CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Republica Moldova şi bilingvismul ca armată de ocupaţie

Imagini pentru bilingvismul în r moldova photos

Bilingvismul ca armată de ocupaţie

Au apărut ceva discuţii pe blogurile de la Chişinău cu referire la fenomenul bilingvismului din Republica Moldova.

Un subiect cu potenţial exploziv, mai ales când e vorba de păreri necugetate sau mult prea pripit aruncate în spaţiul public.

Până acum, dezbaterea a rămas în cadre decente. În favoarea bilingvismului se pune întrebarea: ce este rău în a cunoaşte o limbă străină?

Răspunsul vine aproape natural: nu este nimic rău, chiar se spune că eşti om de atâtea ori, câte limbi străine cunoşti.

Însă chestiunea este pusă greşit în această formă atunci când vine vorba de limba rusă în Basarabia.

 

 

Imagine similară

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: limba rusă nu s-a impus de la sine între Prut şi Nistru.

În Basarabia, o minoritate etnică şi-a impus cu forţa limba asupra unei majorităţi.

Limba rusă a fost impusă în Basarabia printr-un regim de ocupaţie, cu ajutorul baionetelor sovietice.

Nu poate fi negat faptul că ocupaţia militară directă a durat aproape o jumătate de secol şi că limba minoritarilor veniţi de pe alte tărâmuri a scos din viaţa publică limba autohtonilor majoritari.

În aceste condiţii, bilingvismul nu mai este o condiţie asumată liber, ci o urmare a unei ocupaţii militare.

Limba rusă din Basarabia merită o comparaţie cu limba germană din România.

Minoritatea germană a beneficiat permanent de grădiniţe, şcoli, licee şi facultăţi cu predare în limba maternă.

În mod paradoxal, după ce germanii din România au ales să plece în Germania, grădiniţele, şcolile, liceele şi facultăţile lor au rămas funcţionale – fiind populate cu copii de etnie română.

Şi înainte de 1989 românii îşi trimiteau de bună voie copiii la şcolile germane.

Însă acest bilingvism era asumat în mod liber, era o dorinţă a populaţiei.

În plus, faptul că românii învăţau de mici limba germană în România nu le afecta identitatea naţională.

Între Prut şi Nistru, învăţarea limbii ruse s-a constituit în cel mai activ factor de deznaţionalizare.

Pentru că o bună stăpânire a limbii ruse venea „la pachet” cu o bună pregătire ideologică, iar limba maternă nu mai era româna, ci devenea moldoveneasca.

Unii oameni au acceptat această „convenţie tacită” ca pe o metodă de promovare. Alţii chiar au început să creadă în ea.

Limba rusă a fost mult mai agresivă decât armata de ocupaţie sau serviciile secrete, pentru că efectele ei sunt de durată.

O armată de ocupaţie se retrage – o limbă impusă cu forţa într-o societate vreme de jumătate de secol (dacă luăm în considerare doar perioada începând cu 1944, lăsând la o parte secolul ţarist) rămâne ca o rană deschisă, greu de vindecat.

Oamenii care au crescut doar cu limba rusă impusă ca o „limbă superioară” se ruşinează să îşi asume limba maternă.

 

 

 

Imagini pentru bilingvismul în r moldova photos

 

 

 

Zeci de ani de propagandă împotriva limbii române îşi arată acum efectele pe termen lung.

Aşa că nu trebuie să ne mirăm dacă descoperim oameni care se ruşinează de limba lor maternă şi fug în scuza „bilingvismului”.

Ei sunt victimele unei armate de ocupaţie. Iar ruşii nu trebuie să se supere pe aceste rânduri, ci mai curând să se întrebe ce s-ar fi ales de etnia lor dacă tătarii n-ar fi fost preocupaţi doar de biruri, ci s-ar fi străduit să schimbe limba ruşilor…

George Damian

ARHIVA TIMPUL md.
13.07.2011

19/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cine sunt cei mai periculoşi dușmani ai basarabenilor ?

 

 

 

 

 

Imagini pentru ocuparea sovietica a basarabiei 1940 photos

28 iunie 1940 –  Chișinăul invadat de hoardele sovietice

 

 

 

 

 

 

 

Cei mai periculoşi ocupanţi ai noştri suntem chiar noi

 

 

 

În sprijinul tristei şi dureroasei afirmaţii din titlu am să vin neapărat cu argumentele necesare – triste şi dureroase şi ele, bineînţeles. Acum însă aş vrea să-mi fixez imaginaţia pe acel dramatic an 1812. Dramatic nu numai pentru partea dintre Prut şi Nistru a Ţării Moldova, numită Basarabia, la hatârul ocupanţilor. În acel an 1812 a mai avut loc o cotropire. Şi mai de amploare. Intervenţia lui Napoleon asupra Rusiei.

O situaţie destul de surprinzătoare. O parte din teritoriul Rusiei, inclusiv capitala – oraşul Moscova – au fost ocupate de către temerarul şi atotbiruitorul împărat. Cum au reacţionat cei cu incredibila pierdere naţională?

Au lăsat în pace halca ruptă din trupul Moldovei paşnice şi s-au avântat să-şi salveze propria patrie, propriul popor? Ba bine că nu.

Tactica a fost alta, binecunoscută azi. Ocupanţii Basarabiei continuau să-şi satisfacă poftele de stăpânitori, în timp ce cuceritorii propriei lor ţări o luaseră la sănătoasa, speriaţi, în măsura în care curajosul şi atotputernicul Napoleon, pentru a ieşi cu bine din ţara îngenuncheată de el, s-a văzut nevoit să-şi tragă peste uniforma de împărat o simplă haină de femeie. Pe cât de simplă, pe atât de ruşinoasă. Dar, salvatoare… Ca să vedeţi.

Sunt sigur, nu-s primul şi nici ultimul care mă întreb: de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat? Un ocupant a rupt-o de fugă spre ţara sa la mai puţin de un an de triumf militar.

Celălalt, rusul, continuă să morfolească între măselele-i zdrobitoare teritoriul ocupat timp de două secole, doar cu mici „pauze”! De ce?

Îmi dau prea bine seama că au fost o mulţime de cauze, de circumstanţe, de motive obiective şi subiective, atât în cazul unora, cât şi în cazul altora. Deşi experţii au analizat şi au constatat, pe parcursul celor două secole, cam toate cauzele evenimentelor ce au avut loc atunci.

Umila mea persoană, un neexpert, îndrăzneşte totuşi să vină cu o opinie, poate şi naivă pentru unii. Cel mai laş şi mai longeviv, deci şi mai periculos ocupant dintre toate soiurile existente e, cu siguranţă, cel din noi.

Altfel-zis, suntem chiar noi înşine, oricât de teribilă ar părea la prima vedere această afirmaţie. Câteva exemple răscunoscute de toţi: Care a fost pricina ruşinoasei retrageri de pe teritoriul ocupat de către „invincibilele” trupe napoleoniene?

Populaţia băştinaşă, desigur! Nu armata. Populaţia le-a creat ocupanţilor condiţiile care au însemnat moartea lor. Şi aceştia s-au grăbit să se salveze prin fugă.

Sindicaliştii polonezi au obţinut victoria scontată în condiţii extreme de comunism dictatorial numai datorită faptului că în sufletele, în făpturile lor nu s-au culcuşit ocupanţii. Dar comportamentul băştinaşilor din Ţările Baltice, de exemplu, la care obişnuim să facem trimitere…

Apoi evenimentele din 1956 din Ungaria şi cele din 1968 din Cehoslovacia – ambele ţări socialiste, comuniste adică… Şi comportamentul nemţilor din cele două Germanii de la divizare până la unificare!

Dar să revenim la problema noastră. Pentru bunicii şi străbunicii noştri, începând cu acel vitreg an 1812, încerc un sincer sentiment de recunoştinţă, pentru ceea ce au făcut sau, poate, mai corect ar fi să zic, pentru ceea ce n-au făcut, deşi ocupanţii se impuneau pe toate căile posibile.

Şi anume – prin a le pângări limba, obiceiurile, tradiţiile, adică, înstrăinându-i de strămoşi, ba chiar de ei înşişi. În acest scop, s-au statornicit în teritoriu puzderie de venetici oficiali.

Biserica, curând şi şcoala, au trecut la limba rusă. Dar să ne închinăm memoriei predecesorilor noştri care nu numai că nu s-au lăsat subjugaţi în felul acesta, ci, mai mult – i-au făcut prizonieri chiar pe ocupanţi care, sub influenţa condiţiilor de trai create de către băştinaşi, s-au văzut nevoiţi să le înveţe limba, să le deprindă obiceiurile, tradiţiile, să le studieze istoria, încetul cu încetul dizolvându-se.

Devenind români în toată legea. Cel mai simplu argument al acelui proces istoric naţional e noianul de nume de familie.

Drama noastră a reînceput la 28 iunie 1940 care, curmată fiind la 22 iunie 1941, în 1944 s-a reîntors. Şi foametea organizată, campania forţată „FZO”, expedierea tineretului în Rusia, la minele de cărbuni, deportările masive ale gospodarilor.

Şi dacă ne mai amintim de cei neîntorşi din război, în perimetrul Basarabiei rămăseseră doar bietele femei, bătrânii şi copiii, care chiar din primele zile au fost supuşi învăţământului sovietic, cu alfabetul rusesc, cu limba rusă pretutindeni şi cu manualele respective, cu radioul şi cu oamenii lor.

Dictatura fricii, dar şi a limbii şi a vieţii în genere, în toate amănuntele, au răsădit acel sentiment de ocupant chiar în noi înşine.

Ne-am pomenit că nu mai suntem români, că limba nu ne mai este română, că istoria noastră începe de la 1812, că cel mai crunt, mai periculos duşman al nostru este poporul român… Şi încetul cu încetul ne-am înghiţit pe noi înşine…

Independenţa acestui pământ durează de două decenii, dar noi, din păcate, am rămas aceiaşi românofobi, aceiaşi rusofili, aceiaşi ocupanţi ai propriilor noastre suflete…

Da, triste concluzii. Aş dori să fie pur subiective şi să nu ne caracterizeze…

Dacă vreţi, doar un singur exemplu, pe cât de simplu, pe atât şi de revoltător: în Parlamentul republicii unii deputaţi dintre acei ce boicotează mereu şedinţele, atunci când se prezintă totuşi, îşi încalecă neapărat căştile să afle ce se vorbeşte în limba oficială pe care o ignoră făţiş, iar statul se grăbeşte să le pună la dispoziţie traducători plătiţi nu din salariile respectivilor, precum ar fi logic, ci din buget.

Aceştia suntem noi, cei adevăraţi…

Mai rămânem totuşi cu speranţa (care moare ultima), că barem în ceasul al doisprezecelea ne va vizita acea „înţelepciune de pe urmă a moldoveanului”…

Să ne ajute Dumnezeu!

 

 

 

 

Mihail Gh. CIBOTARU

Mihail Gh. CIBOTARU

 

Prozator, publicist, dramaturg şi om politic. Ministru al Culturii (1994-1997). Redactor-şef al revistei „Moldova” (1975-2005) şi al revistei „Luceafărul” (1999-2003). Autor al mai multor volume, între care „Cu legea pre lege călcând” (1991), „Eclipsa” (2005), „Ministru poţi să şi nu fii” (2007), „Ispite teatrale” (2007), „Sârjoaca” (2008). Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.

29/05/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Moratoriu în Parlamentul regional ucrainean din Lvov, privind interzicerea publică a oricărui produs cultural în limba rusă, până la încetarea ocupaţiei Rusiei în Ucraina

 

 

 

 

Limba rusă, interzisă într-o regiune din Ucraina. Reacția Moscovei. 

 

 

O regiune ucraineană şi-a atras joi criticile susţinătorilor săi occidentali după ce a votat în favoarea unei interdicţii pentru produsele culturale în limba rusă, fără a explica cum intenţionează să o aplice, relatează AFP.

Parlamentul regional din Lvov, din vestul ucrainean, a adoptat marţi un moratoriu privind utilizarea publică a oricărui produs cultural în limba rusă până la încetarea „ocupaţiei” Ucrainei de către Rusia, referire la anexarea Crimeii şi la regiunile din est aflate sub controlul separatiştilor proruşi.

Populaţia din regiunea Lvov, de la frontiera cu Polonia, foloseşte în mare parte limba ucraineană în viaţa sa cotidiană, spre deosebire de alte regiuni în care folosirea limbii ruse este răspândită.

Această decizie, care nu constituie decât o recomandare şi nu implică niciun calendar, vizează „protejarea câmpului informaţional ucrainean de influenţele hibride ale ţării agresoare şi depăşirea consecinţelor unei lungi rusificări lingvistice”, potrivit textului publicat pe site-ul forului legislativ local.

Formularea textului „reflectă lipsă de toleranţă, este discriminatorie şi este pur şi simplu stupidă”, a postat ambasadorul Canadei la Kiev, Roman Waschuk, pe Twitter.

„Haide, Lvov, puteţi mai mult decât atât”, a răspuns ambasadoarea britanică Judith Gough.

Deloc suprinzător, Moscova a criticat dur această măsură, purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei ruse Maria Zaharova evocând o „iniţiativă neconstituţională” şi făcând apel la organizaţiile internaţionale să reacţioneze.

Potrivit unor aleşi locali ai partidului naţionalist Svoboda care au discutat cu AFP sub acoperirea anonimatului, decizia îşi propune să împiedice restaurantele şi mijloacele de transport în comun să difuzeze cântece în limba rusă şi să se opună difuzării de filme în limba rusă sau lecturilor publice în rusă.

Într-un context de vii tensiuni între Kiev şi Moscova în ultimii ani, Ucraina a interzis deja la nivel naţional filmele care consideră că glorifică armata rusă şi a blocat intrarea pe teritoriul său a artiştilor care s-au deplasat în Crimeea direct de pe teritoriul rus.

Sursa:

https://www.defenseromania.ro/limba-rusa-interzisa-intr-o-regiune-din-ucraina-reac-ia-moscovei_593744.html

21/09/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: