CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

KARL MARX despre agresiunile rușilor împotriva românilor. VIDEO

 

 

 

 

O carte apărută în limba română la Bucureşti în anul 1964, având titul „Karl Marx – însemnări despre români“, avea să tensioneze la maxim relaţiile dintre administraţia comunistă din România şi cea de la Moscova.

Textele scrise de filosoful şi istoricul german,fondator al „comunismului ştiinţific” au fost folosite pentru a justifica ”divorţul” regimului lui Gheorghe Gheorghiu Dej faţă de Uniunea Sovietică.

… La începutul anilor ’60, un cercetător polonez a făcut o descoperire importantă în timp ce investiga arhiva ”Marx şi Engels”, care era depozitată la Institutul Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam.

În câteva dosare nestudiate până atunci au fost găsite însemnări ale filosofului şi istoricului german Karl Marx despre relaţiile istorice dintre România şi Rusia. Cercetătorul polonez a anunţat administraţia comunistă de la Bucureşti, care, surprinsă, a decis să continue analiza documentelor.

  La vremea respectivă, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej începuse o îndepărtare ideologică de Moscova promovând un comunism naţional. Istoricul Andrei Oţetea (directorul Institutului de Istorie din Bucureşti al Academiei Republicii Populare Române) a fost trimis la Amsterdam.

Ulterior, împreună cu istoricul polonez care a descoperit manuscrisele, Stanislav Schwann, au editat volumul ”Karl Marx – însemnări despre români”.

Cartea a fost publicată la Editura Academiei, în 1964, într-un tiraj de 20.000 de exemplare care s-a epuizat foarte repede.

  ”Volumul fundamenta atât poziţia antisovietică, mai precis spus antihrusciovistă, a comuniştilor români, cât şi cea antimaghiară.

Textele lui Marx erau folosite că argument decisiv şi irevocabil pentru dreptul istoric al românilor în Transilvania şi pentru evaluarea negativă a influenţei ruse asupra Ţărilor Române, fiind atinsă şi problema Basarabiei, subiect de permanentă disensiune între români şi sovietici în acei ani”, afirmă istoricul Bogdan Cristian Iacob.

Aşa cum era de aşteptat, cartea a produs o criză între Moscova şi Bucureşti.

Sovieticii au protestat pe canale diplomatice, dar evident nu au avut cum să-l combată pe însăşi părintele fondator al comunismului- Karl Marx.

”Cartea a fost una dintre cele mai reuşite acţiuni de propagandă ale României comuniste şi constituia una dintre cele mai acide critici scrise vreodată la adresa Rusiei, chiar dacă era vorba despre Imperiul Ţarist. Marx scria despre comportamentul nedrept al Rusiei faţă de România, despre viceleniile Rusiei în relaţia cu noi, despre răpirea Basarabiei din 1912, despre barbaria soldatului rus.

A fost unul dintre cele mai inteligente gesturi politice ale regimului Gheorghe Gheorghiu Dej la adresa Moscovei. Pentru toate regimurile comuniste, numele lui Marx era sfânt.

Nici măcar Moscova nu putea intra într-o polemică. A fost o mişcare de şah-mat din partea Bucureştiului”, afirmă, la rândul său, istoricul Adrian Cioroianu.

Prin această carte, românilor li se oferea o lecţie de istorie românească ce le-a fost interzisă din 1944, aceia a cotropirilor şi exploatărilor Principatelor Române de către ruşi, cuprinsă în perioada dintre Ocuparea Crimeii (1787) şi până la Războiul din Crimeia (1856).

 

 

Imagini pentru marx despre români photos

„Ţăranul român nutreşte pentru «muscal» (moscovit) numai ură”, astfel începea Marx unul dintre cele patru manuscrise descoperite la Amsterdam.

  • „Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo-Valahia se numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

  • „Românii din Transilvania sunt opriți să poarte haine și pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpă de un florin și cămașă de pânză fină. Ei erau numiți „plebea vagabondă”, deși formau 2/3 din populație, în timp ce ungurii, sașii, secuii, grecii, armenii formează la un loc cealaltă treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungaria est… În Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreț față de români: a topi toate naționalitățile cu naționalitatea maghiară”.

  • „Fără românii din Transilvania, comandați de Iancu, rușii nu ar fi fost în stare să se măsoare cu Bem-Kossuth care a respins cu dispreț propunerile românilor, dar au fost bătuți admirabil de Iancu”.

  • „Rușii, vreo zece mii, nu pierd ocazia și intervin și ei în Transilvania, în februarie 1849, unde jefuiesc vârtos și copios. La fel au intrat în Moldova și Țara Românească în 1848. Nu mai puteau să stea în stepele lor de „grija” românilor…”

  • „Rusia a obţinut pentru ea însăşi cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, plasându-se prin capitulaţie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, şi Rusia garantând prosperitatea lor, îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile…”

  • „Administrația rusească din toate județele Basarabiei a ordonat sa fie arse orașele și satele în momentul apropierii inamicului. Acest ordin este cu atât mai ridicol, cu cât, dupa cum rușii înțeleg prea bine, românii basarabeni nu vor regreta plecarea lor mai mult decat românii din Valahia și Moldova…”

  • „Țăranul român din Basarabia nutrește pentru «muscal» numai ură”

  • „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.

  • „Au fost excese groaznice. Contribuții de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoții, omoruri etc. Bărbați și femei au fost înhămați la care cu vizitii cazaci care nu-și cruțau nici bâta și nici vârful lăncii. Peste 30.000 de români fură smulși de la munca câmpului pentru a servi ca animale de muncă. Kutuzov declara cu cruzime: Vi se lasă ochii ca să puteți plânge!”. (Despre războiului ruso-turc din 1828-1829, când 150.000 de ruși au invadat Țările Române)

  • „Abia au plecat austriecii din Țara Românească și rușii lui Suvorov au intrat. Țara este dată pradă focului și jafului de către acesta. Dacă mai înainte doar turcii și habsburgii dominau principatele românești, începând cu ocuparea Crimeii de către ruși (1787), vecinătatea rusă devine cel mai mare și mai dezastruos pericol pentru Țările Române.” (Despre invazia rușilor, după ocuparea Crimeii de către Ecaterina a Rusiei la 1787)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

 

 

Surse:

 

 

bilunarul CERTITUDINEA  – KARL MARX despre agresiunile rușilor împotriva românilor (în lucrarea „Insemnari despre români – Manuscrise inedite”, București, 1964).

https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/cum-distrus-karl-marx-relatia-moscova-bucuresti-analiza-filozofului-german-privitoare-romania-taranul-roman-nutreste-muscal-numai-ura-

Reclame

27/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cartea lui Marx „Însemnări  despre români” şi informațiile consemnate de părintele comunismului despre agresiunile rușilor împotriva românilor. VIDEO

 

 

Imagini pentru marx despre români photos

 

 

Lucrarea  „Marx despre români”, însumează traducerea celor patru manuscrise autografe ale lui Karl Marx despre români, păstrate în Arhiva Marx-Engels a Institutului Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam – Olanda.

Din ampla introducere  a volumului apărut  la Bucureşti în anul 1964  sub coordonarea academicianului A. Oţetea,  aflăm că Marx a arătat un interes deosebit pentru poporul român, fiindcă lupta sa pentru unitate şi independenţă se încadra în mişcarea europeană de emancipare a popoarelor oprimate.

Aşa se explică faptul că Marx a consacrat timp de informare, gândire şi scriere referitor la problemele româneşti, scrieri pe care le-a publicat în presa  internaţională sau au rămas doar consemnate în cele patru manuscrise autografe ce se găsesc în arhiva institutului din Amsterdam şi care au fost semnalate Academiei Române de către cercetătorul polonez Stanislas Schwann.

Volumul însumează aproape două sute de pagini şi, la apariţia sa, a fost o adevărată bombă  de adevăr istoric românesc, care a şocat, uimind şi speriind pe cei ce au apucat să-l citească în anii comunismului, pentru că timp de douăzeci de ani, cu toţii erau forţaţi să aduleze cotropitorii ruşi.

Dintr-o dată se afla că Marx, ultimul de la care s-ar fi aşteptat, a scris adevărul despre repetatele invazii, anexări şi jefuiri a principatelor române de către ruşi.

Citind ceea ce s-a scris în acest volum, dispărut atunci  imediat din librării, nu-ţi vine să crezi că aparţinea aceluiaşi Marx, părinte al comunismului, căruia românii subjugaţi de sovietici şi  îndoctrinaţi din şcolile primare până în facultăţi, îi purtau  tabloul şi îi  scandau numele la manifestările unde erau duşi cu arcanul.

Merită să aflaţi adevărurile despre ruşii care, la un moment dat, au vrut să cumpere principatele române de la otomani ca pe o pereche de boi în târg!

O confirmare a faptului că  Marx  a fost interesat şi s-a informat despre români, despre soarta lor socială şi istorică este că, în scrierile sale despre noi, face dese referiri nu numai la articole citite din presă despre revoluţia românilor din 1848 – 1849 , ci şi din lucrarea „Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes” de Elias Regnault, apărută la Paris în 1855, într-un volum de cinci sute de pagini, pe care Marx l-a conspectat în manuscrisele sale.

Istoria lui Elias Regnault este considerată una dintre cele mai bune istorii despre români ale acelor vremuri scrisă de un străin despre noi, şi care avea drept izvoare scrierile lui Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Eliade Rădulescu şi A. Papiu Ilarian, pe care le completează cu cercetări personale.

Trebuie spus că Elias Regnault a scris şi o istorie, mult apreciată, despre Napoleon şi altele despre Anglia şi Irlanda, iar după 1848, prin scrierile sale în ziarul parizian L’Avenir national, a fost un susţinător ardent al independenţei şi unirii principatelor române.

Iată de la ce surse solide pleacă Marx în scrierile sale despre români, pe care nu îi vede ca pe un proletariat să dărâme capitalismul, ci să scape de tirania imperiilor înconjurătoare – otoman, ţarist şi habsburgic – care îi încorsetau de moarte.

 Cartea a fost una dintre cele mai reuşite acţiuni de propagandă ale României comuniste şi constituia una dintre cele mai acide critici scrise vreodată la adresa Rusiei, chiar dacă era vorba despre Imperiul Ţarist.

Marx scria despre comportamentul nedrept al Rusiei faţă de ţările române, despre viceleniile Rusiei în relaţia cu noi, despre răpirea Basarabiei din 1812, despre barbaria soldatului rus.

A fost unul dintre cele mai inteligente gesturi politice ale regimului Gheorghe Gheorghiu Dej la adresa Moscovei.

Pentru toate regimurile comuniste, numele lui Marx era sfânt şi nici măcar Moscova nu putea intra într-o polemică.

A fost o mişcare de şah-mat din partea Bucureştiului”, afirmă istoricul Adrian Cioroianu.

Prin această carte, românilor li se oferea o lecţie de istorie românească care le fusese interzisă după 1944, aceia a cotropirilor şi jefuirii  Principatelor Române de către ruşi, cuprinsă în perioada dintre anexarea de către ei a Crimeei (1787) şi până la Războiul  Crimeii (1853- 1856).

 

 

 

 

Cartea  „K. Marx:  Insemnări despre români – Manuscrise inedite”, a oferit informații preţioase, imposibil de negat, despre politica rușilor şi ungurilor împotriva poporului nostru:

 

  • „Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo-Valahia se numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

  • „Românii din Transilvania sunt opriți să poarte haine și pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpă de un florin și cămașă de pânză fină. Ei erau numiți „plebea vagabondă”, deși formau 2/3 din populație, în timp ce ungurii, sașii, secuii, grecii, armenii formează la un loc cealaltă treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungaria est… În Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreț față de români: a topi toate naționalitățile cu naționalitatea maghiară”.

  • „Fără românii din Transilvania, comandați de Iancu, rușii nu ar fi fost în stare să se măsoare cu Bem-Kossuth care a respins cu dispreț propunerile românilor, dar au fost bătuți admirabil de Iancu”.

  • „Rușii, vreo zece mii, nu pierd ocazia și intervin și ei în Transilvania, în februarie 1849, unde jefuiesc vârtos și copios. La fel au intrat în Moldova și Țara Românească în 1848. Nu mai puteau să stea în stepele lor de „grija” românilor…”

  • „Rusia a obţinut pentru ea însăşi cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, plasându-se prin capitulaţie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, şi Rusia garantând prosperitatea lor, îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile…”

  • „Administrația rusească din toate județele Basarabiei a ordonat sa fie arse orașele și satele în momentul apropierii inamicului. Acest ordin este cu atât mai ridicol, cu cât, dupa cum rușii înțeleg prea bine, românii basarabeni nu vor regreta plecarea lor mai mult decat românii din Valahia și Moldova…”

  • „Țăranul român din Basarabia nutrește pentru «muscal» numai ură”

  • „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.

  • „Au fost excese groaznice. Contribuții de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoții, omoruri etc. Bărbați și femei au fost înhămați la care cu vizitii cazaci care nu-și cruțau nici bâta și nici vârful lăncii. Peste 30.000 de români fură smulși de la munca câmpului pentru a servi ca animale de muncă. Kutuzov declara cu cruzime: Vi se lasă ochii ca să puteți plânge!”.

  • „Ocupaţia asta de jaf şi haos a durat până în 1835, încă 6 ani după terminarea războiului şi a Păcii de la Adrianopol, până ce turcii vor plăti 125 mil.  despăgubiri de război Ţarului Nicolae, timp  în care ruşii, ca învingători,  au dispus cum  au dorit  de Principatele Române. S-a mers aşa de departe încât Orloff, în numele Ţarului, propune sultanului să cumpere cele două Principate, preţul   31.000.000 fr”. (Despre războiului ruso-turc din 1828-1829, când 150.000 de ruși au invadat Țările Române)

  • „Abia au plecat austriecii din Țara Românească și rușii lui Suvorov au intrat. Țara este dată pradă focului și jafului de către acesta. Dacă mai înainte doar turcii și habsburgii dominau principatele românești, începând cu ocuparea Crimeii de către ruși (1787), vecinătatea rusă devine cel mai mare și mai dezastruos pericol pentru Țările Române.” (Despre invazia rușilor, după ocuparea Crimeii de către Ecaterina a Rusiei la 1787).

  •  Karl Marx a enunţat şi un alt adevăr istoric, tăinuit  până acum: „Ideea politică fundamentală a Revoluţiei din 1848 de la Bucureşti, când orice ofiţer sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier, a fost o mişcare împotriva protectoratului rus”.

 

Prin această lucrare, Karl Marx a revenit în contemporaneitate cu o veritabilă lecţie de istorie românească, o istorie a  cotropirilor şi jafului la care au supus Principatele Dunărene ruşii, ale căror aşa zise „eliberări” de la 1711 şi până în prezent, s-au dovedit a fi mai dezastruoase decât toate invaziile care s-au abătut asupra pământului şi poporului românesc în peste 2000 de ani!

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

 

Bilunarul CERTITUDINEA  

 

https://ioncoja.ro/karl-marx-al-nostru/

09/07/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Marxismul şi abolirea familiei

 

 

 

 

 

 

 

Pe 5 mai s-au implinit 200 de ani de la naşterea lui Marx, şi tot anul acesta, 170 de ani de la publicarea Manifestului Comunist.

Aniversarea aceasta ar trebui facută cunoscută tuturor românilor, dar nu numai, ea trebuie facută cunoscută intregii omeniri, deoarece ideile lui Marx, în speţă lupta de clasă şi ura de clasă, au provocat cel mai mare genocid cunoscut istoriei: aproximativ 100 de milioane de fiinţe umane inocente ucise, în mod sistematic in 100 de ani de barbarie comunistă, de către adepţii lui Marx, de cei care i-au pus in aplicare ideile, începând cu Lenin şi de-a lungul deceniilor de alţii, pâna în zilele noastre în Corea de Nord a lui Kim Jong-un.

KARL MARX LA 200 DE ANI SI 170 DE ANI DE URĂ DE CLASĂ

Se vorbeste si scrie mult despre ură în zilele noastre, dar nu despre fondatorul şi propovăduitorul urii de clasă, Karl Marx.

Daca Hristos ne-a unit, Marx ne-a despartit. Hristos a surpat zidurile care ne despărţeau, dar Marx le-a ridicat din nou, ne-a impărţi în clase şi ne-a invrăjbit.

Hristos a dat la o parte ceea ce ne facea diferiţi şi ne-a facut egali.

Marx a propovaduit egalitatea, dar i-a declarat pe unii dintre noi mai egali decât alţii.

Hristos a propovaduit pacea sociala, iar Marx războiul între clasele sociale.

 Sfintele Scripturi ne spun că nu este deosebire între barbat şi femeie, iudeu şi neamuri, om cu carte şi om fără carte, om bogat ori sarac, rob ori stăpân.

Creştinismul a fost cladit pe acest eşafod al egalităţii sociale şi istoria lui multimilenară dovedeste acest adevar. 

 Când apostolii scriau şi trimiteau epistole bisericilor incepatoare, ele erau citite bisericilor, copiate si date mai departe de robi, in primul rind.

Robii au fost printre primii episcopi ai bisericilor incepatoare. Tot ei scriau, in numele bisericilor, scrisori de dragoste si imbarbatare altor biserici si comunităţi creştine imprăştiate in vastul Imperiu Roman de atunci. 

 

Marx a intors lumea pe dos

Marx însă, a făcut tocmai invers… Ne-a împărtit în clase şi a accentuat cea ce ne deosebeşte, nu ce ne uneşte. Pe unii dintre noi ne-a declarat, in spirit manichean, “buni” iar pe altii “răi”. Pe cei “buni” i-a indemnat să-i urasca pe cei “răi” şi sa-i elimine.

A împărţit societatea antică în sclavi si proprietari de sclavi, cea a Evului Mediu în iobagi şi latifundiari, şi societatea capitalista în proprietari ai mijloacelor de producţie (capitaliştii şi cei care acumuleaza capital, adica burghezia) şi muncitori.

Primii au fost numiti “exploatatori” , iar cei din urma “exploatati”. Pe cei din urma i-a indemnat sa se răscoale impotriva celor dintii şi să-i elimine ca si clase sociale si economice. Pare simplist  dar aceasta a fost filosofia şi moştenirea intelectuală lăsată de Marx.

Ea toată se reduce la aceste două premize:

(1) ura de clasă;

şi (2) lupta de clasă, cea din urma manifestându-se în izbucniea unor revoluţii violente. 

 

 

 

 

Aceste două carecteristici principale constituie, potrivit teoriei marxiste, impreună, motorul istoriei şi o propulseaza spre un final predestinat si inevitabil: comunismul si societatea fara clase.

Marx a murit in 1883 la 64 de ani, dar adepţii lui au continuat ce a inceput el, anume să ne divizeze în clase sociale, economice şi politice şi să propovaduiască ura si vrajba intre clasele sociale pe care tot ei  le-au inventat. La fel şi lupta pentru eliminarea unei clase de catre alta.

Incă in anii 1880, pentru a fi specifici, în Occident s-a inventat o nouă clasă socială post-Marx, cu care ne confruntăm şi astăzi, aceea a persoanelor care se identifica ca fiind homosexuale.

Termenul de “homosexual” a aparut pentru prima data prin anii 1880.

Inainte de a fi fost inventat  acest termen, sau împărţirea în clase sociale, societatea nu a împarţise oamenii pe criterii sexuale, ea fiind divizată totuşi pe criterii etnice, religioase şi rasiale.

Din anii 50 am fost martorii declanşării în America a unor conflicte rasiale, care continuă pâna in zilele noastre. Acestea au inceput sa se manifeste şi in Europa.

Revoluţia sociala a anilor 50 si 60 a împărţit din nou societatea în bărbaţi si femei, demonizându-i de această dată  pe primii şi catalogându-le pe femei drept victime ale barbaţilor.

Aşa a fost fondat „feminismul”, o varianta neomarxistă a „luptei de clasă” între femei si barbati. Aşa s-a ajuns la o creştere exponenţială a  avorturilor,divorţurilor şi concubinajelor.

Stânga secularistă continuă să ne împartă şi să inventeze noi clase sociale.

In nici un alt domeniu nu se observă lucrul acesta mai bine ca în domeniul revoluţiei sexuale.

 

 

 

 

Lupta de clasa şi ura de clasă

Marxismul zilelor noastre insa este mult mai subtil. Exponentii lui au eliminat din discursul marxist ura de clasa si lupta de clasa propovaduite de fondatorul lor. Le propaga, insă, in mod subtil in numele egalitatii.

Si care om cu mintea intreaga nu ar fi de acord cu egalitatea?

La urma urmelor, unii oameni continuă să fie mai avuţi ca alţii. Dacă democraţia oferă egalitatea de şanse, ori se străduieşte să o ofere, ei propovaduiesc ceea ce Marx a cerut de la inceput: egalitate de condiţie.

Doar că ei merg cu un pas si mai departe: egalitatea de condiţie fiind împotriva naturii ori a instinctului uman. Ei nu vad nimic rău in asta. Dupa Marx, toţi filosofii care i-au impărtăşit ideile au căutat nu doar să explice lumea, ci să o şi schimbe.

Marx a invăţat că teoria trebuie legată de practică. In cuvintele lui Engels, “pâna acum filosofii au interpretat lumea in diferite feluri; punctul esenţial este schimbarea ei”.

Aşadar, o schimbare prin revoluţie şi lupta de clasă, chiar dacă sunt violente.

Începuturile teoriilor lui Marx au fost nesemnificative, dar în timp invăţăturile lui au intors lumea si istoria pe dos.

Nimeni nu a luat in serios Manifestul Comunist când a fost publicat iniţial, acesta aproape  dispărând total după 1848. Timp de 24 de ani nici nu a mai fost tipărit.

Primul volum al celei mai importante, dar neterminate, cărti a lui Marx, „Das Kapital”, a fost publicat in 1867 şi timp de 4 ani dupa aceea s-au vândut doar 1.000 de exemplare.

Prima editie în engleză a cărţii a fost publicată abia in 1886, iar volumele II si III ale lui Das Kapital au fost compilate de Engels după moartea lui Marx.

  In 1843, Marx a fost expulzat din Köln şi  de atunci a trăit, impreună cu familia lui, în exil.

Exilul său a inceput la Paris, a continuat în Belgia şi s-a sfârşit in Marea Britanie, unde Engels l-a sprijinit financiar pe Marx din veniturile fabricilor deţinute de tatăl  său.

La funeraliile lui Marx in 1883 au fost prezente doar 11 persoane.

Revolutia bolşevică, a readus însă în atenţia lumii scrierile lui Marx si a fost prima oportunitate reală pentru transpunerea în practică a ideilor sale fundamentale: lupta de clasă şi ura de clasă.

Daca Marx a propovaduit schimbarea lumii prin promovarea în societate a urii de clasă şi a luptei de clasă, Lenin si Stalin le-au aplicat de-a lungul anilor pe un spaţiu geografic imens, de la porţile Vienei din şi Germania la Vladivostok.

Au împărţit Rusia şi Europa de Est în clasele sociale desemnate de Marx şi le-au exterminat pe cele care spuneau ei că stăteau în calea istoriei, astfel încât, inevitabil, să se ajungă la ” visul de aur al omenirii”- comunismul.

Mao a facut la fel. Pol Pot deasemena, dupa cum a facut si intreaga dinastie Kim in Corea de Nord de mai bine de 70 de ani.

Tiranii marxisti de dupa 1917 au etichetat socialismul lui Marx “ştiintific” pentru a-l deosebi de socialismul utopic al celor dinaintea lui.

Doctrina esentială a “socialismului ştiinţific” a fost că fiinţele umane pot fi demontate şi re-asamblate în conformitate cu teoria (marxistă) care se identifica pe ea insăşi ca fiind o lege a istoriei.

Nimic nu poate fi mai periculos decât ideea că există un singur adevar, declarat lege a istoriei descoperit de Marx şi  că societatea trebuie schimbată cu forţa si fiinţele umane împreuna cu ea .

In practică, socialismul stiintific a fost totalitarismul veacului XX.

Marx cere abolirea familiei

Marx a fost un doctrinar obstinat. Era convins ca poseda adevarul şi nu tolera pe cei care nu agreau cu el. Era polemic şi îi ataca aspru în scrierile lui.

El a propovăduit libertatea pentru cei asupriţi, dar şi eliminarea celor care îi asupreau.

Nu credea în drepturi civile ori individuale pentru că în comunism nu mai e nevoie de stat, alegeri ori drepturi. Pentru a ajunge la comunism nu e nevoie de drepturi ci de violenţă şi luptă de clasă. Societatea progresează spre comunism nu prin alegeri libere ori dreptul la vot, ci prin violenţă politică.

Nici Marx nici Engels nu au dat multe amănunte despre comunism. Un lucru insa era cert şi ambii l-au afirmat fara ambiguitate: in comunism familia si căsatoria vor fi abolite.

 In legatura cu familia si casatoria, Marx si Engels au avut multe de spus la fel ca si despre relatiile dintre barbati si femei, sexualitate si relatiile dintre parinti si copii. Dupa cum e usor de intuit, in opinia lor abolirea casatoriei e necesara pentru eliminarea asupririi femeii de barbat si a presupusului patriarhat din familie.

Eliminarea căsătoriei duce, la rândul ei, la eliminarea familiei şi a monogamiei. Care, la rândul lor, impun abolirea relaţiilor normale între părinţi şi copii.

Atât de radicală, de fapt, a fost viziunea lui Marx privind familia încât, spunea el, comunismul impune chiar si abolirea acestor clase biologice.

Ideile acestea sunt expuse cu deosebita pregnanta si claritate in scrierile lui Engels publicate dupa moartea lui Marx, dar in care specifica ca ele apartin lui Marx dar ca le impartăşeşte si el.

Marx si Engels au prescris abolirea dreptului la moştenire, un aspect esenţial al relaţiilor de familie, pe motiv că moştenirea duce la acumulare de capital.

Au cerut abolirea educatiei religioase atât in şcoli cât şi in familie. Au cerut abolirea monogamiei in casatorie, dezincriminarea adulterului si a relatiilor sexuale in afara casatoriei, cu scopul de a emancipa femeia de sub tutela barbatului.

Engels a cerut, in mod specific, “tolerarea si cresterea in mod treptat a relatiilor sexuale in afara si inainte de casatorie”.

Ambii au cerut ca femeile sa fie integrate in munca in fabrici, copiii sa fie tinuti in gradinite, iar de la o anumita varsta sa fie in intregime separarti de parinti. In final, au cerut ca statul, nu parintii, sa-si aroge rolul pimordial in cresterea si educarea copiilor.

Conform lui Engles “unitatea familiei inceteaza sa mai fie unitatea economica a societatii. Munca casnica devine o industrie sociala. Cresterea si educarea copiilor devine o chestiune de interes public. Societatea ingrijeste de toti copiii in mod egal si la fel, fie ca sunt ilegitimi ori legitimi”.

Engels a practicat ce a propovaduit. Nu s-a casatorit, nu a avut familie, dar intretinea relatii sexuale cu femeile care munceau in fabricile tatalui sau din Manchester. Ideile celor doi au fost adoptate de sovieticii anilor 20 si de neomarxistii Şcolii de la Frankfurt, constituita din influentii marxisti occidentali ai anilor 50 si 60.

Ei au folosit paradigma marxista pentru a transforma radical Occidentul anilor 60, un proces care continua pina in zilele noastre. Radicalismul sexual al anilor 60 si dupa se datoreaza, in mare parte, Scolii de la Frankfurt.

Exponentul si ideologul principal al radicalismului sovietic anti-familie a fost Leonid Sabsovici. In anii 20 a publicat o serie de scrieri influente in care pleda in favoarea separarii copiilor de parinti incepind din primii ani de viata.

Sabsovici numea “nenaturala” legatura biologica dintre copii si parinţi. In opinia lui, copiii erau proprietatea statului, nu a familiei, iar parintii aveau obligatia sa-si dea copiii statului pentru a locui in comune special desemnate pentru ei, numite “oraşele copiilor”.

Din fericire, spre deosebire de occidentali, sovietici s-au trezit la timp. Experimenul lor în destrămarea intentionata a familiei a fost de scurta durata. Din nefericire însă, situaţia e tocmai inversă in Occident. Influenţa lui Marx si Engels în destrămarea societăţii, dar mai ales a familiei şi a căsătoriei, este de netăgăduit şi o observăm peste tot, în legislaţie, stilurile de viaţă, practicile sexuale, deciziile judecătoreşti, politică, teologia liberală, sociologie, educaţie.

Feminismul e versiunea marxistă a mişcarii femeilor şi a luptei de clasă impotriva bărbaţilor. Revolutia sexuală este versiunea marxistă a luptei de clasă între sexualitatea tradiţională (ori naturală) şi cea post-modernă.

Dacă pâna în prezent societatea şi instituţiile ei erau clădite pe familia naturală, care la rândul ei era întemeiată pe sexualitatea naturală, se căuta cu tot dinadinsul eliminarea acestui fundament.

Heteronormativitatea e şi ea o ţintă a luptei de clasă şi se caută abolirea ei.

Paşi decisivi se fac şi spre abolirea familiei si a căsătoriei.

De aproape 20 de ani statul occidental le-a confiscat şi ele dispar încetul cu încetul în favoarea concubinajului şi a parteneriatelor civile. Relaţiile dintre părinţi şi copii sunt şi ele confiscate, Barnevernetul Norvegiei fiind un exemplu clar şi categoric în aceasta privinţă.

Din 1991 când a fostă înfiinţată, statul norvegian foloseşte organizaţia Barnevernet pentru separarea copiilor de părinţii lor biologici şi creşterea lor de catre părinţi sociali.

Şi in România s-a facut deja primul pas în aceasta direcţie. Legea Avocatului Copilului a trecut recent prin prima camera din Parlament.

O examinare atentă a acestei legi ne arată ca ea caută să instituţionalizeze în România o versiune autohtonă a Barnevernetului norvegian, chiar daca putin mai nuanţată.

AFR recomandă, referitor la contribuţia lui Marx, Engels şi a Şcolii de la Frankfurt la abolirea familiei şi a căsătoriei, cartea recent publicată a lui Paul Kengor, „Takedown: From Communists to Progressives, How the Left Has Sabotaged Family and Marriage”.

Referitor la influenţa marxismului asupra gândirii contemporane şi, mai ales, a politicii identitare dusă de stânga politică, va sugerăm Louis Menand, Karl Marx, Yesterday and Today, (“Karl Marx, ieri si azi“) publicat in 2016 în The New Yorker [Articol:https://www.newyorker.com/magazine/2016/10/10/karl-marx-yesterday-and-today].

 

 

  Sursa: http://www.alianta-familiilor.ro/karl-marx-la-200-de-ani-si-170-de-ani-de-ura-de-clasa/

18/05/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: