Încă de la începuturi, maghiarizarea forţată a fost neabătut politică de stat în Ungaria încă de la începuturi

 

 

 

 

 

 

Triburile maghiare au făcut parte din penultimul val de migraţii ale popoarelor de călăreţi războinici stârniţi din stepele estice. Specialiştii arată că erau nomazi şi că erau experţi ai trasului cu arcul din goana calului. Maghiarii sunt descrişi şi de cronicarii contemporani sosirii lor în Europa. 

Dacă începând cu secolul al VIII-lea şi până în secolul al X-lea, în cele mai multe mănăstiri vest-europene s-a auzit rugăciunea ”Apără-ne, Doamne, de furia normanzilor!”, la sfârşitul secolului al IX lea, rugăciunea a devenit mai ales în centrul şi estul Europei cu ”Apără-ne, Doamne, de furia ungurilor!”.

Şi asta după ce, în anul 895, triburi de călăreţi războinici au trecut în Bazinul Carpaţilor şi, odată cu anul 900, au trecut Europa prin foc şi sabie.   

Iuţi şi experţi în mânuirea arcului din goana calului, aceşti războinici de elită în lupta călare, au jefuit zeci de ani, de la est la vest, bătrânul continent, fără ca cineva să le poată sta împotrivă.

Au bătut până şi la porţile Constantinopolelui sau ale domeniilor papale. 

 

 

Maghiarizarea forţată, politică de stat în Ungaria încă de la începuturi !

„O ţară care are limbă numai de un fel şi obiceiuri numai de un fel,aceea este slabă şi neputincioasă. De aceea, fiul meu, îţi poruncesc să te întâlneşti cu ei şi să te porţi cuviincios cu ei, pentru ca lor să le fie mai plăcut a zăbovi la tine decât altundeva, căci de vei distruge cele construite de mine, de vei împrăştia cele adunate de mine, atunci, fără îndoială,stăpânirea ta de mare pagubă va avea parte”.

Asa a fost consemnată una dintre „poruncile” Regelui maghiarilor Ștefan cel Sfânt catre fiul său, scriere conceputa in jurul anului 1015, în numele si sub îndrumarea Regelui Stefan.

Sprijinirea directă pe institutii germanice si-a găsit expresie în terminologia latină a legilor, terminologiei și administratiei, si în baterea monedei.

Dar a ramas „nereglementata”succesiunea la tron, care a generat mai apoi drame crancene, cu succesiuni păgâne ,dar si confruntari teribile,terminate mereu… la jumatate.

Astfel la putin timp dupa ce strălucitul Rege a închis ochii, Regatul lui Stefan a intrat intr-o criza tot mai grava si profunda! 

Istoricul Bela de Pukanszky vorbeste tocmai de reactia „curtenilor unguri” la imigratia masiva germana din sec XI-XIII. Caci, încă din secolul al Xl-lea, la invitaţia dinastiei, primii au venit germanii, în Ungaria de Sus şi sasii, în Transilvania.

De-a lungul secolelor, ungurimea a tot absorbit, ca să zicem aşa, nu numai popoare nomade (ca de pildă pecenegii şi cumanii), ci şi nemţi, români, cehi şi slovaci, croaţi, sârbi şi mulți evrei.

Unul dintre cele mai uluitoare fapte ale istoriei ungare — mai târziu minimalizat sau pur şi simplu trecut sub tăcere de istoriografii naţionalişti unguri — este acela că făuritorii mitului naţional (cu mult cântaţii eroi ai războaielor cu turcii), conducătorii politici şi militari ai luptei pentru libertate împotriva Habsburgilor, unele figuri proeminente ale literaturii şi ştiinţei au fost, în întregime sau parţial,”straini” ! 

Adică de origine germană sau croată, slovacă, română sau sârbă.

În vremea împăratului austriac Iosif II,maghiarii de-abia formau o treime din populaţia de-atunci a Ungariei. Statistica oficiala nu minte, intre 1867 si 1910 au atins o pondere de 54,5 la sută, ceea ce, fără  îndoia, înseamnă că putem vorbi de o dinamică de-a dreptul… senzaţională a asimilării lingvistice şi politice în vechea Ungarie.

 

Potrivit  datelor statistice, numărul germanilor proaspăt convertiţi la hungarism, depăşea 600 000, iar cel al slovacilor asimilaţi şi al evreilor deveniţi maghiari, pare să fi fost cu mult peste o jumătate de milion, respectiv de circa 700 000.

In general, se apreciază că încă înainte de Primul Război Mondial, ponderea germanilor, slavilor şi evreilor asimilaţi reprezenta mai mult de un sfert din maghiarimea certificată statistic.

In statistica nu sunt inclusi romanii,care numai in Transilvaia depaseau 3,5 milioane!Ideea ungurească de stat mare, inclusiv presiunea asupra naţionalităţilor, făcută sub semnul unei viziuni total nerealiste despre rolul viitor al unui mare imperiu al coroanei lui Ştefan în spaţiul dunărean, nu avea inca un caracter rasist, ci unul mai mult cultural…

Orice om care se declara  ungur si „stia”limba Budapestei avea aproape aceleaşi şanse de a se integra si promova.

In aceasta a constat, desigur,şi şansa acelor evrei care, ca unguri-evreis-au identificat încă din timpul revoluţiei de la 1848 cu mişcarea naţionalistă maghiară şi în deceniile următoare cu limba şi cultura maghiară.

Destinul evreimii in Ungaria, dispuse să se lase asimilată ţine de capitolele cele mai strălucite şi apoi, în perioada interbelică, mai ales după ocupaţia germană din 1944/45, de capitolele cele mai întunecate ale istoriei ungare.

A fost una dintre consecinţele absurde şi totuşi logice ale legislaţiei antievreieşti promovate de stat,faptul că multe dintre marile talente, printre care si laureaţi ai Premiului Nobel, şi-au repurtat SUCCESELE, nu în patria lor adoptata, ci mai ales în Marea Britanie sau Statele Unite unde  succesele lor deschizătoare de drumuri noi au fost valorificate în ştiinţă şi artă, în finanţe şi industrie.

Pe acest fundal privilegiile acordate cetăţenilor germani au trezit suspiciuni în rândul ungurilor dezavantajaţi.

Mai importantă din punct de vedere politic a fost însă mişcarea condusă la începutul secolului al XlX-lea de nobili şi literaţi, însufleţiţi de sentimente naţionale şi desfăşurată sub semnul păstră­rii şi înnoirii limbii maghiare ameninţate de germanizare.

Pe de altă parte,Ungaria avea nevoie în infrastructura si de oameni loiali, care să mărească...ponderea elementului unguresc în interiorul provinciilor „alipite” coroanei Sfântului Ştefan si în acelaşi timp să fie gata (împreună cu germanii şi cu grecii) să preia în domeniile economiei şi finanţelor, precum şi profesiunile intelectuale si munca nemijlocita pe care nobilimea locala, mică şi mijlocie o cam refuza (în favoarea paturilor majoritar românesti, săsesti, sârbe, croate, slovace, ucrainene.

Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de catre austrieci?

Iată evolutia maghiarizarii STRICT după date ungurești în teritoriile administrate de Budapesta:

 

 

 

1787	1869	1890	1900
Unguri si maghiarizati	29 %	44,4 %	48,5 %	51,5 %
Romani, germani, slavi	71 %	55,6 %	51,5 %	48,6 %

 

În 1715, în actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzati 55,6% germani si doar 19,4% unguri și maghiarizați (iar cam 25% erau românii si slavii), pentru ca în anul 1891 să mai rămână doar 23,7% germani în timp ce ungurii și populația maghiarizată să atingă aproape 46,1%!Între 1880 si 1890 structura etnică a municipiului Deva,de ex., a evoluat astfel: ungurii si populatia maghiarizata au crescut cu 293,9%, romanii au crescut doar cu 21,2% iar germanii, prin maghiarizare si emigrare, au scăzut cu 67,7%! 

 

 

 

 

Harta românității

 

 

 

La început de noiembrie 1918 la Budapesta apare Manifestul semnat de fruntaşi ai spiritualităţii maghiare — printre ei ,marele poet Ady Endre, mu­zicienii europeniBartok Bela,si Kodaly Zoltan, scriitorul Deak Francisc si publicistul Boloni Gyorgy (acesta, de teama  represiunii  horthyste, în 1919 se autoexilează), Giesswein Săndor, înalt prelat catolic ş.a.

Citam : „Ve­chea Ungarie s-a prăbuşit(…) Scopurile noastre nu se mai opun scopurilor altora(…)

Şi noi ne considerăm o naţiune reînnoită, o forţă acum eliberată(…) Ne trezim uşuraţi la conştiinţa fap­tului că nu mai sîntem siliţi să fim stîlpii asu­pririi …” — se spune în emotionantul Manifest.

La 1 decembrie 1918 se întruneşte, la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională care proclamă Unirea Transilvaniei cu România.
La numai cîteva zile după aceea, Adunarea saşilor de la Mediaş proclamă Hotărîrea aces­tora de a face parte din România. Pentru a enunţa solemn, aceeaşi decizie nu o întîrzie nici şvabii din Banat.

(De menţionat — nota bene — este şi faptul că germanii din comitatul Békéscsaba, teritoriu niciodată revendicat de români, cer alipirea acestei părţi a Ungariei… tot la România).
Neauzind, parcă, ce se petrece şi se rosteşte până şi la Budapesta, un grup de foste notabilităţi — politicieni şi aristocraţi maghiari din Ardeal, foşti ofiţeri superiori — încearcă să organizeze la Tg. Mureş o Adunare a …secuilor, care să protesteze împotriva Unirii. 

„Aduna­rea” se înscrie în cronica acelor zile ca un eşec lamentabil: este o adunare fără partici­panţi!

“Boicotînd adunarea, secuii se pronunţă, astfel, elocvent. În mai puţin de o lună, lian­tul artificial care unea elementele disparate ale Imperiului ce se împrăştiase, fidelitatea faţă de împărat dispăruse şi supremaţia habsburgilor şi ungurilor fusese măturată în Transilvania, românii au fost primiţi peste tot ca eliberatori!”, scria în acele zile istoricul american Charles Seymour.

(Comentarii de Prof. Deak Andrei si Prof. D. D. Rujan prin https://infobrasov.net/maghiarizarea-fortata-politica-de-stat-in-ungaria-inca-de-la-inceputuri).

Branau, un Kosovo pe dos! Cine a pierdut la Trianon?

 

 

Istoria adevarată ! Cine a pierdut la Trianon?  Branau – un Kosovo pe dos! 

 

Motto: 

Să renunţăm la minciuna convențională conform căreia nu vrem să omorâm naționalitățile non-maghiare.
Da, vrem să le exterminăm și trebuie să-i exterminăm!

Kosztenszky Geza Scriitor maghiar.

 

 In replică la mişcările şi manifestările fasciste şi rasiste ungare , este bine ca cititorul român să-şi pună unele întrebări, despre rasism, despre maghiarizare, despre genocid în Europa şi mai ales despre starea “minorităţilor” majoritare înainte de 1900, în spaţiul administrat de Pesta (Offen).

Pentru aceasta cetăţeanul român trebuie sa fie corect informat.

Apoi îşi va raspunde singur la întrebarea din titlu.

I. Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de către austrieci?

Iată evoluţia maghiarizării în teritoriile administrate de Budapesta STRICT după date ungureşti :

 

	1787	1869	1890	1900
Unguri şi maghiarizaţi	29 %	44,4 %	48,5 %	51,5 %
Români, germani, slavi	71 %	55,6 %	51,5 %	48,6 %

In 1715 în actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzati 55,6% germani şi doar 19,4% unguri şi maghiarizaţi (cam 25% erau slavi şi români), ca în 1891 să mai ramână doar 23,7% germani, în timp ce ungurii şi maghiarizaţii sa atingă aproape 46,1%!

Intre 1880 si 1890 structura etnică a municipiului Deva a evoluat astfel: ungurii si maghiarizaţii au crescut cu 293,9%, romanii au crescut cu 21,2% iar germanii au scăzut cu 67,7%!

II. Branau( Fünfkirchen ) – un Kosovo pe dos.

Lucrurile stau la fel de rău şi în Suabia Turceasca (jud Branau), la care ne vom referi mai jos, aici germanii reprezentau pana in 1910 – 90 (nouazeci)% din populatia judeţului (112.297 germani, restul 19.659 sunt ungurii si maghiarizaţii), că în 1914 să nu mai fie nici o şcoală populară germană, adică întreţinută de comunitate, nu de stat! Efectele legii şcolare a lui Albert Appony!

De remarcat e că intre 1890 si 1910, adică pe un interval de 20 de ani, populaţia germană majoritară, din judeţ creşte cu exact 599 persoane!

Apoi, in1920, dupa statisticile ungureşti mai rămasera în toată Ungaria 551624 germani ca în 1930 sa mai fie 478.630 germani.
In timpul Mariei Tereza, numărul ungurilor şi maghiarizaţilor in câmpia panonică era atât de mic, încât nici nu putea fi vorba de colonizarea lor în Banat sau Transilvania – cum deplângeau istorici unguri; remarca este din 1940 si aparţine lui Hans Walter Ruhrig, ca un răspuns la reproşurile ungare adresate Austriei.

Asa s-a ajuns, istoric, la maghiarizarea forţată a majoritarilor germani, români şi slavi din bazinul Dunarii, până în centrul României. 

In Panonia trebuie amintit ca maghiarizarea a fost TOTALĂ.

 

III.Unde e graniţa etnica româneasca la vest?

        Pentru teza de doctorat “Câmpia Tisei”, Ştefan Manciulea a depus o muncă stăruitoare timp de 15 ani.

Se prezenta în faţa comisiei de la Universitatea Bucureşti, anual, cu comunicări privind teza de doctorat.

Pentru documentare a străbătut pe jos, întreaga zonă a graniţei de vest a României de la Ceremuş la Orşova.

În localităţile din stânga Tisei, cerceta şi studia arhive şi biblioteci, pentru strângerea materialului documentar arheologic, istoric şi statistic referitor la trecutul neamului românesc din Câmpia Tisei.

Deznaţionalizarea şi maghiarizarea elementului românesc din zona de vest a vetrei romanilor, mai ales în secolul XIX şi până la1 Decembrie 1918, a fost o principala preocupare a cercetărilor tânărului doctorand.

Cercetări care s-au concretizat în diferite lucrări ştiinţifice, unele păstrate, altele au fost distruse după anul 1948 de comunişti. Aceste cercetări i-au adus aprecieri unanime.

În acest sens, redăm o notiţă apăruta în publicaţia „Unirea” Nr. 22 din 31 mai 1930 – despre Adunarea generală a societăţii de geografie – “… în 23 Mai s-a ţinut la Bucureşti sub prezidiul d-lui general C. Coandă …

Adunarea generală a Societăţii Regale de Geografie.

În afară de chestiunile curente de ordin administrativ, membrii acestei adunări au putut asculta şi două conferinţe deosebit de interesante, dintre care una a pr. Ştefan Manciulea, harnicul profesor de la Blaj, care a vorbit despre “Elementul Românesc la graniţele de apus ale ţării” – Studiul pr. Ş. Manciulea este un răspuns documentat, la propaganda ungurească care a încercat să convingă Europa, că România, n-ar avea nici un drept istoric asupra părţilor apusene ale ţării.”

IV. Unde sunt şvabii din Suabia Turcească?

 

 

 

 

    In cartea „NAŢIONALISMUL RASIAL UNGURESC – Documente “ (Dr. Johann Weidlein Schondorf , Germania, 1961) partea a II-a „Razboiul de exterminare a germanilor din Ungaria“ autorul citeaza articolul lui Gyulla Illyes (nn-poet, prozator) – “Ancheta despre Şvabi“ din ziarul „Nyugat“ (1933):

„Transdanubia se află în pericol, toată lumeaştie asta aici (în Branau). . .

Ce se întâmplă dacă Transdanubia, intr-o zi, se separa de Ungaria? Poate că mica bucata care rămâne între Dunăre şi Tisa sa mai rămâna maghiară?

Va avea dreptul de a exista, va fi în valoare, pentru a obţine acest lucru între naţiuni?

Transdanubia, (nn-Suabia turcească) este o mare pierdere.

Se pune piciorul pe râul Drava şi se răzbate în acest fel pâna în faţa Pestei, realizând jumatate din calea de a avea graniţa cu judeţul Weisseburg (nn-judet la est de taul Balta – Balaton). …

Împotriva ciumei nu trebuie să ne temem, pentru că acest oraş (nn- Branau capitala Suabiei turcesti, oraş german, încă nemaghiarizat complet in 1933) a fost, probabil, capitala ţării (nn-Suabiei Turceşti) dar niciodată a poporului …

„Temerile acestui scriitor ungar sunt graitoare prin ele insele si nu mai trebuiesc comentate.

Originalul în germană:

„Vernichtungskampf gegen das ungarlandische Deutschtum

Die Schwaben-Enquete in der Zeitschrift ,,Nyugat,” Jg. 1933 Gyula lllyés,1 Pusztulús (Untergang).

 

 

 

 

 

 

 

Transdanubien befindet sich in ausserster Gefahr, das weiss hier (in der Branau) jedermann . . . Was geschieht, wenn Transdanubien eines Tages von Ungarn abgesplittert wird? Kann jenes kleine Stuck, das zwischen Donau und Theiss vielleicht noch erhalten bleibt, noch madjarisch bleiben? Wird das eine Daseinsberechtigung haben, wird es der Muehe wert sein, dieses in der Reihe der Nationen zu erhalten?

Der spaltende Keil 2 ist grossartig wirksam. Er stemmt seinen Fuss an die Drau und dringt auf diese Weise nach Pest vor, die Haelfte des Weges hat er bereits zurueckgelegt und ist schon an der Grenze des Komitats Weissenburg.

Unterwegs wird er von harten, lebenskraeftigen deutschen Inselchen erwartet sie lockern vor ihm den Boden auf.

Vor Pest muss ,er sich nicht fuerchten, denn diese Stadt war vielleicht die Hauptstadt des Landes, niemals aber die des Volkes … ‘”

V. Răspândirea românilor la finele secolului XIX si începutul secolului XX?

S-au luat în considerare hărţile lui Kiepert (Berlin 1882), G.Weigand (Leipzig 1890), G.Valsan (1911), Maier (Munchen,1918), Alexis Nour (Moldova 1915) şi Sabin Manuilă (1930).

 

 

Octavian Căpăţîna, Iunie 2011

 

 

 

 

Surse:

http://www.itc-cluj.ro/racism/cineapierdut.htm

http://www.radiometafora.ro/istoria-adevarata-cine-a-pierdut-la-trianon 

Presiunea constantă si agresivă de maghiarizare forțată a românilor din Transilvania in timpul stăpânirii Austro – Ungare

Octavian Goga si Aurel Vlaicu

Cum funcționa maghiarizarea forțata a romanilor din Transilvania.

Maghiarizarea fortata a romanilor din Transilvania a reprezentat o presiune constanta si agresiva  asupra existentei si identitatii neamului romanesc in aceasta provincie, fiind o politica de asimilare etnica prin diverse masuri active dicriminatorii, menite sa asigure majoritatea etniei maghiare, in defavoarea celorlalte nationalitati nemaghiare.

Fenomenul maghiarizarii a aparut din nevoia de a mari numarul celor care se identifica cu o etnicitate maghiara, dat fiind faptul ca dupa 1526 Ungaria era dominata de straini de diferite nationalitati: turci, austrieci (habsburgi), germani, slavi, romani/vlahi, etc.

 

 

 

Harta Imperiului Austro-Ungar

 

 

 

Insa maghiarizarea fortata infaptuita prin masurile si politicile implementate de catre guvernul din regatul Ungariei, parte a imperiului Habsburgic, a inceput  pe la sfarsitul secolului 17 si s-a intensificat dupa anul 1867, in perioada dualismului austro-ungar.

In anul 1892, Octavian Goga intra la internatul liceului unguresc din Sibiu. Elevul Goga traieste cu intensitate – suferind si revoltandu-se – atmosfera  din scoala, dominata de tendintele de maghiarizare ale autoritatilor.

„Curând, pe masură ce primeam noțiunile de cultură străină, mi-am dat seama că trebuie să instrumentez un proces de eliminare conștientă, pentru că această cultură, pe  care o primeam, să nu mă facă un fel de ienicer al civilizației ungurești.

Trebuia să bag de seamă ca această instrucție zilnică să fie de esență pur cerebrală, fără să atingă resorturile intime ale sufletului și fără să lase urme în conștiința mea națională.”, Octavian Goga

– Ianuarie 1892 – Are loc la Sibiu o conferință extraordinară a Partidului Național Român, care hotărăște scrierea unui „Memorandum” către împăratul Franz Josef I al Austro- Ungariei.

Textul va fi redactat de patriotul ardelean I. Coroianu.

1894 – Are loc la Cluj procesul politic intentat de guvernul maghiar „memorandiștilor”; sunt dictate 14 condamnări la închisoare.Guvernul maghiar interzice activitatea Partidului Național Român.

1895 – La Budapesta are loc Congresul reprezentanților națiunilor asuprite din Austro-Ungaria și Transilvania, unde se încheie o alianță politică româno-sârbo-slovacă îndreptată împotriva politicii de maghiarizare forțată a națiunilor din Austro-Ungaria.

Sub presiunea opiniei publice europene și a intervențiilor diplomatice ale României, împăratul Franz Josef îi grațiază pe „memorandiști”.

1897 – Parlamentul ungar votează legea de maghiarizare a numelor de localități

Bibliografie, Note, Surse: [1] Octavian Goga, Poezii, Editura Albatros, Bucuresti, 1992 Cum functiona maghiarizarea romanilor din Transilvania – Octavian Goga prin glasul.info