CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

GEN.MIRCEA CHELARU: ROMÂNIA ŞI TEORIA CONSPIRAŢIEI. VIDEO

 

 

 

La începutul lunii decembrie 1989, preşedintele României socialiste, Nicolae Ceauşescu, a primit din partea şefului Securităţii, Iulian Vlad, un raport despre discuţiile din Malta dintre conducătorii celor două super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi URSS.

Raportul vorbea despre „un nou echilibru pe continentul european”, respectiv „redefinirea sferelor de influenţă”. Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui.

Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de informaţiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operaţiunea „Malta” au mai adus şi o hartă.

Coincidenţe?

Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui şef de Mare Stat Major al Armatei Române şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti, din 1995. Pe plan extern, ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă.

Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o conferinţă de presă ad-hoc, seara târziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot încearcă să destabilizeze România şi să enclavizeze sudul Olteniei. Adică să constituie o veritabilă „Republică a Olteniei”.

Generalul nu a dat alte amănunte. La câteva ore, în replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că „se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie.  

 

Înţelegerea de la Malta

 

A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba?

În 1992, William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist.

Adică înţelegerea de la Malta. Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide în Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe în două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş se desprind de România şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine României; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă „Dniester” în cadrul Ucrainei.

Publicaţia franceză „L’evenement de Jeudi” arată harta mai sus menţionată, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie „Ţigani”.

Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.

 

 

Imagini pentru mircea chelaru photos

Foto: General de armată (rez) Mircea Chelaru (n. 3 iulie 1949, comuna Rediu, judeţul interbelic Iaşi), eseist, istoric şi om politic român, care a îndeplinit funcţia de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (15 februarie – 31 octombrie 2000).

Grade succesive:  1970 – locotenent; 1974 – locotenent major; 1977 – căpitan, excepţional; 1983 – maior; 1989 – locotenent-colonel; 1990 – colonel, înainte de termen; 1997 – general de brigadă; 1999 – general de divizie; 2000 – general de corp de armată; 2001 – general în rezervă.

La data de 1 iunie 2001, generalul Chelaru a participat la comemorarea a 55 de ani de la moartea mareşalului Ion Antonescu, ceremonie care a avut loc în curtea bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (ctitorită de Ion şi Maria Antonescu) unde a fost dezvelit un bust de bronz şi marmură al mareşalului şi la care a fost prezent şi preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor. 

El a fost convocat în faţa Consiliului de Judecată al MApN pentru încălcarea principiului neimplicării politice a militarilor. Printr-un comunicat de presă, Ministerul Apărării a afirmat că „se disociază de opiniile neconforme cu aprecierea comunităţii internaţionale şi declară că nu va tolera nici o manifestare contrara acestei judecăţi în cadrul armatei. (…)

Este regretabil că asemenea gesturi individuale, care au legătură cu o personalitate ale cărei acţiuni au fost condamnate de comunitatea internaţională, umbresc eforturile colective depuse de întreaga armată pentru materializarea obiectivului naţional de integrare în NATO şi UE“. 

La data de 4 iunie 2001, generalul de corp de armată, Mircea Chelaru a cerut trecerea sa în rezervă, printr-o scrisoare adresată preşedintelui Emil Constantinescu, publicată în revista „România Mare”.

În acea scrisoare a afirmat: „(…)În ultima perioadă, mai exact începând cu anul 1996, am constatat cu mâhnire o depreciere gravă a stării Armatei Române, faţă de care s-au formulat o succesiune de soluţii declarative, cu puternic mesaj politic, dar fără acoperire în plan pragmatic, operaţional. (…) Încercările subsemnatului de a readuce în prim-plan valorile de tradiţie, şi, în principal, mentalul credinţei în victorie, s-au izbit de toate aceste vicisitudini impardonabile.

Prin toată fiinţa mea m-am opus, în stilul care-mi caracterizează personalitatea, unor asemenea stări de fapt, prin metode cvasiradicale, care, din păcate, nu au avut efectul preconizat. Evenimentele din octombrie 2000 care m-au determinat să-mi ofer demisia din funcţia de şef al Statului-Major General au fost secundate de incriminări insinuante, perfid ticluite, cu trimiteri sugerate la consecinţe grave, care m-au găsit fără resursa logică şi psihică de a le înţelege şi a le mai contracara din interiorul instituţiei, ca militar activ.”  

Generalul de corp de armată Mircea Chelaru a fost trecut în rezervă la data de 7 iunie 2001 , la cerere. Printr-un decret prezidenţial din data de 29 octombrie 2008, a fost înaintat în gradul de general în rezervă; (Wikipedia.ro).

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/07/o-istorie-a-zilei-de-7-august-video-4/

 

 

 

07/08/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

MAREA BRITANIE ȘI SUA, AU FOST PĂRTAȘI CU URSS LA DESTRĂMAREA STATULUI NAȚIONAL ROMÂN

 

 

 
S.U.A., MAREA BRITANIE ȘI URSS, PĂRTAȘI LA UN FALS ISTORIC ȘI LA DESTRĂMAREA STATULUI NAȚIONAL ROMÂN

 

 

Se împlinesc 71 de ani de când liderii U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A. s-au întrunit la Yalta, în Crimeea, pentru a discuta evoluţia confruntarilor militare şi organizarea lumii dupa încheierea celui de-Al Doilea Rǎzboi Mondial…

Localitatea a fost aleas  de liderul sovietic I.V. Stalin, propunere pe care Churchill şi Roosevelt au acceptat-o. Oraşul Yalta se afl  în Crimeea, pe coasta de nord a Marii Negre, acolo unde  îşi petrecea vacanţele aristocraţia rusa, inclusiv familia imperial, iar dup 1920 se odihnea „poporul muncitor” prin reprezentanţii sai. Era unul dintre oraşele U.R.S.S. în care I.V. Stalin poposea în fiecare vara.

Cei doi lideri occidentali, în drumul spre Yalta, s-au întâlnit mai întâi în Malta, în ziua de 3 februarie 1945. Churchill a sosit cu avionul, în timp ce Roosevelt a facut o lunga calotorie cu vaporul.Discuţia între cei doi a avut loc la bordul vaporului „Quincy”, intrat în rada portului La Valletta.

Scenariul avea sa  se repete peste 44 ani, la 2-3 decembrie 1989, când Gorbaciov şi Bush Sr. s-au întâlnit tot pe un vapor, aflat în zona portului La Valletta, pentru a discuta şi hotarî soarta Europei şi a lumii.

„Protocolul lucrarilor Conferinţei din Crimeea”

Churchill şi Roosevelt şi-au continuat drumul pâna la Yalta, unde au fost întâmpinaţi de I.V. Stalin.Prima şedinţa  plenara a avut loc în ziua de 5 februarie, iar ultima, în 11 februarie, când a fost semnat „Protocolul lucrarilor Conferinţei din Crimeea”, din care rezulta ca s-au discutat şi convenit asupra urmatoarelor:

– Organizaţia Mondialǎ (O.N.U.);

– Declaraţia asupra popoarelor eliberate;

– Dezarmarea Germaniei; Zona de ocupaţie francezǎ şi Consiliul de Control pentru Germania;

– Reparaţii;

– Mari criminali de rǎzboi; Polonia; Iugoslavia; Frontiera italo-iugoslavǎ;

– Frontiera italo-austriacǎ;

– Relaţiile bulgaro-iugoslave;

– Europa de Sud-Est; Iran;

– Întâlnirile celor trei miniştri de Externe.

De asemenea, a fost semnat un „Acord privind intrarea în rǎzboi a U.R.S.S. contra Japoniei”.

„Lovitura de maciuca”

Dupa cum se observa, România n-a constituit subiect de discuţie, numele ţarii noastre fiind menţionat în documentele încheiate doar o singura  dat  într-o formulare eliptica: „Instalaţiile petroliere din România”.

Aceasta  realitate se datora faptului ca situaţia României fusese tranşata  înca  din octombrie 1944, când premierul britanic s-a înţeles cu Stalin privind viitorul acesteia, iar preşedintele S.U.A. a acceptat cele stabilite. Daca poziţia U.R.S.S. era bine cunoscut, atitudinea Marii Britanii a constituit o adevarat „lovitura  de maciuca ” pentru clasa politica  din ţara noastra şi pentru poporul român.

S.U.A. şi Marea Britanie, partaşi la un fals istoric şi la destramarea statului naţional român.

La 5 septembrie 1940, premierul britanic Wiston Churchill declarase în Camera Comunelor:

 „Noi nu vom recunoaşte schimbarile teritoriale care se vor face în timpul rǎzboiului, mai puţin acelea care vor fi consecinţa unui acord de înţelegere între pǎrţile interesate”.

Ulterior, aceasta formula  a fost inclusǎ în „Carta Atlanticulu i ” semnata  de S.U.A. şi Marea Britanie în 1941, la care a aderat şi Uniunea Sovietica. Ulterior, pe parcursul discuţiilor sovieto-britanice şi sovieto-americane s-a adoptat ideea potrivit cǎreia graniţa dintre România şi U.R.S.S. a fost stabilitǎ pe baza „convenţiei româno-sovietice din 28 iunie 1940”.

Cu alte cuvinte, liderii occidentali se faceau ca nu mai ţin minte ca Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ocupate de armata sovietica  în urma a notelor ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 şi ca  nu a existat nici o „convenţie” între cele doua  state.

Ca urmare, au înscris aceasta  formulare în Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944, facându-se partaşi nu numai la un fals istoric, dar şi la destramarea statului naţional român, susţinând pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, pe care-l condamnasera cu vehemenţa  la vremea respectiva.

 

 

Stalin a bifat, în semn de aprobare

 

 

Premierul britanic a mers şi mai departe. În discuţia avuta  cu I.V. Stalin la Moscova în ziua de 9 octombrie 1944, i-a propus „sa  nu ne certam pentru nimicuri”, drept care scris cu mâna sa „acordul de procentaj”.

 

 

 

 

Notiţa lui Churchill arătată lui Stalin

 

 

 

 

 

În dreptul României a menţionat: Rusia – 90%; Alţii (S.U.A., Marea Britanie) – 10%. Pentru Churchill, ţǎri precum România, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Grecia erau „nimicuri” pe care le putea vinde ca la „tarabǎ”.

Relatând acest episod, liderul britanic avea sa scrie în memoriile sale ca Stalin „a bifat coala, în semn de aprobare”.

Acest acord a fost ţinut secret, el fiind dezvaluit abia în cartea „The Second World War”, 6 volume, publicate în anii 1948-1954.

 

 

„Declaraţiei asupra popoarelor eliberate”

 

 

 

Înţelegerea fiind realizat la Moscova, la Conferinţa de la Yalta nu s-a mai discutat situaţia României, deşi mulţi români îşi pusesera mari speranţe ca primul ministru britanic şi preşedintele S.U.A. nu vor accepta pretenţiile lui Stalin. Evident, acordurile erau secrete, astfel ca românii nu-şi puteau imaginaca ţara lor a fost oferita liderului sovietic „pe tava” de marii democraţi ai occidentului.

Pe de alta parte, presa şi posturile de radio din S.U.A. şi Marea Britanie au facut o larga publicitate „Declaraţiei asupra popoarelor eliberate” semnata la Yalta, în care se menţiona ca cei trei şi-au exprimat acordul de a le „ajuta sa rezolve prin mijloace democratice problemele lor politice şi economice cele mai urgente”.

Cât de sincera era aceasta declaraţie s-a vazut peste mai puţin de o luna, când A. I Vişinski s-a deplasat la Bucureşti, impunând formarea la 6 martie 1945, a unui „guvern democrat popular” prezidat de dr. Petru Groza.

Liderii S.U.A. şi ai Marii Britanii au protestat formal împotriva brutalei ingerinţe sovietice, dar au sfârşit prin a recunoaşte acest guvern în februarie 1946, adicǎ la un an dupa Yalta.

Yalta, simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri

Au trecut 71 de ani de la acea întâlnire istorica din Crimeea, dar în conştiinţa românilor şi nu numai a lor, Yalta ramâne un simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri (indiferent de regimul lor politic), de împarţire şi reîmparţire a lumii, de consolidare a poziţiilor lor pe seama statelor mici sau învinse.

În acelaşi timp, Yalta este expresia demagogiei şi înşelatoriei politice a celor care în spatele uşilor închise îşi împart teritorii şi resurse, iar în public vorbesc despre „democraţie”, „libertate”, ajutor” etc.

 

„Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare”

 

Consecinţele acordurilor încheiate la Yalta continua  sa-şi faca  efectul. Dupa ce U.R.S.S. s-a destramat în 1991, sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au trecut sub ocupaţia Ucrainei.

Acum, în 2015, guvernul de la Kiev le ordona românilor din aceste teritorii sa lupte cu arma în mâna  în Est pentru a asigura integritatea teritoriala a Ucrainei.

La rândul sau, Moldova de Rasarit, devenita Republica Moldova, se zbate în lungi crize politice şi într-o situaţie economica şi sociala deplorabila.

Pe de alta parte, guvernanţii de la Bucureşti nu doresc sa ştie ce s-a întâmplat la Yalta, ei sunt mândri ca ţara lor face parte din N.A.T.O., iar S.U.A. îşi instaleaza baze militare în România.

Un fost preşedinte a formulat plastic actuala politica a ţarii noastre: „Licuriciul mic urmeaza licuriciul mare”.

 

 

 

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu – Basarabia literara.com.md.

12/12/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Statistica UE : România este țara cu cei mai puțini atei din UE. Care sunt cele mai religioase state din Uniunea Europeană.

 

 

 

 

 

 

 

România, țara cu cei mai puțini atei din UE
 

Potrivit statisticilor oficiale cu privire la religiozitatea populațiilor din statele membre ale Uniunii Europene, românii sunt printre cei mai credincioși cetățeni din UE. Care sunt țările cu cei mai mulți oameni care nu cred în Dumnezeu.

România este țara cu cei mai puțini atei din Uniunea Europeană, doar 1% dintre români declarând că nu cred în existența vreunei divinități, potrivit celui mai recent studiu de piață realizat de Eurostat, informează Adevărul si ro.sputnik.md.

Potrivit studiului datând din 2010, 92% dintre români cred că există Dumnezeu, ceea ce plasează țara noastră după Malta, unde 94% din populaţie este credincioasă.

Studiul clasifică spiritualitatea populațiilor în funcție de trei afirmații: „Cred că există un Dumnezeu”, „Cred că există un fel de spirit sau forță de viață” și „Nu cred că există niciun fel de spirit, Dumnezeu sau forță de viață”.

Cehia și Franța se situează la celălalt pol, fiind printre țările cu oamenii cel mai puțin religioși. Astfel, în Cehia, doar 16% dintre locuitori cred în Dumnezeu, în timp ce în Franța, 40% din populație s-a declarat atee, Franța fiind țara cu cei mai mulți atei din UE.

Potrivit însă celei mai recente cercetări din România, țara noastră este cea mai religioasă din spațiul comunitar.

Astfel, un sondaj realizat de institutul de cercetare a opiniei publice din România, INSCOP, comandat de Adevărul în iulie 2015, arăta că 96,5% dintre români cred în Dumnezeu.

Un alt studiu, realizat în 2012, indică faptul că, în Uniunea Europeană, 72% dintre europeni sunt creștini, 16% agnostici, 7% sunt atei și 2% musulmani.

Studiul include și Turcia, stat candidat la aderarea în blocul comunitar, care la rândul ei ar avea un procentaj de 94% de credincioși – cu mențiunea că în acest caz este vorba despre musulmani.

 

 

 

 

Eurobarometrul din 2010 privind spiritualitatea în UE. Sursă: Q Magazine

 

 

 

În schimb, România are cel mai mic procentaj de populație atee din UE, doar 1% dintre români declarându-se complet necredinciosi, în timp ce alți 7% cred că „există un fel de spirit sau forță de viață”.

La polul opus, Cehia este țara cu cea mai mică proporție a populație care crede în Dumnezeu – doar 16%, în vreme ce Franța, cu 40% din populație atee, poate fi considerat cel mai existențialist stat membru UE.

În general, statele cu o populație atee mai mică tind să aibă o pondere mai mare a populației religioase, în timp ce în cazul opus se înregistrează ponderi semnificative ale persoanelor agnostice (care nu cred în Dumnezeu sau alte deități, dar acceptă existența unei forțe creatoare).

26/09/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: