CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Asaltul propagandei „transilvanismului” şi încercările de destructurare a României

 

 

Budos Olah luat Ardeal la noi, rog dat Ardeal imediat la loc!

 

Încercări de resuscitare a „transilvanismului” pentru destructurarea României !

La începutul anilor 20 ai sec. XX, după semnarea Tratatului de la Trianon, o parte din elita maghiară, conştientă că revenirea Transilvaniei la Ungaria, ca o simplă provincie, este extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă, a inventat un nou concept de compromis: transilvanismul, un termen ideologic artificial, imaginat sub forma unei propuneri utopice de înţelegere româno-maghiară în Ardeal, fără România şi Ungaria.

De fapt se milita pentru crearea unui stat nou, Transilvania – un fel de Elveţie multiculturală în centrul Europei.

Dezbateri despre „transilvanism“ au apărut imediat după 1918, ca rezultat al dorinţei elitelor politice maghiare ardelene de a compensa într-un fel pierderea Transilvaniei. Erau propuneri ale unei elite maghiare disperate, în mai 1919, pentru proclamarea unei Transilvanii independente, cu capitala la Alba Iulia, cu păstrarea infrastructurii administrative şi legislaţia Regatului Maghiar.

Iuliu Maniu, liderul românilor ardeleni, dar şi organizaţiile germanilor  au respins această diversiune a diriguitorilor politici maghiari.

În 1921 apare un „manifest“ semnat de Karoly Kós, Arpád Paál şi István Zágoni, în care se renunţa, cel puţin pentru moment, la autonomia teritorială, în schimbul unei foarte largi autonomii instituţionale în favoarea minorităţilor naţionale, oferind, în schimb, loialitate României.

După 1921, sub egida transilvanismului se va demara un proces istoriografic de inventare a unei Transilvanii mitice, existentă ca un soi de proto-naţiune culturală încă din secolul XVII. Se afirma o Transilvanie „tolerantă“, un creuzet multicultural, dar cu conducere din partea etnicilor maghiari.

Se propunea un „model elveţian“ bazat pe existenţa unui „suflet transilvan“ (Ferenc Albrecht, 1922) ce ar lega cele trei naţiuni într-un corp naţional comun. Transilvania trebuie să devină independentă în cadrul Statelor Unite ale Europei, sau a unei (con)federaţii danubiene unde Ardealul va jucat rolul „Elveţiei estului“.

Transilvanismul politic nu a avut succes în rândurile românilor şi germanilor din Ardeal, care priveau ca şi astăzi cu suspiciune astfel de propuneri. Curentul transilvanismului a devenit unul cultural, care s-a exprimat numai în rândul etnicilor maghiari, un program estetic şi literar ce lega scriitori, poeţi, publicişti, editori în jurul publicaţiei şi a cercului de la Erdély Helikon.

Pe lângă activităţile literare, sub numele de „schimburi culturale“, cu sprijinul entuziast al oficialităţilor maghiare, transilvaniştii au început să producă, pentru un public internaţional, materiale de propagandă maghiară (vezi Piroska Balogh, 1999).

Aşadar „Transilvanismul” nu este o găselniţă nouă, este un proiect menit a sparge unitatea naţiunii române şi a destructura astfel România, care dealtfel tot se regionalizează şi apoi se globalizează.

Mai putem spune că „transilvanismul” este o amplă acţiune de persuasiune asupra românilor ardeleni, pentru a-i convinge că sunt superiori „sudiştilor” şi că trebuie să se rupă de aceştia (maghiarii sunt oricum superiori tuturor !).

În februarie 1945, se constituise  în Sala Mare a Primăriei din Cluj un guvern al Transilvaniei „autonome”, sub conducerea comuniştilor maghiari şi alţi membri F.N.D., dar introducerea administraţiei româneşti la 9 martie 1945 în Cluj, în urma instaurării guvernului pro-sovietic dr. Petru Groza, a pus capăt acestei aventuri secesioniste.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ardelenismul photos

Stema Transilvaniei, promovată de ardeleniști, îi reprezintă pe unguri, sași și secui, dar nu și pe români !

Conceptul a revenit după decembrie 1989, de data aceasta cu încercarea de atragere a unor intelectuali români din Cluj şi Tg. Mureş.

În special în jurul publicaţiei „Provincia” s-au strâns intelectuali maghiari şi români care au revigorat ideea de transilvanism ca o expresie multiculturală şi de refuz al oricărui exclusivism naţional.

Acest curent antiromânesc face parte dintr-o vastă campanie propagandistică dirijată şi finanţată în bună parte din exterior.  Dar să vedem ce spune despre transilvanism ca ideologie, înţeleptul nostru înaintaş George Bariţiu în anul 1892…

După ce arată că poporul român din punct de vedere al limbii, al religiei şi al nenumăratelor tradiţii este relativ omogen şi compact, recunoaşte faptul că după cum se întâmplă şi la alte popoare omogene aşa şi românii „diferă între sine după provincii, după climă şi mijloace de viaţă, care au influenţă mare asupra temperamentului şi caracterului omenesc”.

Educaţia este însă factorul care uneşte sau dezbină părţi din popor transformându-le gândirea, aspiraţiile, caracterele ba chiar şi aspectul exterior. Deci, concluzionăm noi, pentru a fi un adevărat român trebuie să dai dovadă de superioritate spirituală şi să te ridici deasupra diferenţelor.

De-alungul istoriei, centrele de putere, Viena, Budapesta şi Cluj au luat nenumărate măsuri pentru a înstrăina cât mai tare pe românii ardeleni de ceilalţi români, iar după 1 Decembrie 1918 când Transilvania s-a unit cu România, Ungaria ne-asumându-şi această situaţie, a adoptat o politică revizionistă dură, care în 20 de ani a dat parţial rezultate prin arbitrajul cu caracter de dictat de la Viena din 1940.

Una dintre cele mai eficiente arme de luptă ale Budapestei a fost transilvanismul horthist de sorginte fascistă. Se spune că atunci când Dumnezeu vrea să te piardă îţi ia minţile… cu alte cuvinte, te simţi superior celorlalţi.

O anumită formă de transilvanism a existat în cercurile intelectuale maghiare şi înainte de 1989, iar după 1990, cu o promptitudine suspectă revista Europai Idő inaugurează o campanie transilvanistă publicând o serie de articole, începând cu 6 decembrie 1990 (numărul 46) până în 22 mai 1991 (nunărul 21).

Astăzi, sub ochii noştri larg deschişi şi sub ochii strâns închişi ai politicienilor se dezvoltă şi înfloreşte cel mai perfid, pervers şi deşănţat transilvanism adresat de data aceasta, în principal, românilor. De ce în principal românilor? Pentru că din partea lor se aşteaptă o implozie naţională.

În acest scop se acţionează asupra lor ştergându-li-se memoria, diabolizându-li-se naţionalismul şi patriotismul, încurajându-se nemunca şi corupţia. În ţara aceasta lipsită de empatie oare îşi dă seama cineva care de 20 şi atâţia de ani a auzit doar cât de ticăloasă a fost securitatea, s-a gândit cineva ce a simţit un „securist bun”, patriot, atunci când Cineva, a şters dintr-un condei departamentul care se ocupa de urmărirea revizioniştilor, şoviniştilor, antisemiţilor şi antiromânilor?!

Între cei care spun să se înveţe din istorie şi între cei ce spun să Nu se înveţe din istorie oare cine are dreptate? În 1940, pentru România, pericolul a venit din vest dar şi din est. De ce să acceptăm azi un ordin care ne spune că Pericolul vine numai din est?!

Dacă România este într-adevăr o ţară independentă nu-şi poate stabili ea însăşi strategia de apărare? Istoria ne-a învăţat ce vine din est şi din vest. O ştie orice român care-şi iubeşte Patria!

Persoana cu dublă cetăţenie este în fond ca o slugă la doi stăpâni. Biblia spune că nu e posibil, iată că noi am primit ordin (de unde?) să fim conduşi de slugile unei alte ţări! Se întreabă oare cineva din ţara aceasta de ce nu am procedat ca slovacii care s-au dovedit a fi mai patrioţi ca noi şi nu au acceptat să fie conduşi de cei care în istoria recentă i-au trădat?! Şi vor din nou să le sfâşie ţara?

Această apropiere de transilvanism a cuprins numeroase cercuri de intelectuali români. Un ziarist din Cluj, Sabin Gherman, a publicat în anul 1999, un manifest „M-am săturat de România”, care într-un limbaj de pamflet exagerat, propune desprinderea ardelenilor de Bucureşti şi Vechiul Regat, interpretate subiectiv  ca forme ale balcanismului, corupţiei şi subdezvoltării:

„Va trebui să ne trezim. Să recunoaştem că ceea ce se întîmplă acum e o comedie. Dar una în care copiii vă cer o ciocolată şi voi daţi din umeri. În care mereu înfriguraţi căutaţi o pilă pentru orice. În care şuşotiţi pe la colţuri despre vilele celor din poliţie sau din parlament. O lume sortită împrumutului de la un salariu la altul. Va trebui să vedem că se poate şi altfel. Că sîntem altfel. Că relele cele mari vin de la Bucureşti, de la luxoasele palate în care politicienii se bat fără nici o jenă pe ciolan. Va trebui să vedem că nu ungurii sau nemţii sau burundezii sînt inamicii noştri, ci noi inşine, trăitorii de pe azi pe mîine, obligaţi să furăm şi să înjurăm pe la colţuri. Nu mai avem ce să ne spunem; am făcut-o 75 de ani şi sîntem de 75 de ori mai săraci. In rest, zile bune – m-am săturat de România, vreau Transilvania mea!”.

 

 

 

 

 

Imagini pentru gherman photos

 

 

 

 

La presiunile opiniei publice, Sabin Gherman şi-a nuanţat opinia, devenid astăzi un regionalist moderat, uşor încadrat în legislaţia europeană în domeniu.

Istoria noastră este falsificată – s-a ajuns să se susţină (preluându-se o teorie maghiară) că revoluţia românilor de la 1848 a fost contrarevoluţie (!?) ceea ce denotă înafară de necunoaştere şi reavoinţă.

Au fost emisiuni TV care îşi intitulau programul „Din istorie nu se învaţă nimic!”.

În 6 octombrie 2013 – ora 2130 pe Transilvania live, într-o emisiune intitulată „Poveştile României” personajul care s-a „săturat de România” exclama: „Dăle-n măsa de modele din istoria noastră! La 30 septembrie 2013, pe acelaşi canal TV, acelaşi personaj sinistru, care nu este decât un renegat jalnic, în emisiunea: „Ce prostii învăţăm la ora de istorie”, cu privire la marele istoric Nicolae Iorga rostea: „Mare cretin – Iorga” şi „batalioane române treceţi Carpaţii înapoi!”

Este vizibil că acest individ a fost plătit să-i otrăvească pe români, dar mă gândesc că în spatele lui se află cineva cu mulţi bani care să plătească emisiunile antiromâneşti, fiindcă acum îşi împroaşcă otrava şi pe Look TV.mEste, cred, destul de clar că din moment ce în 1989 n-a reuşit planul „A” de a provoca un război civil în România, acum s-a trecut la planul „B” – ruperea ţării prin multiple mijloace: economice, politice, morale, juridice ş.a., printre care transilvanismul constituie un „ic”excelent.

De fapt, metodele sunt aceleaşi cu cele folosite de Ungaria Horthistă înainte de 1940. Citiţi cartea lui Ion Dumitru, „Spionajul maghiar în România 1918-1940″ şi vă veţi lămuri pe deplin. Desigur, acuma spionajul se face la vedere şi o fac chiar aliaţii între ei, deci falsificarea istoriei rămâne în prim-plan. Procedeul care promovează „transilvanismul” este destul de simplu.

Se cumpără câţiva istorici talentaţi şi capabili, dar fără caracter; se plătesc bine câţiva oameni de televiziune cu aplomb, câteva ziare (e destul chiar câţiva ziarişti înfipţi) care să se priceapă la a manipula lumea.

Auziţi ce întrebări îşi permitea să pună un astfel de ziarist unei distinse şi respectate feţe bisericeşti, într-un interviu dintr-un ziar clujean :

„Mulţi ardeleni se consideră mai harnici, mai cinstiţi, mai destoinici în general decât restul românilor. Au dreptate cei ce afirmă acest lucru?” cine-şi poate permite, între ardeleni fiind, să nu fie de acord? Şi aici îmi vine în minte cum în timpul agresiunii asupra Serbiei, locuitorii provinciei sârbeşti Kosovo nu mai erau denumiţi sârbi, ci „cosovari”.

 

 

 

Ardelenistii prieteni cu moldovenistii lui Renato Usatii

 

Foto: In stanga imaginii, faimosul ” ardelenist” Csibi Barna, în compania „moldoveniştilor” de la Chişinău, agitş un steag asa zis „secuiesc”

 

 

Preluând acest model, de către forţele „răului” s-ar părea că nici noi românii din Transilvania, nu mai suntem români, ci ardeleni.

Bineînţeles, falsificarea istoriei merge mână-n mână cu denigrarea şi calomnierea unor personalităţi vrednice de cinstire pentru noi. Se pare că la aceste campanii de murdărire, cu mult entuziasm şi multă violenţă, ia parte nemijlocit chiar şi presa maghiară. Din multele articole citez doar unul care mi s-a părut a fi cel mai abject:

„Reînvierea mamuţilor”, în care este atacată Revoluţia românilor din 1848, este atacat marele şi sfântul Andrei Şaguna, este atacat un istoric eminent, dr. Petre Ţurlea, este atacat un sociolog şi arhivist recunoscut, dr. Ioan Lăcătuşu. În mod cert, încrâncenatul autor Lajos Magyari s-a săturat şi el de România, motiv pentru care îl poftim la rândul nostru să plece de unde a venit.

Dar să revenim la esenţa transilvanismului văzută de cel mai mare cunoscător al sufletului şi caracterului maghiar, Înţeleptul de la Stoiana de pie memorie, Raoul Şorban.

Referindu-se la transilvanismul de dinainte de 1940, când vroia să-i prindă în mrejele lui şi pe românii ardeleni, îl cita pe istoricul László Makkai, care într-un moment de sinceritate, în Clujul ocupat la 1942, scria:

«… Transilvanismul a avut dreptate, nu atunci când ademenea românimea cu sloganuri democratice şi umaniste de circumstanţă să intre într-un ocol comun (cu ungurii n.n.), ci atunci când credea cu fermitate că geniul transilvan ca principiu organizator al convieţuirii popoarelor poate fi inspirat exclusiv de către ungurime… Prin „transilvanism” Ardealul şi-a creat propria ideologie sanştefaniană».

O formulare mai scurtă, dar penetrantă a fost caracterizarea acestuia de către senatorul Zoltán Szakáts, în 1943 în Parlamentul Ungariei:

„Spiritul transilvanist este înainte de toate spirit maghiar”. Şi înţeleptul de la Stoiana, Raoul Şorban, având în 2001 previziunea folosirii acestei ideologii, explică: „Astăzi (2001), ca şi în timpul apariţiei sale, acest termen ambiguu are din nou menirea de a deghiza programul unei intenţii politice antiromâneşti pentru a-i ascunde, sub o haină derutantă şi înşelătoare, adevărata sa semnificaţie”.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ardelenismul photos

 

Transilvanismul aşadar, alături de şovinism şi revizionism, este o armă cu care forţele răului încearcă realizarea ficţiunii istorice milenare „Ungaria Mare” în etape.

Ştiindu-se că istoria are logica ei, „serviciile” lor au calculat că:

mai întâi trebuie realizată autonomia „ţinutului secuiesc”;

după aceea pasul 2. autonomia Transilvaniei,

apoi al 3-lea pas independenţa Transilvaniei, şi în final,

al patrulea pas, uniunea Transilvaniei la Ungaria ca în 1848.

Toată această cavalcadă, acompaniată de strigătele isterice ale „Karpatiei”, trebuie intens însoţită de perpetuarea amintirii vechilor hotare. Aceasta se face demult prin răspândirea în ţară şi în străinătate a unor hărţi ale Ungariei care are în graniţele sale şi Transilvania.

Mai nou însă, sub ochii românilor care nu-şi cunosc istoria, şi pe banii cărora se întreţin posturile de radio şi televiziune, la emisiunea în limba maghiară de pe programul 1, de luni, 19 august 2013, ne sunt oferite următoarele secvenţe: dezgroparea şi refacerea la propriu a bornelor de hotar din zona pasului Ghimeş, tot atâtea răni sângerânde în trupul ţării noastre la 1940.

Culmea, „evenimentul” a fost arătat în partea „Culturală” a emisiunii, cică despre „Taberele” societăţii ungureşti EKE, care a făcut trasee turistice pentru turiştii din Ungaria.

Un istoric ungur, îmbrăcat în uniformă de honved de la 1940 ne asigura că totuşi, „unele borne de hotar au mai rămas!”

Emisiunea mi-a atras atenţia deoarece sfârşitul acelor pietre blestemate îl ştiam direct de la generalul Ilie Ungureanu care mi l-a povestit cu ani în urmă când călătoream cu societatea „Dragoş Vodă” prin Maramureş.

Ulterior pe această temă, generalul i-a dat un interviu interesant prietenului meu Constantin Mustaţă, Dumnezeu să-l odihnească. Spunea acolo că prin 1968, la o aplicaţie militară fiind, în drum spre vârful Moldoveanu, pe creastă, i-a atras atenţia un muşuroi perfect circular.

I s-a părut suspect. Peste 600 de metri altul. Povesteşte mai departe generalul:

„- Semănau. Înapoi, spre stânga, încă unul!… Le-am cerut atunci soldaţilor să pună mâna pe cazmale şi să sape. Surpriză neaşteptată. Sub muşuroaie, erau pietre cimentate, iar la mijloc borne de frontieră, marcate…” […] „Le-am considerat urme ale tragediei neamului românesc pe care acele „borne” l-a despărţit şi i-a adus atâtea nenorociri. Am pus trotil şi le-am spulberat”.

De fapt, acele borne fuseseră pitite, ascunse sub acele muşuroaie de pământ cu gândul criminal de a fi descoperite „la nevoie” pentru a-şi relua vechea şi sinistra semnificaţie. Ceea ce încerca „maghiara de pe unu” să ne arate în 19 august a.c. face parte de fapt, dintr-o „agresiune simbolică” aşa cum este şi arborarea provocatoare a unor steaguri, dar mai ales ridicarea unor statui ale unor criminali fascişti şi ale unor spioni antiromâni cum a fost episcopul Márton Áron care a organizat o reţea de spionaj-diversiune înainte de 1937 şi căruia i s-a ridicat în inima Clujului, cu ajutorul votului unor cozi de topor, o statuie de toată frumuseţea.

