Pagini de istorie. Bătălia pentru Cernăuţi (3-5 iulie 1941)
Ofensiva s-a declanşat în dimineaţa zilei de 3 iulie 1941, iniţial spre Storojineţ, batalioanele 1 şi 2 vânători de munte din Brigada 1 mixtă munte ajungând pe Siret, după care, printr-o manevră îndrăzneaţă, au trecut râul prin vad (podurile fuseseră distruse de inamic). Apoi au eliberat oraşul şi au constituit un cap de pod la nord de râu.
Pretutindeni, populaţia a primit militarii români eliberatori cu „flori şi cu mare bucurie”, între timp, Brigada 4 mixtă munte a ajuns, în seara zilei, între Pătrăuţi şi Dobrova, iar Divizia 7 infanterie, care a întâmpinat cea mai puternică rezistenţă în zona Fântâna Albă, Cerepcăuţi, Petricani, a trecut temporar la apărare activă, cu misiunea de a interzice pătrunderea inamicului spre sud.

La 5 iulie, pentru a nu se permite forţelor sovietice să se consolideze la teren, generalul Petre Dumitrescu a ordonat continuarea ofensivei spre Cernăuţi cu batalioanele Brigăzii 1 mixtă munte (la flancul stâng) şi Brigăzii 4 mixtă munte (la flancul drept), precum şi executarea unei manevre spre Fântâna Albă, cu un detaşament din Brigada 4 mixtă munte, în spatele şi flancul drept al trupelor sovietice care se opuneau Diviziei 7 infanterie.
Ca urmare, unităţile Brigăzii 1 mixtă munte (flancate la vest de Detaşamentul „colonel Albustin”), au înaintat energic şi viguros, manevrând rezistenţele inamice din zona Cernăuţi, au înfrânt rezistenţa opusă de acestea în faţa oraşului şi au pătruns în după-amiaza zilei în capitala istorică a Bucovinei (cu batalioanelor 3 şi 23 vânători de munte), fiind primite cu entuziasm de către populaţia românească.
Vestea eliberării Cernăuţiului a provocat un entuziasm „de nedescris”, în întreaga ţară. „Copiii soldaţilor care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani – se menţiona în ziarul «Universul» – intră azi, la rândul lor, în Cernăuţi, fraţi de sânge şi de suflet, cu pasul sprinten, cu ochi tineri, cu fruntea sus…
Ne închinăm cu recunoştinţă adâncă şi sinceră pietate în faţa tuturor acelora care, prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric”.
Victoria românească de la Cernăuţi a permis trupelor române să acţioneze ofensiv spre Hotin, unde au desfăşurat, între 6 şi 8 iulie 1941, o altă bătălie strălucită, dusă de Brigada 8 cavalerie şi Brigada 2 mixtă munte, soldată cu respingerea trupelor sovietice dincolo de Nistru şi cu eliberarea părţii de nord a Basarabiei.
Modul exemplar în care militarii români şi-au îndeplinit misiunile de luptă în nordul Bucovinei şi Basarabiei a fost remarcat şi de către generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, care a adresat alese cuvinte de apreciere.
La rându-i, comandantul Armatei 3 române, recunoscând contribuţia trupelor germane la repunerea bornelor de hotar pe Nistru a relevat: „Fără ei nu am fi putut face reîntregirea neamului”.
CITITI SI :
– https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/01/1-aprilie-1941-un-katyn-al-romanilor-in-bucovina-de-nord-masacrul-de-la-fantana-alba-tatarca-video/
VIDEO ȘI FOTO:Deșertul cu nisipuri cântătoare Khongoryn Els din Mongolia. Khongoryn Els sand dunes, South Gobi
Khongoryn Els Travel Map Conform celei mai credibile teorii , nisipurile cântatoare, fluieratoare, sau chiar lătratoare (cum marturisesc mongolii ca se aude cateodata cand bate vantul din Siberia), sunt particule de nisip care produc sunete de frecvente joase sau inalte, in funcție de puterea si presiunea vantului.
Khongoryn Els sand dunes, South GobiWe got to the Juurchin camp at Khongoryn Els around 3.30pm. It was hot and windy and after settling in to our gers we sat under the deck of the restaraunt. There were views of the sand dunes to the south, but there wasn’t much else around and the camp was fairly primitive (though the gers did have power).We drove 7km to the „singing” section of the sands, to the west of the camp. These looked like the film conception of the „Gobi desert”, though sand dunes actually make up only a small and atypical fraction of the Gobi. Peter and Bolormaa and I climbed to the top of the dunes – which must have been nearly 200m high — and Gabi made it half way up.After we drove back to the camp, the others settled in, but I walked maybe three kilometres down to the river that runs by the side of the dunes. There were camels, some cranes, and unidentified small birds, but also sandflies, which made an otherwise lovely spot not so fun to hang around in.Friday 8th JulyWe got up earlyish, hoping to see animals in the morning. Driving east again, towards the area we’d climbed the dunes the previous day, we spotted half a dozen gazelles. The riding camels weren’t ready yet, so we abandoned that idea.
The first waterhole we looked at was a disappointment, but the second was more substantial — there were no animals, but the scenery was attractive.
We then set off on the long drive back the way we’d came. Fortunately it was overcast and not as hot as we’d feared.
CITIȚI ȘI :
Source:danny.oz.au/travel