CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Execuții în rândul ţăranilor români participanți la marea răscoală din în 1784 condusă de Horea, Cloșca și Crișan

236 de ani de la martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan. Ce a provocat  revolta țărănimii iobage din Transilvania de la 1784-1785 - Alba24

Execuţia lui Horea şi Cloşca de la Alba Iulia, la 26 februarie 1785 nu a fost singurul martiraj aplicat cu brutalitate asupra ţăranilor români participanţi la marea răscoală, scrie Dr. Gheorghe Anghel în http://www.dacoromania-alba.ro.

Nobilimea din comitatele Alba, Hunedoara, Cluj, Arad etc a început să se răzbune şi să execute în masă ţăranii prinşi în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1784.

Execuţiile au fost oprite în urma ordinului împăratului, sosit în Transilvania la 27 noiembrie 1784, aplicat imediat de contele Iankovits.    

Până atunci la Alba Iulia au fost executaţi 11 ţărani în ziua de 25 octombrie. Între aceştia s-au aflat: Ursu Uibariu, considerat cel de-al patrulea căpitan al răscoalei, însărcinat de Cloşca să încheie armistiţiul de la Tibru cu căpitanul Schultz.

A fost tras în teapă la Alba Iulia. Ceilalţi căpitani numiţi de Horea şi Cloşca au fost: Toma Sânghetean, Vasile şi Ion Munteanu, cărora călăul le-a tăiat capul: Iacob Muntean şi Irimie Martian au fost frânţi cu roata iar Mihoc a fost tăiat de viu în patru bucăţi.

Acelasi cu nume de principe Grancea Rakoczi din Alba Iulia, care a executat pe Horea şi Cloşca, a dus la îndeplinire, contra plată, voinţa nobilimii. 

    După 28 februarie au mai rămas în închisoarea din cetatea Alba Iulia circa 400 de deţinuţi şi după o riguroasă selecţie făcută de contele Iankovits, au mai fost reţinuţi 120. Dintre aceştia 60 au fost pedepsiţi cu lovituri de bete şi eliberaţi iar dintre ceilalţi 25 au fost condamnaţi la moarte în luna martie 1785, iar în mai încă 9.    

Între aceştia se aflau cei mai renumiţi căpitani şi conducători ai răscoalei din părţile Hunedoarei, Zarandului şi Albei.

Cei mai cunoscuţi au fost: Pol Constamin din Crisciori şi Popa Hagi Crişănut din Bistra, om învăţat şi cunoscut în Munţii Apuseni, ambii condamnaţi la moarte prin tragerea în teapă, căpitanii: Vasile Zgârciu din Abrud, Iacob Toader din Vidra, prin tragere în teapă şi Dumitru Todea, fostul jude din Râu Mare (Albac) arestat şi învinuit de tulburările iscate în târgul Câmpenilor în 1782 a fost condamnat la tăierea capului iar corpul să i se taie în 4 bucăţi şi să se pună în ţepe de domeniul de sus.

Acesta a stat închis 2 ani în castelul Kemeny din Galda, Cloşca încercând să-l elibereze în toamna anului 1784.

A mai fost învinuit de faptul că la sfătuit pe Horea să plece la Viena, procurându-i bani de drum (circa 300-400 florini). Celorlalţi condamnaţi la moarte trebuia să li se taie capul iar fiului cel mare a lui Horea, Ionuţ a primit un an de închisoare.   

  Cei mai mulţi condamnaţi au rămas în închisoarea cetăţii din Alba Iulia urmând ca Împăratul Iosif al II-lea să le confirme sentinţele.

În noaptea de 7 august 1785 , 31 dintre condamnaţi între care 20 condamnați la moarte au evadat.

Între 3 şi 7 august condamnaţii au lucrat noaptea, în timp ce unii cântau şi fluierau, reuşind să facă o spărtură în zidul cetăţii pe care ziua o astupau din nou spre a nu fi descoperiţi. În ziua de 6 august l-au chemat degrabă pe Popa Nicolae Raţiu ca să-i împărtăşească taina lor şi să-i ceară sfatul.

Acesta i-a mângâiat, binecuvântat, promiţându-le că nu-i va denunţa; au ieşit din închisoare noaptea pe la orele 2, unul câte unul pe o frânghie improvizată, fugind în pădurea apropiată. O parte au luat-o spre Mureş, iar alta spre Zlatna. 

    Faptul a produs o mare nelinişte în rândul autorităţilor şi nobilimii. Emisari speciali au străbătut satele din munţi anunţând că dacă se vor preda sentinţele lor vor fi revizuite. În primele 2 săptămâni s-au reîntors 16 condamnaţi, apoi rând pe rând toţi.

Ofiţer austriac citeşte ţăranilor decretul imperial de amnistie

Împăratul le-a comutat pedeapsa din condamnare la moarte la 3 ani muncă silnică la lucrări publice.  

   Prin intervenţia împăratului condamnările au încetat şi suferintele au fost mai puţine. Totuşi cea mai mare parte dintre condamnaţi au fost deportaţi împreună cu familiile lor în Banat pierzându-li-se urma.

09/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , | Un comentariu

RIDICĂM MONUMENTE PENTRU ASUPRITORII ROMÂNILOR ?

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este brukenthal-1-750x430-1.jpg

Foto: Samuel von Brukenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich – d. 9 aprilie 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele. Bunicul și tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele inițial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.

În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă.

Ionuț Țene: Românii ridică statui stăpânilor de iobagi. Samuel von Brukenthal și înfrângerea răscoalei lui Horea.

Sincer mă deranjează când văd cum în Europa de vest și mai ales în SUA sau Canada, adepții radicali și anarhiștii de stânga dărâmă statui, simboluri ale emancipării geografice, culturale și politice ale Occidentului, scrie istoricul Ionuț Țene în http://www.napocanews.ro

Nu am înțeles de ce trebuie dărâmate statuile lui Columb, Magellan sau Eduard Colston, doar că au impus prin descoperiri geografice remarcabile și un sistem economic bazat pe exploatarea sclavilor sau au fost proprietari de sclavi.

Sigur, devastările au continuat chiar cu dărâmarea statuii geniului clasic Shakespeare sau chiar a reginei Victoria.

Black Lives Matters dorește să frângă paradigma istorică prin aceste devastări, iar cultura clasică și tradițională a europenilor să fie ștearsă (resetată), pentru a se pune altceva în loc: în general figuri mai palide ale activiștilor civici.

Dacă mai poți înțelege dărâmarea statuilor unor lideri politici proprietari de sclavi, ca o compensație a furiei milenare în urma sclaviei, distrugerea statuilor lui Columb, Washington sau Shakespeare sunt absurde și au legătură doar cu anarhia și comunismul. În România situația însă se prezintă altfel.

Românii, deși au fost exploatați sălbatic în Imperiul habsburgic, fiind ținuți la rangul social de iobagi și tolerați, ca și credință ortodoxă, cu bombardarea bisericilor și mănăstirilor ”schismaticilor” de către generalul Bucow, azi le ridică statui celor care i-au comandat la moarte pe liderii emancipării sociale și naționale de la 1784: Horea, Cloșca și Crișan.

Anul 2021 este dedicat Baronului Samuel von Brukenthal, fondatorul Muzeului cu același nume și una dintre personalitățile marcante în dezvoltarea orașului de la a cărui naștere se împlinesc 3 secole.

În curând, statuia baronului Samuel von Brukenthal va fi amplasată în Piața Mare, ca o recunoaștere a fondării muzeului de artă, uitându-se rolul său în exploatarea ca iobagi a românilor, persecutarea bisericii ortodoxe și în înfrângerea sângeroasă a răscoalei lui Horea.

Statuia Baronului Samuel von Brukenthal va fi turnată în bronz la Arad, iar în Piața Mare se vor realiza lucrările soclului și a iluminatului.

Românii vor fi primul popor din lume exploatat la sânge ca iobagi, persecutați ca și creștini și tolerați politic de către stăpânirea străină care vor ridica o statuie celui care a guvernat acest sistem atroce de inegalități împotriva majorității populației din Ardeal.

În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787.

A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă. Nu sunt adeptul istoriei contrafactuale, dar o reanaliză a situației și contextului epocii ar trebui făcută.

În vremea lui românii erau extra-muros și nu aveau ce căutau noaptea în oraș.

Erau destui români puși la stâlpul infamiei în Grosser Ring pentru că nu umblau doar pe drumul vacii.

Foto: Supliciul lui Horia și Cloșca

Veniturile baronului protejat de împărăteasa Maria Tereza au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni.

Împăratul Iosif al II-lea a emis pe 31.01.1784 un decret cu privire la înscrierea voluntară a satelor din vecinătatea graniţei militare de est şi sud a Transilvaniei. Mii de iobagi au luat cu asalt centrele de recrutare, dorind să intre în armata austriacă ca volunari. Era şansa lor la o viaţă mai bună. Au fost consemnaţi ţărani din 81 de comune, care au venit să se înroleze. Practic toţi bărbaţii dintr-o comună veneau să scape de iobăgie.

Speriaţi de faptul că iobagii nu-şi mai îndeplineau obligaţiile şi pe deasupra aşteptau şi arme, pe care le-ar fi putut folosi inclusiv împotriva grofilor care-i exploataseră, nobilii transilvăneni au anulat recrutările, cu acordul tacit al Vienei.

Guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal, a declarat întreaga conscripţie fără valoare şi a poruncit ţăranilor să continue servituţile iobăgeşti.

Prin astfel de măsuri, ca şi prin cele anterioare, Curtea de la Viena nu a făcut altceva decât să prelungească iobăgia şi să-i amăgească pe ţărani pentru a nu se revolta. Peste câteva săptămâni, ultima scânteie se va transforma într-o mare răscoală condusă de Horea, Cloșca și Crișan.

Guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal s-a ocupat personal de înfrângerea și discriminarea românilor din Ardeal pentru a-i menține la statutul de iobagi, un fel de sclavie asemănătoare cu cea din SUA.

Baronul von Brukenthal rupe înțelegerile dintre armata austriacă de la Valea Bradului și Tibru și capii răscoalei. El cere înfrângerea revoltei românilor și înecarea în sânge a răscoalei.

Pe 7 decembrie 1784, la Mihaileni, țăranii români nu au avut nicio șansă în fața trupelor austriece mai bine pregatite, echipate și instigate de guvernatorul Transilvaniei. Horea, Cloșca și Crișan sunt prinși prin trădare și judecați sub oblăduirea lui Brukenthal, iar apoi Horea și Cloșca frânți pe roată conform unei execuții medievale, pe 27 februarie 1785 la Alba-Iulia sub supravegherea guvernatorului.

”Cei doi stăpâni, nobilimea şi statul austriac, îşi dau mâna în exploatarea ţărănimii. Fiscul imperial exploatează prin dările obişnuite, prin taxe militare şi prin contribuţiile extraordinare; feudalii locali prin cele trei forme de rentă: în muncă, în bani şi în produse agricole. Robota (munca obligatorie neplătită), pe moşia nobilului, începând cu anul 1514, a fost statornicită la o zi pe săptămână.

În 1714 Dieta stabileşte robota la patru zile pe săptămână pentru iobagi (208 zile pe an) şi trei zile pe săptămână pentru jeleri (ţărani fără de pământ care se puteau muta de pe o moşie pe alta). Erau obligaţi la robotă toţi membrii familiei în stare să muncească, mai ales în timpul activităţilor agricole de primăvară si vară. Intensificarea mineritului în munţii Apuseni a dus la transformarea locuitorilor zonei în iobagi ai fiscului (statului).

Aceştia munceau în mine, la topitorii, tăiatul şi transportul lemnelor şi minereului, executarea cărăuşitului, întreţinerea drumurilor şi trebuiau sa plătească anual dările în bani, către comitat”, scria Mircea Dogaru în „Insurecţia Românilor transilvăneni din 1784. Prolog al revoluţiilor europene”.

Aceasta era situația românilor iobagi sub guvernatorul von Brukenthal. În legătură cu soarta stăpânilor de iobagi sau sclavi, am început să privesc cu alți ochi, raționali, mișcarea BLM doar împotriva venerării exploatatorilor și celor care discriminau poporul.

Ionuț Țene

Domnule Emil Boc, cât îl veţi mai tolera pe şovinul Ionuţ Ţene în Primăria  Cluj-Napoca? | eClujeanul - Te informează non-stop!

Foto: Ionuț Țene, n.23 februarie 1972, Drăgăşani /Vâlcea)., scriitor, istoric, publicist, absolvent al Facultatății de Filozofie şi Istorie a UBB din Cluj-Napoca (1995). Masterat 1996.

Volume: Bal ca-n iad, poezii, 1993; Roşi de lună, poezii, 1997; De izvoare, versuri, 1999; Manifestaţii studenţeşti anticomuniste la Cluj în 1946, istorie, 1999; Suflet dac, versuri, 2001; Reflecţii critice despre o Teologie a Istoriei, 2001; Elegie omului simplu, versuri, 2002; Capitala în Ardeal, 2002; Cronici de istorie românească, istorie, 2003; Poezia noastră cea de toate zilele, critică literară, 2004. Inclus în Un pahar cu lumină. Poeţi contemporani clujeni, antologie bilingvă româno-maghiară, 2005.

29/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: