Fotografii celebre. Prima fotografie
„Vedere de la fereastră, în Le Gras” este prima fotografie din istorie
Le Point de vue du Gras, este prima fotografie (sau heliografie reușită pe plan mondial, rămasă în istoria fotografiei.
A fost realizată de inventatorul francez Nicéphore Niépce (1765-1833) în 1826 sau 1827, în casa sa din Saint-Loup-de-Varennes, lângă Chalon-sur-Saône,în Burgundia.
S-a gândit să folosească un material fotosensibil, astfel încât lumina însăși „să deseneze” imaginea.
Niépce a executat această fotografie cu ajutorul unei camere obscure și a unei plăci de tablă cu dimensiunile 16,2 × 20,2 cm, acoperite cu bitum.
Foto: Camera obscură a lui Nicéphore Niépce din 1820, expusă la Muzeul Nicéphore-Niépce din Chalon-sur-Saône.
După mai multe încercări, a hotărât să folosească substanța numită Bitum de Iudeea, întinsă pe o placă de cositor.
A aplicat Bitumul de Iudeea și l-a lăsat pe placă timp de opt ore.
Treptat, acesta a început să se întărească pe porțiunile expuse la lumină, dând naștere astfel unei fotografii rudimentare.
Apoi, a îndepărtat restul de bitum cu apă de lavandă, scoțând la iveală imaginea cu acoperișuri de case și vârfuri de copaci vizibilă de la fereastra biroului său.
Faptul că atunci soarele lumina toate clădirile, a făcut mult timp să pară evident că timpul de expunere a fost o zi întreagă, dar după reconstituirea procesului în anii 1990 și analizându-se dovezile obţinute, s-a demonstrat că timpul de expunere ar fi fost de câteva zile.
În 1828, Nicéphore Niépce a pus la punct o tehnică de calitate superioară, obţinând imagini de calitate mai bună.
En 1829, s-a asociat cu inventatorul francez Louis Daguerre (1787-1851), concepând o tehnică ameliorată de captare a imaginilor botezată physautotype, considerată precursoarea daguerotypului.
Prima fotografie a unor persoane
Prima persoană a fost fotografiată în 1838. Nu îi cunoaștem numele, însă îi putem intui ocupația.
În 1838, Louis Daguerre a realizat această fotografie a Boulevard du Temple, din Paris, Franța.
A fost nevoie de cca. zece minute de expunere, pentru ca imaginea să fie procesată.
Din cauza timpului mare de expunere, oamenii și obiectele aflate în mișcare nu s-au imprimat pe fotografie.
Abia după 180 de ani, cineva s-a uitat mai atent la imagine și i-a înțeles adevărata semnificație.
În partea din stânga jos a imaginii se află un bărbat care stă pe trotuar, în timp ce un altul îi lustruiește pantofii. Deși acești bărbați neidentificați nu au aflat niciodată, ei au privilegiul de a fi primele persoane fotografiată vreodată.
Primul selfie din istoria fotografiei
Robert Cornelius a realizat acest prim autoportret în 1839.
Student la o școală privată din Philadelphia, Pennsylvania, tânărul Robert Cornelius era foarte atras de chimie.
Interesul său pentru acest subiect l-a făcut să lucreze cu dagherotipul, un aparat foto timpuriu, care folosea plăci din argint și vapori de mercur.
Folosind un dagherotip îmbunătățit, Robert Cornelius a făcut primul selfie din istoria fotografiei, care îl înfățișează în fața magazinului familiei sale de pe strada Chestnut, Philadelphia, în octombrie 1839.
Pentru a obține această imagine, a fost nevoit să stea nemișcat între 10 și 15 minute.
Prima fotografie a unei femei
Prima fotografie a unei femei este acest portret din 1839, care o înfățișează pe Dorothy Catherine Draper.
La scurt timp după inventarea dagherotipului, doctorul John W. Draper a adus mai multe îmbunătățiri procesului fotografic.
Dar Daper avea să rămână în istoria fotografiei pentru altceva: a captat prima imagine a unei femei.
Femeia era sora lui, Dorothy Catherine Draper, iar imaginea a fost realizată în 1839 sau 1840, în studioul lui Draper de la Universitatea din New York.
Fără să clipească, Dorothy a stat nemișcată timp de 65 de secunde pentru acest portret istoric.
Surse:
https://incredibilia.ro/6-fotografii-celebre-povesti-incredibile/
fr.wikipedia.org/wiki/Point_de_vue_du_Gras
https://incredibilia.ro/imagini-istoria-fotografiei/
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 