Alexandru Macedonski – Valţul Rozelor

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină…
Şi suspină — cum se suspină…
Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul tainic le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun le învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.

Publicitate

ALEXANDRU MACEDONSKI: VALTUL ROZELOR. VIDEO

 

 

 

VALTUL ROZELOR

de Alexandru Macedonski

 

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină…
Şi suspină — cum se suspină…

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul tainic le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun le învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.

 

VIDEO:ALEXANDRU MACEDONSKI,un poet nelinistit

Biografia poetului Alexandru Macedonski
(1854 – 1920)

 

Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost poet şi prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar si un foarte activ publicist român.

Născut la Bucureşti în mahalaua „Precupeţii-Noi”, la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 şi adept al Eteriei.

Stramosii sai pe linie paterna sunt originari din sudul Dunarii; bunicul, Dimitrie, luptase in campaniile ruso-turce de la inceputul secolului al XIX-lea cu gradul de locotenent, ia parte la Revolutia lui Tudor Vladimirescu, fiind amestecat (potrivit unor surse) in tradarea Pandurului, paraseste tara, revenind, sub Kiseleff, serdarin 1838, apoi condamnat in legatura cu conspiratia lui Mitita Filipescu, impreuna cu N. Balcescu. Fiul lui Dimitrie, Alexandru, sprijina Unirea din 1859 si a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii româneşti unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza.

Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească.

Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometeşti, pe valea Amaradiei, în judeţul Dolj.

În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a păşit pragul celei mai vechi (şi mai importante, pe atunci) şcoli primare a Craiovei din epoca sa, şcoala de la biserica Obedeanu.

După absolvirea cursurilor şcolii primare, viitorul poet este înscris, în septembrie 1865, în prima clasă a Colegiului din Craiova

Plecat după absolvirea clasei a IV-a gimnazială, la numai 16 ani, în străinătate, colindă de unul singur Austria, Italia, Elveţia, apoi din nou Italia, pentru a se stabili, în 1872, la Bucureşti.

Poezia lui Macedonski este eclectică, are elemente împrumutate de la Parnasianism, simbolism, sau Romantism.

Este fiul colonelului (apoi general) Al. Macedonski, cel care a avut mare rol la alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Principatelor Unite (24 ian. 1859). Poetul s-a nascut la Craiova, petrecându-si copilaria la mosia parinteasca din apropiere. Învata la Craiova, Viena si Italia. Debutând la 18 ani (Prima verba, 1872), a scris versuri timp de 50 de ani.

A dus  o viata agitata, a fost ziarist neiertator, prefect de judet ,inalt functionar guvernamental etc.

1870, pe 30 martie Poetul îsi scoate din Craiova pasaport pentru a merge „în statele Europei  la studiu”.

1870 pe 26 noiembri, Alexandru Macedonski debutează în foaia lui G. Barit, „Telegraful român”, din Sibiu, cu o poezie intitulată Dorinta poetului, datată: „Viena, 3 dec. 1870, stil nou”.

14 noiembrie 1872 Apare primul număr al ziarului „Oltul”, de inspiratie liberală. Director: Al. A. Macedonski. Începe seria atacurilor antidinastice. Abundentă productie de versuri.
iarna Mari supărări financiare în familie. Maria Macedonski, pe punctul de a-si pierde mosiile de zestre.

In 1873  pe 23 mai  a publicat în „Telegraful”` o violentă poezie antidinastică: 10 Mai.
iar pentru a-l pune la adăpost de urmări, Maria Macedonski îsi expediază fiul  în străinătate pe 25 mai . Poetul se îmbarcă precipitat la Giurgiu, cu destinatia Viena.
1874 martie Macedonski înfiintează, impreuna cu alti literati, societatea literară „Junimea”. Convocări regulate în „Oltul”.
februarie-aprilie Colaborare la „Familia”.
29 iunie Violent editorial antiguvernamental. Poetul începe să fie urmărit pentru delict de presă.
8 iulie Este citat de primul-procuror al Tribunalului Ilfov. I se ia un interogatoriu, fără alte consecinte imediate.
1875 15 ianuarie Invitat să conducă „Revista Junimei”. Se retrage de la primul număr, si continua sa publice versuri.

15-16 februarie Macedonski publică două cântece antidinastice, stil Beranger: Gângavul politic din timpul domnilor străini si Istoria unui print de peste nouă mări…

In 1873  pe 23 mai  a publicat în „Telegraful”` o violentă poezie antidinastică: 10 Mai.
iar pentru a-l pune la adăpost de urmări, Maria Macedonski îsi expediază fiul  în străinătate pe 25 mai . Poetul se îmbarcă precipitat la Giurgiu, cu destinatia Viena.

21 iulie Este numit director al Prefecturii judetului Bolgrad. Va gira, cu titlu provizoriu, si functia de prefect. Îsi ia serviciul în primire cu mari ambitii administrative. De unde conflicte cu autoritătile si factorii politici locali, inclusiv cu noul prefect, cu care polemizează în presă.
19 septembrie Silit să demisioneze în urma încălcării instructiunilor confidentiale ale primului-ministru I. C. Brătianu cu privire la trecerea peste frontieră a „voluntarilor” rusi în drum spre Serbia.
noiembrie Colaborare efemeră la „Revista contemporană”, de orientare antijunimistă.
1877 aprilie Începe să scoată, cu sprijin din culise, „Vestea”, „cel întâi ziar ce s-a vândut în Bucuresti cu cinci centime”.
14 iunie Numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al judetului Putna. Primeste stirea cu mari sarcasme: „incalificabilă”. Refuză „nostima functiune”.
august-septembrie Polemici în presă în legătură cu atitudinea luată în această împrejurare si cu orientarea politică a”Vestei”, ziar de inspiratie „obscură”.
septembrie Devine „director-proprietar” al acestei foi. Reconciliere precară cu liberalii, în urma „încheierii păcii”, ce „adusese o liniste un fel de împăciuire între partide”.
1877-1879 Colaborări intermitente la „Familia”.
1878 Scoate o nouă foaie, efemeră, „Dunărea”. În această perioadă, care durează cam doi ani, poetul „lansează” si alte ziare: „Plevna”, „Fulgerul”, „Trăsnetul”, din care nu s-au păstrat exemplare.

13 noiembrie Numit director al Prefecturii judetului Silistra-Nouă, cu resedinta la Cernavoda. Activităti administrative, dar mai mult poetice. Excursii arheologice, impresionat îndeosebi de locul denumit Hinovul, care-i inspiră versuri libere. Sunt printre primele în poezia europeană.
1879 24 martie-9 aprilie Functia încetează prin desfintarea judetului Silistra.
12 aprilie Numit administrator al plasei Sulina. Debarcă si în Insula Serpilor. Mari emotii de ordin senzorial si estetic, transfigurate ulterior în Lewki si Thalassa. Numit inspector financiar.
1880 ianuarie-aprilie Scoate „Tarara”, ziar satiric de format mic, violent antidinastic si antiliberal.
20 ianuarie Apare primul număr din „Literatorul”. Orientare antijunimistă. Continuitate ideologică heliadistă. Antiburghezism declarat: a nu fi abonat este „semn de burtă-verdism”. Nucleul viitoarei scoli macedonskiene. Polarizare de discipoli, întruniti curând în cenaclu. Apropiere de V. A. Ureche, printr-un schimb de scrisori, cooptat patron literar. Cultivat intens. Relatii tot mai strânse.

1882 15 iunie Se votează statutele societătii „Literatorul”, sub presedintia de onoare a lui V. A. Ureche.
iulie Polemică cu V. Alecsandri, atacat în legătură cu obtinerea marelui premiu al Academiei Române. Fază de violentă iritare antijunimistă, tradusă printr-o diatribă în versuri, Viap de apoi in septembrie publică, în „Literatorul”, piesa într-un act Cuza-vodă, recrudescentă a sentimentelor sale antidinastice. Numit de V. A. Ureche „comisar extraordinar al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice”. Inspector al monumentelor istorice. Functie „nommement cree” pentru poet, retribuită cu 1.000 de lei lunar.
1883 10 februarie Căsătoria civilă a lui Alexandru Macedonski „cu domnisoara Ana Rallet-Slătineanu, coborâtoare din Ghika, din Slătineni, din Câmpineni” „o căsătorie de înclinatiune”, 32.000 de lei aur dotă, 14.000 numerar.
24 februarie Căsătoria religioasă. Eveniment monden al capitalei. Numeroase omagii literare, în frunte cu ale societătii „Literatorul”.
iulie Nefericita epigramă împotriva lui Eminescu, punct culminant al unor animozităti si polemici mai vechi, cu atacuri dure de ambele părti.
august Articolullui Gr. Ventura, Un homme mort, din „L’Independance roumaine”, dezlăntuie o violentă campanie de presă. Defectiuni si dezavnări ale discipolilor. Destrămarea societătii „Literatorul”.
1885 27 ianuarie „Literatorul” anuntă retragerea poetului.
17 martie „Literatorul” îsi încetează aparitia.

21 aprilie Se naste Alexis, viitor pictor. Studii în Italia si la Paris (1906-1912). După război, se expatriază în sudul Frantei, apoi în Baleare. Ereditate artistică nebuloasă. Aspiratii cosmopolite.
1886 Moare George, primul său copil.
noiembrie-decembrie Reapare „Literatorul” (două numere).
1887 aprilie-mai „Literatorul”, un număr.

Fire irascibila, i-a atacat pe toti, inclusiv pe Alecsandri, aflat în culmea gloriei, cu o epigrama. Cea mai mare gafa, însa, a fost faimoasa epigrama împotriva lui Eminescu, când acesta înnebunise:
” Un X… pretins poet, – acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-as plânge daca-n balamuc
Destinul sau n-ar fi mai bun
Caci pâna ieri a fost nauc
Si nu e azi decât nebun. „

Toata opinia publica s-a coalizat împotriva lui Macedonski, care a trebuit sa se expatrieze, de buna voie, la Paris. Aici a scris multa vreme în franceza, dar nu s-a impus. Întorcându-se în România, initiaza mai multe reviste, între care „Literatorul” (1880-1885) a facut scoala literara remarcabila (Cincinat Pavelescu, St. Petica, G. Bacovia, T. Arghezi, I. Pillat s.a.)

Ne da o poezie superioara în volumele: Excelsior, Flori sacre, Poema rondelurilor (capodopere ale literaturii noastre).

Orgolios si lipsit de simtul realitatii, s-a înconjurat cu o ceata de tineri admiratori, la cenaclul sau celebru, stând în „tronul poetului”, de unde da un aer de oficiere sacra a poeziei. Locuieste aici, într-o casa din strada Dorobantilor, unde la etaj, în salonul cu plusuri rosii, e tronul special pictat de fiul Alexis. Pe masa ard lumânari. Poetul citeste versuri cu voce învaluitoare, împarte laude discipolilor si inele cu pietre false.

decembrie 1901 Sprijin propagandistic acordat lui Caion. Se înscrie, împreună cu fratele său, ca apărător în procesul de calomnie intentat de I. L. Caragiale. Incepe să traducă Faust. Încercări de reapropiere de liberali, prin Spiru Haret, solicitat si financiar. Bolnav

1917 Mari lipsuri sub ocupatie.
1918 mai Pamflet literar, Zaherlina în contznuare, împotriva lui E. Lovinescu, 0. Taslăoanu, Ovid Densusianu si în genere contra ultimei serii de detractori. Spiritul inconformist, combativ, ireductibil, viu până la capăt.
29 iunie Reaparitia „Literatorului”. Revista devine organul „grupării intelectuale”. Sustine candidatura lui N. N. Hârjeu în alegerile pentru constituantă. Candidează si poetul, ambii fără succes. Din nou orientare progermană inoportună, lipsită de prudentă.
22 septembrie Moare Vladimir Macedonski, fratele poetului.
noiembrie Ovid Densusianu 11 propune membru al Academiei Române. Îi retrage candidatura când află de articolul poetului despre Feldmaresalul Mackenzen.
decembrie Reorientare patriotică după victorie. Entuziast „În preziva celeilalte Românii”. Visuri grandioase de reconstructie natională, morală si materială.

1919 ianuarie-februarie Dezavuări neplăcute din partea unor discipoli. Atacat violent în presa nationalistă. Disculpări dramatice, sincere, în articolul Câteva cuvinte pentru dl. Iorga.
26 februarie Moartea Elenei Rallet-Slătineanu, mama Anei Macedonski, sotia poetului.
martie-decembrie Noi compuneri si publicări de Rondeluri. Scrie Mustrări postume către o generatie neîntelegătoare, testament spiritual, apărut postum. Boala de inimă face progrese.

În 1920, toamna, e tintuit la pat (boala de inima). La 23 noiembrie e în agonie. Pelerinaj de discipoli în odaia muribundului. Pe 24 noiembrie, cere avid parfum de trandafiri, pe care-l inhaleaza si expira extatic: Rozele!

Asa s-a stins acest poet vesnic nelinistit,iar apropiatii l-au  înmormântat la cimitirul Bellu din Bucuresti .

VALTUL ROZELOR

de Alexandru Macedonski

 Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină…
Şi suspină — cum se suspină…

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul tainic le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun le învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.