CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un top al celor mai mari criminali români

 

 

 

 

 

 

 

Top 10 criminali români

 

 

 

De multe ori alegem sa ignoram aspectele negative ale vietii de zi cu zi si incercam sa ni le imaginam cat mai departe de noi si de ceea ce ne inconjoara. Nu realizam insa ca, la doar cativa pasi, o alta lume decat cea cunoscuta noua isi tese itele intunecate… .. lumea tenebroasa a criminalitatii.

In aceasta ordine de idei, Descopera.ro isi propune sa va aduca in fata, intr-o forma narativa, cazurile celebre care au constituit subiectul anchetelor politienesti din Romania de-a lungul timpului si, totodata, imaginea sumbra a catorva dintre cei mai temuti criminali de la noi din tara.

 

 

10. Gica Cioc – Balaurul

 

 

 

 

 

Anul 1945. Romania se resimtea încă dupa Marele Razboi in care fusese implicata, iar situatia politico-economica degenerase intr-un val de infractiuni fara egal cu precadere in cartierele bucurestene, acolo unde infractorii deja formasera bande extrem de violente si de bine inarmate.

Ca si cum nu era de ajuns, in vara aceluiasi an, o serie de crime inexplicabile lovea Capitala. Peste 10 persoane fusesera ciuruite cu gloante provenind din arme rusesti. Cine ar fi incercat totusi sa ancheteze un rus, fie el si criminal, in plina dominatie sovietica? Asa cum era de asteptat, dosarul crimelor a fost inmanat comisarului Alimanescu, probabil singurul care nu se lovea de asemenea piedici.

Cercetarile acestuia au scos la lumina o informatie interesanta. Criminalii nu erau soldati sovietici, ci romani get-beget, iar victimele nu erau altceva decat rezultatele unui sangeros razboi intre grupari de tip mafiot. Autorii asasinatelor? Gica Cioc, poreclit Balaurul datorita temperamentului sau violent, un cunoscut infractor din Ferentari si rivalul acestuia, Sandu Moise, cel poreclit Hitler, dupa mustata similara cu cea a dictatorului nazist.

Era 31 decembrie 1945, atunci cand comisarul Alimanescu afla de la un informator ca „Hitler” se gaseste intr-un restaurant de pe Calea Calarasilor, acolo unde petrecea noaptea dintre ani in compania membrilor bandei sale. Era momentul ca oamenii legii sa intre in actiune.

Spre surprinderea acestora insa, atacul asupra infractorilor nu a mai avut loc niciodata. In aceeasi noapte, Alimanescu ajungea in fata unei scene grotesti. „Hitler”, impreuna cu toti acolitii sai zaceau intr-o balta de sange. Printre victime se aflau si oamenii lui Gica Cioc. Motivul? „Hitler” ii „suflase” iubita aliatului sau cu luni in urma. Inaintea oamenilor legii, infractorii se ucisesera reciproc, toti fiind inarmati cu arme automate rusesti. „Epidemia crimelor” se stinsese.

 

 

9. Petre Silberschmied – Argintaru

 

 

In perioada imediat urmatoare celui de al doilea Razboi Mondial, Argintaru era un nume de temut pentru oamenii legii. Zeci de politisti, jandarmi sau gardieni cazusera sub rafalele de pistol automat trase de membrii temutei bande a lui Petre Silberschmied, alias Argintaru, si nimeni nu parea sa stie cine era autorul temutelor asasinate urmate de jafuri in banci si magazine.

Era cazul de care nu se putea ocupa decat „spaima infractorilor” acelor vremuri, comisarul Eugen Alimanescu. Studiind tacticile criminalilor, comisarul realiza ca armele folosite de acestia sunt de provenienta germana, absolut toti parand a fi tintasi extrem de buni.

In plus, niciun informator nu putea da date despre atacurile care parea ca nu se vor termina niciodata. Alimanescu intuia atunci ca ucigasii erau dezertori din armata germana, cel mai probabil din temutul corp Dirlewanger, corp de armata creat la cererea expresa a lui Himmler din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. Si nu se inselase.

Ocazia de a anihila banda de infractori a venit la sfarsitul lunii august 1945, atunci cand un gardian public anunta prezenta suspecta a unui camion, in miez de noapte, in apropierea magazinului „Sora”. Era chiar banda lui Argintaru. Lupta care s-a deschis intre oamenii legii si infractori a durat peste o ora, soldandu-se cu victime de ambele parti.

Momentul crucial a fost insa cel in care un jeep cu insemne americane sosea in tromba la locul conflictului, iar din el cobora un individ purtand uniforma de capitan, care le cerea oamenilor legii sa opreasca imediat focul. Diversiunea nu a functionat iar capitanul, nimeni altul decat Argintaru, a fost arestat. Era singurul supravietuitor al bandei sale. Criminalul nu a mai apucat sa isi auda sentinta. In timpul unei tentative de evadare era impuscat mortal de agentii comisarului Alimanescu.

 

 

 

8. Grigore Uruc – Asasinul de Anul Nou

 

 

 

Cine este criminalul care l-a îngrozit pe Nicolae Ceaușescu. Cazul ...

 

Un caz deosebit este si cel al taranului analfabet, Grigore Uruc, si al dosarului „Cerasela”, numele primei sale victime. Nu putini au fost cei care, la sfarsitul anilor ’80 vorbeau de aparitia unui nou Ion Ramaru, iar neputinta autoritatilor il determina chiar pe Nicolae Ceausescu sa ia o pozitie transanta vis-a-vis de actiunile indreptate impotriva criminalului care actiona in orasul Buzau. Prima victima, Cerasela Diminet, un copil al strazii de numai 14 ani, fusese descoperita in interiorul unei centrale termice, la 2 ianuarie 1985.

Cadavrul micutei fusese strapuns de numeroase lovituri de cutit desi moartea, asa cum au concluzionat medicii legisti, survenise chiar de la prima lovitura. Aceiasi medici afirmau ca omorul avusese loc chiar in noaptea de Anul Nou.

Criminalul parea insa de negasit, autoritatile vremii clasand dorsarul A.N. (autor necunoscut), si asta in ciuda unui efort intens depus de oamenii legii. Un an mai tarziu, tot in noaptea de Anul Nou, un al copil al strazii, un baietel in varsta de 13 ani, a fost descoperit in apropierea Scolii Generale nr. 4.

Chiar daca trupul acestuia fusese ulterior sfasiat de cainii vagabonzi, medicii au putut identifica urmele lasate de arma crimei. Era vorba de acelasi autor. In Buzau umbla in libertatea un criminal care ucidea doar din placere.

Era anul 1987, atunci cand ceea ce oamenii legii asteptau cu groaza s-a intamplat. O a treia victima, Cosmin Gruiu, un copil fara adapost in varsta de 14 ani, fusese strapuns de nu mai putin de 24 de ori cu un cutit. Si totusi, criminalul parea sa fi intrat in pamant. Era momentul in care oamenii legii isi dadeau seama ca ucigasul venea in Buzau doar pentru a ucide si asta se intampla doar o data pe an.

Anul nou 1988 a insemnat insa sfarsitul terorii. Avand sub observatie toate locatiile prin care criminalul ar fi putut patrunde in oras, autoritatile il identificau pe autorul abominabilelor crime.

Era Grigore Uruc, un taran analfabet din comuna Tintasi de Buzau. Din pacate, in momentul arestarii, ucigasul apucase sa ia viata celei de a patra victime, o fetita in varsta de 13 ani. Judecat rapid, acesta era condamnat la moarte si executat la 11 iunie 1988. Era penultima condamnare la moarte din timpul regimului comunist.

 

7. Eugen Grigore – Amarul gust al răzbunarii

 

Povestea lui Eugen Grigore este una aparte in istoria criminalisticii romanesti. Cazul sau a fost musamalizat de autoritatile comuniste, tocmai pentru a nu se afla ca Romania anilor ’70 se afla in pragul unui conflict interetnic de proportii. „La export”, toate informatiile din tara trebuiau sa arate bine.

Cutremuratoarea poveste a iesit la lumina cu mult mai tarziu, mai precis in anul 2002, atunci cand o razie a politiei iesene il scotea la lumina din canalele aflate in apropierea campusului studentesc al Institutului Agronomic pe cel considerat mai mult o legenda urbana.

Cine este insa acest personaj misterios? Totul incepea la inceputul anilor ’70, atunci cand Eugen Grigore, un simplu sofer la o autobaza din apropierea Iasilor, isi gasea familia macelarita si casa incendiata. Sotia si cei trei copii fusesera ucisi cu bestialitate, iar autorii oribilelor crime dadusera foc casei in speranta ca urmele vor fi sterse.

Cum autoritatile nu dadusera inca de urma ucigasilor, Eugen Grigore a pornit o ancheta pe cont propriu, iar cei care stiau cate ceva i-au indicat pe vinovati… membrii unei satre tiganesti din apropierea satului in care locuia. Ceea ce a urmat pare sa tina mai degraba de un scenariu de film.

Cu mintea ravasita de pierderea celor dragi, Grigore se suia pentru ultima data la volanul unui camion. Cu pedala acceleratiei apasata la maximum, acesta a intrat in plin in corturile si carutele tiganilor fara sa tina cont de cine se afla in ele. In acea zi au murit 24 de persoane, printre victime numarandu-se mai multe femei si copii. Cazul a fost repede musamalizat de autoritati.

Supravietuitorii carnagiului au fost mutati de membrii Securitatii in alte zone ale tarii iar Eugen Grigore primea pedeapsa cu inchisoare pe viata. Dupa 28 de ani de detentie, a fost eliberat, luand drumul canalelor din Iasi. Singura sa sursa de supravietuire erau bunurile pe care le primea din cand in cand de la studentii milosi.

 

 

 

6. Nicolae Purecica , poreclit „Nae Chioru”– Ferentariul de acum 60 de ani

 

 

 

 

 

 

 

 

Renumele de cartier rau famat al Ferentariului nu este unul dobandit de ieri de azi. Asa cum vom vedea, Bucurestiul anilor de dupa ultimul mare razboi cunostea deja faima ucigasilor ascunsi in casele Ferentariului. Poate cel mai cunoscut criminal care a actionat in aceasta zona a fost Nicolae Purerica, poreclit Nae Chioru, o porecla ce avea sa devina legendara cu trecerea timpului.

Era anul 1947, acelasi an in care teroarea, de aceasta data la adresa infractorilor, instituita de Eugen Alimanescu isi punea puternic amprenta asupra raufacatorilor bucuresteni.

Multi dintre ei alegeau sa paraseasca orasul in cautarea unor destinatii mai „sigure” in care sa poate actiona.

Printre cei care alesesera calea fugii se numara si Nicolae Purecica, un individ deja dat in urmarire generala in toata tara pentru mai multe crime, jafuri si talharii, majoritatea petrecute in Ferentari. De aceasta data, criminalul alesese Oradea ca viitoare tinta si, la scurt timp, orasul transilvanean intra in stare de soc.

Zeci de atacuri armate asupra oamenilor nevinovati lasau in urma o multime de victime, dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era modul in care victimele erau ucise. Criminalii nu se multumeau doar cu talharirea nevinovatilor ci, pentru a-i reduce la tacere, ii transau asemenea vitelor de la abator. Omorurile au fost atat de numeroase incat autoritatile oradene s-au vazut nevoite sa apeleze la singurul om care putea sa puna stavila ororilor, comisarul Eugen Alimanescu.

La scurt timp, prezenta „Justitiarului” a dat roade. Doua bande bucurestene, deplasate clandestin la Oradea, erau anihilate. Un intreg arsenal de arme, ustensile de spart seifuri si bunuri furate, era recuperat de agentii speciali ai lui Alimanescu. Dar crimele continuau.

Lungile si minutioasele cautari ale comisarului scoteau insa la iveala un „fir” de la care oamenii legii puteau incepe cautarile.

Cele mai multe victime erau barbati care calatorisera cu trenul si care sosisera la Oradea in scop de afaceri. Urmand traseul ultimilor oameni ucisi, Alimanescu il descoperea intr-un tren chiar pe Nicolae Purecica.

 Evitand sa il aresteze imediat, comisarul il urmareste impreuna cu oamenii sai pana la Oradea. Ucigasul deja isi alesese urmatoarea victima. Nu a mai avut timp insa sa o ucida. In momentul in care se pregatea sa atace, criminalul era doborat de o rafala de gloante. Alaturi de el se prabuseau si cei patru acoliti ai sai.

 

5. Iancu Berila – Ucigasul brutarilor

 

Numele lui Iancu Berila ar putea sa nu spuna multe celor mai putin obisnuiti cu istoria stiintei criminalistice din Romania. In fond, criminalul actionase in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, timp suficient pentru ca lumea sa dea uitare odioaselor sale fapte.

A ramas in schimb zicala peiorativa „ca Berila”, desemnand acel individ care incearca sa ingrozeasca sau sa braveze cu fapte demne de dispret. Si totusi, cine a fost Iancu Berila? Arhivele vremii il mentioneaza ca pe unul dintre cei mai sangerosi asasini din istoria recenta a Romaniei.

Un individ cu un fizic impozant, cu o expresie fioroasa a fetei, care a reusit sa terorizeze o tara intreaga in numai cativa ani. Victimele sale erau, in marea lor majoritate, brutari.

Nu se stie inca de ce acestia devenisera tintele lui favorite, cert este ca pe seama lui Iancu Berila sunt puse cel putin 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare data acelasi. 

Criminalul isi studia potentialele victime, afla unde acestea isi tin banii si ataca noaptea, departe de ochii lumii. Desi a fost prins si condamnat la munca silnica pe viata, Berila reuseste sa evadeze spectaculos. Era momentul in care pe urmele sale pornea celebrul comisar Eugen Alimanescu, cel poreclit si „Comisarul de Fier”, alaturi de tinerii sai recruti din organizatia „Fulger”.

 La scurt timp dupa inceperea anchetei, Alimanescu da de urma criminalului. Acesta se angajase ca ucenic la un brutar din apropierea Slatinei. Ajutat de inca doi agenti, comisarul il imobiliza atunci pe uriasul Berila in timp ce dormea. Era anul 1947. Asupra sa a fost descoperit si cutitul pregatit pentru urmatoare sa victima… chiar cel care il angajase.

Trimis din nou la ocna, Iancu Berila nu mai avea a doua sansa de scapare si se stingea din viata in urma muncii extreme la care a fost supus.

4. Ion Rîmaru – Teroarea anilor ‘70

Cu siguranta nu exista un alt criminal in analele stiintei criminalistice romanesti a carui notorietate sa fie mai mare decat a celui care a terorizat Bucurestiul in urma cu aproape patru decenii. Trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, sase tentative de omor, cinci violuri, o tentativa de viol si mai multe furturi si talharii. Toate sunt faptele unui singur om: Ion Ramaru. 

 

 

 

 

 

Trista reconstituire a faptelor celebrului criminal incepe cu data de 5 martie 1971, data la care era descoperit trupul neinsufletit al unei tinere femei. Cercetarile au dovedit atunci ca victima fusese ucisa intr-un mod sadic si apoi violata, aceasta purtand pe corp numeroase urme de muscaturi.

O luna mai tarziu, o crima identica a fost semnalata in sectorul 4 al Bucurestiului, iar Militia Capitalei adauga acestor fapte alte doua omoruri similare care avusesera loc in anul 1970 si al caror autor nu fusese identificat. Era deja evident ca autoritatile se confruntau cu un criminal in serie.Mobilizarea fortelor de ordine a fost una de proportii nemaivazute.

Sute de persoane au fost interogate si tinute sub observatie, iar specialistii Institutului de Medicina Legala reuseau in premiera mondiala sa reconstituie portretul robot al criminalului numai dupa amprentele dentare. Si totusi, autorul odioaselor crime continua sa actioneze nestingherit. A fost poate mana hazardului cea care a ajutat la prinderea lui Ion Ramaru.

Langa corpul ultimei victime, criminalul scapase o adeverinta medicala. Din acest moment, capturarea sa nu mai reprezenta decat o problema de timp.Arestat in caminul studentesc al Facultatii de Medicina Veterinara, acolo unde era student in anul 3, Ramaru isi recunoastea faptele dupa mai multe ore de interogatorii. Procesul care a urmat a fost unul rapid, iar ucigasul primea pedeapsa maxima: moartea. In acelasi an, 1971, la 23 septembrie, in curtea penitenciarului de la Jilava, Ion Ramaru era executat prin impuscare. 

Ultimele sale cuvinte aveau insa sa ramana intiparite in mintea celor prezenti si se vor dovedi ulterior extrem de adevarate: „Chemati-l pe tata. El este de vina.” Ce vroia oare sa spuna criminalul?

 

3. Florea Ramaru – Ereditatea crimei

 

 

Anii din timpul ultimului Razboi Mondial au fost, fara doar si poate, unii extrem de tulburi pentru toate tarile Europei. Lipsurile si atrocitatile razboiului dusesera la o recrudescenta fara egal a crimelor, iar Romania isi avea si ea tristii reprezentanti. Era anul 1944, atunci cand o serie de crime zguduia Bucurestiul. Intr-un singur an, cinci femei fusesera ucise cu bestialitate, iar amprentele recoltate de autoritatile vremii nu se potriveau cu cele ale infractorilor din baza de date. Era vorba, asadar, de un individ fara antecedente penale. 

Cu toate acestea, timpul a trecut iar criminalul nu a fost niciodata identificat. Misterul iesea din nou la iveala in anii ’70, atunci cand seria de crime a lui Ion Ramaru ingrozea intreaga Capitala.

Spre surprinderea criminalistilor, amprentele celui care ucidea erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Cum ar fi fost insa posibil asa ceva? In fond, trecusera peste 25 de ani, iar infractorul ar fi trebuit sa aiba o varsta inaintata, posibilitate exclusa din start de autoritati.

Si totusi, modul de operare si de infaptuire a crimelor erau aproape identice. Notorietatea cazului Râmaru si prinderea temutului criminal aveau sa arunce din nou in uitare celebrele amprente din timpul razboiului.

O stranie coincidenta raspundea totusi intrebarilor care existau de atatia ani. La exact un an de la executia lui Ion Ramaru, la 23 septembrie 1972, la Institutul de Medicina Legala era adus cadavrul unui barbat care aparent cazuse din tren. Examinarea acestuia aducea un rezultat socant.

Amprentele celui care murise in bizarul accident erau cele ale ucigasului din 1944. Era nimeni altul decat Florea Ramaru, tatal celui mai cunoscut asasin din istoria Bucurestilor.

 

 

2. Vasile Tcaciuc – Măcelarul din Iași

 

 

 

 

Vasile Tcaciuc cachebzirocache3109c238x128algdillingerjp

 

Romania anilor 1930 a fost zguduita de o serie de crime al caror autor ar putea figura cu succes in galeria neagra a celor mai mari criminali in serie din lume. Chiar si astazi, la mai bine de 70 de ani de la comiterea ingrozitoarelor crime, oamenii de stiinta incearca inca sa inteleaga acel resort interior care a fost capabil sa tranforme un om intr-unul dintre cei mai odiosi asasini cunoscuti vreodata. 

Totul a inceput in 1935, an in care noul proprietar al unui imobil iesean, a fost alertat de cainele unui musafir, caine care daduse semne de agitatie si care zgaria insistent podeaua casei.

Curios, acesta sapa in locul indicat de animal si, spre oroarea sa, descoperea sase cadavre ingropate la mica adancime. Absolut toate prezentau urme de lovituri cu un corp contondent, cel mai probabil un topor, iar starea in care se aflau acestea trada un sadism atroce. Prinderea ucigasului nu a fost atat de dificila pe cat s-ar crede.

De fapt, fostul proprietar al imobilului, basarabeanul Vasile Tcaciuc, se afla deja in arestul politiei iesene pentru mai multe jafuri si talharii. Desi, initial, acesta nu a recunoscut faptele, confruntat cu doua dintre concubinele sale, el renunta la masca nevinovatiei si marturisea autoritatilor crudul adevar.

Tcaciuc recunostea atunci uciderea si ciopartirea celor sase victime pe care le ingropase chiar sub podeaua casei in care locuia dar, spre groaza tuturor celor prezenti la interogatoriu, acesta nu era decat inceputul unui sir ingrozitor de crime. In cinci ani, basarabeanul ucisese nu mai putin de 26 de persoane, printre care si un copil, unicul scop al acestor odioase fapte fiind jaful. 

Dupa cum el insusi marturisea, ucigasul isi comandase chiar si un topor special, realizat astfel incat sa nu alunece din mana, iar eficienta loviturilor sa fie maxima. Nu a mai apucat sa fie judecat. In timpul reconstituirii uneia dintre crime, Vasile Tcaciuc incerca sa scape prin fuga, profitand de lipsa de atentie a celor care il insoteau. A fost ucis pe loc de mai multe focuri de revolver. Astfel lua sfarsit povestea celui poreclit de presa vremii „Macelarul din Iasi”.

 

 

 

1. Vera Renczi – Vaduva Neagra

 

 

 

 

 

 

Foto: Vera Renczi – Vaduva Neagra

Prima parte a vietii celei care ocupa primul loc in topul celor mai mari criminali romani reprezinta si azi un mister pentru criminalisti. In fond, nici macar numele adevarat nu ii este cunoscut, atata vreme cat in analele criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi , numele de familie apartinand celui de-al doilea sau sot. Unele surse ii indica drept an al nasterii anul 1903 dar, cel mai probabil, Vera s-a nascut la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Bucuresti, in urma legaturii dintre un om de afaceri ungur si o frumoasa tanara din Romania. 

Copilaria si-o petrece la Bucuresti, acolo unde ramane pana la varsta de 13 ani. Odata cu pierderea mamei, Vera este mutata de tatal sau la Berkerekul, oras din fosta Iugoslavie, unde acesta detinea o mica mosie.

Adolescenta Verei este marcata de numeroase aventuri amoroase, ea ajungand nu o data, pe prima pagina a ziarelor locale din cauza scandalurilor in care implica de la elevi de liceu pana la bancheri si oameni de afaceri.

Nimeni nu se astepta ca tanara sa isi mai uite moravurile, insa miracolul se produce atunci cand Vera il cunoaste pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va si casatori. In ciuda previziunilor, tanara nu isi continua escapadele, ci devine o sotie atenta si placuta, mai ales dupa nasterea fiului lor, Lorenzo.

La mai putin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodata.Vera explica apropiatilor ca sotul sau a parasit-o si ca a decedat ulterior intr-un accident de masina in Romania. Urmeaza cea de a doua casatorie, cea cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sarb.

La scurt timp insa, acesta avea sa dispara ca si primul sot. Pentru Vera Renczi incepea o noua perioada in care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate. Vesnic imbracata in negru, frumoasa castelana atragea pe domeniul de la Berkerekul numerosi amanti, niciunul dintre acestia nemaintorcandu-se vreodata.

La insistentele sotiei unuia dintre ei, autoritatile locale descind la resedinta Verei Renczi. Nu mica le-a fost mirarea oamenilor legii atunci cand descopereau in subsolul conacului 35 de sicrie de zinc.

In ele se aflau absolut toti cei care trecusera prin patul Verei. 

Mai mult, intr-unul dintre sicrie se gasea chiar Lorenzo, fiul in varsta de numai zece ani pe care aceasta fusese nevoita sa il ucida pentru ca ii aflase teribilul secret. Toate victimele fusesera otravite cu arsenic.

Condamnata initial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clementa legii care nu permitea executia femeilor si a fost transferata pe viata intr-o inchisoare de maxima securitate. La scurt timp, criminala in serie se stingea in urma unei hemoragii cerebrale.

 

Sursa: „Cei mai odiosi 100 criminali romani” – Traian Tandin, Editura Tritonic, preluat de https://www.timpul.md/top-10-criminali-romani 

 

 

 

 

 

 

 

06/08/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

CRIMA ORGANIZATA DIN ROMANIA – RAZBOIUL MONDIAL DE LANGA NOI

 

 

 

 

Crima organizata din Romania – Razboiul negru de langa noi

 

 

Cu siguranta nimeni nu se mai oripileaza prea tare in ziua de astazi la auzirea formulei “crima organizata” pe teritoriul tarii noastre.

Chiar daca pentru mult timp acest fenoment ni s-a parut a fi apanajul societatilor straine occidentale, astazi, in virtutea mediatizarii dar si a deselor actiuni cu nuanta frivola pe care le putem observa in jurul noastru, notiunea a devenit una aproape banala.

Departe de a ne face cinste, o atare situatie este un paradox incomod, nu de putine ori facandu-se referire la “crima organizata”, chiar de catre oficiali cu rang inalt ai autoritatilor, ca la o institutie de stat fireasca si autonoma, cu un scop precis in dezvoltarea multilaterala a societatii.

Cu siguranta nimeni nu se mai oripileaza prea tare in ziua de astazi la auzirea formulei “crima organizata” pe teritoriul tarii noastre.

Chiar daca pentru mult timp acest fenoment ni s-a parut a fi apanajul societatilor straine occidentale, astazi, in virtutea mediatizarii dar si a deselor actiuni cu nuanta frivola pe care le putem observa in jurul noastru, notiunea a devenit una aproape banala.

Departe de a ne face cinste, o atare situatie este un paradox incomod, nu de putine ori facandu-se referire la “crima organizata”, chiar de catre oficiali cu rang inalt ai autoritatilor, ca la o institutie de stat fireasca si autonoma, cu un scop precis in dezvoltarea multilaterala a societatii.

Desi in Romania de astazi infractionalitatea a atins cote alarmante si ea este desfasurata in mod organizat si constant, pe tipare bine definite, asemenea unei afaceri legitime puse la punct cu atentie si care deseori nu se confrunta nici macar cu inspectiile Circai Financiare, lucrurile nu au stat dintotdeauna asa in tara noastra.

1989 minus

O analiza de suprafata a cifrelor comparative privind starea infractionala din care rezulta o crestere a criminalitatii de 4-5 ori in 1995 fata de 1989 ar putea duce la concluzia ca societatea post decembrista a creat conditii optime de manifestare a comportamentului infractional, iar societatea anterioara a fost una bazata pe lege si ordine sociala.

Desi adevarul este ca in perioada de dinaintea lui 1989 “cifra neagra” a criminalitatii era mai mare decat cea de astazi, deoarece unele fapte penale nu erau reclamate, iar multe infractiuni nu erau inregistrate in evidentele operative, controlul statului si partidului asupra tuturor sectoarelor de activitate, circulatia redusa a oamenilor peste granita, controlul amanuntit al acestora si al marfurilor care intrau in tara au constituit o piedica in calea organizarii unor retele infractionale.

Dictatura imprimase o anumita teama in randul activistilor de partid incat, chiar daca acestia incalcau legea o faceau in limitele unui beneficiu minim (tigari, cafea, bauturi fine). De foarte putine ori acestia erau atrasi in cadrul unor grupuri organizate de infractori. Singurul domeniu in care se poate afirma ca s-au format nuclee ale crimei organizate inainte de 1989 este cel economic.

Acest fenomen se accentueaza dupa 1980 ca urmare a adancirii crizei sistemului comunist. Specula devenise o profesie rentabila in conditiile unei lipse grave de produse agroalimentare.

Aceasta a fost practicata din ce in ce mai organizat de grupuri tot mai numeroase cu structuri ierarhizate si cu legaturi in domeniul aprovizionarii, desfacerii, si chiar in administratia publica locala.

 

 Gheorghiu -Dej in mijlocul „tovarasilor”

 

 

Totusi, nu este greu sa ne imaginam ce anume implica, inainte de 1990, hotararea ca niciun membru al PCR  sa nu poata fi cercetat fara aprobarea primului secretar, daca persoana avea o functie importanta fiind necesara chiar aprobarea Comitetului Central.

 De cele mai multe ori, aceste dosare erau depozitate si clasate fara a se pronunta o solutie legala. Aceste cauze nu erau mentionate in statistici si deci nu influentau nivelul criminalitatii pe tara.

Fenomenul a crescut in amploare din 1980, atunci cand cei din fruntea Inspectoratului General al Militiei, raspunzand cerintelor partidului, au recurs la masuri de o rigoare procedurala indoielnica impotriva infractionalitatii din Romania: reducerea cu orice pret a fenomenului infractional, desfiintarea infractiunilor cu autori neindentificati, confiscarea unor cantitati din ce in ce mai mari de aur si valuta printr-o suita de tertipuri.

 Stindardul P.C.R

 

 

Cetatenii care doreau sa paraseasca tara erau obligati la plata unor mari sume de bani, iar tiganii care doreau sa se stabileasca in vreo localitate trebuiau sa predea aur sau valuta.

Se pare ca Timisul era judetul fruntas la confiscarile metalului pretios si al dolarilor datorita sasilor si svabilor care solicitau plecarea in Germania.

Cea mai ciudata masura luata in aceasta perioada a fost exonerarea de raspundere penala a unor infractori care, in schimbul eliberarii, raspundeau cu mari “recompense” in bunuri valoroase si bani.

De aici, multitudinea de reclamatii depuse la Politie si Parchet dupa Revolutie precum si aparitia ca oameni de afaceri miliardari a unor fosti ofiteri de militie.


Postdecembrism

Factorii care au determinat o crestere nemaiintalnita a delincventei infractionale in tara noastra sunt in general de ordin economic, social si cultural. O parte a acestor factori s-a manifestat si inainte de 1989, altii au fost declansati dupa aceasta data.

Trecerea de la economia centralizata la economia de piata s-a facut fara o restructurare rapida. Au aparut fenomenul de somaj si modul diferit de perceptie al consecintelor acestuia. Deschiderea granitelor dupa 1989 si conectarea tarii noastre la filierele criminalitatii internationale au facut ca criminalitatea romaneasca sa escaladeze din punct de vedere organizatoric drumul de la simpla asociere la crima organizata.

Pentru multi indivizi, libertatea castigata la Revolutie inseamna posibilitati facile pentru savarsirea unor infractiuni cu inalt grad de violenta, cu moduri de operare deosebit de grave in scopul imbogatirii rapide prin specula, contrabanda, coruptie si santaj.

Deschiderea granitelor dupa 1989 a creat posibilitatea ca Romania sa devina teritoriu preferat pentru tranzitarea drogurilor din Orient sau America Latina catre tarile din Europa de Vest. Tot mai multi cetateni romani au fost atrasi in organizatii de tip mafiot, existand informatii ca o parte din “banii murdari” rezultati din traficul international de droguri este “spalata” in Romania.

Trafic

Exista date care certifica existenta activitatii subterane a traficantilor de narcotice prin piete de desfacere a drogurilor usoare in randul elevilor si tinerilor cu afectiuni psihice care din consumatori devin distribuitori siguri.

De asemenea, o caracteristica a crimei organizate din Romania o reprezinta contrafacerea, promovarea si plasarea in circuitul financiar a unor valute liber convertibile.

O alta latura a crimei organizate din Romania o constituie traficul de autoturisme furate din tarile occidentale si vandute in Orient sau in fostele state sovietice. Aceasta activitate infractionala aduce un profit foarte mare intr-un timp foarte scurt, fiind incurajata de taxele mari la import pentru autoturisme.

 

 

 

Gruparile criminale organizate savarsesc acte de mare violenta, santaj, trafic de armament si de persoane, munitie si materiale radioactive, dar si scoaterea din tara a unor bunuri aflate in patrimoniul cultural.

In cazul infractiunilor la regimul armelor, munitiilor si substantelor toxice supuse autorizarii se constata o crestere a numarului de persoane care incearca sa introduca in tara arme si munitii, sustrag explozivi, fitil, capse si confectioneaza artizanal tipuri de arme si bombe in scopul utilizarii lor pentru amenintare sau razbunare. Un fapt ingrijorator sunt cazurile de folosire a armelor de foc in disputele dintre grupurile de indivizi din lumea interlopa.

Organizatiile criminale straine cauta legaturi cu infractorii autohtoni si cu oamenii de afaceri dispusi la compromisuri privind actele de contrabamda, prostitutie, proxenetism, penetrarea sistemului financiar bancar, spalarea banilor, escrocarea fortei de munca si multe altele. Aceasta realitate este intregita de amploarea fara precedent a actelor de coruptie in randul unui numar tot mai mare de persoane aflate in functii inalte in toate sferele de activitate.

Raketi

In contextul criminalitatii din Romania anilor ’90 primele manifestari ale crimei organizate straine pe teritoriul tarii au apartinut unor grupuri de “Raketi”. Cum au aparut acestia? Dupa destramarea structurilor statale ale fostei URSS, pe langa conditiile economice care au influentat decisiv organizarea si miscarea grupurilor criminale, un rol important l-a jucat revenirea miilor de militari din asa zisele “zone strategice”.

Acesti indivizi antrenati, fara locuinte, locuri de munca si venituri care sa le asigure existenta au profitat de cunostintele militare organizatorice si de armamentul adecvat, punandu-se in subordinea unor filiere ale crimei organizate unde actionau cu violenta si cruzime.

Datorita conjugarii eforturilor politiilor din Romania si tarile invecinate, fenomenul Racket a scazut in intensitate pana aproape de lichidare.

Mafia chineza

O alta grupare criminala cu implicatii directe in peisajul infractional din tara noastra o reprezinta unii “chinezi rezidenti” in Romania.

Instrumentarea faptelor penale in care sunt implicati chinezii ridica probleme deosebite doarece acestia isi schimba formal resedinta sau actele de identitate, au anumite particularitati si moduri de operare folosite in savarsirea faptelor, duritatea si ermetismul de care dau dovada cand sunt anchetati si lipsa totala de cooperare a martorilor fiind de notorietate.

Comunitatile chinezesti delincvente sunt foarte greu de patruns si din cauza ca in randul lor sunt folosite peste 1000 de dialecte, ceea ce face imposibila interceptarea convorbirilor telefonice sau luarea unor masuri operative.

Din aceste cauze se apreciaza ca fenomenul infractional real este mult mai mare decat cel inregistrat in evidentele statistice. Argumentul forte care dezleaga limba infractorilor este amenintarea cu expulzarea in China, unde ii asteapta condamnarea la moarte si executia imediata.

Pana in prezent au fost cercetati aproape 300 de cetateni chinezi organizati in grupuri infractionale, comportamentul lor fiind de o cruzime feroce prin savarsirea de omoruri, talharii, santaje. Din informatiile oferite de organismele specializate in combaterea crimei organizate atat pe plan intern cat si international s-a ajuns la concluzia ca se urmareste formarea la Bucuresti a unei comunitati chinezesti puternice care sa controleze in stil mafiot tranzactiile unor oameni de afaceri din China, Taiwan, Hong-Kong, in atentie fiind si orasele Constanta, Timisoara, Cluj-Napoca si Iasi.

Mafia turco-araba

In acelasi context se remarca prezenta activa in sfera marii criminalitati a unor cetateni arabi si turci. Infractorii de origine musulmana sunt implicati in retele complexe de trafic de droguri, trafic cu autoturisme furate, talharii, jafuri armate, fapte de mare violenta.

In ultima perioada s-au descoperit tot mai multe grupuri de infractori din aceste etnii care, impartindu-si capitala pe zone de influenta, pretindeau de la oamenii de afaceri importante sume de bani ca “taxa de protectie” sau pentru rascumpararea unor persoane rapite ori sechestrate. Aproape in toate cazurile infractorii opereaza mascati, patrund in apartamente, imobilizeaza victimele, taie legaturile telefonice si le deposedeaza de bani si bunuri.

PKK

Un loc aparte in peisajul infractional in Romania il ocupa membrii organizatiei kurde PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan). Aceasta organizatie a fost creata in 1974 avand drept scop infiintarea unei miscari pentru independenta. Liderul ei se numeste Abdulah Okalan zis “Apo”, aflat in prezent in arestul politiei turce.. Actiunile acestei organizatii sunt destul de violente si vizeaza inalti demnitari turci.

Organizatia cuprinde aproximativ 10.000 de membrii, 15.000 de sustinatori inarmati si circa 60 – 70.000 de luptatori de guerilla ocazionali.

Obiectivul principal al PKK este desprinderea Kurdistanului de Iran, Irak, Turcia si Siria prin razboiul de eliberare nationala inclusiv crearea unui sistem federativ in Orientul Mijlociu in care sa primeze drepturile poporului kurd.

Mafia Tiganeasca

O alta amenintare sub aspectul criminalitatii pentru societatea romaneasca o reprezinta “mafia tiganeasca”. Parerile despre tigani formate in lipsa cunoasterii vietii si comportamentului lor creeaza imagini contrastante. Se vorbeste adesea despre existenta unor structuri organizate, bine conturate, despre precepte cu privire la “judecata tiganeasca”, despre existenta unor lideri denumiti “Bulibasa” cu o mare autoritate in randul grupurilor pe care le reprezinta.

Alteori acestia sunt considerati o plaga pentru societate, incapabili sa socializeze, sa se adapteze la o societate civilizata. Pentru conturarea unei imagini reale trebuie sa tinem cont de istoria, obiceiurile, interesele, aspiratiile, motivatiile comportamentului lor, multitudinea manifestarilor si diversitatea problemelor cu care se confrunta tiganii si nu in ultimul rand de valorile sociale proprii.

Tocmai datorita acestui lucru nu poate fi ignorata starea infractionala si contraventionala in randul tiganilor care constituie o realitate sociala. Implicarea tot mai profunda in sfera criminalitatii si a infractiunilor de mare violenta a tiganilor reprezinta o amenintare pentru societatea romaneasca. O buna parte din membrii acestei etnii afiseaza un dispret suveran fata de lege avand tendinte spre parazitism, neincadrandu-se in activitati utile si manifestandu-se violent.

Multi indivizi din aceasta etnie, desi detin o inteligenta peste media populatiei majoritare sunt sireti, nestatornici, au un temperament vulcanic manifestand un instinct agresiv pronuntat.

O parte din ei poarta in permanenta asupra lor arme albe (cutite, sabii) atat pentru atac, cat si dintr-un sentiment general de frica.

Situatia actuala a etniei tiganilor se datoreaza si unor aspecte sociale negative cum ar fi marginalizarea acestora de catre colectivitatile de romani mergand pana la stigmatizarea comportamentului lor prin separarea de restul populatiei.

Desi detin traditii si obiceiuri placute, un remarcabil tezaur folcloric, marea majoritate a tiganilor nu stie carte, modelul de viata comportamental fiind reprezentat de parinti, frati, surori si batrani. Un loc aparte il detin in randul modelelor comportamentale “modelele criminale”, cei mai respectati membri fiind cei care au cei mai multi ani de puscarie, cei care au comis omoruri, batausii care devin idoli pentru tinerii colectivitatii.

Daca adaugam la toate acestea saracia si mizeria in care traieste marea masa a etniei tiganesti, starea precara de sanatate si de aici media de varsta foarte scazuta putem usor creiona comportamentul infractional al grupurilor criminale de tigani”, afirma fostul general de politie, Ion Pitulescu.

De cealalta parte se poate vorbi despre o “elita tiganeasca” formata din presedinti de partide, regi, imparati a caror singura preocupare este inavutirea rapida, fara scrupule si patrunderea acestora in patura celor mai bogati oameni din Romania. Primul sector economic lovit de “mafia tiganeasca” dupa Revolutie a fost agricultura, mai exact sistemul national de irigatii.

Tiganii din zonele preponderent agricole (sudul tarii, Baragan) au sustras mii de tone de teava din aluminiu care pe o anumita filiera de prelucrare era transformata in lingouri si exportata pe bani grei cu preponderenta in Turcia. Aceste retele criminale au atacat si alte societati comerciale cu capital de stat detinatoare de metale neferoase, in principal cupru.

Prin “tunurile” date de grupurile de infractori conduse de tigani in domeniul achizitionarii, prelucrarii si valorificarii metalelor neferoase s-a pus in pericol real viitorul economiei romanesti in acest domeniu. Modul de actiune al “mafiei tiganesti” este tipic mafiot si se remarca prin jafuri cu mana armata, trafic de carne vie, sechestrari de persoane, santaj, taxa de protectie si chiar spalarea banilor proveniti din aceste infractiuni.

Sumele mari de bani obtinute pe cai ilicite ii fac sa iasa in evidenta prin etalarea unui nivel de trai iesit din comun incepand cu autoturisme de lux, adevarate palate construite peste noapte, ceasuri si bijuterii scumpe. O parte din castigurile imense se pierd la jocurile de noroc (barbut) unde se cheltuiesc intr-o singura zi zeci si sute de mii de dolari.

Conform unor surse, in ciuda aparentelor, mafia tiganeasca nu actioneaza pe teritoriul Romaniei chiar de capul ei.

Daca in primii ani de dupa revolutie, a existat o incercare in aceasta directie, se pare ca la scurt timp dupa acest episod, mafia italiana a intervenit in tara asupra interlopilor locali, pretinzandu-le diferite taxe pentru a le permite desfasurarea activitatilor. Initial, au fost refuzati, dar dupa ce au facut unele demonstratii sangeroase, se pare ca au obtinut ceea ce doreau, stare a lucrurilor care s-ar mentine pana in zilele noastre.

Coruptia

Prezenta grupurilor constituite pe principii mafiote (clanul Duduianu Petrisor, clanul Camatarilor, cazul Stoica Gheorghe zis “Gigi Ursaru”, celebrii Ion Titisor zis “Fane Spoitoru” sau Constantinescu Gheorghe zis “Gigi Boieru”, clanul Sportivilor etc.) demonstreaza existenta mafiei tiganesti, modul ei de organizare si manifestare, a influentelor si legaturilor create in randul inaltilor functionari din administratie. Unii dintre marii mafioti sprijiniti de unele cadre din politie, de unii procurori, judecatori, medici au fost pusi in libertate ignorandu-se toate eforturile pentru prinderea si arestarea lor.

Miezul activitatii crimei organizate il gasim adanc implicat in afacerile legale, metodele folosite fiind ilegale: monopol, extorcare de fonduri, evaziune fiscala care conduc la obtinerea controlului asupra celor care detin puterea si la obtinerea unor profituri ilegale pe seama cetatenilor.

Pentru a isi asigura neamestecul guvernamental in afacerile sale, crima organizata corupe oficialitatile.

Banii oferiti politicienilor si functionarilor publici, direct sau indirect, se vor o contributie la rezolvarea aparent legala a unor probleme. Oferind aceste sume, criminalul spera intr-o “protectie” a sistemului de justitie penala sau a eventualelor controale care ar putea descoperi ilegalitatile afacerii.

In alte situatii, criminalii sunt avertizati din timp asupra unor investigatii sau controale ale organelor abilitate, iar politicienii pot influenta luarea unor decizii care sa aduca profituri uriase pentru afacerile legale controlate de crima organizata.

Data fiind aceasta situatie, amenintarea cea mai serioasa din partea crimei organizate consta in faptul ca tinta acestor grupari criminale este aceea de a face inoperante, ineficiente si chiar de a paraliza structurile statului abilitate sa lupte impotriva lor.

Sursa: “Crima organizata – Al treilea razboi mondial” – Gen. Ion Pitulescu


“Tiganii – o lume a contrastelor” – Tudor Amza

28/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA, ROMANII DESPRE ROMANI | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

CRIME ÎN STIL MAFIOT- Oameni îngropaţi de vii sau înecaţi. Poliţiştii au descoperit victime ucise cu o sălbăticie ieşită din comun. Kovesi, pentru Gândul: „Este un caz fără precedent”

CRIME ÎN STIL MAFIOT- Oameni îngropaţi de vii sau înecaţi. Poliţiştii au descoperit victime ucise cu o sălbăticie ieşită din comun. Codruta Kovesi, pentru Gândul :” Este un caz fără precedent”.

 

Un sir de asasinate în stil mafiot din România sunt anchetate de procurorii şi poliţiştii de la Crima Organizată. Până acum au fost descoperite patru victime ucise de către membrii unui grup infracţional în perioada 2006-2008. Potrivit procurorilor, „după ce erau obligate să ingereze alcool şi pastile de diazepam, victimele erau îngropate de vii sau aruncate în canalul Dunăre – Marea Neagră”. Procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a declarat pentru Gândul: „Este un caz fără precedent pentru procurori, un caz foarte complex, în care crimele au fost comise cu violenţă extremă. Dosarul este în curs şi nu vă pot oferi alte detalii, aş vrea doar să mai subliniez faptul că rezultatul se datorează cooperării dintre mai multe instituţii cu atribuţii în domeniu”.

Într-un comunicat de presă remis redacţiei, DIICOT informează că anchetatorii „au procedat la destructurarea un grup infracţional organizat de anvergură, constituit din peste 10 persoane, având o structură ermetică, cu membri extrem de violenţi, specializat în fraude macro-economice, vizând prejudicierea unor firme, prin emiterea de file CEC sau bilete la ordin fără acoperire, în numele unor societăţi fictive. Gruparea acţiona pe raza localităţilor Constanţa, Ialomiţa şi Bucureşti”.

Membrii grupării foloseau, pentru săvârşirea infracţiunilor, persoane racolate în acest scop, pe numele cărora erau înfiinţate societăţile comerciale, care primeau toate indicaţiile privind modul de acţiune, iar după ce îşi îndeplineau rolul, erau eliminate. Două cadavre au fost găsite în curtea unei locuinţe din comuna Cerchezu, sat Măgura judeţul Constanţa, fiind îngropate la o adâncime de aproximativ 2,5 metri, deasupra lor fiind turnat un strat de piatră şi beton.

La data de 11 ianuarie a fost descoperit cadavrul unei alte victime, ucisă prin aplicarea mai multor lovituri cu ciocanul în cap, cadavrul fiind apoi aruncat în Canalul Dunăre – Marea Neagră. Cea de a patra victimă a fost ucisă în luna septembrie 2006, fiind aruncată de pe podul Cernavodă în Dunăre.

Prejudiciul estimat până în prezent depăşeşte suma de 2 milioane de Euro.

DIICOT mai informează că „informaţiile deţinute până la această dată conturează posibilitatea ca şi alţi membri ai reţelei să fi fost eliminaţi astfel, fiindu-le suprimată viaţa prin aceleaşi metode”. Procurorii D.I.I.C.O.T. continuă cercetările în vederea documentării întregii activităţi infracţionale.

Ancheta a beneficiat de sprijinul tehnic şi informativ al S.R.I. şi D.G.I.P.I.

Liderul grupului Sergiu Băhăian, fostul patron al Sabina Product, a fost prins vineri noapte, în Capitală, după ce poliţiştii au tras mai multe focuri de armă. De asemenea, a fost prins şi Eduard Mărculescu, mâna dreaptă a lui Băhăian

Persoanele cercetate de procurorii DIICOT pentru uciderea celor patru victime au fost duse azi la Tribunalul Constanţa, cu propunere de arestare preventivă.

Exclusiv: Cum a fost capturat Sergiu Băhăian

Operaţiunea de capturare a lui Sergiu Băhăian s-a dovedit a fi una deosebit de periculoasă. Mărturia unui dintre poliţiştii care au participat la prinderea unuia dintre capii celei mai periculoase grupări criminale a ultimilor ani dovedeşte riscul extreme sub care a avut loc operaţiunea.

„Îl supravegheam îndeaproape, pentru a găsi momentul oportun, a declarat, în exclusivitate pentru Gândul, unul dintre poliţişti. Vineri noaptea, Băhăian se afla la clubul Bellagio, din Capitală. Când a ieşit şi s-a urcat într-o maşină Peugeot, am pornit pe urmele sale. Am decis să îl blocăm pe Ştefan cel Mare, chiar în apropierea sediului IGP. Două dintre maşinile noastre i-au tăiat calea. Am coborât din maşini şi am strigat Stai, Poliţia! Nu a oprit. A băgat în marşarier şi a dat cu spatele. A lovit o maşină care aştepta la semafor. Apoi a accelerat şi a încercat să forţeze barajul. Atunci am decis să îl scoatem din maşină. Unii dintre noi am încercat să deschidem portierele, dar erau blocate. În busculada creată unul dintre ofiţeri a fost rănit şi s-a ales cu o fractură la mâna stângă. Am lovit geamurile, dar erau securizate şi apoi am scos pistoalele şi am deschis focul. După primele gloanţe Băhăian şi-a dat seama că nu poate scăpa şi s-a predat”.

Ofiţerul rănit a primit îngrijirile medicale, starea sa fiind stabilă. Surse din IGPR au declarat pentru Gândul că poliţistul rănit va fi recompensat pentru curajul său.

 Gandul.ro

26/01/2010 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: