CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

16 decembrie 1941: Stalin cerea anexarea Basarabiei şi Bucovinei de nord și ocuparea României de către URSS

Dictatorul URSS îşi continua vechile obiceiuri stabilite din vremea colaborării cu naziştii. Stalin dorea să existe două tratate ce urmau să fie publicate: un tratat de alianţă între Marea Britanie şi URSS şi un al doilea tratat care să prevadă un acord de natură generală asupra reconstrucţiei Europei după război.

La acest al doilea tratat public Stalin dorea un protocol secret care să cuprindă harta Europei de după război.

Aceeaşi metodă ca în cazul Protocolului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

De remarcat siguranţa de sine a lui Stalin: în decembrie 1941 trupele naziste se aflau la 30 de kilometri de Moscova, iar el planifica în detaliu viitoarele graniţe ale URSS (cerând în mod special Basarabia!).

Redau în rândurile următoare spusele lui Stalin (pagina 11 în documentul de mai jos):

În ceea ce priveşte frontierele Uniunii Sovietice ne-ar plăcea să vedem frontierele din Finlanda şi provinciile baltice restaurate la poziţiile lor din 1941, imediat înainte de începerea războiului. În ceea ce priveşte Polonia, frontiera acesteia ar trebui să se bazeze pe Linia Curzon, cu mici modificări. Frontiera României ar trebui formată astfel încât Basarabia şi Bucovina de nord să fie incluse în Uniunea Sovietică.

În ceea ce privea viitorul României, Stalin avea şi aici opiniile gata formate: Ardealul de nord trebuia retrocedat şi trebuiau instalate baze sovietice în ţară:

Frontiera vestică a României ar trebui extinsă spre vest în defavoarea Ungariei, de vreme ce în acea zonă trăiesc 1.250.000 de români sub stăpânire maghiară, iar Ungaria va trebui pedepsită pentru rolul ei în război.

Mi-aş dori de asemenea o alianţă între România şi Uniunea Sovietică care să ofere garanţii României împotriva Ungariei şi care să dea Uniunii Sovietice puterea de a menţine baze militare şi navale pe teritoriul României”.

Stalin ştia foarte bine ce vroia şi a reuşit să obţină. Click aici pentru a descărca documentul integral în format pdf.

Sursa: George Damian blog-pentru-basarabia.ro preluat de https://timpul.md.

Publicitate

16/12/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De ce a fost cântat un imn ortodox rus la înmormântarea Reginei Elisabeta a II-a?

Sicriul Reginei Elisabeta a II-a este transportat în capela la Committal Service pentru Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii în Capela Sf. George din interiorul Castelului Windsor pe 19 septembrie 2022.

Foto: 19 septembrie 2022Garda de onoare poartă sicriul Reginei Elisabeta a II-a în Capela Sf. George din interiorul Castelului Windsor .Jonathan Brady/AFP

La înmormântarea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, unii observatori au fost nedumeriți la auzirea unei rugăciuni ortodoxe ruse.

În timpul funeraliilor reginei Elisabeta a II-a, corul a cântat un imn religios cunoscut sub numele de „Condacul rusesc al celor plecați ”, o rugăciune străveche din liturghia ortodoxă rusă. 

Se spune că această rugăciune ortodoxă a fost săvârșită la cererea Reginei, care era de confesiune protestantă.

Versurile sunt următoarele:

Odihnește-l Hristoase, Dumnezeul nostru,  pe robul Tău cu sfinții Tăi:

unde nu mai există durere și întristare

nici suspin, ci viață veșnică.

Numai Tu ești nemuritor, creatorul și făuritorul omului:

iar noi suntem muritori formați din praful pământului,

iar pe pământ ne vom întoarce:

căci așa ai rânduit,

când m-ai creat spunând:

Praf ești și în țărână te vei întoarce.

Toti ne coboram in praf;

și plângând peste mormânt ne facem cântecul:

Aleluia, aleluia, aleluia.

În Biserica Ortodoxă Rusă, acest imn este cântat în mod tradițional în timpul slujbelor dedicate creștinilor decedați la înmormântări și slujbe de pomenire, precum și la slujbe în Sabatul Părinților.

Serviciul Committal Serviciul Committal pentru Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii în Capela Sf. Gheorghe din Castelul Windsor pe 19 septembrie 2022.

Foto: 19 septembrie 2022 – Ceremonia funerară pentru Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii în Capela Sf. Gheorghe din Castelul Windsor. Jonathan Brady/AFP

În esență rugăciunea exprimă durerea și întristarea, dar amintește în același timp speranța creștină în viața veșnică. Credincioșii îi cer lui Dumnezeu să lase sufletul care tocmai a părăsit trupul să se odihnească în același loc cu sufletele sfinților.

Reprezentanții Palatului Buckingham nu a oferit niciun comentariu oficial cu privire la motivul pentru care acest imn ortodox a fost inclus printre rugăciunile tradiționale anglicane. Ne reamintim că același „Condac rusesc ” a fost cântat și în 2021, la slujba de înmormântare a soțului Reginei, Ducele de Edinburgh.

Potrivit mass-media, Elisabeta a II-a a dorit să includă la slujba ei de înmormântare această rugăciune ortodoxă, pentru a aduce un ultim omagiu soțului ei Prințul consort Filip, ale cărui rădăcinil rusești sunt binecunoscute.

Prințul Filip și credința ortodoxă

Atât strămoșii paterni, cât și cei materni ai ducelui de Edinburgh erau înrudiți cu familia imperială rusă (vezi mai jos arborele geneaologic al prințului consort Philip, tatăl actualului rege Charles al II-lea)

Înainte de logodna oficială cu Prințesa Elisabeta în 1947, Prințul Philip și-a abandonat titlurile grecești și daneze, a devenit cetățean britanic naturalizat și a adoptat numele de familie al bunicilor săi materni, Mountbatten.

Inițial adept al Bisericii Ortodoxe Grecești, Filip a trebuit să treacă la anglicanism, pentru a se căsători cu prințesa britanică Elisabeth, viitoarea regină.

Se spune că prințul Philip a făcut în timpul vieții sale încercări de a-și explora rădăcinile vizitând Muntele Athos, un important centru al monahismului ortodox răsăritean, remarcându-se atunci că a făcut semnul crucii ortodox– de la dreapta la stânga.

(Sursa: https://www.rbth.com/history/335487-russian-orthodox-hymn-queen-elizabeth-funeral).

13/11/2022 Posted by | CREDINTA, ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , | Lasă un comentariu

ISTORICUL ROMÂN Florin Constantiniu: ”Cel de-Al Doilea Război Mondial nu a însemnat – așa cum se pretinde – o bătălie între bine și rău, ci competiția dintre două bande de răufăcători”

FOTO: Stalin,Roosevelt, Churchill, liderii coaliției antihitleriste

”Nu cred că victoria bandei sovieto-anglo-americane trebuie celebrată” mărturisea marele istoric român acad.Florin Constantiniu, într-una din scrierile sale care a fost publicată pe blogul jurnalistului și omului politic Ștefan Secăreanu, din Republica Moldova.

De mult timp, ca istoric îmi dădusem seama că al doilea război mondial continuă să fie văzut prin ochelarii învingătorilor.

Am scris și am spus la diverse dezbateri despre războiul dintre 1939-1945, că suntem prizonierii viziunii biruitorilor, care au depus toate eforturile pentru a se prezenta – reluând formula lui Herodot despre geți – drept „cei mai viteji și cei mai drepți”.

Strania alianță dintre cele două mari democrații occidentale – Marea Britanie și SUA – și Uniunea Sovietică, strânsa colaborare dintre Churchill, Roosevelt și Stalin pun sub semnul întrebării atașamentul primilor doi față de principiile Cartei Atlanticului, în numele cărora susțineau că duc războiul.

Voiau, într-adevăr, Churchill și Roosevelt ca popoarele să fie libere în a-și decide soarta? Cum se împăca o astfel de afirmație cu alianța care-i făcea partenerii unui regim – cel sovietic – la fel de odios ca și cel nazist?

Churchill și Roosevelt au sfârșit prin a ceda în fața exigențelor lui Stalin, hotărât să creeze un mare brâu protector al frontierelor sovietice.

Acordul de procentaj Churchill-Stalin, din octombrie 1944, a fost o înțelegere care nu se deosebea, în esența ei cinică, de Pactul Molotov-Ribbentrop.

Cel de-al doilea război mondial nu a însemnat – așa cum se pretinde – o bătălie între bine și rău, o confruntare între libertate și opresiune, ci competiția dintre două bande de răufăcători.

În august 1941, Goebbels scria în jurnalul său personal:

„O investigație la ambasadele sovietice din Paris și Berlin a scos la iveală surprinzătoare arme de teroare. Aceste ambasade sovietice sunt, în fapt, refugii de criminali. Este inevitabil.

Dacă o bandă de criminali ajunge la putere, ea va folosi mijloace criminale pentru a-și desfășura politica. Este bine că se termină cu bolșevismul, odată pentru totdeauna, prin campania noastră din Est. La urma urmei, pe termen lung, nu era loc pentru noi doi în Europa” (David Irving, Hitler’s War, New York, The Viking Press, 1977, p 210).

Liderul nazist, prin formularea sa, exprima, cu sau fără voie, realitatea marelui conflict: lupta între două bande de criminali, una condusă de Hitler, alta de Stalin.

Un Stalin, ale cărui crime erau acoperite de cei doi complici ai săi, Churchill și Roosevelt.

Nu cred că victoria bandei sovieto-anglo-americane trebuie celebrată. Pentru țările baltice și cele din Europa de Est ea a adus o robie de peste patru decenii. Este momentul să ne întrebăm: victoria cui o sărbătorim la 9 mai 1945?

Personal, cred că nu este nimic de sărbătorit”.

Academician Florin Constantiniu  (1933 – 2012)



11/05/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: