CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Istoricul și omul politic basarabean Valeriu Matei: „E nevoie ca istoria și timpul să facă dreptate și pentru poporul român!”

S-au împlinit 82 de ani de la semnarea la Moscova, la 23 august 1939, a sceleratului pact sovieto-nazist Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler.

În urma acestei înțelegeri tâlhărești, URSS a cotropit Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, după ce cu puțin timp înainte agresase Polonia, Finlanda, Estonia Letonia și Lituania.

ÎN TIMP, IMPERIUL SOVIETIC A FOST PEDEPSIT DE PROVIDENȚĂ, DESTRĂMÂNDU-SE

Istoricul basarabean Valeriu Matei a explicat pentru Q Magazine care au fost consecințele acestui pact pentru teritoriile românești, dar și pentru celelalte state agresate, opiniile sale fiind consemnate de revista https://www.qmagazine.ro.

Pactul sovieto-nazist, alături de protocoalele adiționale secrete, a însemnat deschiderea porții pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, un conflict pe care Germania lui Hitler l-a declanșat la 1 septembrie 1939 și la scurt timp după aceea de Imperiul Sovietic condus de Stalin la 17 septembrie, același an.

„Aceste țări agresoare nu-și puneau nici un fel de opreliști în declanșarea acțiunilor ostile față de terțe state. Au fost declanșate, astfel, agresiuni asupra Poloniei, Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei și României.  Notele ultimative ale sovieticilor din 26 și 27 iunie 1940, trimise României, au fost puse în aplicare de sovietici, aceștia fiind susținuți în pretențiile lor teritoriale de Germania hitleristă, de Italia condusă de Mussolini, de Ungaria, Bulgaria și alte state satelit.”, a subliniat Valeriu Matei.

Anexa secretă care stabilea sferele de influență sovietică și germană

„România suportă până astăzi consecințele acelei cârdășii sovieto-hitleriste, prin faptul că teritoriile de la răsărit de Prut au rămas înstrăinate de Țară, ocupate, anexate, transmise unor terțe state”.

Prin înțelegerile din perioada 28 iunie – 4 noiembrie 1940, teritoriile anexate de sovietici ale Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herței au fost ciopârțite și împărțite.

A fost creată în mod ad hoc, fără niciun fel de acte justificative, așa-zisa Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, la 2 august 1940, fără să-i fie stabilite frontierele.

Divizarea acestor teritorii s-a făcut în conformitate cu interesele grupării ucrainene din Comitetul Central al Partidului Comunist Bolșevic, condusă de Nikita Sergheevici Hrușciov și de Semion Timoșenko, ministrul Apărării al Imperiului Sovietic în acea perioadă.

URSS a promovat în teritoriile ocupate o politică de asimilare și deznaționalizare, cum nu s-a mai produs în altă parte. Istoricul amintește că din mai mult de 2 milioane de locuitori, câți au rămas după ocuparea sovietică, peste 850 de mii au fost deportați în Siberia. 

A fost distrusă intelectualitatea, aproape sută la sută, purtătorii de conștiință națională și civică. Au fost deportați țăranii proprietari de pământuri.

A fost realizat un diabolic proces de deznaționalizare și rusificare, de cultivare a urii față de noi înșine, cuvântul român fiind folosit doar împreună cu calificativele fascist, ocupant burghezo-moșieresc etc., bibliotecile de carte românească au fost arse, bisericile și mănăstirile – închise și pângărite, monumentele de istorie și cultură distruse.

În 50 de ani de ocupație sovietică, prin acest proces de ideologizare și dezinformare, o parte a populației a fost îndepărtată de valorile culturii și spiritualității românești. Se stimula existența unei așa-zise limbi moldovenești deosebită de limba română, prin utilizarea alfabetului rusesc, introducerea de calchieri din rusă, prin traduceri hazardate sau prin editarea de dicționare (cuvântelnice) artificiale.

Totuși ocupanții sovietici nu au reușit să-i deznaționalizeze pe românii de la răsărit de Prut! Țărănimea basarabeană a știut să revină acasă. Intelectualitatea a fost refăcută, iar procesul de renaștere națională declanșat la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut – e o dovadă.

În 30 de ani de la separarea de Imperiul Sovietic au fost lichidate parțial aceste consecințe. Trebuie, însă, să avem răbdare, să muncim împreună în permanență ca să lichidăm definitiv efectele unui regim diabolic cum nu a mai fost cunoscut de alte națiuni”, a mai declarat acesta pentru Q Magazine.

 „În timp, Imperiul Sovietic a fost pedepsit de providență, destrămându-se, pentru că era clădit pe jertfa și sângele unor popoare ocupate.

Consecințele acestui pact au fost lichidate prin proclamarea independenței Lituaniei, apoi a Letoniei și Estoniei. Teritoriile românești de la răsărit de Prut s-au eliberat parțial de sovietici, proclamându-se independența Republicii Moldova la 27 august 1991, dar pentru sudul Basarabiei și nordul Bucovinei, ținutul Herței, situația este mult mai tristă și delicată.”, a adăugat istoricul Valeriu Matei.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Scriitorul-poetul-omul-politic-istoricul-Valeriu-Matei-foto-Agerpres-in-Q-Magazine-1024x682.jpeg

Valeriu Matei – scriitor, istoric și om politic din Republica Moldova, deputat în Parlament între 1990 și 2001, membru de onoare al Academiei Române din 2011.

În 1990, a scos din Arhivele sovietice Actele de dezmembrare a Basarabiei și rapoartele de ocupare a acestui teritoriu, pe care le-a tradus și publicat în română, franceză și engleză. Este principalul autor al Declarației de Independență a Republicii Moldova față de Imperiul sovietic.

ADDENDA:

În 2008, Parlamentul European a declarat ziua de 23 august drept Ziua Europeană de comemorare a victimelor stalinismului şi nazismului.

În 2019, Parlamentul European a votat adoptarea unei rezoluţii prin care UE condamnă Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă.

Pe de altă parte, preşedintele rus Vladimir Putin a declarat că poziţia Uniunii Europene împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov, care a premers declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial, este o „minciună neruşinată”, dovedind astfel încă odată că Rusia nu a înțeles nimic din lecțiile pe care i le-a dat istoria tragică a ultimului secol.

08/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dalia Grybauskaite, doamna de fier a Lituaniei şi-a scos ţara de sub controlul energetic rusesc

 

 

 

Imagini pentru Dalia Grybauskaite,photos

 

Foto: Dalia Grybauskaitė doamna de fier a Lituaniei, n. 1 martie 1956, Vilnius, este din 12 iulie 2009 şi până în prezent preşedinta Lituaniei.

DOAMNA DE FER CARE L-A ÎNGENUNCHEAT PE PUTIN. O LECȚIE PENTRU MAIA SANDU ȘI IGOR DODON, conducătorii de azi ai R.Moldova

Acest articol a fost publicat în contributors.ro, autor, Otilia Nuţu la 31 octombrie  2014,a fost republicat pe siteul http://basarabialiterara.com.md/, pentru a demonstra cititorilor din R. Moldova că și această ţară fostă sovietică ar putea obține independență energetică față de RUSIA, dar pentru aceasta este necesară voința politică a conducătorilor săi.

Această istorie de succes național s-a datorat Președintelui patriot al Lituaniei, „Doamna de fier”, Dalia Grybauskaitė.

În caz că nu aţi aflat, Lituania i-a zis “Pa” lui Gazprom şi i-a tras o palmă zdravănă lui Putin după ce a devenit funcţional terminalul de gaz lichefiat de la Klaipeda, prin care Lituania poate să importe acum practic tot gazul de care are nevoie, din surse alternative la gazul rusesc: din Norvegia (cam un sfert) şi de oriunde din lumea asta (restul).

Mai mult, peste vreun an, după ce se mai fac nişte investiţii în reţeaua de transport de gaze şi interconexiunea cu Letonia, gazul din terminalul lituanian poate acoperi cam 75% din necesarul tuturor celor trei ţări baltice.

De ce e important? Lituania era una din ţările cele mai dependente de un eventual şantaj energetic rusesc (arma cu care Putin divizează cu succes Europa).

Fără capacitate de înmagazinare pentru gaze, cu importuri 100% din contracte cu Gazprom, pe termen lung în termeni restrictivi, la preţuri dictate de ruşi, cu vreo 15% mai mari decât preţurile la care cumpăra Germania tot de la Gazprom prin North Stream.

Fiind teribil de antipatică ruşilor, Lituania avea chiar cele mai mari preţuri pentru gaz din toată Europa. Mai mult, chiar reţeaua de transport şi distribuţie (adică ţevile de gaz de pe teritoriul Lituaniei) erau controlate tot de Gazprom.

În 2009, Lituania şi-a închis şi centrala nucleară (Ignalina) de tip sovietic – Cernobâl, ca urmare a presiunilor UE, ajungând şi mai dependentă de importurile de energie din Rusia.

Gazprom a făcut toate presiunile posibile pentru a bloca proiectul LNG şi ieşirea Lituaniei de sub controlul energetic rusesc –  de la opoziţia de a ceda reţele altor companii şi lobby-ul făcut pentru întârzierea proiectului LNG şi până la ameninţări “fizice”.

Dar Lituania nu s-a lăsat intimidată.

Sursa 

Proiectul LNG s-a decis, contractat şi construit în 3 ani. Anul acesta, de pildă, se lucra la construcţia terminalului LNG 24 de ore pe zi.

Tot în 2014, la capătul unei lupte legale de mai mulţi ani, Lituania a reuşit, prin amenzi record date de Consiliul Concurenţei, să forţeze Gazprom să renunţe la controlul asupra reţelelor de gaz din ţară (pentru cunoscători: în UE, cine controlează producţia sau furnizarea de gaz, nu poate controla şi transportul sau distribuţia, pentru a nu bloca intrarea competiţiei pe piaţă, şi trebuie să vândă/transfere reţelele altora, aşa-numitul “unbundling” din Pachetul Trei).

Gazprom a trebuit în cele din urmă să cedeze reţelele.

Lituania s-a mai bătut şi cu Comisia Europeană să se construiască terminalul LNG la ei, cu argumente imbatabile: Klaipeda e singurul port baltic care nu îngheaţă în tot timpul anului, şi Lituania are presiune mai mare în reţea decât Letonia şi Estonia, adică poate exporta mult mai uşor decât invers.

Lituania a făcut în UE presiuni pentru urgentarea unor proiecte de interconectare – finanţate parţial de UE – care au loc chiar acum (Lituania-Polonia, Lituania-Letonia).

În tot acest timp, nu a cedat nicio clipă ameninţărilor, şantajului Gazprom cu preţuri mari, lobby-ului intern pro-rus sau propunerilor dinspre stânga de a “nu supăra Rusia, totuşi”.

 

 

 

 

 

 

Să nu uităm că discutăm despre un stat minuscul (un pic peste 3 milioane de locuitori), cu enclava rusească Kaliningrad în coastă şi Armata Roşie la graniţă.

Şi totuşi, Lituania a ţinut şi ţine o direcţie clară, pro-occidentală, consecventă, influenţând şi deciziile UE în acelaşi timp.

A fost meritul unor politicieni responsabili şi al unui popor care ştie ce să aleagă: au votat a doua oară cu “doamna de fier” Grybauskaite şi contra politicienilor de cealaltă parte care propuneau “orice fel de pace, numai nu război cu Rusia”.

Grybauskaite a solicitat ferm sprijin NATO; a susţinut din toate puterile negocierile Ucrainei cu UE anul trecut (la summit-ul din noiembrie 2013, când Lituania avea şi preşedinţia rotativă a Consiliului); şi a fost o vocală susţinătoare a sancţiunilor europene la adresa Rusiei.

Lituania ne arată că hotărârea, consecvenţa şi lipsa “compromisurilor compromiţătoare” se răsplăteşte: Gazprom, de pildă, a fost forţat încă de anul acesta să reducă preţurile Lituaniei cu 20%.

În 2015 expira contractul pe termen lung cu Gazprom arfel încât  Lituania a putut negocia cu oricine, chiar şi cu Gazprom, însă în termeni de piaţă, nu în genunchi: chiar dacă nici gazul lichefiat nu e ieftin, Gazprom nu mai poate ţine preţurile la nivelul din anii trecuţi şi nici nu mai poate şantaja că va opri de tot gazul din conductă, Lituania are alternative şi îşi va putea ajuta şi vecinii în maxim un an.

Face aceleaşi lucruri şi în energie electrică: complet dependentă de reţeaua rusească şi importând energie din Rusia, Lituania va investi într-o nouă centrală nucleară şi în interconectări cu ţările din UE din apropiere.

Astăzi, Lituania a reuşit să-şi câştige cu adevărat independenţa de ruşi după 25 de ani şi reuşeşte să împingă şi în UE în aceeaşi direcţie.

Cine a făcut posibile aceste lucruri?

„Doamna de fier”, Dalia Grybauskaite, care nu se teme să spună public că Putin e o ameninţare pentru pace  în Europa şi că Europa trebuie să fie unită, iar NATO să apere statele baltice şi Ucraina.

10/08/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Foști lideri sovietici, condamnați în Lituania pentru crime de război

Lituania | Foști lideri sovietici, condamnați pentru crime de război

Tribunalul Districtual din Vilnius a anunțat, miercuri, verdictul în cazul evenimentelor din 13 ianuarie 1991, fostul ministru sovietic al apărării Dmitri Iazov şi fostul ofițer KGB Mihail Golovatov, condamnaţi în absenţă la 10, respectiv 12 ani de închisoare pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii – scrie portalul lituanian DELFI.

Potrivit sursei menţionate, alţi 67 de cetățeni din Rusia, Belarus și Ucraina sunt acuzați de crime de război și crime împotriva umanității comise în perioada sovietică, cei mai mulţi dintre aceştia fiind condamnaţi în absență.

Doar doi cetățeni ai Federației Ruse au fost aduşi în fața instanței.

Procuratura Generală din Lituania a cerut ca fostul ministru sovietic al apărării Dmitri Iazov și alți cinci ofițeri să fie condamnaţi la închisoare pe viață – mai scrie DELFI.

Aproape 700 de persoane au fost recunoscute drept victime ale confruntărilor din ianuarie 1991, iar aproape o mie de persoane au fost intervievate în calitate de martori.

Rusia a refuzat să coopereze cu Lituania în investigarea acestui caz și a respins cererea de audiere a lui Mihail Gorbaciov, fost șef al URSS.

Vytautas Landsbergis, primul președinte al statului lituanian din perioada post-sovietică, a promis să fie prezent în sala de judecată atunci când instanţa va pronunţa hotărârile de condamnare a acuzaţilor.

Amintim că 14 persoane au murit şi peste 1.000 au fost rănite în noaptea de 13 ianuarie 1991, când unități militare sovietice și trupe speciale au preluat cu forţa controlul asupra turnului de televiziune din Vilnius.

 

Sursa: Rador

 

27/03/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: