VIKTOR ORBAN, PRIMUL MINISTRU AL UNGARIEI:„Ceea ce se întâmplă azi e o invazie: suntem invadați!”

Publicația https://anonimus.ro, relatează că Viktor Orban, primul-ministru al Ungariei, a vorbit pe 21 septembrie 2015 în fața Parlamentului maghiar, despre politica dezastruoasă a Bruxelless-ului în domeniul imigrației, despre cum amenință aceasta identitatea Europei și cultura sa, despre bogăția și slăbiciunea Europei, despre lupta Ungariei pe două fronturi împotriva celor care invadează Europa și a celor care susțin invazia din interior și despre modul în care este folosită imigrația de masă, mai ales de către stânga, pentru a da lovitura fatală națiunilor și statelor națiune.
Un discurs incorect politic, prin care se spun lucrurilor pe nume și care face apel la rațiune și bun-simț, care descrie realitatea Europei și a lumii în mod obiectiv, fără sentimentalisme universaliste sau prejudecăți politicianiste.
Un discurs care merită citit măcar și numai pentru faptul că sunt tot mai puțini astfel de oameni politici, care susțin cu tărie ceea ce cred.
„Onorabile Președinte, onorați membri ai Parlamentului!
Am cerut cuvântul în deschiderea sesiunii de toamnă pentru a vă prezenta un raport asupra recentelor evenimente. Problema imigrației ilegale a explodat în viețile noastre cu o asemenea forță, că mă văd nevoit să-mi prezint raportul în fața acestei onorabile adunări.
Totuși, înainte de a continua, aș dori să profit de această ocazie pentru a mulțumi călduros membrilor poliției și forțelor militare, care servesc la granițele noastre, în numele tuturor maghiarilor. Ei și-au făcut datoria într-un mod exemplar, disciplinat și ferm. Vă mulțumim pentru serviciul pe care l-ați făcut țării!
Doamnelor și domnilor,
Vreau să vă vorbesc despre ceea ce crede guvernul ungar că este natura problemei în contextul imigrației ilegale. Vreau să vă explic de ce avem dezacorduri cu Uniunea Europeană. Vreau să vă informez despre ceea ce am întreprins până în prezent pentru a opri imigrația și a proteja frontierele Ungariei și ale Europei și să vă precizez în câteva cuvinte la ce ne putem aștepta în următoarele luni.
Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: problema este imigrația în masă. Imigranții nu numai că bat la porțile noastre, dar le sparg împotriva voinței noastre. Aceștia nu sunt doar câteva sute, câteva mii, ci sute de mii, chiar milioane de imigranți care asediază frontierele Ungariei și ale Europei. Nu vedem capătul acestui val. Milioane așteaptă, la rândul lor, să fie în măsură sa le traverseze și ceea ce urmează nu este o listă completă:
Irakul are o populație de 35 milioane de locuitori, dintre care 8 milioane au nevoie de ajutor umanitar și trăiesc numai datorită acestui ajutor și, potrivit previziunilor noastre, această cifră se va ridica la 10 milioane, de acum și până la sfârșitul anului. Din aceste 8 milioane putem estima că 4 milioane sunt refugiați interni.
Siria: 4 ani de război civil, 12 milioane de refugiați care beneficiază de ajutor umanitar: 7.600.000 sunt refugiați interni și 4 milioane dintre ei au fost forțați să fugă către țările vecine, unde trăiesc în acest moment în tabere.
Afganistan: 950.000 de refugiați afgani trăiesc în Iran și 1,5 milioane în Pakistan.
Se desfășoară un război civil în Liban și insurecții fără sfârșit în Eritreea. Mali este confruntat cu un război civil și în Somalia este o situație asemănătoare.
Dacă adunăm aceste cifre, numărul de persoane și situațiile de război, putem concluziona că numărul refugiaților interni în Africa subsahariană se ridică la 12, 5 milioane.
Acesta este un rezumat al situației. Linia de apărare nord-africană s-a prăbușit: primăverile arabe au creat haos, vedem că instituțiile democrației reprezentative, considerate de noi, sau mai degrabă de către Occident, ca singura formă de Stat, nu sunt operaționale în țările în care nu există nicio voință de a le crea.
În plus, Uniunea Europeană este slabă. Deja, la începutul anului, au existat semne alarmante. Unii, mai vizionari decât alții, au prevăzut deja o escaladare a presiunii migratoare. Din ce în ce mai mulți oameni pleacă, traficanții de ființe umane au creat rute migratoare cu ajutorul autorităților și Europa nu numai că a deschis porțile și ferestrele, dar a trimis și invitații imigranților! Este natural să vrei să-ți protejezi propria familie. Este exact ceea ce noi facem acum. Ungaria a fost un membru respectat al marii familii europene timp de o mie de ani. Este o datorie istorică și morală de a proteja Europa, pentru că atunci și Ungaria este protejată. Reversul este, de asemenea, valabil: când noi protejăm frontierele Ungariei, protejăm, de asemenea, și Europa.
Mulțumită mas-mediei și Internetului este acum clar pentru întreaga lume că Europa este bogată și slabă. Este combinația cea mai periculoasă.
Pare perfect rezonabil să decidă, cei care trăiesc în condiții grele, să emigreze către o țară bogată, dar slabă, pentru a-și lua porția de fericire, în acest caz în țările noastre. Noi îi înțelegem, am înțeles că mulți dintre ei sunt nevoiți să își părăsească țările în care unii comit atrocități contra propriului lor popor, unde economia se prăbușește și somajul bate toate recordurile.
Imigranții, ei însiși, sunt victime ale proastelor decizii politice. În realitate, lumea a întors spatele acestor oameni, lumea a întors spatele acestor State, unde demnitatea umana este încălcată și situația se degradează pe zi ce trece. Înțelegem toate acestea, dar dacă ne bazăm pe niște simple calcule matematice este ușor de văzut că Europa este incapabilă să preia asupra ei toate problemele omenirii.
Suntem incapabili să-i ajutăm pe toți imigranții economici. O simplă înțelegere a economiei ne face să înțelegem, și experiențele noastre de până acum sunt suficiente, că nu putem oferi de lucru la toată lumea. Pe de altă parte, nu suntem chiar siguri că ei vor sa muncească din greu… Când vedem că unora dintre refugiați nu le place în Austria și pleacă în Germania, aceasta pune lucrurile în perspectivă; la fel când imigranții manifestează în Germania pentru că vor să plece în Suedia…
Situația este agravată și mai mult de izbucnirea unei epidemii de criminalitate. O Europă care cere celor 500 de milioane de cetățeni să-i respecte legile nu este capabilă să-i convingă pe imigranți să se supună unei simple proceduri de înregistrare. Politicile Bruxelles-ului și ale marilor puteri fac situația și mai dramatică, atunci când ele își dovedesc incapacitatea de a înțelege rădacina problemei și îi consideră pe imigranții economici ilegali drept refugiați.
Prin urmare, constatăm că frontierele noastre sunt în pericol, că modul nostru de viață, bazat pe respectarea legii, este în pericol, că Ungaria și toată Europa sunt în pericol. Ceea ce se întâmplă azi e o invazie: suntem invadați! A devenit o problemă cotidiană în Europa: cei care sunt invadați nu pot oferi adăpost.
Pentru ce suntem în dispută cu Uniunea Europeană? Puteți să o constatați chiar dumneavostră: trebuie să ne batem pe două fronturi. Trebuie să protejăm frontierele Ungariei și ale Europei și, în același timp, să ne opunem viziunii politice pe termen scurt, care se întoarce contra voinței popoarelor europene. Am impresia că numeroase persoane nu doresc să vadă gravitatea amenințării. Mai întâi, ele nu văd imigrația de masă ca o problemă, ori o amenințare, ci ca o oportunitate de care ar trebui să profite.
Stânga europeană vede migrația ca o șansă de a-și realiza proiectul istoric: eliminarea națiunilor
Pot să înțeleg stânga europeană. Ea vede, în sfârșit, migrația ca o șansă de a destabiliza statul-națiune și de a-și realiza proiectul istoric: eliminarea națiunilor. Există un motiv în spatele criticilor forțelor politice cu privire la voința Ungariei de a-și apăra națiunea milenară, suveranitatea și independența sa suverană. Ne-am obișnuit cu asta după 2010. Dar nu este numai stânga care se cabrează în această atitudine: putem găsi oameni din tot spectrul politic care chiar i-au încurajat pe imigranți să-și părăsească țările pentru a veni în Europa, riscându-și viața în speranța uneia mai bune.
Consecințele, pentru noi și Europa, sunt dezastruoase: cum Europa este incapabilă să-și protejeze frontierele, un număr tot mai mare de frontiere din Europa se închid. Ori, una dintre cele mai importante reușite ale UE a fost libera circulație a bunurilor și a persoanelor în ceea ce este cunoscut sub numele de Spațiul Schengen.
Suntem deci în conflict cu Bruxelles. Opiniile noastre diferă asupra problemei, asupra soluțiilor de rezolvare a ei și asupra consecințelor acesteia. Ideile noastre diferă asupra a ceea ce se va întâmpla, dacă luăm sau nu luăm anumite măsuri. Un lucru este sigur: trebuie să reconsiderăm o serie de realizări, de înțelegeri și de instituții.
Dar, între timp, nu putem sta aici și să nu facem nimic. Atât timp cât Europa va fi incapabilă să decidă cu privire la o acțiune comună, fiecare stat va fi obligat să se apere singur împotriva acestei amenințări brutale, într-o luptă acerbă, în mod proporțional cu mijloacele sale, și să facă sacrificii extraordinare. Am făcut tot ceea ce ne-a stat în putere, în limitele legii. Și vom continua să o facem și în viitor cu toate forțele noastre.
Cred că acest lucru este ceea ce așteaptă cetățenii noștri de la noi. Mai mult de un milion de unguri și-au exprimat punctul de vedere asupra imigrației. Rezultatele consultării naționale sunt la dispoziția tuturor; le-am publicat pe Internet. Peste 80% din populația ungară crede că politica proastă de imigrație aleasă de Bruxelles a eșuat și, prin urmare, normele ar trebui să fie consolidate.
Poporul ungar a decis: țara trebuie apărată. Toate acțiunile întreprinse de guvernul ungar până azi și toate măsurile pe care el le va lua pe viitor se vor supune acestei dorințe imperioase.
Două tendințe politice s-au configurat în prezent în Ungaria: prima urmărește să protejeze Ungaria și poporul ungar, cultura sa națională și identitatea sa europeană; a doua, din motive obscure, se opune.
Nu pentru a ne distra am construit și construim sute de kilometri de garduri. N-am cerut cu plăcere convocarea acestui onorabil Parlament în sesiune extraordinară pentru a vota amendamentele legislative care să ne permită să oprim imigrația în masă, ca să-i protejăm astfel pe cetățenii unguri și familiile lor. Și nu este excentricitatea cea care ne-a condus să utilizăm propriile nostre soluții: am încercat, pur și simplu, să ne respectăm obligațiile din tratat.
La ce ne putem aștepta? Nimeni nu trebuie să-și imagineze că problema va dispărea peste noapte. Nimeni nu trebuie să se legene în iluzia că măsurile guvernamentale adoptate vor reduce fluxul de imigranți care pune presiune asupra întregii Europe. Dimpotrivă, trebuie să ne pregătim pentru o luptă de lungă durată. În numele Guvernului pot să vă asigur că noi vom face tot ce este posibil pentru a proteja Ungaria, frontierele sale și poporul său. Le vom proteja și nu vom accepta niciun compromis. Dar, în absența unui plan european comun de acțiune, nu putem pune capăt acestei probleme, ci doar să o administrăm în interiorul țării noastre, fără a o rezolva la nivelul întregii Europe.
Noi avem propuneri pentru o soluție a problemei, care va conduce la elaborarea unui plan de acțiune la nivel european. Vorbim despre soluții simple și logice, dictate de bunul simț. Dacă, de exemplu, prietenii noștri greci nu pot să protejeze frontierele Europei și pe cele ale Spațiului Schengen, trebuie să ne însărcinăm noi cu asta: cele 28 de state membre trebuie să-și asume partea lor de sarcină în protejarea frontierelor de sud ale Europei.
În loc să deviem problema spre inima Europei, trebuie să mergem direct la sursa ei. Nu trebuie să instalăm tabere de refugiați, nu contează ce nume le dăm, în interiorul UE, ci în exteriorul ei. Trebuie să ajutăm țările care adăpostesc milioane de refugiați de război, pentru a le permite să ofere refugiaților care nu doresc să ajungă în Europa, condiții de viață mai decente. Propuneri, cum e cea a sistemului de cote, oferă o soluție temporară la consecințele acestei imigrații masive, dar nu rezolvă cu nimic cauzele ei.
Nu se poate rezolva nimic fără un plan de acțiune european.
Filozofia care stă la baza sistemului de cote nu este destinată să oprească fluxul de imigranți economici către Europa sau să protejeze Europa și modul de viață european. Din contră, ea va accentua problema, bazată fiind, cred eu, pe recunoașterea tacită că imigranții care au intrat deja ilegal în Europa vor fi reticenți să se reîntoarcă acasă.
Ca răspuns la aceasta, noi, ungurii, spunem: liderii de la Bruxelles au pus carul înaintea boilor! Vă propunem să punem în primul rând capăt imigrației în masă și, odată ce am reușit să protejăm granițele noastre, ar trebui să discutăm soarta celor care sunt deja aici sau care doresc să vină.
Oricum, trebuie să-i convingem să respecte legile noastre. Trebuie să-i facem să înțeleagă că Europa este Europa, pentru că norme explicite guverneaza existența noastră. În Europa, statul de drept nu înseamnă opresiune, ci protecție și securitate.
De asemenea, trebuie subliniat că aici fiecare a muncit din greu pentru a trăi în pace și în siguranță: indivizii și comunitățile naționale au muncit din greu pentru asta.
În Europa, bunăstarea nu vă este acordată în mod automat, din oficiu, este un drept pe care trebuie să-l câștigi prin munca ta.
Onorabili membri ai Parlamentului, în încheiere, vă rog, indiferent la ce partid sunteți afiliați, să sprijiniți guvernul în lupta sa contra imigrației în masă. Nu avem decât o țară și este datoria tuturor să o protejăm.
Vă mulțumesc pentru atenție!”
La un pas de crearea unei „simbioze” între creierul uman și inteligența artificială.VIDEO

Elon Musk a trecut la implantarea cipurilor în creier, conform planurilor lui Klaus Schwab
În timp ce Klaus Schwab, cel cu Marea Resetare, vorbește, Elon Musk face. Implantează cipuri în creierul uman.
Părintele Justin Pârvu a avertizat în urmă cu peste un deceniu că avansul tehnologiei va duce până aici, după cum puteți asculta în înregistrarile video de mai jos.
Multi-miliardarul Elon Musk cunoscut în special pentru Tesla și SpaceX, mai conduce o companie aparte. Este vorba despre Neuralink, care se ocupă de proiecte cel puțin neobișnuite.
Unul dintre aceste proiecte, așa cum a recunoscut chiar Elon Musk, urmărește să creeze o „simbioză” între creierul uman și inteligența artificială, transmite postul AlephNews.
Neuralink este compania lui Elon Musk care se ocupă de construirea unei interfețe neuronale.
Aceasta construiește o tehnologie care ar putea fi încorporată în creierul unei persoane, unde ar putea atât să înregistreze activitatea creierului, cât și să o stimuleze, relatează Business Insider.
Compania a fost fondată în 2016. Deși Elon Musk susține aplicațiile practice pe care le poate avea o „simbioză” între creierul uman și inteligența artificială, el leagă adeseori temerile sale cu privire la o eventuală apocalipsă cauzată de roboți de această companie.
În acest moment, Neuralink dezvoltă două echipamente. Primul este un cip care ar fi implantat în craniul unei persoane, cu electrozi care se extind în creier.
Cipul pe care îl dezvoltă Neuralink are dimensiunea unei monede și ar fi încorporat în craniul unui pacient. Din cip, o serie de fire mici, fiecare de aproximativ 20 de ori mai subțiri decât un fir de păr uman, se duc în creierul pacientului.
Firele sunt echipate cu 1.024 electrozi care sunt capabili să monitorizeze activitatea creierului și, teoretic, să stimuleze electric creierul. Aceste date sunt transmise wireless prin cip către computere, unde pot fi studiate de cercetători.
Al doilea echipament dezvoltat de Neuralink este un robot care are ca scop tocmai implantarea cipului. Robotul ar funcționa cam ca o mașină de cusut, scrie AlephNews. Acesta va avea rolul de a se ocupa de partea tehnică a introducerii cipului.
Elon Musk a declarat că testele pe oameni ar putea începe în acest an.
Părintele Justin Pârvu a anunțat în urmă cu mulți ani acest lucru. O lucrare publicată sub binecuvântarea Părintelui Justin la Mănăstirea Petru Vodă pe această temă poate fi descărcată de aici – DICTATURA BIOMETRICĂ
Sursa :https://www.activenews.ro
Reflecţii triste despre prezent, trecut şi viitor. UN VIDEO – AVERTISMENT
Oare ce va fi mâine ? CUM va mai fi ţara asta ? Cum Va Fi Mâine? …
Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:
,,Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că
Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate.
Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.
Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină.
Astea nu sunt poveşti! I-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?
Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!
Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci?
Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?
Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!”.
De Gaulle a fost ultimul mare politician francez care și-a permis să vorbească așa, “fără să se ferească de cuvinte”; fără să-i fie teamă că va fi etichetat drept rasist, xenofob sau islamofob, devenind astfel un “extremist de dreapta”.
Și asta pentru că, în Franța, ideologia Corectitudinii Politice nu făcea încă legea, politrucii ce controlau învățământul francez nu apucaseră încă să condiționeze generații întregi, iar Dreapta franceză stătea încă în fața Stângii și nu la dreapta ei ca acum.
Săracul DeGaulle n-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane – şi niciun steag francez – îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul Elisee „purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93% (!) -clasa politică franceză „călărind” valul uriaş al imigraţiei
musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în „raiul” lui Mahomed…
N-a mai apucat să vadă cum mâine, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor, drept Prim Ministru.
N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet! ” …

Foto: Enoch Powell ( n.Birmingham, 16 iunie 1912 – d.Londra, 8 februarie 1998 ), politician conservator britanic.
Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani – a spus :”Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar”.
Enoch Powell, unul dintre puţinii care nu a vrut să facă „pasul înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului „englez „ …
Shahid Rafique Malik, un politician britanic membru al Partidului Laburist şi parlamentar devenit în 2007 primul ministru musulman al Marii Britanii, ca Ministru al dezvoltării și, ulterior ministru al justiției, ministru de interne și cel mai recent ministru pentru coeziune comunitară la Departamentul pentru Comunități și administrație locală, declara că: ” în 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaţi musulmani.
În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman. Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine.”
Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani, dată la care marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce conduc acest oraş fondatat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.
In 1629 olandezul Jan Pieterszoon Coen , îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei . Astăzi , musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!
Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.
Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor – Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului.
Rusia nu se mândreşte – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii:
„Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite din sud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? … Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.Şi … totuşi : dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi circa cinci (5) milioane de musulmani (Rogozin n-o mai spune), al câtelea o fi ?! …
Aşa se explică de ce conducatorii ruşi sunt mult mai puţin vocali în interiorul, decât sunt în exteriorul Rusiei.
În Rusia musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea demografică de nestăvilit a ruşilor, studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani Si pentru ca totul sa fie clar :
„Noi credem că aici suntem la noi acasă.
Poate voi sunteţi străinii. Suntem aici la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu… Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă.Vom înneca Moscova în sânge”.
Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV. Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat „să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice„, în timp ce Vsevolod Tchaplin – preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice :
„Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”.
Prin urmare, nici ruşii nu sunt cu nimic mai vrednici decât occidentalii.
Cu toţii îşi sapă de zor groapa…
Tot înainte!