CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cine menține în viață regiunea separatistă transnistreană?

Here, There and an Attempt on Everywhere: Transnistria, a Day Out in a  Non-existent Country: Part 4 of Moldova (and Transnistria)

Transnistria a reprezentat în ultimele trei decenii una dintre cele mai mari enigme din Europa de Est și continuă să fie un studiu de caz aparte, fiind unul dintre primele conflicte înghețate din spațiul ex-sovietic și apoi un model pentru cele ce au urmat în jurul bazinului Mării Negre.

Dinamica supraviețuirii acestei entități este cu atât mai interesantă prin realitățile antagonice din teren. Dacă în aproape primele două decenii aceasta a existat datorită sprijinului economic acordat de Moscova, ultima decadă le aparține, paradoxal, Uniunii Europene și Chișinăului.

O bază avansată de operații a bolșevicilor folosită și de Rusia post-sovietică

Situația actuală din regiunea transnistreană datează din 1992 și a rezultat, pe de-o parte, din Războiul de la Nistru, în care timp de câteva luni forțele Chișinăului s-au luptat cu rebelii regimului de Tiraspol, cărora li se alăturaseră voluntari și erau spriijniți unități ale Armatei a 14-a ruse și, pe de altă parte, din Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova din 21 iulie 1992.

Cu toate acestea, rădăcinile acestei entități își au originile încă din 1924, când în cadrul RSS Ucrainene a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească.  

Pe atunci, miza acestei fâșii de pământ era să exporte Revoluția bolșevică via România spre zona Balcanilor. Astăzi, această regiune separatistă are rolul de a funcționa ca o bază avansată de operații (din engl. „forward operating base”, FOB) a Moscovei în regiunea Odesa, Ucraina și la circa 100 de kilometri de granița UE și NATO cu România.

Regiunea separatistă reprezintă circa 11-12% din suprafața totală a Republicii Moldova.

În cei circa 28 de ani de așa-numită independență, Transnistria a funcționat, din punct de vedere economic, din rămășițele sovietice ale unei firave industrii plasate strategic pe malul stâng al Nistrului.

Totodată, regiunea transnistreană s-a menținut și datorită unei vieți economice subterane, aceasta fiind o platformă de contrabandă, în special cu țigări și băuturi alcoolice, dar și armament, în special cel din depozitul de la Cobasna, acolo unde sovietici au retras în anii `80 și începuturile anului ’90 circa 20.000 de tone de muniții din țări precum Germania și Cehoslovacia.

Din acest punct de vedere, corupția endemică de la Chișinău și afacerile unor politicieni și grupurile de interese interconectate de la Chișinău și Tiraspol au ajutat la menținea acestui status quo.

UE, Bucureștiul și Chișinăul aruncă colacul salvator pentru regiunea separatistă

În ultima decadă, economia transnistreană a comportat o serie de mutații interesante, povara fiind tranferată de pe umerii Moscovei pe cei ai Uniunii Europene.

Abordarea de tip „soft power” pe care Uniunea Europeană a implementat-o, inițial prin pârgille Parteneriatului Estic în 2009 și apoi prin semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova în iunie 2014, a jucat un rol decisiv în schimbarea balanței exporturilor regiunii separatiste.

Cifrele vorbesc de la sine. Astăzi, 30% din totalul exporturilor regiunii transnistrene ajung în circa 25 de țări ale UE.

Pe primele trei locuri în ponderea exporturilor din regiunea secesionistă se află metalele și produsele metalifere (circa 229 de milioane de dolari), resursele energetice și combustibilii (160 de milioane de dolari – livrate Moldovei) și nu în ultimul rând produsele alimentare (circa 96 de milioane de dolari, materii prime și confecții în regim „lohn” (52 de milioane de dolari). Totalul exporturilor din regiunea transnistreană în 2020 s-a cifrat la 633.105.050 de dolari americani, conform statisticilor oferite de Serviciul Vamal al regimului de la Tiraspol.

Paradoxal, România este principala destinație a mărfurilor transnistrene, după Republica Moldova, chiar dacă la nivel ideologic și propagandistic Bucureștiul rămâne cel mai mare inamic al Tiraspolul și ținta principală a retoricii negative.

În general, schimburile comerciale dintre regiunea separatistă și România se rezumă la produse metalifere care merg la prelucrare în combinatul siderurgic de la Râbnița din nordul regiunii.

Cele mai recente cifre furnizate de regimul de la Tiraspol arată că în 2020 Republica Moldova a fost destinația principală a exporturilor (în special energie electrică de la centrala de la Cuciurgan) cu 42,92% din cota de piață și o valoare de 271,7 milioane de dolari SUA (în creștere cu circa 10% față de 2019).

Pe locul doi s-a clasat România cu 14,91% (94 de milioane de dolari SUA) cu aproape 2% în creștere față de 2019. Urmează Rusia cu 11,05% din exporturi (aproape 70 de milioane de dolari). Pe locul al patrulea se regăsește Ucraina cu 10,26% din exporturi (aproape 65 milioane de dolari). 

De menționat România, alături de Polonia, Italia și Germania, înghit circa 80% din totalul exporturilor transnistrene în UE. O altă transformare interesată este că, începând cu anul 2015, România a preluat ștafeta de la Rusia în materie de prima destinație a exporturilor transnistrene.

Anexarea Crimeii, moment de cotitură

Dinamica exporturilor transnitrene a suferit modificări majore în ultima decadă.

Acest lucru s-a întâmplat mai pregnant după anexarea Crimeii de către Rusia, în 2014, și după embargo-ul impus încă din 2013 Republicii Moldova de către Moscova. 

Cifrele arată că România a sărit brusc, în 2015, de la 18,6% la 30,5%, în timp ce Rusia a scăzut de la 22,9% la 15,2%.

Realitatea matematică este completată de o politică bine pusă la punct a Uniunii Europene care a permis regiunii transnistrene să exporte în continuare în UE, după semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova în iunie 2014, fără însă a face publice înțelegerile cu Tiraspolul.

România, ca cel mai apropiat stat din proximitatea regiunii separatiste, a preluat acest rol de stat-importator de produse transnistrene via Republica Moldova. Ceea ce este însă interesant este că relația nu a fost una reciprocă. În ciuda înlesnirilor dinspre UE, Tiraspol a ridicat taxele pentru produsele importate din UE.

Bruxelles-ul și-a motivat politica relaxată față de Tiraspol pentru ca nu cumva o serie de incidente să se producă în regiunea separatistă ca urmare a unor blocade din partea Chișinăului și Kievului. Acest lucru ar fi strangulat economia transnistreană și ar fi putut exista riscul unor confruntări armate. La toate acestea, prezența militară rusă în republica secesionistă ar fi putut complica și mai tare situația din teren.

Trebuie să reamintim că, după anexarea Crimeii în martie 2014, Kievul și-a schimbat atitudinea tolerantă față de Tiraspol și a introdus treptat un embargo gradual, atât pentru mărfuri, cât și pentru circulația persoanelor și controalele pe punctele vamale comune s-au înăsprit.

Cum regiunea transnistreană nu dispune de un aeroport internațional și nici ieșire la mare proprie, „exporturile salvatoare” spre Rusia și-au diminuat din plin cantitatea și au fost reorientare spre țările UE prin bunăvoința Bruxellesului

Rusia a încetat să fie partenerul economic predominant al republicii separatiste, dar și-a păstrat suficiente pârghii în regiune. Moscova livrează gaze naturale, permite dezvoltarea profitabilelor afaceri cu criptomonede, își menține forțe armate în regiune și exercită influență politică, dar nu o folosește pentru reglementarea conflictului.

Uniunea Europeană a contribuit în ultimii ani la menținerea în viață a Transnistriei, oferindu-i acesteia piața sa în ideea că astfel va contribui la evitarea unui conflict în regiune.

Negocieri inegale

De 28 de ani, Tiraspolul refuză cu obstinație aducerea în discuție a rezolvării politice a dosarului transnistrean, scrie https://www.veridica.ro/analize/cine-mentine-in-viata-regiunea-separatista-transnistreana-partea-a-ii-a-parghiile-rusiei?

Se insistă pe obținerea unor concesii socio-economice din partea Chișinăului și se oferă la schimb o presiune diminuată pe unele aspecte sensibile create artificial de Tiraspol pentru a le folosi apoi ca unealtă sau pârghie de negociere.

Printre acestea sunt predarea limbii române în grafie latină în școli sau accesul fermierilor la pământurile pe care aceștia le dețin în proprietate în stânga Nistrului, dar se regăsesc după așa-numita „linie de demarcație” dintre regiunea secesionistă și restul teritoriul R. Moldova.

În prezent, o astfel de problemă creată artificial este și amplasarea unilaterală, pe timpul pandemiei de COVID-19 a circa 37 de posturi noi de control pentru ca ulterior ridicarea acestor să fie negociată în schimbul unor noi concesii de tip economic din partea Chișinăului.

Aici trebuie menționat că toate negocierile din partea Tiraspolului au în spate Moscova, stat care influențează decisiv mersul greoi al negocierilor prin tot aparatul de conducere al Transnistriei școlit la Moscova și care se află sub controlul total al Kremlinului.

Pe de altă parte, în negocierile din acest dosar, Rusia și-a slăbit aparent poziția inflexibilă asupra Transnistriei pe fondul crizei economice mondiale încă din 2008 și care continuă și în prezent pentru Federația Rusă.

Până la criza economică, Rusia pompa masiv bani în regiunea transnistreană sub formă de ajutoare umanitare, bani care mergeau în special în zona socială în pensii și salarii. Cifrele vehiculate ajungeau undeva la 60 de milioane de dolari anual.

Ca urmare a crizei economice globale, deprecierea rublei rusești și în general a situației economice dificile de la Moscova cauzată și de sancțiunile internaționale, Moscova și-a micșorat apetitul de a furniza bani Tiraspolului și i-a permis deschiderea acestei supape economice înspre UE.

În plus, gazul Gazpromului furnizat regiunii transnistrene nu este plătit din 2007. De circa 14 ani de zile, datoria Moldovagaz către Gazprom a ajuns în jurul valorii de șapte miliarde de dolari, din care peste 90% este numai datoria Tiraspolului. Acest aspect ar putea frâna scenariul reunificării R. Moldova prin prisma imposibilității achitării unei astfel de datorii acumulate de regiunea sa separatistă.

Gazprom deține pachetul majoritar de acțiuni la Moldovagaz de aproape 51%, în timp ce Ministerul Economiei deține 35,5%, iar restul de 13,44% este la Tiraspol, dar oferit în administrare tot Gazpromului.

Reorientare spre afaceri cu criptomonede

Cu toate acestea, Moscova a început și aici să găsească o strategie și mai bună privind energia ieftină produsă la centrala electrică de la Cuciurgan, deținută de compania rusă Inter RAO EES, și cum să valorifice mai bine gazul cu care este alimentată aceasta de către Gazprom.

Potrivit unor declarații ale șefului Guvernului separatist de la Tiraspol, Alexandr Martînov, republica secesionistă miza, pentru 2019, pe suma de 15,5 milioane de dolari ce vor ajunge într-un cont special guvernamental. Astfel, gazul Gazpromului era transformat în energie electrică la centrala de la Cuciurgan, iar apoi aceasta era folosită în activitatea energofagă de „mining” pentru criptomonede.

Afacerea cu „crypto-mining” a fost pusă în mișcare rapid cu implicarea ambasadorului pentru Moldova al asociației de afaceri „Delovaia Russia”, Igor Chaika, fiul fostului procuror general al Rusiei, Iuri Chaika.

Acesta are o relație de prietenie și afaceri cu Igor Dodon și familia sa, dar și cu liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski.

Chaika a pus umărul și la întocmirea și la adoptarea pe repede-înainte a legislației, astfel că pe 31 ianuarie 2018, acesta deja promova afacerea cu cripto valută din Transnistria într-un interviu pentru Kommersant.

De altfel, campania offshore Go Web International, condusă de un fost angajat al Ministerului de Interne rus a început imediat să le vândă token-uri în valoare de 90 de milioane de dolari investitorilor străini interesați de oportunitățile de afaceri cu criptomonede produse în Transnistria.

De menționat este faptul că „raportul Mueller”, ce a investigat în SUA amestecul Moscovei în alegerile prezidențiale din SUA, notează că operațiunile serviciilor speciale rusești de plata a reclamelor pentru mai multe rețele de socializare s-a făcut cu criptovalută, dar nu precizează proveniența lor.

Permiterea dezvoltării acestui tip de afaceri în regiunile separatiste controlate de Moscova, ce au loc în prezent în Transnistria (Moldova), Donbas și Crimeea (Ucraina) și Abhazia și Osetia de Sud (Georgia) este o nouă modalitate a oamenilor din anturajul Kremlinului de a ajuta economiile acestor regimuri și o nouă modalitate de spălare a banilor și finanțării separatismului.

De altfel, regiunea riscă să devină una și mai criminalizată decât este deja în prezent. Criptomonedele sunt folosite tot mai des în operațiuni specifice crimei organizate, de la traficul de droguri la finanțarea terorismului sau diverse operațiuni ale serviciilor speciale.

Negocieri în limbo

De-a lungul celor circa 28 de ani de la încheierea războiului de pe Nistru și acordul de încetare a focului, „dosarul transnistrean” a fost tergiversat în scopul de a menține status quo-ul care prevedea prezența militară a Rusiei pe teritoriul R. Moldova în regiunea transnistreană.

În primul rând este vorba despre avantajul militar păstrat de Rusia în regiune prin cei circa 1.500 – 2.000 de soldați ruși încadrați în Districtul Militar de vest al Armatei ruse, cu sediul la Sankt-Petersburg.

Transnistria

Aceștia au misiunea de a păzi unul dintre cele mai mari depozite de muniție din estul Europei și anume cel de la Cobasna, acolo unde se estimează că sunt păstrate circa 20.000 de tone de muniție. dar și de a se roti, în calitate de „pacificatori” în cadrul misiunii comune de menținere a păcii formată din militari moldoveni, transnistreni, ucraineni și ruși.

Această bază materială militară, împreună cu militarii ruși și armata transnistreană (estimată undeva la 10.000 – 15.000 de persoane din mai multe instituții de forță) constituie premisele și argumentele forte pentru situația din prezent în care nu se poate avansa pe acest dosar.

Cu toate că a fost angajată efectiv în confruntările militare din 1992 de partea rebelilor transnistreni, Rusia a devenit ulterior mediator în formatul internațional 5+2 în dosarul de reglementare al conflictului și folosește de facto „paradiplomația” transnistreană pentru a influența mersul acestui dosar.

De aici și rezultatele modeste în negocieri și evitarea absolută a oricăror discuții, în formatul 5+2, ce ar putea duce la rezolvarea politică a conflictului.

În timp ce Chișinăul nu și-a schimbat poziția și îi oferă Tiraspolului o largă autonomie în cadrul Republicii Moldova, pe modelul deja existent în UTA Găgăuzia, regiunea separatistă transnistreană nu ia în calcul decât recunoașterea de către Chișinău și chiar scenariul transformării într-un subiect de drept al Federației Ruse.

În cadrul unui referendum din 17 septembrie 2006, 97% dintre locuitorii regiunii separatiste s-ar fi pronunțat pentru aderarea Transnistriei la Federația Rusă.

Atitudinea binevoitoare și modelul de „soft power” pe care UE și l-a propus în relația cu Tiraspolul, la fel și concesiile făcute de Chișinău la îndemnul Bruxelles-ului, s-ar putea dovedi falimentare.

Fenomenul „transnistrizării” face ca Rusia să joace un rol și mai mare în viața politică de la Chișinău, astfel că drumul european al Republicii Moldova este mereu obstrucționat, iar reformele realizate inconstant.

24/02/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

CE REPREZINTĂ R. MOLDOVA PENTRU UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI PENTRU RUSIA?

 

Foto: George Friedman – Moldova nu este atât de săracă precum se vorbește, iar Transnistria este un teritoriu mafiot

 

GEORGE FRIEDMAN, FOSTUL PREŞEDINTE AL AGENŢIEI STRATFOR: CE REPREZINTĂ R. MOLDOVA PENTRU UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI PENTRU RUSIA?

 

George Friedman, fostul preşedinte Stratfor, crede că România nu a fost inclusă în Acordul de la Schengen tocmai din cauza Moldovei, o zonă de graniţă dintre sferele de influenţă ale Rusiei şi ale Uniunii Europene, în care contrabanda este la ea acasă. Mai mult, după o vizită în Republica Moldova, Friedman spune că Moldova nu este atât de săracă precum se vorbește, iar Transnistria ar fi un teritoriu mafiot, scrie adevărul.ro.

Friedman este fostul preşedinte al Stratfor, o agenţie privată de informaţii şi geopolitică, formată din foşti ofiţeri de informaţii ai structurilor de securitate americane.

Una din cărțile sale are un capitol întreg despre Republica Moldova, în care explică rolul unui “teritoriul de graniţă”, cât şi cum funcţionează el.

Mai mult, George Friedman, care a condus până anul trecut cea mai mare companie privată de inteligenţă globală, Stratfor, face o analiză mai profundă a Moldovei.

MOLDOVA: CEA MAI SĂRACĂ ŢARĂ DIN EUROPA

Pentru Rusia, Moldova este calea spre Carpaţi, iar pentru Occident, o trambulină spre Est. Toate părţile sunt cu ochii pe Moldova acum, după alegeri, nu pentru că aceasta este importantă în sine, ci pentru că este cheia spre lucruri importante.

Conform statisticilor oficiale, Moldova este cea mai săracă ţară din Europa. Totuşi, Friedman a descoperit într-o vizită în Basarabia, că nu e chiar aşa sărăcie.

“Chiar mai interesant a fost un oraş de lângă Chişinău pe care l-am vizitat, numit Orhei. Deşi, statistic, este sărac, străzile erau pline de maşini, destul de multe dintre ele BMW. Mai semnificativ, străzile erau pline şi de bănci, inclusiv bănci internaţionale importante, cum ar fi Societe Generale. BMW-uri, şapte sau opt bănci şi oameni bine îmbrăcaţi nu erau ceea ce mă aşteptam să văd… Este zona de graniţă dintre sferele de influenţă ale Rusiei şi ale Uniunii Europene.

Băncile româneşti sunt bănci europene, iar depunerea banilor în ele permite ca banii să fie spălaţi şi transformaţi în capital european de investiţii, care circulă prin lume şi îşi creşte valoarea. Ruşii şi ucrainenii vor să îşi ducă banii în Europa”, a mai scris George Friedman.

TRANSNISTRIA, UN TERITORIU MAFIOT

Transnistria, regiunea de la est de Nistru, este, din punct de vedere legal, parte a Moldovei, dar, de fapt, este independentă.

“Unii o numesc stat mafiot, ceea ce înseamnă că este condusă de crima organizată ca un centru de activităţi ilegale, de la droguri la spălare de bani. Este dominată de oligarhi ruşi, lucru care ar fi la fel de valabil chiar dacă zona ar fi ucraineană. Soarta banilor din Transnistria este, în acest moment necunoscută. Se mută spre vest, în Uniunea Europeană, şi dispar, ca să reapară curaţi”, a mai adăugat analistul de „intelligence” din SUA.

PAŞAPORTUL ROMÂNESC AJUTĂ COMERŢUL CU BANI

Moldovenii au acum dreptul să obţină paşapoarte româneşti, un drept acordat de România. Friedman susţine că dacă poţi să duci banii în Moldova, iar apoi să-i dai cuiva cu paşaport românesc, poţi să transferi banii în UE şi în oportunităţi de investiţii curate ca lacrima.

“La fel ca în toate regiunile de graniţă, contrabanda este un serviciu esenţial, iar, în acest caz, obiectul contrabandei sunt banii. Este ceva foarte diferit de ceea ce se trafica în anii 1900: femei.

Un număr uriaş de femei din bordelurile legale din Europa erau moldovence. Acel negoţ pare să fi fost înlocuit acum cu mai profitabilul comerţ cu bani”, a adăugat Geroge Friedman, născut într-o familie de evrei din Ungaria, emigraţi după al Doilea Război Mondial în America.

EUROPENII NU SUNT DORNICI SĂ VADĂ MOLDOVA PARTE OFICIALĂ A UE

 

Puterea Uniunii Europene şi a NATO nu s-a întins niciodată atât de departe, observă Friedman.

“Se vorbeşte despre încorporarea Moldovei în România. Europenii nu sunt dornici să vadă Moldova parte oficială a UE. Unii moldoveni fac prea mulţi bani din poziţia ţărilor ca punct de transfer între Rusia şi Europa ca să accepte şi să aplice reglementările europene.

În parte, din acest motiv România nu a fost inclusă în Acordul de la Schengen, care le permite tuturor celor care au paşaport al unei ţări din UE să intre nechestionaţi (şi neverificaţi) în orice altă ţară a UE.

Românii sunt tot mai motivaţi să combată contrabanda, dar, oricât de eficienţi ar deveni, contrabanda este un mod de viaţă într-o regiune de graniţă…

Această regiune, denumită în diferite feluri, îndeplineşte acest rol, cu diferite produse, de secole”,  mai scris George Fridman, care de-a lungul timpului, cu o precizie remarcabilă, a prognozat tendinţe viitoare în politica, tehnologia, cultura şi demografia globală.

 

http://bani.md/george-friedman-moldova-nu-este-atat-de-saraca-precum-se-vorbeste-iar-transnistria-este-un-teritoriu-mafiot—82786.html

20/04/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: