Titus Corlățean l-a învins pe Klaus Iohannis la Curtea Constituțională, în problema serbării Trianonului de către români!

Argumentele cu care  l-a învins Titus Corlățean pe Klaus iohannis, la Curtea Constituțională, în problema serbării Trianonului de către români 

 

“Postez mai jos argumentele juridice (Amicus curiae) pe care le-am transmis Curții Constituționale în cadrul procedurii de examinare a contestației depuse de președintele Klaus Werner Iohannis împotriva Legii de declarare a zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon, adoptată pe data de 13 mai 2020, cu o largă majoritate, de Parlamentul României.
Reamintesc faptul că, la data de 15 iulie 2020, Curtea Constituțională a respins contestația președintelui Klaus Werner Iohannis și a declarat constituțională Legea de declarare a zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon”, scrie senatorul Titus Corlățean, Vicepreședinte al Senatului României pe FB, preluat de Romanian Global News.

AMICUS CURIAE

referitor la obiecțiile de neconstituționalitate formulate de Președintele României privind dispozițiile Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon
Ca inițiator al propunerii legislative pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, care a fost adoptată de membrii Parlamentului României cu o largă majoritate, ceea ce arată unitatea de voință politică a reprezentanților națiunii române pentru marcarea solemnă a acestei zile ca zi a Tratatului de la Trianon, vă prezint câteva observații pe marginea criticilor de neconstituționalitate aduse de Președintele României legii respective, critici pe care le consider total neavenite și în dezacord cu poziția și rolul Președintelui în arhitectura constituțională a statului român, precum și cu spiritul tradițiilor democratice ale poporului român, ridicate la rang de normă constituțională în art.1 alin.(3) din Legea fundamentală.

Am arătat în Expunerea de motive a propunerii legislative că ”Tratatul de la Trianon a însemnat nu doar consfințirea juridică a revenirii Transilvaniei la Patria Mamă, România, ci și confirmarea drepturilor politice și civile ale românilor, care constituiau populația majoritară în acest teritoriu”. În aceeași expunere, am precizat că ”Tratatul de la Trianon constituie un document politic și juridic de o importanță deosebită pentru națiunea română și un element esențial al realității geopolitice actuale la nivel european”. Cele două texte citate conturează întreaga filozofie a inițiativei legislative, însușită, așa cum am precizat, de larga majoritate a spectrului politic din Parlamentul României.

Actul normativ dedus controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională nu este singular. El face parte dintr-un grup numeros de legi votate de Parlament și promulgate de Președintele României, prin care sunt marcate la nivel național, între altele, evenimente istorice, valori ale identității și spiritualității naționale, ca și cele ale minorităților naționale, și al căror conținut normativ este foarte asemănător.

Pentru a exemplifica această afirmație și a înlătura orice suspiciune de subiectivitate, solicit judecătorilor constituționali să compare conținutul art.2 alin.(1) și alin.(2), precum și art.3 alin.(2) din Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, cu art.2 din Legea nr.279/2015 pentru instituirea Zilei Limbii maghiare, promulgată de Președintele Klaus Werner Iohannis prin Decretul nr.833/2015.

Plenul Curții Constituționale va constata că textele normative sunt practic identice!
Tocmai de aceea, mi se pare cu atât mai distonantă critica de neconstituționalitate adusă de Președintele României legii care face obiectul Dosarului nr.678A/2020, în timp ce o lege cu conținut normativ, practic similar, este promulgată și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Criticile formulate de Președintele României sunt structurate pe câteva paliere:

• legea are ”caracter pur enunțiativ”, fără ca obiectul de reglementare al acesteia să fie determinat în mod clar; datorită caracterului declarativ al dispozițiilor legale criticate, legea este lipsită de efecte juridice, iar sfera sa de reglementare ”este de esența unei declarații politice a Parlamentului”, sau intră în sfera de reglementare a autorităților administrației publice centrale, ceea ce ar justifica intervenția normativă printr-un act de nivel secundar, executiv/administrativ;

• legea nu reglementează relații sociale generale, aceasta având caracter individual;

• scopul legii criticate nu este unul individualizat, precis delimitat, întrucât nu rezulta cu claritate care este interesul social general vizat.

Ceea ce frapeaza la aceste ”observații legislative” este efortul de imaginație al Președintelui României de a găsi și repeta, cu cuvinte și expresii schimbate, argumentele care să-i susțină criticile și să le confere o haină juridică. În realitate, criticile aduse legii pe motiv că ar conține dispoziții declarative (sau, într-o altă exprimare a semnatarului sesizării, ”pur enunțiative”) sunt reflecții de oportunitate și nu critici de neconstituționalitate.

Ca membru al Senatului României și fost membru al Guvernului, am experiența necesară pentru a face distincție între voința normativă a Parlamentului de a institui prin normă general-obligatorie, aflată în consens cu voința națională, cadrul juridic de organizare la nivel național și local, de manifestări cultural-educative și științifice pentru conștientizarea semnificației și importanței unui eveniment istoric determinat și, respectiv, o declarație politică.

Remarca Președintelui României, potrivit căreia sfera relațiilor sociale reglementată de legea criticată ar fi mai potrivită unei declarații politice a Parlamentului, decât unei legi, este o modalitate directă de limitare a funcției legislative a Parlamentului și o încălcare a dispozițiilor art.61 alin.(1) din Constituție, potrivit cărora, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Este inadmisibil ca într-un stat de drept, Președintele republicii, ca organism de vârf al puterii executive, să aprecieze că Parlamentul nu ar trebui să legifereze în anumite domenii de activitate, ci să se limiteze la exprimarea unor opinii sau declarații politice.

Curtea Constituțională, în calitate de garant al supremației Constituției are nu numai competența, ci și datoria să sancționeze acest comportamentul neconstituțional al Președintelui României și să blocheze excesul de putere al acestuia.

Dacă Curtea Constituțională nu sancționează limitarea de către Președinte, a prerogativelor puterii legislative a Parlamentului, judecătorii constituționali se pot aștepta ca Președintele României să le conteste în viitor atribuțiile ce le-au fost conferite de Constituție.
Legea supusă controlului anterior de constituționalitate nu are caracter individual, așa cum susține Președintele României, ci este un act cu aplicabilitate generală și repetabilă în succesiunea temporală.

Destinatarii principali ai legii sunt Camerele legislative, Președintele României, Guvernul și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, instituțiile publice, partide politice, organizații guvernamentale etc. Beneficiarii legii sunt promoțiile succesive de elevi și studenți, tinerii în general, cărora Parlamentul se adresează prin norme primare în virtutea funcției sale educative și ca reprezentant suprem al națiunii. Relațiile sociale reglementate prin voința normativă a Parlamentului sunt diverse și formează baza unor realități și raporturi juridice certe, în care părțile au drepturi și obligații precise.

Afirmația Președintelui, conform căreia din legea criticată ”nu rezultă cu claritate care este interesul general vizat” este o afirmație gravă și nefundamentată. Din expunerea de motive rezultă cu claritate însemnătatea fundamentală a acestei legi, care consacră și onorează o simbolistică națională fundamentală pentru națiunea română. Onorarea jertfei armatei române, prin arborarea la 4 iunie a drapelului național și depunerea de coroane de flori la cimitirele sau monumentele dedicate soldaților din Primul Razboi Mondial, de pe toată întinderea țării, reprezintă un interes social și național general, extrem de clar.

Onorarea istoriei neamului și transmiterea unui mesaj evident pentru tinerele generații reprezintă un alt interes social general avut în vedere de Parlament atunci când a dezbătut și adoptat legea criticată.
Urmând logica sesizării transmise Curții Constituționale pentru a exercita un control anterior de constituționalitate asupra Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, ar trebui supuse aceluiași control, un număr semnificativ de legi adoptate de Parlamentul României, promulgate de Președinte, inclusiv de Președintele în funcție si intrate in vigoare, care statuează anumite zile ca fiind zile ale limbii materne ale unor minorități naționale în România.

Un exemplu la care ne-am referit deja este Legea nr.279/2015 pentru desemnarea zilei de 13 noiembrie ca Zi de sărbătoare a limbii maghiare. Prin Legea nr.130/2014, la 28 septembrie se sărbătorește Ziua limbii cehe, Legea nr.256/2010 instituie ziua de 13 decembrie ca Zi a limbii tătare, iar ziua de 8 decembrie este instituită prin Legea nr.214/2018, ca Zi a limbii macedonene.
Iată, așadar, câteva exemple de acte normative adoptate de Parlament care au, în aprecierea eronată a Președintelui României, un caracter enunțiativ, deși reglementează raporturi și interese sociale generale sau specifice unor categorii mai restrânse de cetățeni, așa cum este cazul minorităților naționale. Aceste reglementari cu caracter aparent enunțiativ, declarativ au fost realizate nu prin acte administrative sau sub forma unor declarații politice ale Parlamentului, ci prin legi adoptate de Parlament si promulgate de Președinte.

Parlamentul României a adoptat alte numeroase legi prin care și-a exprimat voința de marcare și sărbătorire fie a unor tradiții, fie a unor profesii sau personalități ale culturii naționale (Legea nr.66/2019 privind instituirea zilei de 11 martie ca Ziua națională a Meseriilor ; Legea nr.23/2017 privind instituirea zilei de 25 martie ca Ziua națională a pădurilor; Legea nr. 350/2018 privind instituirea zilei de 14 septembrie – Ziua națională a constructorului; Legea nr.305/2015 privind declararea zilei de 19 februarie ”Ziua Brâncuși”; Legea nr. 238/2010 privind declararea zilei de 15 ianuarie ca Ziua Culturii Naționale; Legea nr.79/2019 privind instituirea Zilei naționale a gastronomiei si a vinului românesc).

O altă critică de neconstituționalitate adusă legii, asupra căreia Curtea Constituțională urmează să se pronunțe, se referă la așa zisul ”obiect ambiguu al legii”, datorită căruia nu se pot determina care sunt relațiile sociale reglementate. Și mai grav, Președintele consideră că ”scopul reglementării, imprecis determinat, riscă să rămână neatins, întrucât organizarea respectivelor manifestări poate fi de natură să dea naștere unor evenimente contrare celor urmărite de legiuitor”. Este evident pentru oricine că aceste aprecieri sunt observații de oportunitate și nu critici de neconstituționalitate.

Este total nejustificată din punct de vedere juridic critica de neconstituționalitate adusă de Președintele României, dispozițiilor art.3 alin.(1) din lege, potrivit cărora obligația legală ce revine Guvernului și autorităților administrației publice centrale și locale de a arbora drapelul național în ziua de 4 iunie, contravine prevederilor art.3 al Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice.

Argumentul pe care se bazează critica de neconstituționalitate adusă prevederilor art.3 alin.(1) din lege, este art.3 din Legea nr.75/1994, care enumeră limitativ cazurile în care se poate arbora temporar drapelul național, între acestea nefigurând și obligația impusă de Parlament autorităților și instituțiilor publice la care se face referire în art.3 alin.(1) din legea aflată sub controlul jurisdicțional al Curții Constituționale. Critica este nefondată.

Legea nr.75/1994 prevede în art.3 că drapelul național se arborează, între altele, ”cu ocazia festivităților și ceremoniilor oficiale cu caracter local, național și internațional, în locurile unde acestea se desfășoară”, ipoteză în care se încadrează și obligația legală prevăzută în art.3 alin.(1) din legea a cărei constituționalitate este contestată.

Menționăm în acest sens o serie de precedente legislative pe această linie, precum Legea nr. 230 din 9 decembrie 1998 pentru proclamarea „Zilei solidarității naționale împotriva dictaturii”, dar și Legea nr. 36 din 27 martie 2017 pentru declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare națională, care statuează în articolul unic la alineatul 2 al primului act normativ și respectiv la articolul 2 al celei de-a doua legi menționate măsurile necesare pentru arborarea drapelului României.

În fine, este nefundamentată și critica potrivit căreia ”prin legea dedusă controlului de constituționalitate, prevederile legii nr.41/1994 referitoare la obiectul de activitate al celor două servicii publice (Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune) sunt modificate implicit, ceea ce ar atrage după sine, caracterul organic al legii, or aceasta a fost votată ca lege ordinară.

Critica formulată de Președintele României este infirmată chiar de Curtea Constituțională care a decis că ”o normă de natura legii ordinare nu devine o normă de natura legii organice doar pentru faptul că este cuprinsă într-o asemenea lege, caracterizarea sa ca fiind ordinară sau organică rezultând din obiectul reglementării” (Decizia nr.785/2014, para. 28 și 29).

Decizia Curții Constituționale menționată face referire la domeniu legii organice al legii supuse controlului (declarată organică în ansamblu, dar care are incluse și dispoziții de natură juridică ordinară), statuând faptul că anumite dispoziții din reglementarea legislativă, care sunt ordinare, pot fi modificat separat prin lege ordinară, ceea ce este cazul în speța supusă prezentului control de constituționalitate.

Menționăm o serie de precedente privind stabilirea prin lege ordinară a unor dispoziții privind obligația sau posibilitatea transmiterii de emisiuni ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune cu privire la evenimentele organizate în Zilele consacrate de o serie de legi, promulgate de Președinte: Legea care instituie Ziua Culturii Naționale – art. 3; Lege pentru instituirea Zilei limbii maghiare art. 2 alin. 3 (legile prevăd că au fost adoptate în baza art. 75 și 76 alin. 2 Constituție – lege ordinară), la fel Legea pentru instituirea Zilei limbii macedonene art. 2 alin. 3 etc.

Voi expune în încheiere, câteva argumente de ordin istoric, juridic și politic, care scot în evidență semnificațiile Tratatului de la Trianon.

La 4 iunie 2020 România marchează Centenarul de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon. Este o pagina esențială a istoriei națiunii române, care a îmbrăcat forma unui tratat de pace încheiat de 16 Puteri Aliate si Asociate, între care și România, cu Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prin conținutul acestui tratat de pace, Marile Puteri recunoșteau Unirea Transilvaniei (și a părții răsăritene a Banatului) cu Romania, respectiv voința românilor exprimată la 1 Decembrie 1918 si respectiv Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia.

Tratatul de la Trianon a consacrat realizarea dreptului la autodeterminare al națiunilor din Dualitatea Austro-Ungara, potrivit principiului consacrat internațional de Președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. A fost cazul românilor majoritari din Transilvania, dar și al altor națiuni, precum cehii și slovacii, sârbii, croații si slovenii, ceea ce a permis apariția si recunoașterea unor state noi, independente, inclusiv a statului ungar.

Pentru România, Tratatul de pace menționat a însemnat in primul rand recunoașterea politică si juridică internațională a Unirii Transilvaniei cu Patria Mama, dar si confirmarea legitimității drepturilor politice si civile ale românilor, care constituiau populația majoritară în acest teritoriu, drepturi de care românii nu au beneficiat anterior în Imperiul Austro-Ungar.”
Ziua de 4 iunie 1920 a devenit posibilă pentru națiunea romana în primul rând datorita eroismului excepțional si jertfei armatei române pe câmpul de bătălie din Primul Război Mondial.

Arhivele militare indica aproximativ 850 000 de soldați români căzuți în Primul război Mondial, a căror jertfa a permis armatei române să figureze între Puterile Invingătoare si a deschis calea recunoașterii internaționale, ca armata a unei Puteri Invingătoare, nu învinse in război, pentru recunoașterea internațională politică si juridică a unirii Transilvaniei cu Romania la 4 iunie 1920.

Anual sunt adoptate zeci de acte normative secrete cărora nu li se publică nici măcar titlul. Cum este condusă ţara cu LEGISLAŢIA SECRETĂ, fără ca PUBLICUL să ştie ceva. VIDEO

 

 

 

 Metodologia funestă prin care groparii economiei naţionale au îngenuncheat un întreg popor.

Nimeni nu poate spune ce conţin cele aproape 500 de HOTĂRÂRI de GUVERN cu PUTERE de LEGE care au fost SECRETIZATE.

 

 

Foarte puţină lume ştie şi chiar şi mai puţină inţelege, ce conţin cele aproximativ 500 de Hotărâri de Guvern cu putere de lege, care au fost secretizate în cele aproape trei decenii care s-au scurs  din decembrie 1989.

Anual apar zeci de HG-uri secrete, pentru care nu se publică nici macar titlurile, iar ce este cu adevarat bizar este faptul ca mulţi dintre înalţii demnitari ai statului nu au habar de prevederile acestor acte normative cu statut special, care nu apar în Monitorul Oficial. 

Procedural, declasificarea se relizează printr-un act normativ de același nivel, altfel spus, tot printr-o Hotărâre de Guvern care să anuleze clasificarea celei pe care o vizează, numai ca nimeni până acum nu a dorit sau nu a fost curios sa afle ce conţin aceste hotărâri de guvern secrete.

Deşi legislaţia europeană prevede ca acestea pot fi făcute publice după o perioada cuprinsă între 20 şi 50 de ani, la noi ele riscă să moară secrete.

 Nu există într-un an calendaristic o limitare numerică  a actelor normative clasificate adoptate în ședințele Guvernului. 

 Hotărârile clasificate pot fi inițiate, în conformitate cu Constituția, de către instituțiile/autoritățile care au atribuţiuni în activitatea de protecție a informațiilor clasificate, adică serviciile secrete, Ministerul de Interne și Ministerul Apărării.

Procedura adoptării unui HG continuă cu votul. Cât despre votanți, doar miniștrii de specialitate (ai Apărării sau de Interne, în funcție de obiectul deciziei) și primul-ministru sunt la curent cu prevederile exacte ale inițiativei.

Restul miniștrilor văd doar cel mult un sumar, a explicat un fost ministru. După aprobarea HG-ului, acestuia i se dă un număr, dar nu este publicat în secțiunea publică a Monitorului Oficial.

Conținutul noii hotărâri „se transmite numai instituțiilor publice interesate, conform dispozițiilor”, au explicat pentru Evenimentul Zilei reprezentanţii  Biroului de Presă al Executivului.

Aşadar, în cazul tuturor  HG-urilor secrete emise “discreţionar”, numai destinatarul FIE EL ŞI FĂRĂ DREPT DE ADMINISTRARE A VREUNEI BAZE DE DATE CLASIFICATE știe conşinutul acestora.

In primul an, după prăbuşirea regimului comunist, în 1990, guvernarea s-a facut exclusiv cu HG-uri clasificate. 

 

Totuşi, de ce ar trebui iniţiat de urgenţă un proces de declasificare a celor cateva sute de HG-uri, care nu au fost publicate niciodata şi despre a căror continut nu au ştiut decât cateva persoane din ierarhia guvernamentală?  

Răspunsul este că  doar astfel poate fi destructurat STATUL PARALEL din ţara noastră, această ocultă  cu ramificatii transfrontaliere care a jefuit economia nationala cu peste 400 de MILIARDE de euro.

Peste 30 % dintre deciziile primului Cabinet Petre Roman au rămas secrete până în acest moment. Conform datelor publicate pe site-ul Camerei Deputaților doar 888 sunt publice, în timp ce  restul de 479 au fost „ascunse”.

Iată sinistra statistica ce poate explica cum a fost îngropat destinul României şi cine sunt adevaraţii gropari ai viitorului nostru.

 

 

1. Petre Roman (premier 1990-1991): Chiar din prima decizie a Guvernului României de după Revoluție este o H.G. care nu a fost publicată nici astazi. Numărul HG-urilor clasificate, în perioada 1990-1992 a fost de 604; in 1990=479 H.G. secrete; in 1991=95 H.G. secrete; in 1992=30H.G.secrete. 

2. Pe timpul Guv. Nicolae Văcăroiu (premier 1992-1996): În timpul lui Nicolae Văcăroiu s-au aprobat 70 de legi secrete si 434 de H.G.-uri clasificate. In perioada 1992-1996 au fost băgate la ”secret” un nr. de 434 H.G.-uri din care in 1993=29, in 1994=69,in 1995=78, in 1996=75, in 1997=39, in 1998=70, in 1999=74) 

3. Pe timpul Guv. Adrian Năstase (premier 2000-2004): pentru aceasta perioada au fost elaborate 97 de legi secrete și 412 H.G.-uri secrete (in 2000=66, in 2001=39, in 2002=56, in 2003=97,in 2004=88,in 2005=39, in 2006=27)

4. Pe timpul Guv. Victor Ponta (premier 2012-2015): până-n august a.c. au fost emise 340 H.G.-uri secrete din care: in 2007=13, in 2008=32, in 2009=43, in 2010=117, in 2011=25, in 2012=17, in 2013=32, in 2014=23,in 2015=38).

 

 

Desecretizarea unor Hotărâri de Guvern este o procedură destul de rară şi greoaie.

„Evenimentul zilei” a reușit să afle care a fost conținutul unor acte normative care au fost inițial secretizate:

HG 947 din 2006, care conținea contractul de consultanță pentru privatizarea Romtelecom. A fost desecretizată câteva luni mai târziu.

HG 410 din 2011, care cuprindea măsuri în vederea asigurării de servicii necesare Ministerului Apărării Naționale. A fost desecretizată în 2013.

 

Hotărârile secrete emise dupa 1989 care au schimbat ţara noastră dintr-o ţară fără datorii externe, într-una cu cele mai neperformante economii din UE,  au distrus prin privatizari DIRIJATE cele mai importante obiective ale economiei nationale. Asa s-a instrainat avuţia naţională , AŞA AU APARUT  BURGHEZIA COMUNISTĂ postdecembristă si capitalismul salbatic de cumetrie. 

 

Concluzia poate fi numai una : este imperios necesar sa fie depolitizat actul administrativ şi mai ales să fie desecretizate acele HG-uri prin care s-a facut transferul oneros al activelor statului în conturile unor interlopi politici!

 

 

 

 

 

Surse:

http://evz.ro/legislatia-secreta-dupa-care-este-condusa-romania.html

https://arhivelesecuritatii.blogspot.ro/2017/09/cum-fost-praduita-romania-prin-hotarari.html

http://sibiu.justitiarul.ro/asa-zisa-democratie-firava-si-sufocata-de-legi-secrete/

 

QUO VADIS UNGARIA ?

Nu cu multă vreme în urmă,Ungaria  era unul din copiii minune ai Uniunii Europene.

Acum Ungaria a devenit copilul-problemă şi coşmarul libertăţii de exprimare. Criza economică a lovit în Ungaria mai mult decât în orice altă ţară europeană: a aruncat populaţia în braţele extremismului.

Parlamentul maghiar este dominat de popularii FIDESZ şi de extremiştii de la JOBIK, iar premierul Viktor Orban a dovedit în ultimele săptămâni că voinţa sa este lege în Ungaria.

În aprilie 2009 partidul de centru-dreapta Fidesz a câştigat două treimi din numărul deputaţilor maghiari.

Naţionaliştii extremişti de la Jobbik au luat la fel de multe voturi ca şi socialiştii alungaţi de la guvernare, în vreme ce partidul liberal alcătuit din foştii disidenţi a dispărut de pe scena politică maghiară.

Victoria zdrobitoare din alegeri i-a permis lui Viktor Orban să modifice legislaţia astfel încât la Budapesta Curtea de Conturi, Procuratura Generală şi Curtea Constituţională depind în prezent de bunăvoinţa Fidesz, respectiv a lui Viktor Orban.

Actualul guvern maghiar a înlocuit şi fostul preşedinte al ţării, deoarece acesta lăsa de multe ori impresia că gândeşte singur.

În locul lui a fost numit un fost campion olimpic la scrimă, gata să semneze orice i se pune în faţă de către Viktor Orban.

Cu câteva săptămâni în urmă guvernul maghiar a lansat o serie de propuneri pentru a reduce puterile Curţii Constituţionale.

Viktor Orban mai controlează şi consiliul de politică monetară al băncii centrale maghiare, a naţionalizat fondurile de pensii private.

Ultima lovitură care a pus pe jar toată presa europeană a fost noua lege a mass-media, adoptată marţi de Parlamentul de la Budapesta.

Conform acestei legi, agenţia naţională de presă MTI va deveni producătorul programelor de ştiri ale radioului şi televiziunii publice maghiare.

Durata acestor programe nu va fi redusă, însă MTI va deveni un portal de ştiri unic ce va furniza informaţii şi imagini pentru posturile publice de radio şi televiziune. Practic va exista un control guvernamental asupra conţinutului din presă.

Dar coşmarul nu se termină aici: la Budapesta se înfiinţează un Consiliu al Presei (aflat şi el sub controlul premierului Orban!), consiliu care va putea amenda orice mijloc media indiferent că este vorba de presă scrisă, radio, televiziune sau internet.

Ce se petrece în Ungaria constituie un coşmar pentru întreaga Uniune Europeană.

Extremismul de dreapta a atins cote inimaginabile: există aici zeci de cazuri de ţigani împuşcaţi de autori necunoscuţi.

Poliţia maghiară nu s-a grăbit să le rezolve, iar experţii FBI veniţi să acorde sprijin şi-au exprimat părerea că nu se prea doreşte rezolvarea acestor cazuri. Nu este de mirare că în presa germană au apărut avertismente cu privire la apariţia unui „stat condus de un Fuhrer”.

Pas cu pas, Ungaria calcă în picioare toate criteriile de la Copenhaga – obligatorii pentru orice stat membru al Uniunii Europene: statul de drept, drepturile omului şi economia de piaţă.

Cel mai probabil, Ungaria se va confrunta cu un boicot general, cum a fost cazul Austriei, atunci când au ajuns la guvernare extremiştii lui Jorg Heider.

Însă până când se va produce mobilizarea Uniunii va mai trece ceva timp. Iar Ungaria va deţine de la începutul anului 2011 preşedinţia Uniunii Europene.

Probabil că pe acest fapt s-a bazat şi premierul Viktor Orban atunci când a decis să aplice din goana calului toate aceste măsuri controversate – că nu se va înghesui nimeni să facă de râs Uniunea boicotând tocmai preşedinţia ei.

Doar că preşedinţia durează şase luni, iar după aceea orice se poate întâmpla.

 

• Un articol de: George Damian
• Sursa:Timpul md.