CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Povestea nobilului român Daniel „Zlăşteanul”din Ardeal, ucis barbar de nemeşii unguri „ca să se înspăimânte acești valahi și să nu se mai unească niciodată cu cei de peste munți”

 

 

BIG Mihai Viteazul, gravura de epoca

 

Foto: un portret al lui Mihai Viteazul

În ultima vreme, tot mai multe dintre simbolurile şi faptele majore ale istoriei noastre sunt ignorate de manualele şcolare sau, pur şi simplu sunt suspectate de o anumită „mitizare”.

Însăşi studiul  istoriei este marginalizat în şcolile noastre, chiar dacă ar trebui să nu pierdem din vedere că memoria trecutului constituie, de fapt, însăşi legătura vitală cu  identitatea noastră!

Un atare „caz” istoriografic, ajuns la un moment dat  subiect de polemică, îl reprezintă cel al lui Mihai Viteazul – voievodul şi principele care a reuşit să catalizeze în plan politic solidaritatea românească medievală, în timpul scurtei stăpâniri a Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei.  

Un astfel de episod este evocat de umanistul ardelean Stephanus Szamosközy, martor direct al bătăliei de la Şelimbăr, din 28 octombrie 1599.

 

Imagini pentru Daniel „Zlăşteanul”

Gravură- Bătălia de la Şelimbăr

În lucrarea sa, intitulată „Rerum Transilvanarum Pentadis”, cronicarul ungur Stephanus Szamosközy consemna fapta nemeşului român ardelean Daniel Zalasdi, numit aşa după satul său de obârşie – Zlaşti, de pe domeniul castelului Hunedoara, care a trecut cu mica sa oaste de partea  lui Mihai Viteazul :

„Abia s-a dat semnalul de începere a luptei din ambele tabere, când, dintre gărzi, unul (cu numele Daniel Zalasdi), de loc şi după neam valah,… dintr-odată, dând pinteni calului, a trecut la Valah [la Mihai Viteazul n.n.]. Şi astfel toţi au rămas uluiţi…

El era de pe moşia familiei Toeroek, care stăpânea terenuri întinse la castelul Hunedoara, iar prin bunăvoinţa principilor Báthory, a fost ridicat la rang nobiliar”.

Acest Daniel „Zlăşteanul” avusese curajul  să treacă din garda Cardinalului Andrei Báthory, în oastea română a voievodului muntean.

De bună seamă, informaţiile aduse de Daniel „Zlăşteanul” l-au clarificat pe Mihai Viteazul asupra dispozitivului de luptă şi planului de bătaie ale lui Báthory, detalii care au contribuit substanţial ca sorţii de izbândă să fie favorabili oastei române.

Principele Cardinal Andrei Báthory a fugit de pe câmpul de luptă, spre Moldova, dar a fost prins şi ucis de secui.

Un an mai târziu, Daniel din Zlasti a fost capturat de trupele lui Moise Székely şi supus unei execuţii plină de cruzi­me.

A fost legat cu mâinile la spate de un cal, care i-a târât trupul gol până a murit. Trupul i-a fost tăiat şi expus în patru zări.

 Profesorul universitar Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, a vorbit și el despre soarta  nobilului român din Ardeal, care a trecut cu armata sa de partea lui Mihai Viteazul, înainte de bătălia de la Șelimbăr.

În mod inexplicabil, spune cronicarul, valahul și-a luat oastea lui mică și a trecut la valah. Căci valahul la valah trage.

Când s-a terminat războiul, l-au prins pe acest nobil, l-au legat de coada unui cal în fugă și după câțiva kilometri au constatat că a murit.

I-au tăiat corpul în patru părți și l-au expus în fața a patru cetăți importante din Transilvania, explicația fiind, conform cronicarilor „ca să se înspăimânte acești valahi și să nu se mai unească niciodată cu cei de peste munți”.  Repet, asta era la 1599-1600″, a afirmat Ioan Aurel Pop.

Marele istoric român a mai arătat că în ianuarie 1601, Dieta transilvană a luat decizia,  pentru a împiedica strângerea legăturilor dintre românii din Ardeal cu fraţii lor de peste munţi, ca:

„Niciodată un călugăr valah din țările valahe de peste munți să nu mai intre în această țară, căci opera tiranului Mihai s-a făcut și prin tainica lucrare a preoților săi care se numesc călugări.

Niciodată să nu mai fie condusă decât de principi, funcționari și strângători de biruri unguri, ca valahii să învețe să fie supuși”.

SURSE:

https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Rectorul-UBB-Ioan-Aurel-Pop-discurs- -Ce-au-facut-ungurii-ca-%E2%80%9Esa-se-inspaimante-acesti-valahi-si-sa-nu-se-mai-uneasca-niciodata-cu-cei-de-peste-munti-

http://arhiva.replicahd.ro/?p=26651

Reclame

09/07/2018 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

România, între pericolul rusesc şi cel unguresc

 

 

 

 Imagine similară

 

„La ora actuală putem spune că Europa este o moscovie peste tot, comunism.”

 

Părintele Justin Pârvu despre România, aflată între pericolul rusesc şi cel unguresc.

 

Dacă astăzi suntem în starea aceasta de descompunere este pentru că suntem luptaţi în răbdarea, în sărăcia şi în jertfa noastră, de cei care luptă împotriva lui Hristos.

Un rabin scria acum câţiva ani într-un ziar: „Sunt de 42 de ani cetăţean american, dar de 7000 de ani sunt cetăţean israelitean”.

Cam aşa ar trebui să gândim şi noi.
În contextul istoriei universale şi în contextul istoriei naţionale ţara noastră, România, a avut, are şi va avea un mare rol în tot jocul acesta de conflicte în care ne găsim astăzi.

Suntem aici o naţiune care în toate confruntările pe care le-am avut în istorie, cu toate naţiile şi barbarii, toţi hunii, toţi longobarzii, toţi gepizii, am fost sabia de apărare a Occidentului aici, în Carpaţii Răsăriteni.

Ei spun despre români că sunt înapoiaţi şi săraci, dar sărăcia noastră e bogăţia lor.
În 1944 veneau ruşii din Răsărit şi intrau în gospodăriile noastre, că ăştia erau rupţi de foame, aveau o pâine neagră de nu puteai să o pui în gură.

Şi au golit pe ostaşii noştri de hrana lor de război pe vreo 4-5 zile.

Îşi umpleau sacul cu pâinea noastră care era albă şi sănătoasă.

După ce s-au săturat de pâine şi şi-au umplut burţile de mâncare, se uitau la cizmele noastre şi:

„Davai, davai” şi după ce ne-au luat lucrurile, au început să caute ce mai au românii bun. Au văzut la noi mănuşi şi că una era pe mână iar pe cealaltă că era ţinută în mână şi intrau în magazin şi: „davai, davai mănuşi, trei mănuşi”. „Păi nu se poate trei mănuşi, numai două”.

„Dar voi cum purtaţi trei?”.

„Păi nu e aşa. Sunt două. Că una o ţii aşa provizoriu în mâna cealaltă”. Te întrebau cât e ceasul. Aveam nişte ceasuri Atlantic, bune, nemţeşti.

Dar ei au luat ceasurile cu tot cu fabrică în 1944 şi le-au dus în Siberia. Acolo le-au pus la dispoziţie nemţilor tot ce le trebuie ca să le facă ceasuri.

Nenorocirea mare era că nu prea ştiau să citească ceasurile.

Dacă îi întrebai cât e ceasul, îţi spuneau: „Cea lungă la trei, cea scurtă la două”…

Când au intrat în curţile românilor au crezut că toţi sunt chiaburi. Cereau: „vin, vin” şi după ce le dădeai un pahar, veneau după tine în beci şi nu mai aveau răbdare să bea cu paharul, trăgeau cu pistolul în butoi şi bea de acolo.

Deh, civilizaţie răsăriteană!…

Şi ei erau informaţi că aici sunt oameni sălbatici, că în Balcani sunt ţigani.

Când vrei să-ţi imaginezi o năvălire de barbari găseşti expresia cea mai potrivită în invazia ruşilor din 1944. Ceva de neînchipuit!…

Te îngrozeai numai când vedeai un veston sovietic. După ce au mâncat bine, după ce au băut bine: „ehe, haraşo, la voi în România”, au început să vadă ce obiceiuri avem, ce muzică şi cântece.

Şi se adunau pe la serbări să asculte, dar românul ca întotdeauna s-a apucat să cânte cântece sovietice: „Măi, dar voi n-aveţi cântece de ale voastre?”.

Şi au început românii noştri să le cânte cântece de ale noastre. Erau doi artişti de ai noştri: Stroe şi Vasilache. Pe una din scenele Bucureştiului apare Stroe de sus şi până jos numai ceasuri.

Şi n-a spus decât atât: „Greu a fost cu der, die, das, dar mai greu cu davai ceas”. Şi l-au luat de pe scenă şi l-au executat.

Noi n-avem niciun prieten în jur pentru că suntem ţară latină în insula asta slavă.

De aceea nu ne putem asimila şi nici contopi cu uşurinţă. Uitaţi-vă la unguri şi la pornirea lor nebună împotriva românilor.

Vor să vină la noi să ne ia cu totul, să se ducă până la Bacău dacă se poate. România aceasta a noastră este vizată mereu şi expusă pericolelor de împărţire între ruşi şi unguri.

În 1944 au apărut manualele de istorie ale lui Roller care deformau istoria.

Ele au dispărut pentru că erau prea banale în faţa Europei.
În Ardeal dacă întrebi un ungur unde este o prăvălie, zice: „Nem tudom a roman”.

El urăşte cu toată fiinţa lui această limbă. A crescut aici şi nu vrea să vorbească limba noastră.

Noi, în bunătatea noastră, ca să fim în pace cu toţi, mereu i-am lăsat de capul lor.

Dar şi smerenia şi bunătatea îşi au limitele lor. Mântuitorul i-a răbdat pe toţi, dar când a văzut că depăşesc limita bunătăţii, a pus mâna pe bici. „Cu cel ales, ales vei fi, cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici”.
Conform situaţiei actuale, ungurii nu au cum să dobândească autonomia, dar în viitorul apropiat posibil; depinde de noi.

Ei acum fac doar nişte teste, să vadă cam care este temperatura românilor, ca astfel să se pregătească şi să ştie cum să acţioneze.

Ei nu își doresc o autonomie în sine, ci doar un pretext pentru a ne putea sta în coastă, să genereze dezbinare, la ordinele marilor puteri.

Pentru că tot acest „dans” maghiar este şi în interesul occidentalilor, de aceea își permit o aşa îndrăzneală, însoţită de gesturi sălbatice.

Iar românii, la ora actuală, sunt stăpâniţi de duhuri străine, nu mai este duhul de altădată, sentimentul jertfei de neam, şi nici nu mai există o astfel de educaţie, ba dimpotrivă.

Tinerii noştri sunt încurajaţi să plece din ţară în lumea întreagă, şi în special cei care au capacităţi mai înalte, astfel încât ţara aceasta să rămână a nimănui.
Şi ajungem la scopul pe care duşmanii acestui neam îl urmăresc de zeci de ani: să nu existe o rezistenţă în zona asta balcanică.

Apoi, de unde să mai fie vlagă de român, dacă bieţii sunt crescuţi la televizor şi calculator, sleiţi de puteri sufleteşti şi fără un ideal sau o conştiinţă puternică?

De vină sunt şi profesorii care nu cultivă în sufletul elevului sentimente nobile, sentimente patriotice.

Pentru că în fond ce este patriotismul? Patriotismul este dragostea şi respectul faţă de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au dat viaţa pentru a ne oferi nouă o Românie puternică.

Nu, acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde vine şi încotro se duce.

Ce respect să mai aibă românii faţă de înaintaşii lor, dacă ei nu au respect nici măcar faţă de părinţii lor, acceptând să fie scoase din buletinele de identitate numele părinţilor.

De altfel s-a ajuns la un punct foarte înaintat al globalizării.

La ora actuală putem spune că Europa este o moscovie peste tot, comunism.

(Text preluat din cartea „Ne vorbeste Părintele Justin”, Editura Meteor Publishing )

 

20/06/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: