CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Minciuni ordinare privitoare la istoria poporului român în manualele de istorie din Ungaria şi în şcolile din Harghita, Covasna şi Mureş

 

 

 

Imagini pentru români cu tricolor la frunte

 

 

 

Minciuni sfruntate despre poporul român în şcolile din Ungaria şi Transilvania

 

În cele ce urmează prezentăm în rezumat concluziile unor istorici din România care au avut ocazia să asiste la o oră de “Cultură şi civilizaţie a românilor” desfăşurată la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Jula, Ungaria.

O primă constatare a fost aceea că elevilor li se inoculează faptul că românii au sosit în Ungaria în trei valuri. Toţi erau iobagi, veniţi în căutarea unei vieţi mai bune. Doar macedoromânii erau mai înstăriţi. 

Manualele de istorie neagă practic existenţa unei continuităţi a românilor pe meleagurile ungare, prezentându-i doar ca minoritate imigrantă, ajunsă abia în secolul al XII-lea.

Este bine să se ştie că primii profesori de la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Jula, înfiinţat în 1949 şi în prezent singurul liceu cu predare în limba română din Ungaria, au fost etnici maghiari aduşi din România!

De altminteri, şi alte cărţi neagă prezenţa românilor pe aceste meleaguri înainte de secolul al XVII-lea.  

Românii sunt prezentaţi drept imigranţi, acceptaţi de comunităţile de maghiari şi de saşi iniţial la marginea satelor.

Ulterior au acaparat localităţile prin colonizare şi politici de “repopulare”, pentru ca apoi, alături de sârbi, să aibă un comportament antimaghiar.

Totodată, cărţile de istorie pe care le folosesc ungurii vorbesc rar despre românii din ţara lor şi, când totuşi o fac, ei sunt prezentaţi exclusiv ca iobagi, negându-se de pildă ferm că Iancu de Hunedoara şi Matei Corvin au fost români. 

Aceleaşi cărţi susţin că ungurii sunt cel mai vechi popor din Transilvania, fără să vorbească despre continuitatea poporului român din Ardeal.

În ceea ce priveşte raportarea comunităţii româneşti din Ungaria la tezele tendenţioase vehiculate, ele sunt în general preluate şi considerate drept reale, deşi din punct de vedere ştiinţific reprezintă minciuni sfruntate.

Fenomenul este, ce-i drept, identificabil mai cu seamă în mediul rural, în strânsă legătură cu puţinătatea nivelului de educaţie al populaţiei, scrie Voicu D. Rusu în

În timp ce în şcolile din Ungaria elevii de etnie română învaţă că ar fi urmaşii unei populaţii migratoare, în școlile statului român, elevii maghiari sunt educați să dorească moarte României…

La Liceul Palo Imre din Odorheiu Secuiesc, școală de stat din România, finanțată din bani publici, copiii maghiari au învățat pe 4 iunie care este harta Ungariei Mari,consemnează ziarharghita.ro.

Deputatul de Mureș, Marius Pașcan,  a adresat în urmă cu un an  o interpelare ministrului Educației Naționale.

Blogul https://www.dantanasa.ro/ a redat  textul acestei interpelări:

„În unitățile de învățământ „purificate etnic” se studiază o istorie denaturată, ostilă poporului român…

Se știe demult că, în unitățile de învățământ purificate etnic, în care elevii maghiari învață după o programă originală proprie, se predă o istorie denaturată în raport cu realitatea și ostilă poporului român.

Această istorie este bazată pe teoriile lui Roessler, conform cărora românii au venit din Balcani, în secolele XIV–XV, şi s-au manifestat ca un „factor perturbator” al ordinii maghiare, fiind nevoie de eforturi pentru civilizarea „păstorilor seminomazi”.

Este negată originea daco-romană a poporului român, susținându-se că românii au venit în Transilvania la 400 de ani după venirea ungurilor, organizați în cete de păstori seminomazi, care au avut nevoie de măsuri de coerciție pentru a se putea încadra într-un stat organizat.

Așadar, românii ar fi o rasă inferioară provenită din niște venetici, urmași ai unor nomazi barbari și păstori care au migrat cu turmele lor de prin Macedonia și Albania.
Această istorie li se predă elevilor maghiari, fără ca vreo autoritate a statului român să intervină.

Aceste aberații au fost susținute și de Delegația maghiară de la Paris din 1920, când s-a încercat să se amâne cât mai mult semnarea tratatului de pace care ar fi dus la recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România.

Șeful delegației de la Budapesta, contele Albert Apponyi, a pus la dispoziția marilor puteri ample memorii în care apăra cauza Ungariei.

Notele părții maghiare au încercat în permanență să inducă ideea că românii sunt o rasă inferioară, incapabilă să guverneze şi greu guvernabilă.
Această istorie li se predă elevilor maghiari, fără ca vreo autoritate a statului român să intervină.

Aflăm, în acest sens, din „Ziarul Harghita.ro” (http://ziarharghita.ro/cum-sunt-educati-copiii-maghiari-contra-constitutiei-romaniei) că, „la Liceul Palo Imre din Odorheiu Secuiesc, școală de stat din România, finanțată din bani publici, copiii maghiari au învățat, pe 4 iunie, care este harta Ungariei Mari.

Cu multă implicare cadrele didactice au explicat copiilor că, de fapt, zona în care sunt ei e a Ungariei și că România ar fi fost mult mai mică și ar trebui pe viitor să fie mult mai mică.”

Vă întreb, vi se pare firesc ca într-o școala din România elevii să fie educați să nu recunoască granițele teritoriale ale statului român, să-i considere pe români inferiori și „ocupanți” care „le-au furat pământul” maghiarilor?!

Să fie învățați că trebuie să lupte pentru reîntregirea Ungariei Mari?!
Este de neacceptat așa ceva! Adică, tocmai cadrele didactice devin complice la politica separatistă și de dezbinare etnică, prelungind și rezonând cu mesajele politicienilor maghiarimii în interiorul unităților de învățământ.

Iată un exemplu și un argument edificator pentru explicitarea efortului mobilizator al politicienilor maghiarimii de separare a elevilor români de cei maghiari în procesul educației de la grădiniță până la învățământul superior.
Vă solicit, domnule ministru, să vă faceți datoria și să dispuneți un control de urgență în respectivele unități de învățământ „purificate etnic”, pentru a verifica după ce programă școlară și ce manuale se desfășoară procesul de învățământ.

De asemenea, dacă veți găsi, ca din întâmplare, manuale de istorie provenite din Ungaria și fără nicio legătură cu programa școlară oficială, vă solicit să mă informați cu celeritate ce măsuri ați dispus?

Sper să nu vă împiedicați în acest control de parteneriatul cu UDMR care susține actuala guvernare, gândiți-vă doar că în această funcție s-au aflat înaintea dumneavoastră Octavian Goga, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu și mulți alții, care reprezintă făclii ale nemuririi neamului românesc.

Ei nu și-au trădat niciodată propriul popor.

 

Deputat PMP de Mureș,
Marius Pașcan”

Publicitate

03/09/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Transnistria: litere ruseşti pentru limba română. Manualele școlare, separatismul şi identitatea națională 

 

 

 

 

Foto: Manuale transnistrene

 

„Viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe
Vede-n capăt începutul cine ştie să le-nveţe.”
Mihai Eminescu

În ultimii ani, au apărut mai multe lucrări ample dedicate istoriei Basarabiei, în special perioadei interbelice. După cum apreciază istoricii, această perioadă „este una dintre cele mai dramatice şi, totodată, plină de glorie, când poporul român dintre Prut şi Nistru şi-a expus ferm opinia privitoare la soarta sa.

Şi a făcut-o într-un moment al istoriei proprii şi mondiale deosebit de dificil. România era un regat învins, supus unei păci umilitoare şi înrobită economic.

De ce ar fi vrut basarabenii să fie părtaşi la toate acestea? Pe ambele maluri ale Prutului, au existat conducători care şi-au asumat orice sacrificiu pentru înfăptuirea idealului naţional.

Generaţia de la 1918 nu a rămas în istorie ca fiind una pragmatică, prudentă, diplomată. În momentele-cheie, a înlocuit aceste noţiuni cu unele izvorâte din conştiinţa proprie: demnitate, identitate, ideal”. (SUVEICĂ, S. Basarabia în primul deceniu interbelic 1918-1928.).

A fost nevoie de patriotul Teofil Ioncu, un nume aproape uitat acum, care să susţină la Kiev, în cadrul Congresului Popoarelor din Rusia, că „naţiunea moldovenească nu există. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu naţional, iar dacă noi numim moldoveneşti cuvintele şi organizaţiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri”
(Istoria românilor. De la independenţă la marea unire (1878- 1918). Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2001, p. 482 ). 

Iată însă că în zilele noastre asistăm la o  amplificare a ofensivei forțelor antiromânești care continuă acțiunile de separare a populației transnistrene, formate majoritar din români moldoveni, de restul poporului nostru cu scopul deznaționalizării ei.

Și în trecut, și acum, ținta principală o reprezintă școala…

 

Transnistria: litere ruseşti pentru limba română. Manualele școlare, separatismul şi identitatea națională. 

 

Dintr-un manual de geografie, un elev de clasa a opta de pe malul stâng al Nistrului, nu va afla nimic despre Moldova, cartea fiind gândită pentru elevii din Federaţia Rusă.  

În astfel de manuale elevii transnistreni află că :

”Tocmai din centrul Asiei, de la culmile înzăpezite ale Caucazului, până la ţărmurile reci ale Oceanului Îngheţat de Nord se întinde patria noastră”...

După cum vedem, nu răzbate nimic despre Moldova,iar dacă va fi curios să afle despre malul drept, acesta va fi prezentat ca aparţinând unui stat străin – Republica Moldova.

În 33 de instituţii din regiunea transnistreană, elevii vorbitori de română învaţă  după curricula Federaţiei Ruse, doar că manualele sînt traduse în “moldovenească”, cu litere ruseşti.

Cărţile conţin multiple erori, care deranjează chiar şi profesorii din aceste şcoli. Deşi experţi de la Chişinău spun că în aşa-zisa republică moldovenească nistreană se simte o criză acută de manuale, autorităţile de la Tiraspol susţin că încă la începutul anilor 2000 au fost editate mii de exemplare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cunoştinţele dobândite în  aceste instituţii influenţează negativ viitorul elevilor.

Dacă decid să îşi facă studiile la Chişinău sau într-o universitate din România, copiii trebuie să depună efort dublu: pe de o parte, să studieze informaţiile de care puţin probabil vor avea nevoie cu caractere ruseşti, iar pe de alta – să înveţe să citească şi să scrie cu alfabet latin sau, contrar voinţei autorităţilor, să meargă la o şcoală cu predare în grafia latină.

În manualele de geografie din clasa a IX-a, între cele două teritorii situate pe malurile Nistrului, care ar trebui să formeze un stat unitar, există o dispută de legitimitate.

Din perspectiva autorilor din Transnistria în dreapta şi în stânga râului Nistru există două entităţi statale aproape distincte. Din punctul de vedere al autorilor de la Chişinău, Republica Moldova reprezintă „teritoriul organizat pe două niveluri administrative: primul nivel (inferior) îl constituie satele, comunele şi oraşele, iar al doilea nivel (superior) – raioanele, municipiile, Unitatea Teritorială Autonomă (UTA) Găgăuzia şi Unităţile Administrativ-Teritoriale (UAT) din stânga Nistrului.

Practic, elevilor din Republica Moldova nu li se spune nimic despre faptul că această regiune nu este controlată de autorităţile statului de mai bine de 29 de ani.

Dimpotrivă, copiilor li se creează impresia că problema separatismului nu există, iar dincolo de Nistru tinerii simt, cred, învaţă şi vorbesc la fel ca ei.

La tema numărul 29, intitulată „Regiunea din Stînga Nistrului“, autorii scriu că „regiunea din Stînga Nistrului cuprinde teritoriul ţării situat la est de fluviul Nistru şi este cea mai mică regiune din ţară după suprafaţă şi după numărul de locuitori“. Asta înseamnă o ignorare reprobabilă a disputei teritoriale. O scăpare întâlnită frecvent şi la clasa politică de la Chişinău. Autorităţile şi autorii dau impresia că ignorând problema este mult mai simplu pentru toţi. Evident, acest tip de atitudine nu duce spre piste favorabile pentru viitor şi pentru generaţiile care se formează studiind manualul respectiv.

Ce sunt învăţaţi elevii din stânga Nistrului?

De partea cealaltă, autorii insistă pe independenţa regiunii, pe faptul că Republica Moldova este doar un stat vecin ca oricare altul, iar faţă de acesta, aşa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană“ nu are decât datoria de a fi un bun vecin. Captură din manualul de geografie din R. Moldova În manualul de Geografie politică, economică şi socială pentru clasa a IX-a din regiunea separatistă elevii învaţă că „deşi nu are parte de o recunoaştere internaţională deplină, Republica Moldovenească Nistreană, proclamată la 2 septembrie 1990, posedă toate elementele statalităţii: constituţie, preşedinte ales prin vot, autoritate legislativă (Consiliul Suprem), autoritate executivă (Guvernul), autorităţi judecătoreşti superioare (Curte Constituţională, Supremă şi de Arbitraj), drapel, stemă, imn, propriile organe de apărare şi ordine publică, propria unitate monetară“.

Autorii întăresc, în diferite contexte, faptul că Republica Moldova şi aşa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană“ sunt două state distincte, suverane şi independente.

Ei enumeră, de exemplu, la categoria statelor cu deficit de masă lemnoasă următoarele: „Moldova, PMR (din rusă: Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika), Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan“.

Pe tot cuprinsul manualului nu există absolut niciun indiciu cu privire la o eventuală re-unificare sau la faptul că Republica Moldova ar fi statul, iar regiunea din stânga Nistrului o unitate administrativ-teritorială a acestuia. Republica Moldova este amintită de numai 18 ori în tot manualul, fiind menţionată simplu, dar incorect, „Moldova“.

De fiecare dată este prezentată separat de ceea ce reprezintă „Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika“, prescurtat (PMR), denumirea în rusă a republicii nerecunoscute. Cea din urmă este menţionată de 49 de ori, sub titulaturi de tipul „patria noastră“, „republica noastră“, „republica prezidenţială“. Aceste menţiuni sunt menite să cultive în rândul tinerilor responsabilităţi civice şi apartenenţa la o comunitate umană specifică, a cărui termen este cel de „transnistreni“.

Aproape cât Republica Moldova este menţionată şi România. Statul român este redat în contexte de tipul „fost stat socialist“, „stat ortodox“, „membru UE“, „producător de vin“ sau „producător de petrol“. Un loc aparte, cum era de aşteptat, îl ocupă Federaţia Rusă. Acest stat le este prezentat elevilor ca fiind ţara lor mai mare. Uneori, autorii lasă să se suprapună peste termenul de ţară atât Federaţia Rusă, cât şi aşa-zisa „republică moldovenească nistreană“.

Cuvântul Rusia este menţionat de 244 de ori în text, sub împrejurări de tipul „putere suverană“, „cea mai mare ţară din lume“, „putere economică“, „fostă componentă a Uniunii Sovietice“ şi multe alte etichete de măreţie şi putere.

“ În aceste condiţii, nu cred că ar trebui să fie o mirare sau o supărare pentru nimeni când 37,3 % când aproape 40% din locuitorii regiunii separatiste se declară „transnistreni“ şi doar 14% „moldoveni“, conform datelor raportului de cercetare „Percepţii, Atitudini şi Valori ale populaţiei din stânga Nistrului“ realizat de către Fundaţia Universitară a Mării Negre.

Rezolvarea diferendului transnistrean este mult mai complexă decât încearcă să ne sugereze majoritatea guvernanţilor care s-au perindat la putere în Republica Moldova. Dacă citeşti cele patru manuale constaţi din primele pagini că ele cultivă două lumi paralele pentru două societăţi paralele. Factorul politic nu este străin de acest fapt, dar preferă să rămână într-o înţelegere tacită care ignoră realităţile sociale.

Din această perspectivă este firesc ca cetăţenii din Republica Moldova să fie lipsiţi de orice speranţă cu privire la progresele reunificării celor două maluri. Ei înţeleg cel mai bine că este imposibilă aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Moldova cu această regiune separatistă, cu un eventual statut special, în componenţa sa.

Aici survine „scăparea“ intenţionată a politicienilor care au guvernat până în prezent la Chişinău.

Ei au preferat să mintă proprii cetăţeni că Republica Moldova se poate dezvolta prin politici externe duplicitare în detrimentul unei poziţii hotărâte de a se reforma şi a adera la UE printr-o colaborare strânsă cu România.

 

Autorităţile de la Chişinău, implicate nesemnificativ

Solicitat să comenteze situaţia instituţiilor “moldoveneşti” din rep. moldovenească nistreană, ministrul Educaţiei, spune că intenţionează să negocieze cu autorităţile de la Tiraspol ca toate disciplinele să fie studiate conform programei R. Moldova. Ministrul nu a specificat când va face acest lucru, precizând că este un proces complicat. “Nu-i cazul să facem declaraţii populiste”, mai opinează el.

Experţi în problema transnistreană consideră că, pe lângă criza acută de manuale, o problemă e informaţia din aceste manuale. “Studierea din manuale bazate pe concepţia unui regim totalitar dezinformează elevii, care nici nu au idee pe ce lume trăiesc şi care ar fi viitorul lor”, comentează Alexandru Zubco, de la Promo Lex.

“Salvarea acestor copii e că învaţă puţină franceză sau engleză, de unde deprind caracterele latine. E foarte complicat, mai ales în şcolile din Camenca, Râbniţa – cele care se află mai departe de centrul Transnistriei, deşi autorităţile de la Tiraspol declară că aceste şcoli sunt asigurate”, spune Zubco. “Profesorii şi manualele inspiră elevilor că Transnistria e o republică independentă, iar R. Moldova – un stat duşman. Sunt multe cazuri când copiii nu înţeleg că trăiesc în R. Moldova”, mai spune expertul, precizând că e problematică şi atitudinea autorităţilor din dreapta Nistrului, care au făcut eforturi nesemnificative pentru a schimba situaţia.

“Dacă la Tiraspol copiii au acces la Internet, în sate accesul este limitat. Multe manuale au fost renovate pentru că erau vechi, dar au rămas aceleaşi. Şanse reale au preponderent copiii din oraşe. Cei din sate, de obicei, sunt nevoiţi să aleagă o şcoală profesională. Copiii înţeleg că sunt în dificultate doar după ce absolvesc”, comentează Alexandru Zubco.

Autorităţile de la Tiraspol spun că primele peste şase mii de manuale cu caractere ruseşti au fost editate în 1999. Editarea acestor manuale a fost făcută în conformitate cu programa de stat “Manualul”.

Mai târziu a fost adoptat un alt program, şi anume “Educaţia în limba moldovenească”, scopul căruia a fost declarat “Funcţionarea şi dezvoltarea educaţiei în limba moldovenească, formarea culturii educaţionale şi instruirea în limba moldovenească”.

În conformitate cu acest program, autorităţile de la Tiraspol au editat alte peste 46 de mii de manuale, în 24 de titluri.

Pentru că nici în aceste condiţii nu erau destule cărţi, ministerul educaţiei din autoproclamata rmn a permis să fie folosite manuale rămase încă din timpurile sovietice.

Potrivit instituţiei, studierea limbii române în şcolile “moldoveneşti” nu este interzisă, dar aceasta se face la orele facultative şi doar cu acceptul părinţilor.

După cum demonstrează un studiu foarte interesant elaborat anul trecut de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul“, autorităţile de la Chişinău nu sunt în stare să implementeze nici deciziile protocolare din domeniul educaţiei semnate în 2017 cu Tiraspolul pentru şcolile cu predare în limba română în integralitatea lor.

În timp ce autorităţile de la Tiraspol aplică apostila Chişinăului pe actele de studii emise de instituţiile de învăţământ din regiune şi se bucură de recunoaşterea lor cu tot cu manuale şi tot ce este scris în ele.

Prin legalizarea recentă a diplomelor universitare ale sistemului de învăţământ de pe malul stâng al Nistrului (mecanismul Berlin plus), R. Moldova a „recunoscut“ şi „legalizat“, practic, şi manualele care circulă în regiunea transnistreană. *Radu Cupcea este doctorand al Universităţii din Bucureşti şi cercetător la ISPRI – Academia Română.

 

 

 

 

Surse:

În Transnistria: litere ruseşti pentru limba română

https://radiochisinau.md/analiza-a-manualelor-din-dreapta-si-din-stanga-nistrului 

  

 adev.ro/pqcr4s

 

24/04/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: