Comunismul și Legea Mârzescu
La inceputul secolului XX, Partidul Socialist din România începea sa se radicalizeze, trecând de la o mișcare democrată, care milita pentru o societate a respectării drepturilor omului, dreptul la vot universal, reformarea agriculturii, drepturile femeii etc., de la un socialism romantic inspirat de socialismul francez si alte tari europene, spre un socialism revolutionar, inspirat de ideile extremisnului de stânga rusesc.
Socialistii care nu erau de acord cu sistemul bolșevic, s-au retras din acest partid, cea mai mare parte din ei fiind intelectuali care făurisera partidul. Ei s-au inscris in Partidul Liberal, alcătuind aripa stângă a acestui partid.
Acesti socialisti se gandeau la materializarea ideii fundamentale socialiste, dar in cadrul societatii de atunci, prin colaborare cu partidele burgheze, așa cum se întâmplaa in alte tari.
Prima manifestare a muncitorilor reorganizati a fost la noi o intrunire publica de protest contra unei manifestatii publice a revolutionarilor din Petersburg.
Dar pe de alta parte se preaslavea in publicația Romania muncitoare, miscarea revolutionara din Rusia si se dădeau stiri camuflate, menite să-i facă pe cititorii ziarului sa creada ca revolutia socialista e pe cale sa se infaptuiasca in Rusia, ca lumina va veni, cum e normal astronomiceste, dar si politiceste, de la rasarit.
Revolutia ruseasca din 1905 a fost însă zdrobita, iar cuirasatul răsculat Potemkin cu matelotii sai revolutionari si cu seful lor Matușenko, presedintele primei republici socialiste, a fugit la Constanta.
Dupa cum scria cunoscutul gazetar de stanga, Ioan Nădejde, acestora li s-a facut o primire entuziastă în țara noastră, cu toate că erau niște marginiti la minte și totodata instumentele cele mai docile ale lui Lenin.
Guvernul conservator de atunci, ajutat de socialisti, i-a primit pe potemkinisti si i-a distribuit ca mecanici pe la mosii, lăsându-le toata libertatea de a propaga ideile revolutionare bolșevice si de a rămâne in stransa legatura cu fruntașii bolșevici ruși Rakovski, Petru Alexandrov si mai apoi cu Troțki, care isi stabilise centrul revolutionar la Ploiesti.
Acel comitet, cu ajutorul lui Gherea, a putut lucra nestingherit la organizarea răscoalei din 1907 efectiv dupa modelul revolutiilor țăranești din Rusia.
La sate răspândeau broșuri și manifeste revolutionare, fara ca cineva sa se nelinștească. Mâna agentilor bolsevici era vizibilă în toate acțiunile acestei miscari.
În timpul răscoalelor țărănești din țara noastră, bolșevicii au avut o puternică susținere si partizani mai fanatici în satele bulgaresti. Bolșevicii urmareau sa rastoarne regimului ”burghez” din România si, de la focul aprins aici, nadajduiau sa propage un nou incendiu revolutionar in Rusia.
Dupa Revolutia din 1917 din Rusia, Partidul Socialist din România devenea un partid complet subordonat Moscovei . Din luna mai 1921, acesta își va schimba numele in Partidul Comunist.
În 8-12 mai 1921, a avut loc la Bucureşti, Congresul general al Partidului Socialist din România (Congresul I al P.C.R.), care a votat transformarea acestuia în Partidul Comunist din România (iniţial numit Partidul Socialist-Comunist), pe baze marxiste, care se autointitula „detaşament de avangardă al clasei muncitoare”, şi afilierea acestuia la Internaţionala III-a.
Aparitia Partidului Socialist-Comunist, redenumit curand Partidul Comunist din România (PCdR), a fost rezultatul scindarii Partidului Socialist in timpul Congresului de la Bucuresti din mai 1921.
Totusi, istoriografia comunistă a prezentat această scindare ca fiind primul congres al PCR.
Foto: Unul din marii oameni politici ai vremii care s-au opus proliferării comunismului a fost ministrul Justitiei, G.G.Mârzescu, care s-a ridicat categoric împotriva mișcarii comuniste la noi în țară, considerând că aceasta avea un caracter profund antinațional și urmărea dezmembrarea țării noastre cu mijloace subversive.
Partidul Comunist din România a fost încă de la începuturi o secție a Comiternului și nu a reprezentat nimic altceva decât un satelit sovietic, o celulă a Internaționalei a III-a care avea sediul la Moscova.
Întreaga sa politică era orchestrată de la Kremlin, violând astfel grav integritatea teritorială și suveranitatea României, pentru care s-a vărsat atâta sânge în Primul Război Mondial.
În toată perioada interbelică, Basarabia făcea parte din România Mare iar URSS nu a recunoscut niciodată unirea ei cu patria mamă.
Comuniștii români au militat în permanență în favoarea interesului sovietic și nu au fost deloc străini nici de răscoala de la Tatar-Bunar organizată și susținută de URSS, al cărei scop a fost reanexarea Basarabiei.
Faptul că sprijineau ruperea Basarabiei de România nu putea trezi decât adversitate într-o perioadă în care țara se lupta pentru combaterea revizionismului .
Faptul că Partidul Comunist din România reprezenta o organizație cu profil antiromânesc o mărturisesc grăitor cifrele.
În 1933, în plină ilegalitate, partidul avea ca membri: 440 de maghiari, 375 de români, 300 de evrei, 140 de bulgari, 100 de ruși, 70 de așa intutulați ”moldoveni”, 70 de ucrainieni și 170 de alte origini. Nimic mai concludent.
Poate, doar liderii care s-au perindat la conducerea Partidului Comunist. Cu excepția primului lider comunist, Gheorghe Cristescu, până în 1944, niciun alt lider nu a fost român. Elek Koblos și Ștefan Foriș maghiari, Vitali Holostenko ucrainean, Alexander Ștefanski polonez, Boris Ștefanov bulgar.
Activitatea Partidului Comunist din România a fost interzisă printr-o ordonanţă a Comandamentului Corpului II armată, ulterior interdicţia fiind întărită în iulie, tot printr-o ordonanţă militară, şi, ulterior, prin Legea din decembrie – aşa-numita „Lege Mârzescu”.
În anul 1924, Gheorghe Gh. Mârzescu, în calitate de ministru al justiției, a elaborat Legea persoanelor juridice, adoptată la 6 februarie 1924, prin care s-a autorizat, de facto, desființarea partidelor și organizațiilor extremiste.
Această lege califica activitatea comuniştilor ca infracţiuni de drept comun şi delicte politice, îndreptate spre subminarea statului român.
Prin aceasta, autorităţile legal constituite nu mai înţelegeau să stea cu mâinile în sân.
Prin urmare, P.C.d.R. a fost interzis să mai funcţioneze/să-şi desfăşoare activitatea. Comuniştii sunt arestaţi pe capete.
În baza Legii Mârzescu, Partidul Comunist Român a fost trecut în afara legii la data de 6 aprilie 1924.
De asemenea, a fost inițiatorul Legii privind dobândirea și pierderea naționalității române (24 februarie 1924), precum și a Legii pentru reprimarea unor infracțiuni contra liniștii publice (18 decembrie 1924), care pedepsea pe toți acei care, singuri sau în tovărășie cu alții, pregăteau sau executau crime contra persoanelor sau proprietății.
Au existat o mulțime de cazuri de emitere a unor decrete de stat prin care unor cetățeni care au acționat împotriva intereselor României, li s-a retras cetățenia română.
Spre exemplu, la data de 20 aprilie 1943, în Monitorul Oficial al Romaniei, erau publicate doua decizii de retragere a “nationalitatii” române pentru doi astfel de tradători ai intereselor romanesti in Basarabia.
La 20 aprilie 1943, in Monitorul Oficial al Romaniei, erau publicate doua decizii de retragere a nationalitatii romane pentru doi astfel de tradatori ai interselor romanesti in Basarabia.
Fostul primar al municipiului Iași în perioada 1914-1916, omul politic și juristul român George G. Mârzescu, s-a stins din viață la 12 mai 1926 la Sanatoriul „Elisabeta” din orașul Iași fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași alături de tatăl său.
https://ro.scribd.com/document/ Legea-Marzescu
https://www.crisana.ro
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 