Un alt mare cunoscător al gândirii şi sufletului unguresc, dl. dr. Zeno Millea, ne explică cum se încearcă să se dea Ardealului o altă identitate bazată în principal tot pe ideologia transilvanistă.

Transilvanismul şi-a cristalizat opţiunile în anul 2001, când presa română a „explodat”, odată cu publicarea celebrului memorandum contrasemnat de cunoscuţi intelectuali maghiari şi români din Ardeal.

Acesta era conceput la limita respectării legislaţiei europene în domeniu:

„Noi, semnatarii prezentului document-memorandum, propunem partidelor politice, administraţiilor locale, liderilor marcanţi de opinie şi societăţii civile, spre dezbatere publică, următoarele idei referitoare la construcţia politică şi administrativă a unei Românii a regiunilor, în consens cu dezbaterea care se desfăşoară la nivel european despre viitorul Europei unite.

  1. Propunerile de faţă au în vedere dezvoltarea armonioasă a României, ţinînd cont de identitatea istorică, economică şi social- culturală a regiunilor ei. În accepţiunea noastră, proiectul construcţiei regionale a României nu are nimic în comun cu secesionismul sau cu iredentismele de orice natură. De aceea, considerăm că orice abordare în acest sens este simplistă şi urmăreşte să deturneze diversionist discuţiile publice aprofundate şi responsabile despre viitorul ţării noastre raportat la experienţele europene.

 

  1. Participarea noastră în dezbaterea despre viitorul Uniunii Europene ca sistem federativ, unde regiunile constituţionale, precum Scoţia, Catalonia, Flandra, Valonia, Bavaria etc. ocupă un loc aparte, poate contribui la cunoaşterea mai precisă a acelei structuri instituţionale în care dorim să ne integrăm. Modelul regional, aşa-numitul nivel mijlociu de guvernare (meso-government), serveşte, în opinia noastră, redobîndirii identităţii noastre europene.

 

  1. Considerăm drept principiu de bază al construcţiei regionale alocarea unor competenţe administrative şi politice entităţilor teritoriale şi nu comunităţilor naţionale sau etnice, acestea din urmă beneficiind, în modelul regional, de garanţii politice şi juridice pentru asigurarea intereselor lor specifice.

 

  1. Sistemul administrativ ultracentralizat, preluat aproape neschimbat după 1989, favorizează corupţia şi birocraţia şi amplifică lipsurile inerente ale administraţiei bazate pe unităţi mici, numeroase şi excesiv de costisitoare. Pe de altă parte, ideea descentralizării este conţinută într-un cadru conceptual juridic enunţat atît prin angajamentele internaţionale la care România este parte, cît şi prin elemente de armonizare europeană a legislaţiei interne.

 

  1. Propunem o reformă administrativă care să redefinească statutul entităţilor teritoriale existente şi să introducă noi forme administrative şi politice. Construcţia acestora poate porni de la regiunile de dezvoltare sau de la provinciile istorice…” Se propuneau „consilii regionale” şi „parlamente regionale”, conduse de „capitale regionale”. Aceste propuneri, la o analiză atentă, te duc cu gândul la propunerile sovietice din Comisia Litvinov a anului 1943, care susţineau crearea unui stat, Transilvania, autonom sau chiar independent. E ideea unei Românii federale gândite la 1919 de C. Racovski şi alţi ideologi sovietici, care prin aceasta urmăreau dezmembrarea pe bucăţi a României, ceea ce s-a întâmplat în 1940, prin ocuparea Basarabiei de către URSS.

Transilvanismul ca opoziţie la românism în Ardeal nu are nici un viitor. E un concept, care se mulează de-a lungul anilor cu schimbările politice şi de regim în Europa, pe terminologii noi, dar cu rădăcini ideologice mai vechi, ce urmăreşte reconfigurări geo-politice pe seama unităţii statului român.

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, ideile transilvanismului şi-au pierdut din substanţă şi virulenţă. Transilvania, ca şi provincie istorică a României, este astăzi un spaţiu de complementaritate în Europa Unită.

Dragi români ardeleni şi neardeleni, români din toate provinciile României unitare, nu aplecaţi urechea la cântecul de sirenă al celor ce de la 1848 ne vor şterşi de pe suprafaţa pământului şi România destructurată până la ultima comună!

Nu uitaţi că românii numai atunci au fost puternici când au fost uniţi. Să nu vă impresioneze istoria falsificată răspândită de cei interesaţi, precum şi de cozile noastre de topor, pentru că numai acela îşi falsifică istoria care nu poate sau nu vrea să şi-o asume, ori acel „Nem, nem, shoha” este simbolul neasumării.

Să spulberăm îngrijorarea unuia dintre cei mai mari istorici în viaţă, academicianul Dan Berindei, ajuns zilele trecute la 90 de ani, şi care disperat de atâta lipsă de reacţie din partea oficialităţilor române, la un moment dat, a exclamat: „Nu mai avem patrioţi! Nu mai avem conştiinţă colectivă şi nici un fel de educaţie naţională. Ţara se risipeşte”.

Trebuie să trăim şi să muncim în aşa fel încât să dovedim că poporul nostru este capabil să-şi mobilizeze resursele pentru a salva România.

Să nu-l lăsăm pe Iuda care e printre noi să-şi facă de cap, să nu-l lăsăm să se bucure de haosul, mizeria morală şi materială existente deocamdată. Să-l aruncăm la lada de gunoi a istoriei. Sper cu sinceritate şi cu ardoare ca voinţa majorităţii acestui popor să-şi croiască acel destin mândru pe care-l merită, şi să învingă!

Surse:

 https://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Transilvanismul%20proiectia%20revizionista%20maghiara%20de%20Ionut%20Tene.htm;

 http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/11/18/incercari-de-resuscitare-a-transilvanismului-pentru-destructurarea-romaniei/

29/03/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

„ARDELENISMUL”SI MITURILE SALE

 Budos Olah luat Ardeal la noi, rog dat Ardeal imediat la loc!

 

Ardelenismul este o ideologie regionalistă ce susține autonomia sau independența Transilvaniei, autonomia ca prim pas spre desprinderea de România.

Mirajul unui Ardeal mai prosper i-a păcălit pe mulți români ardeleni, care au ajuns să creadă că regionalismul este calea spre prosperitate.

Însă nu mai este de mult o noutate faptul că în spatele acestei ideologii anti-românești stau extremiștii unguri.

Ardelenismul e promovat prin intermediul televiziunii Transilvania Live și alte canale media deținute de afaceristul Arpad Paszkany.

Aceste idei separatiste sunt susținute și de unii români cu mentalitate de iobag, precum Sabin Gherman (care dorește înființarea Partidului Ardelenilor) sau Liviu Alexa, ambii slugi ale milionarului mai sus menționat.

Ideologia acestora este foarte frumos ambalată și prezintă lucrurile în așa fel încât românii să nu își dea seama că ”ardeleniștii” fac jocul separatiștilor maghiari.

Dar cum ardelenismul este doar o strategie de tranziție, o analiză mai atentă a acestui gunoi ideologic va demonstra că se bazează doar pe mituri și vorbe goale.

Mi-am propus să demontez câteva din aceste mituri folosite de promotorii ardelenismului pentru a îi dezbina pe români.

1. Nu contează etnia, ci faptul că toți suntem ardeleni. Cam asta încearcă unii să ne bage pe gât nouă, românilor ardeleni, că Transilvania e un plai al armoniei interetnice unde toate etniile se simt mai apropiate deoarece locuiesc în același spațiu.

Dar realitatea e cu totul alta: majoritatea românilor se simt mai apropiați de conaționalii lor din sud și din Moldova, majoritatea ungurilor se simt mai apropiați de maghiarii din Ungaria, iar celelalte minorități (germani, ucraineni, țigani, etc) se raportează la identitatea lor etnică înainte de a se defini ca ardeleni.

Iar dacă unii unguri se simt mai apropiați de români decât de Ungaria, atunci aceștia se simt mai apropiați de toți românii, nu doar de cei din Ardeal, conștientizând că trăiesc în aceiași țară și se confruntă cu aceleași probleme.

2. Transilvania ar fi mai dezvoltată economic dacă ar fi autonomă și nu ar trebui să dea bani județelor sărace de dincolo de Carpați.

E adevărat că înafara Bucureștiului cea mai dezvoltată zonă e Ardealul. Dar acest mit al prosperității economice asigurată de autonomie e bun doar pentru unii care locuiesc în orașe dezvoltate precum Cluj, Brașov sau Sibiu.

În județele mai sărace din Transilvania, sărăcia e totuna cu cea din restul țării. Să presupunem că Ardealul ar fi autonom și banii nu s-ar mai trimite la București, după această logică unui clujean nu ar trebui să-i convină ca banii lui să se ducă în județe mai sărace ca Harghita, Covasna și Sălaj.

Atunci, de ce să nu fie județul Cluj autonom? Dar în cazul acesta municipiul Cluj-Napoca ar da bani orașelor mai sărace ca Huedin și Câmpia Turzii, de ce să nu fie Cluj-Napoca municipiu autonom? Și putem merge cu logica aceasta tâmpită până declarăm autonomia străzilor din Cluj. Da, se dau bani la București, dar județele sărace primesc mai mult decât dau.

3. Ardelenii sunt mai civilizați ca miticii și moldovenii. În orașele mari din Transilvania se ascultă manele pe autobuze, la colț de stradă stau cocalari ce mănâncă semințe și beau bere la pet în timp ce înjură de aude tot cartierul, sunt destui oameni ce aruncă gunoaie pe jos, iar incultura e prezentă la tot pasul.

Cu siguranță aceste simptome ale imoralității ce afectează poporul român sunt mai prezente în București, dar numai pentru că e un oraș mai mare, fapt ce face lipsa de civilizație să iasă mai mult în evidență. Așadar oameni bădărani și inculți găsim și de-o parte și de alta a Carpaților.

Dacă problema e mai gravă în sud decât în Ardeal, nu e cu mult mai gravă. Iar cei ce își închipuie că ungurii sunt mai civilizați ca românii, nu cunosc situația destul de bine, căci sunt și destui unguri care ascultă manele și se comportă ca la ușa cortului. Iar în primul rând ca ardelean mă deranjează necivilizații de aici, de care dau toată ziua, nu cei din București de care dau de câteva ori pe an.

Deci autonomia nu va rezolva această problemă.

4. Ne-am săturat să fim furați de politicienii de pe Dâmbovița, vrem ca Ardealul să fie condus de ardeleni. Mai ales acum, în contextul regionalizării, acest mit prinde bine. Dar cine crede în calitățile morale superioare ale politicianului transilvănean ”cinstit” nu poate fi numit decât naiv. Indiferent de etnie politicienii din România sunt niște paraziți, care nu au nici un interes să facă ceva pentru cetățeni.

Regiunea din care provin nu oferă o siguranță că sunt mai buni. Verestoy Attila, Emil Boc, Laszlo Tokes, Sorin Apostu, Ioan Rus, Marko Bela și alții asemenea lor, sunt cu toții ca o ciumă.

Și-au bătut joc de România, inclusiv de Ardeal. Dacă unii preferă să fie furați de politicienii ardeleni decât de cei din sud sau și din Moldova, doar ei știu ce câștigă…

 

 

 

Stema Transilvaniei, promovată de ardeleniști, îi reprezintă pe unguri, sași și secui, dar nu și pe români

5. Ardelenismul e împotriva naționalismului venit de la București și Budapesta. Naționalismul românilor ardeleni nu e venit de la București, ci e un sentiment izvorât din sufletele noastre. Naționalismul e dragostea față de neam, nu o marfă ce se transportă.

E evident că ”ardeleniștii” sunt împotriva naționalismului românesc, aceștia au condamnat manifestările pro-românești ale Mișcării Noua Dreaptă, acuzându-i pe membrii acestei organizații că distrug ”armonia interetnică”.

Dar împotriva naționalismului maghiar, revizionist și xenofob, nu spun nimic. Când extremiștii unguri de la HVIM cer anexarea Transilvaniei la Ungaria, adepții ardelenismului tac.

După logica lor și aceștia ar trebui să distrugă ”buna înțelegere dintre ardeleni”, încă mai mult decât membrii ND, care niciodată nu au instigat la ură. Dar cum ardelenismul e doar o doctrină de tranziție, și scopul său final e creșterea influenței Budapestei în Ardeal, extremismul maghiar nu e o țintă pentru regionaliști. Asta demonstrează doar ipocrizia acestei ideologii.

6. Transilvania ar fi fost mai dezvoltată dacă rămânea o parte a Ungariei. Istoria nu se face cu ”ce ar fi fost dacă”, însă uneori trebuie să intrăm în acest joc caracterizat mereu de subiectivism. Să presupunem că ar fi fost așa, că dacă trăiam în Ungaria nivelul de trai era mai bun.

Prețul unor avantaje materialiste ar fi fost libertatea și identitatea noastră națională. Românii ar fi fost supuși unui proces de maghiarizare și deznaționalizare, am fi fost discriminați în propria țară, cu toate că noi suntem majoritari în Ardeal. Cei care visează la ”vremurile bune” din Imperiul Austro-Ungar să nu uite prin ce suferințe au trecut atunci românii. Horea nu a murit pentru ca unii să-și arunce la gunoi libertatea de dragul banilor.

7. O Transilvanie independentă ar fi privită mai bine în Europa. Din nou, o speculație fără dovezi concrete. Dacă Ardealul ar fi independent și țiganii din zonă vor fi prinși la cerșit și furat prin occident, în curând și noul stat ar fi asociat cu ”țara țiganilor”. Iar problema corupției în politică ar fi aceiași ca în România.

Deci o Transilvanie independentă nu are cum să fie privită mai bine cât timp ardelenismul nu are soluții realiste la această problemă, ci invocă doar ”cultura superioară” din provincie. Să ne amintim de ce imagine ”frumoasă” a făcut etnicul țigan Romulus Mailat (ardelean) în Italia în 2007 când a ucis o femeie.

8. Și totuși, dacă Ardealul ar avea autonomie/independență nivelul de trai ar fi mult mai ridicat. Deși îmi vine greu de crezut după tot ce am prezentat mai sus, să presupunem că ardelenismul chiar e capabil de un miracol economic (cu toate că politicienii vor fi aceiași).

Prețul va fi pierderea puterii în Ardeal de către români. Ungaria ar investi masiv în regiune, facilitând procesul de maghiarizare. În urma retrocedărilor frauduloase extremiștii maghiari ar intra în posesia a mare parte din clădiri și pământuri. Iar încet, dar sigur, românilor le va fi impus să învețe limba maghiară ca să poată să trăiască decent în Transilvania.

Vom ajunge la fel ca în perioada dualismului când românii, deși majoritari, erau înlăturați de la putere dacă nu renunțau la identitatea lor.

Oricine se informează cu atenția asupra ideologiei ardeleniste va vedea că aceasta nu este decât o formă subtilă de anti-românism ce nu caută decât să dezbine, să dezbine nu doar România, dar și pe români. Promotorii acesteia nu sunt decât extremiștii unguri.

Dar nu cei care poartă tricouri cu Ungaria mare și se îmbată la concertele formației șovine Karpatia, ci afaceriști îmbrăcați la costum ca Arpad Paszkany ce reușesc să-și ambaleze frumos ideile xenofobe și să păcălească pe cei ce nu filtrează informația.

Aceștia sunt cei mai periculoși, deoarece nici nu ies în față cu ideile lor ci lucrează subtil prin firme și mass-media manipulând opinia românilor.

Ca români ardeleni avem datoria să analizăm cu atenție aceste decepții și să nu cădem pradă dezbinării prezentată ca progres.

 

 

„Ardelenismul”promovat de Budapesta merge mana in mana cu moldovenismul promovat de Moscova

 

 

 

Ardelenistii prieteni cu moldovenistii lui Renato Usatii

 In stanga imaginii, faimosul ” ardelenist”Csibi Barna agita un steag asa zis „secuiesc”.

„Ardelenistii” prieteni cu „moldovenistii” lui Renato Usatii

Noi am repetat acest lucru de nenumarate ori: ardelenismul promovat de Budapesta merge mana in mana cu moldovenismul promovat de Moscova, existand la vedere o legatura de iubire platonica intre „patriotul romin” Csibi Barna si „patriotul moldovan”, Nicolae Pascaru.

Nu, nu am facut nici o greseala gramaticala ci doar am citat din Nicolae Pascaru, cel care il numeste pe extremistul Csibi Barna: “prietenul meu, patriotul romin Csibi Barna”.

La asa “patriot romin”, asa “patriot moldovan”. Cine se aseamana se aduna.

„Patrioții maldavani” din Republica Moldova au prieteni, buni prieteni… Cunoști un om și după anturajul său.

Unul dintre „patrioții patriei moldave” îl are ca prieten de suflet pe extremistul Csibi Barna din secuime.

Acum, că ne-am lămurit cine sunt prietenii „patrioților” din Republica Moldova   să mergem mai departe.

Ce mai fac acești „patrioți”? Mai nou, au promovat cu entuziasm un „cântec” cu un element melodic imprumutat dintr-un cântec… din regiunea Munteniei!

Tocmai din Muntenia… Vă imaginați?

Este vorba despre o trupă „moldovană” obscură care cantă pe la nunți, piesele „Lume, lume…” si „Moldovenii care Plîng”.

 

 

 

Elementul melodic „imprumutat”, este un fragment din cântecul lăutăresc al regretatului Grigoraș Dinicu, renumit muzician bucurestean, care la rându-i, l-a preluat de la un lăutar bătrân, tot din București.

„Patrioții”, se mint cu nerusinare că piesa ar fi pur „moldovenească”.

Cântecul este în special cunoscut datorită artistei Maria Tănase, ascultați ambele piese iar în cea „patriotică” veți găsi elementul în cauză săltat de la „romini”:

 In R.Moldova este inteleasa poate mai bine parsivenia “transilvanismului” sau a “ardelenismului”, care nu este altceva decat o strategie de indobitocire similara “moldovenismului”, cu care rusii au incercat sa-i prosteasca  pe mancurtii din Moldova.

Asa cum moldovenismul a fost sustinut de catre autoritatile sovietice din URSS si mai nou de catre rusi si ucraineni, cu scopul de a promova “deosebirea” si despartirea culturala, politica si spirituala dintre romanii de pe cele doua maluri ale Prutului, asa si transilvanismul / ardelenismul este sustinut de catre autoritatile de la Budapesta tot cu acelasi scop.

Surse: http://glasul.info

17/07/2013 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , | 29 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: