CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZILELE SE MĂRESC PE TERRA ŞI VOR AJUNGE SĂ AIBĂ 25 DE ORE. VIDEO

 

 

Imagine similară

 

 

A existat o perioadă în viața planetei noastre când zilele nu erau mai lungi de 18 ore, însă în acel moment, adică acum mai bine de 1,4 miliarde de ani, Luna era mult mai aproape de Pământ decât în prezent, susțin cercetătorii Universității Wisconsin-Madison.

În timp însă, satelitul natural al Terrei a început să se îndepărteze constant de planetă, modificându-și axa de rotație.

Fenomenul se manifestă și acum, zilele pe Pământ devenind din ce în ce mai lungi…

 În timp ce Luna se îndepărtează, Pământul se comportă ca un patinator în mișcare de rotație, care încetinește în timp ce își întinde brațele”, a spus profesorul de geoștiință Stephen Meyers, de la Universitatea Wisconsin-Madison.

Pentru a înțelege ce efect are orbita Lunii asupra mișcării de rotație a Pământului, profesorul Meyers și echipa lui s-au folosit de astrocronologie – o metodă statistică ce împletește teoria astronomică și observația geologică – pentru a reconstrui istoria antică a sistemului nostru solar.

„Una dintre ambițiile noastre a fost să folosim astrocronologia pentru a determina timpul chiar și în trecutul foarte îndepărtat, să construim scale de timp geologice foarte vechi.

Vrem să putem studia pietre vechi de miliarde de ani într-un mod comparabil cu procesele de studiu geologic moderne”, a spus Meyers.

Toate obiectele din sistemul nostru solar au un cîmp gravitațional care afectează celelalte corpuri cerești din apropiere.

Variațiile orbitei Pământului poartă numele de ciclurile Milankovitch și pot afecta condițiile de viață pe Terra, avînd un efect direct asupra modului în care lumina Soarelui este distribuită pe planetă.

Una dintre metodele prin care profesorul Meyer a putut să determine cum arăta mișcarea de rotație a Pământului acum mai bine de 1 miliard de ani a fost studiul sedimentelor pe o rocă veche de 90 de milioane de ani.

De aici a extras informații despre ciclurile climatice ale planetei.

Astfel a ajuns la concluzia că Luna se distanțează de Terra cu 3,82 centimetri pe an.

Astfel, vor trece sute de milioane de ani înainte ca oamenii de știință să fie nevoiți să recalculeze durata unei zile pe Pământ la 25 de ore.

 

CITIŢI ŞI: 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/10/o-istorie-a-zilei-de-10-iunie-video-4/

 

 

10/06/2018 Posted by | stiinta | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DOSARE DESECRETIZATE: La sfârșitul anilor ’50, SUA si URSS luau in calcul detonarea unor bombe atomice pe Lună

 

 

Luna

 

 

Tot Newsweek relateaza ca planul unei explozii atomice pe Luna a fost gandit de analistii centrului aviatiei militare americane din New Mexico, care se ocupa de elaborarea unui armement special. Astfel, Washingtonul dorea sa determine un cutremur lunar.

Pe de o parte, comenteaza publicatia, o astfel de actiune ar fi trezit un interes aparte in randurile oamenilor de stiinta, dornici sa intre in posesia unor informatii inedite care sa le permita sa inteleaga mai bine evolutia Sistemului solar, cat si modul de formare a satelitului natural.

Pe de alta parte, „un cutremur selenar” i-ar fi speriat zdravan pe locuitorii URSS.

 

Astfel, în 1958, Air Force Special Weapons Center a demarat proiectul A119, “A Study of Lunar Research Flights.”

Ideea era să șocheze și să îngrozească Uniunea Sovietică, și lumea întreagă, în urma etalarii puterii americane. Ce demonstrație ar fi fost  mai bună decât o explozie nucleară pe vecinul nostru celest – Luna?

Potrivit informațiilor conținute în proiect, strălucirea exploziei urma să se vadă cu ochiul liber de pe Pământ.

S-a mai sugerat și o altă motivație pentru folosirea Lunii ca poligon de testare, si anume  evitarea problemelor generate de iradierea planetei noastre.
Surprinzător, aceasta nu a fost singura dată când un proiect de detonare a unei arme atomice pe Lună a fost examinat.

În 1956 W.W. Kellogg de la RAND Corporation a luat în considerare posibilitatea lansării unei bombe atomice pe Lună, iar în 1957 NASA, prin Jet Propulsion Laboratory, a înaintat un proiect intitulat Project Red Socks, prima propunere serioasă de trimitere a unui vehicul pe Lună.

Una dintre sugestii era ca vehiculul să conțină o bombă atomică care să fie detonată astfel încât, datorită exploziei, fragmente lunare să ajungă pe Pământ spre a fi cercetate.

Pentru construirea baze lunare urmau sa fie cheltuite 6 miliarde de dolari, la cursul de atunci. Cu un personal alcatuit din 12 militari, baza urma sa fie data in folosinta la sfarsitul anului 1966, toate materialele necesare, precum si aparatura aferente urmau sa fie transportate cu ajutorul rachetelor de tip Saturn. In total, se intentiona trimiterea a 74 de misiuni.

Uniunea Sovietică a avut și ea o astfel de intenție, tot la sfârșitul anilor ’50. Proiectul E-4 urma să folosească o sondă înarmată cu o bombă nucleară care să fie detonată pe Lună.

Ideea a ajuns până în faza de machetă la scara 1:1, înainte de a fi abandonată din teama ca sonda să nu se prăbușească înapoi pe Pământ.

Preluand informatia din aceleasi documente de arhiva, Newsweek scrie despre cum americanii au reusit la inceputul anilor 1960, sa zadarniceasca proiectele lunare ale URSS.

„Atunci, CIA a marcat o mare victorie, reusind sa fure statia orbitala inteplanetara sovietica , chiar de sub nasul paznicilor rusi”, explica publicatia.

Un succes la care a contribuit, in mare masura, „pasiunea URSS de a se lauda”, cand respectiva statie spatiala, precum si alt aparat, „Sputnik”, au fost prezentate la cateva expozitii.

„Cand americanii au inteles ca sovieticii au venit cu originalele, a aparut ideea de a le fura in timpul transportului dintr-un oras in altul.

Prin urmare, CIA a mituit unul dintre soferii sovietici, inlocuit cu agent american”, detaliaza Newsweek.

Apoi, deschizand containerul, expertii americani au fotografiat laboratorul „Luna” in cele mai mici detalii.

Intr-un final, „camionul ratacit” a ajuns la destinatie, cu tot cu soferul sovietic, care, pe durata „operatiunii CIA, fusese cazat intr-un hotel. Sovietii nu banuit nimic.

 

 

Surse:

50 Things You’re Not Supposed to Know” de Russ Kick.

http://zalmoxys32.wordpress.com/

 

16/10/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

A INCETAT DIN VIATA NEIL ARMSTRONG, PRIMUL OM CARE A PĂȘIT PE LUNA. VIDEO

In ziua de 25 august 2012 a incetat din viata la varsta de 82 de ani, primul om care a pasit pe Luna,astronautul american Neil Armstrong, din cauza unor complicatii survenite dupa o operatie cardiovasculara, a confirmat sambata familia acestuia, dupa ce postul de televiziune american NBC News a anuntat vestea mortii astronautului, transmite AFP.

La 20 iulie 1969, Neil Armstrong si colegul sau Buzz Aldrin au devenit primii oamenii care au pus piciorul pe Luna.

neil-armstrong

Neil Armstrong  a fost  “un erou american impotriva vointei lui”, care “si-a servit natiunea cu mandrie, ca pilot de marina, pilot de incercare, apoi astronaut”, se arata intr-un comunicat difuzat de familie dupa deces.

Neil Armstrong fusese supus unei interventii chirurgicale pe cord la inceputul lunii, iar decesul a survenit in urma complicatiilor dupa operatie, potrivit NBC News.

Astronautul s-a nascut la 5 august 1930, in Wapakoneta, statul Ohio (nordul SUA). Si-a inceput cariera la NASA, agentia spatiala americana, in 1955.

Armstrong a fost insarcinat sa conduca prima misiune lunara americana, la bordul capsulei Apollo 11, alaturi de astronautii Buzz Aldrin si Michael Collins.

Acesta a ajuns pe Luna la bordul modulului Eagle in 20 iulie 1969 si si-a asigurat locul in istorie declarand, in momentul in care a pasit prima data pe solul selenar: “Este un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire”.

Echipajul Apollo 11 isi indeplinise misiunea si aselenizase cu succes pe suprafata lunara. 600 de milioane de oameni au urmarit in direct aselenizarea si au auzit faimoasa replica a lui Armstrong.

Acest om modest a devenit instant un erou planetar, o figura emblematica a odiseei spatiale.

Insa, dupa revenirea din aceasta misiune, astronautul a vorbit foarte putin in public, ferindu-se de microfoane si camere de luat vederi, si a trait timp de zeci de ani intr-o ferma retrasa din statul Ohio.

Tanarul Armstrong a fost fascinat inca din copilarie de avioane. La 15 ani ia cursuri de pilotaj si obtine brevetul de pilot un an mai tarziu.

Ulterior devine pilot de marina si participa la 78 de misiuni in timpul razboiului din Coreea.

Armstrong a studiat de asemenea si inginerie aeronautica la Universitatea din Purdue (statul Indiana) si obtine o diploma de master in aceeasi disciplina la Universitatea California de Sud.

In 1955, el devine pilot de incercare si zboara pe 50 de tipuri diferite de avioane.

Sapte ani mai tarziu, este selectat de NASA pentru a fi pregatit ca astronaut.

In martie 1966, el efectueaza primul sau zbor in spatiu, impreuna cu astronautul David Scott, pentru misiunea Gemini 8.

Apoi a urmat misiunea Apollo 11 si intrarea lui Neil Armstrong in istorie.

26/08/2012 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: