Despre votul universal, într-un articol publicat în 1850 de Gazeta Transilvaniei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Votul universal sau sufragiul universal este unul din principiile de bază ale democrației, care constă în aceea că dă posibilitatea fiecărui cetățean adult și cu discernământ de a-și exercita dreptul de vot, adică de a-și alege reprezentanții în legislativ, respectiv de a fi ales.

Din punct de vedere istoric, este privit ca sistem de vot universal și sistemul în care doar populația masculină a beneficiat de drept de vot  (spre deosebire de sistemele în care puterea este exercitată pe temeiul orginii, precum în aristocrație, pe temeiul convingerii religioase, precum în teocrație etc.).

Republica Franceză a fost primul stat din lume care a introdus votul universal, la sufragiul din 1792 (doar pentru bărbați). Statele care au cea mai îndelungată și neîntreruptă tradiție a votului universal sunt Franța și Elveția (de la 1848).

Noua Zeelanda a fost primul stat din lume care a introdus votul universal pentru femei si barbati, in 1893.

In Romania, votul universal a fost introdus in 1918, iar primele alegeri universale au fost in 1919 (Wikipedia.ro).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intr-un articol privitor la votul unversal, apărut  în Gazeta de Transilvania, Nr. 42 din 21 decembrie 1850, recent reprodus pe blogul tiparituriromanesti.wordpress.com, se spuneau în legătură cu acest subiect fierbinte în epocă, următoarele:

 

„Chronică străină

Franța. Paris. 25 Dec.

O încurcătură noă și foarte serioasă. Acela care în zioa de astăzi nu se interesează și nu-i pasă de cursul lucrurilor în Europa, iar mai vârtos în de al celor din Franța și Germania, să ease dintre oameni, să petreacă în pădure, săhastru, singuratic.

Cititorii își aduc aminte, că franțozii îndată după înfricoșata revoluțiune din 23 Fevr. 1848 întroduseră în noa lor republică votul universal, adică ei recunoscură dreptul fecărui bărbat ajuns la vrâstă legiuită (de 22 ani) de a-și da votul liber, și a lua parte activă la tot feliul de alegeri, cum președinte, deputați la adunanță, deregătorii comunale ș.a., fără a-i întreba dacă au vreun dinariu în pungă, seau un adăpost măcar cât vulpile în vezuinele lor, pentru că franțozii ziceau după învățăturele lor: persoana omului este totul, iar averea fără persoană este nimic; sufletul nemuritoriu și voința omului este ce e; iar averile sânt un ce mort fără omul viu și cugetătoriu.

Din aceasta urmă, că precum până la 1848 avea dreptul votării numai franțozii cei mai avuți carii totodată plătia dajdea cea mai mare, prin urmare abia vreo doă-trei sute de mii, așea acum câștigară dintr-o dată dreptul votului aproape la 10 milioane inși, adică toată partea bărbătească afară numai de cei ce stau supt epitropiă seau le lipsește mintea, seau sânt cunoscuți destrămați și criminali osândiți pe la închisori.

Așea la 10 Decembrie 1848 se alese și Ludovic Napoleon de președinte prin votul universal, din care el câștigă aproape la 6 milioane, iar celelalte se împărțiră între alți compețitori, cum Cavaignac, Lamartine ș.a.

Într-aceea iată că pe la Maiu a.c. ministeriul președintelui află că votul universal așea cum s-au întrodus în Franța ar fi foarte periculos, pentru că vezi D-ta din pricină că acum stă în voia tuturor calicilor și proletarilor ca să votiseze alăturea cu milionarii și cu toți coconii binemirositori de profumuri scumpe, acea sărăcime se apucă și alege deputați la adunanța națională tot dintre soțialiști, adică dintre acei bărbați procopsiți ai Franței, căror nu le mai tace gura nici le mai stă condeiul, ci strigă mereu: dați pâne săracilor, faceți de lucru proletarilor, nu-i lăsați să viie la cea din urmă desperăciune ca să vă ucidă pe toți și să vă ia toată averea; regulați mai bine soțietatea omenească, iar veniturile vistieriei nu le prădați pe tot feliul de nebunii ș.a.ș.a.

Deci după cele mai ferbinți și mai amerințătoare dispute ce avu ministeriul și maioritatea adunanței naționale cu minoritatea ei carea toată este soțialistică, în 31 Maiu a.c. se decretă o lege noă, prin care votul universal în Franța se restringe între câteva condițiuni, încât numărul celor cu dreptul de alegere din aproape 10 mil. scade cătră 5 mil.; tot mai multe preste măsură, decât era până la Lud. Filip […]”

Sursa: Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov. Biblioteca digitală