CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Numărul fiarei nu este 666 ci 616. VIDEO

 

Imagini pentru 666 photos

 

 

Ignoranţă: De fapt, numărul fiarei nu este 666, ci 616

 

Deobşte nu am aptitudini de contrazicere cu opiniile şi interpretarea religioasa care nu sunt academice, nici măcar nu cele complet dezaxate.

Fac o excepţie astăzi.

Nu o fac pentru că mă deranjează atitudinea unor membri ai clerului românesc şi nici a unor credincioşi derutaţi, ci pentru că prezentarea faptică nu este corectă.

Interpretativ o voi face într-o recenzie viitoare   a Cărţii Apocalipsei din Noul Testament.

Numărul menţionat în originalul carţii a fost 616 si nu 666.

Sf. Irineu a avertizat şi a elaborat despre acest număr, a atenţionat şi despre conţinutul interpretativ şi posibilele drumuri greşite pe care o pot lua credinciosi neiniţiaţi, vezi „Impotriva Ereziilor” (Against Heresies, Irenæus, Book 5, chapter 30, paragraph 3)

In general, majoritatea cercetătorilor sunt de părere că numarul este o reprezentare numerologoica a imparatului Roman Nero.

Cei care deţin părerea că numărul în carte a fost 616, susţin o reprezentare numerologică a Imparatului Caligula, ambii suficient de nebuni pentru a fi caracterizaţi drept „bestii”.

In 2005, savanţii universităţii din Oxford au reuşit să analizeze utilizând tehnica de ultimă generaţie un fragment din Cărţii Apocalipsei (Book of Revelation) din situl egiptean Oxyrhynchus (papirusuri 115 si 115 b), şi SURPRIZA (pentru mine, nu prea), Sf. Irineu a avut dreptate, nu este vorba de 666 (chi, xi, stigma) ci de 616 (chi, iota, stigma, adica, hexakosiai deka hex).

Fragmentele au fost datate în cel de al doilea secol d.Hr, adica cel mai vechi fragment existent din Noul Testament.

 

 

 

In poza acestui fragment, pe care eu o public mai sus se vede clar în chenarul galben, cele afirmate de mine anterior.

Ruşine politicienilor inculţi şi oportunişti şi mila pentru păstorii şi pentru turma manipulaţilor.

P.S. BOR este printre bisericile Creştine care nu dau citire Cărţii Apocalipsei în timpul slujbelor religioase (pe dreptate), şi putem fi mândri pentru poziţia clara şi fără dubiu pe care au avut-o în această chestiune.

PPS. Sunt absolut împotriva paşapoartelor Biometrice bazate pe cip compuertizat, din cu totul alte motive, dar care nu au nici o legatură cu religia şi teologia Creştina.

Sursa: 

http://theo-phyl.blogspot.ro/search/label/666

 

CITIŢI ŞI : 

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Num%C4%83rul_fiarei

 

04/08/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)

 

 

 

 
 

  Marele cărturar  moldovean Miron Costin (n. 30 martie 1633 – 1691), a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei, din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor .

A fost un mare reprezentant al culturii româneşti din secolul al XVII-lea, un om de o aleasă cultură si  un adevărat poliglot, posedând în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.

Îndeplinind multe funcţii pe lângă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant, la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa.

Miron  Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală …

Principala sa operă este “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-voda  încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă …dni“.

O altă remarcabila  lucrare a sa este “Cronica Moldovei şi a Munteniei“, scrisă în 1677.

In ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat la opera sa  intitulata “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“.

Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.

Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română

 

Blogul Tipărituri Româneşti (https://tiparituriromanesti.wordpress.com), 

având ca sursă: polona.plredă un fragment din lucrarea „Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)” 

Traducerea după: Miron Costin, Opere alese, București, 1966

 

 

 

 

miron-costin-cronica-polona-1miron-costin-cronica-polona-2

 

„Despre limba volohă sau rumânească

Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lîngă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: hereditas romana, iar acum moldovenii numesc hereditas – herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume?

Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă.

Cea mai mare parte însă a cuvintelor este la fel sau la început, sau la mijloc, sau la sfârșitul cuvântului; o parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească. Înfățișez și o probă a acestei limbi:

 

 

 

 

 

miron-costin-cronica-polona-3

 

 

 

Substantive:

homo – omul
sanguis – syndzie (sânge)
caput – capul
mens – mynte
frons – frunte
scientia – szcynca (șțiința)
supercilia – sprinczene (sprâncene)
oculus – okiul
nasus – nasul
facies – faca (fața)
ora – gura
bacia – budza
lingua – limba
dentes – dincy (dinți)
mustax – mustaca (mustața)
barba – barba
pectus – pieptul
anima – inima”

17/02/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Blazonul ”regelui vlahilor”, în armorialul portughez Livro Do Armeiro-Mor, 1509

Prima pagină din manuscris

”Rei d’Blaqui” (Regele vlahilor)

Stema de mai sus, din Livro Do Armeiro-Mor, fusese preluată din armorialul francez Wijnbergen (numele unuia dintre posesori), unde era atribuită, în 1289, unui ”Roi d’Blaquie” (se presupune că ar aparține Imperiului Asăneștilor).

”Rei dos Romaos” (Regele Sfântului Imperiu Romano-German, care urma să fie uns Împărat)

 Sursa imaginilor: Livro Do Armeiro-Mor în format digital

 prin http://tiparituriromanesti.wordpress.com

18/11/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: