperiului rusesc, el nu admite ca Tarile Romanesti sa devie colonii rusesti; in anul 1807 se incheie intre Napoleon I si imparatul Alexandru I o intelegere, asa zisa intelegere de la Tilsit, prin care Alexandru I se obliga sa retraga toate trupele de pe teritoriul Moldovei si Valahiei.

Imperialistii rusi privesc influenta lui Napoleon I in toata Europa cu neliniste. Cercurile conducatoare rusesti sunt ingrijorate si le scade moralul; in loc sa se gandeasca la anexarea Tarilor Romanesti si celor Balcanice, pofta lor se reduce la anexarea macar a Basarabiei (Moldovei de Est – n.n.).”

Sursa: Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru, Testament pentru urmasi, capitolul „Suferințele și sărăcirea poporului român provocate de invazia armatelor rusești din anul 1806”, Chisinau, ed. Hyperion, 1991.

12/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

%d blogeri au apreciat asta: