CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

VIDEO: AROMÂNA – LIMBĂ SAU DIALECT?

Foto:albumdefamilie.ro

Limbă sau dialect?

Theodor Capidan: “Insa, dupa cum istoricii sint obligati sa tina seama de datele lingvistice, care rezulta din aspectul unitar al celor patru dialecte româneşti: dacoromân, aromân, meglenoromân si istroromân, tot asa lingvistii nu trebuie sa treaca usor peste unele consideratii istorice.” (“Romanitatea balcanica”, p. 5)
Tache Papahagi: “Folosind si dialectul aromân si dacoromâna literară pe care, in tinerete, scriitorul nostru (Marcu Beza – n.n.) nu o stapanea la perfectie, era natural ca acest dualism sa duca la inadvertente, la amestecuri, la decalcuri lingvistice.” (“Grai, folklor, etnografie”, p. 399)
Matilda Caragiu Marioţeanu: “Aromânii, sau armâñil’i, cum isi zic ei, sint dupa dacoromâni cei mai numerosi dintre vorbitorii dialectelor româneşti.” (“Dialectul aromân”, p. 4)
Nicolae Saramandu: “In intervalul de patru decenii care a trecut de la data efectuarii primelor anchete dialectale la aromânii din Dobrogea, s-au produs schimbari in vorbirea aromânilor, determinate atat de evolutia interna a dialectului, cat si de influenta exercitata de dacoromână. […] Aromânii din Dobrogea nu considera ca ar utiliza o limba diferita de cea vorbita de dacoromâni. Compararea dacoromânei cu limbile balcanice cunoscute de ei le-a intarit sentimentul comunitatii de limba, al unitatii etnice pe care o formeaza cu dacoromânii.” (“Cercetări asupra aromânei vorbite in Dobrogea”, pp. 17-20)

Acestea sunt opiniile cele mai avizate care pot exista despre aromână. Ele vin din partea unor oameni care cunosc dialectul din dubla calitate de vorbitori nativi si lingvisti, care prin natura profesiei lor reprezinta cele mai inalte competente stiintifice in dialectologia romaneasca.
Oricine emite pareri contrare o face din ignoranta sau interes.

 Articol:”Limbă sau dialect?”

  Autor:Izabela Papazicu

Sursa

http://www.youtube.com/watch?v=6dAUxFRk4Ks

07/11/2010 Posted by | AROMANII DIN BALCANI | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MIHAI EMINESCU IN DIALECT AROMAN – DINTRA SUTI DI CATARDZI…(Dintre sute de catarge…)

 

 

 

MIHAI EMINESCU – DINTRA SUTI DI CATARDZI

 

 

 

Sutili, dit lumea larga,

Di caravi ca pundili-

Citi, lele, nu v-asparga

Vimturili s-undili?

Dintr-ahiti azburatoari,

Ti trec suti sinurili,

Citi nu va da tru-amari

Undili si vimturili?…

Di va ti-cafta tihea ghini,

I vir vis cit muntili-

Iutidò vin dupa tini

Vimturili s-undili…

Niaduchit i omlu, cindu-l

Poarta-n sus azvimturili,

S-daima treati, anginindu-l

Undili si vimturili.

Transpunere in dialectul aroman de Ionel Zeana

Asa era pe vremea turcilor, a ,,paginilor’’! Puteau inflori acolo scoli pentru toate neamurile imperiului.

Au venit insa crestinii in locul lor, pentru care iarasi, toate neamurile s-au bucurat! Numai ca guvernele statelor crestine renascute si marite in urma prabusirii puterii turcesti in 1913, refuza apoi sa acorde minoritatilor chiar cele mai elementare drepturi!

Asa este in prezent in ,,democratica” Grecie, in Albania, in Macedonia-Scopie… Cum sa nu regreti, in aceste conditii, vremea…paginilor? Paradoxal, dar adevarat!

Iar Romania tace, in timp ce romanii – de la toate orizonturile – sufera aceasta nedreptate strigatoare la cer!

Ca Romania a tacut in deceniile de dictatura comunista, este de inteles: comunistii, numai de interesele neamului romanesc nu erau preocupati…

Dar astazi, dupa prabusirea totalitarismului rosu, tacerea Romaniei nu mai are nici o justificare! Oare, ce putea Romania mica, a regelui Carol I – nu mai poate Romania contemporana?

Daca lucrurile si-ar fi urmat cursul normal, lumea romaneasca din Balcanii anului 1903, deci de acum mai bine de 100 de ani, ar fi ajuns in prezent o realitate romaneasca superba si de neclintit!

In schimb, in zilele noastre, dupa un secol de inconstienta nationala, pe aceleasi meleaguri se stinge mindra stirpe a macedo-romanilor, in indiferenta criminala a mai marilor Statului Roman !

Pe care il acuz in numele inversunatelor articole ale celui mai mare poet roman, Mihai Eminescu, cel ce critica vehement guvernele Romaniei mici, din vremea sa, cind chiar se facea ceva, si nu putin, pentru astazi uitatii cu desavarsire frati ai nostri de la sud de Dunare !

Ca si de la toate orizonturile, al caror numar depaseste jumatatea populatiei Romaniei anului 2000! Ce rusine…!

MIHAI EMINESCU:

,,Nu exista un stat in Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatica pana la Marea Neagra care sa nu cuprinza bucati de nationalitatea noastra. Incepind de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si Ertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice in muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, in Pind ca si in Balcani, in Serbia, in Bulgaria, in Grecia si pina dincolo de Nistru, pina aproape de Odesa si de Kiev”.(,,Curierul de Iasi”, 1 decembrie 1876,p. 3).

Cit priveste limba macedo-romanilor: ,,e azi un adevar cunoscut de toti ca e numai un dialect al limbei daco-romane si ca n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului…

Atit dialectul din Istria, cit si cel macedo-roman sunt varietati a limbei daco-romane, cu mici deosebiri fonologice si cu mari si hotaratoare asemanari”(Timpul”, 27 august 1882, p.1).

PERICLE PAPAHAGI:

SA NU SE UITE!

Sa nu se uite ca aromanii sunt uniti cu daco-romanii prin limba, datini, obiceiuri, prin vicisitudinile asemanatoare ale trecutului furtunos, care nu i-a putut rapune ca pe altii ce respira acelasi aer ca si ei;sa nu se uite ca acesti aromani au nevoie de ajutor, de sacrificii din partea romanilor din Dacia!

09/05/2010 Posted by | AROMANII DIN BALCANI | , , , , , , , , , | Un comentariu

Meglenoromânii

In tinutul Meglen si in zonele invecinate din  Republica Macedonia se află principala comunitate de meglenoromâni, vorbitori ai dialectului meglenoromâne. Prima atestare istorică a românilor (vlahilor) din ţinutul Meglen (thema Moglenei), este realizată printr-un document păstrat în arhiva mănăstirii athonite Marea Lavră, datând din anul 1094. Acest document reprezintă răspunsul împăratului Alexios Comnenul referitor la plângerea făcută de călugări privind populaţia vlahă care ajunsese pe domeniul mănăstirii şi nu se supunea dărilor anuale. La sfârşitul sec. XIX, începutul sec. XX, acest document istoric era relevant pentru atestarea meglenoromânilor în spaţiul lor de baştină. Vezi aici relatările lui Ioan Neniţescu (1895), George Murnu (1913), meglenoromânii fiind socotiţi ca urmaşi ai vlahilor descendenţi din Imperiul Româno-Bulgar. Lingviştii, în schimb, a se vedea Th. Capidan şi Tache Papahagi, pe baza analizei limbii vorbite şi a apropierii ei de limba română, considerau că strămoşii meglenoromânilor au trăit în continuitate teritorială cu dacoromânii, sau chiar au fost o colonie nord-dunăreană, a se vedea Ovid Densusianu, care au migrat în Meglen abia în sec. XII-XIII, sau chiar mai târziu. Cităm din Capidan: „Pe când istoria ne coboară pe meglenoromâni în ţinutul lor în care îi găsim astăzi încă de prin sec. X şi XI, lingvistica nu vede posibilitatea coborârii lor în acel ţinut decât numai după sec. XII şi chiar XIII.” (Capidan, 1925: 65) Documentul istoric este considerat ca relatând despre vlahii din Moglena anteriori venirii meglenoromânilor. Având în vedere importanţa acestui document pentru atestarea locuirii vlahilor în ţinutul Meglen, chiar dacă etnogeneza meglenoromânilor este controversată, îl repro-ducem în rândurile ce urmează:

„Domnia mea a fost înştiinţată de către cinstita mănăstire a Sfântului Atanasie de la Sfântul munte Athos că nişte cumani, care locuiesc în Moglena, se urcă pe înălţimile Puzuchia din preajma lor, aflate în stăpânirea mănăstirii, fac acolo stâne pentru turme şi pasc ţinuturile acelea fără nici o piedică, refuzând să plătească cuvenita zeciuială pentru animalele lor. Dacă este aşa, atunci Domnia mea porunceşte încasatorilor de dări din Moglena ca, în lumina hotărârii de faţă a Domniei mele, să-i silească în toate chipurile să plătească mănăstirii Sfântului Atanasie toată datoria cuvenită din zeciuială sau altă dare, măcar ca până acum şi până la hotărârea de faţă a domniei mele au cutezat să facă altfel; deci să nu le îngăduie sa-i socotească pe vlahii şi bulgarii altora drept oamenii lor, ci pe toţi aceştia să-i ceară drept parte cuvenită amintitei mănăstiri, după datina statornicită. Dacă nu se vor arăta binevoitori în toate acestea, ci vor încerca din nou să ia ceva în stăpânire sau să scutească de dări pe vlahi sau bulgari, după obiceiul nedrept de până acum, atunci să fie alungaţi de pe înălţimile luate cu sila, chiar şi fără voia lor. Dacă şi după aceea vor folosi în chip abuziv accesul înălţimilor sau orice alt lucru dăunător amintitei mănăstiri, împotriva hotărârii Domniei mele, atunci să fie pedepsiţi după lege şi dreptate. Dar dacă pleacă de pe înălţimi şi vlahii aflaţi în neînţelegere cu amintita mănăstire şi le sunt strâmtorate turmele la păşunat şi de aceea, de mare nevoie, îşi pasc turmele pe locuri legiuite ale Moglenei, atunci Domnia mea hotărăşte să-şi pască cu totul netulburaţi animalele de orice fel în provincia Moglena, fără să plătească nici o dare şi fără să fie supăraţi, împiedicaţi sau alungaţi de către încasatorii de biruri ai provinciei, de militari sau de cumani. Dacă va încerca să facă cineva ceva împotriva hotărârii Domniei mele, oricine ar fi el, va avea mare supărare din partea împărăţiei. Deci aceşti vlahi ai mănăstirii Sf. Atanasie, cum am spus, îşi vor paşte turmele pe locuri legiuite ale provinciei Moglena, începând de acuma şi pentru totodeauna, fără să fie supăraţi sau ameninţaţi şi fără să li se ceară vreo dare pentru o datorie oarecare. Ba chiar şi cele două stâne, adică cea stăpânită de Stan, numită Rimniţa, şi cea gospodărită de copiii lui Radu cel Şchiop şi a lui Peducel, apoi cele deţinute de vlahii acestei mănăstiri pe înălţimea obştească de la Craviţa, şi pe acestea porunceşte Domnia mea să le ţină tot ei fără să dea nici o dare, şi fără vreo ameninţare sau supărare din partea cuiva, căci i-a fost acordat acestei mănăstiri ca orice fiinţă ce ţine de dânsa să fie impusă de dânsa cu darea pe stână, cu zeciuială şi cu orice impozit cerut după datină de la stânele aflate în amintita înălţime. Deci, cel care are grijă de strângerea dărilor din această provincie a Moglenei în persoana preavenerabilului sebast şi hartular chir Theodor Chumnos, în virtutea prezentei decizii a Domniei mele, va preda aceste două stâne către amintita mănăstire a Sf. Atanasie printr-o hotărâre întărită, pentru ca în baza ei să le ocupe vlahii aflaţi în dependenţa ei ca păşune pentru animalele lor de tot felul, fără să fie tulburaţi, jigniţi sau îndepărtaţi, şi fără nici un fel de dare, după cum am spus mai sus. Apoi, cum am amintit, dacă există în ţinutul Chostiane, dependent de mănăs-tirea Sf. Ioan Prodromul, şerbi în afara mănăstirii, neincluşi în decizie, şi pe aceştia să-i considere ca scutiţi cei care se îngrijesc de încasarea dărilor din provincia Moglena să-i includă printr-o decizie la această mănăstire Prodromul, împreună cu moara aflata în ţinutul stânei, spre a stăpâni şerbii lor şi moara aflată în ţinutul stânei, spre a stăpâni şerbii lor şi moara fără nici o piedică şi supărare, şi fără nici un amestec din partea puterii civile, în locul celor predaţi acestei mănăstiri Prodromul, să le fie daţi alţii. Şi pentru ştiinţă va fi arătat prezentul decret al Domniei mele cancelariilor respective, apoi el va fi încredinţat mănăstirii Sf. Atanasie spre păstrare veşnică.” (Brezeanu, Zbuchea, 1997: 107-109) După cum se vede pricina plângerilor o reprezenta impozitul pe care trebuiau să-l plătească păstorii vlahi pentru folosirea păşunilor, proprietăţi ale mănăstirii. În acest document ne este înfăţişat numele ţinutului, ocupaţiile şi starea juridică a terenurilor mănăstirii, precum şi obligaţiile păstorilor. Ne apar şi unele din primele nume româneşti, de influenţă slavă şi latină, cum sunt Stan, Radu cel Şchiop şi Peducel. Bineînţeles că cele două stâne amintite în acest conflict trebuie să fi avut o însemnătate economică foarte mare pentru ca plângerea să fie adresată împăratului bizantin. Cum ştim, prin populaţia unei stâne aromâneşti, la vremea respectivă, trebuie să înţelegem o fară, o alianţă de fălcări, dacă nu un celnicat, un fel de trib alcătuit din familii legate prin interese economice şi de rudenie.

Blog Romania

15/01/2010 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: