Gândul zilei
“Cand primise titlul de împarat el [Galerius], a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic.
Caci aproape toti însotitorii din suita sa erau din neamul acelora… Avand în jurul lui astfel de însotitori si aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul.”
(Lactantiu, De mortibus persecutorum)
Lactanțiu, după numele roman complet Lucius Caecilius Firmianus (cca.240 – c.320), a fost un scriitor crestin de limbă latină, supranumit datorita elegantei prozei sale, „un Cicero crestin”.
A avut un important succes public ca profesor de retorică, înainte de a deveni crestin, ceea ce a făcut ca împăratul roman Diocletian să-l numească profesor titular la scoala de filosofie din Nicomidia .
Aici se converteste la crestinism, probabil către anul 300. Odată cu izbucnirea persecutiei lui Diocletian (303) si publicarea primului Edict împotriva creștinilor (24 februarie 303), este obligat să demisioneze.
După sfântul Ieronim, a trăit un timp în mizerie, câstigându-si cu greu pâinea prin scris, până ce a fost remarcat de împăratul Constantin cel Mare, care îl ia sub protectia sa, și îl face tutore al fiului său, Crispus.
După spusele lui Lactanțiu, împăratul Galerius (Gaius Galerius Valerius Maximianus) și-a afirmat originea dacică si s-a declarat dusman al numelui de Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac, spre oroarea patricienilor si senatorilor.
El și-a exprimat atitudinea anti-romană, imediat ce a avut functia de împărat, tratând cetătenii romani cu cruzime, asa cum cuceritorii îi tratează pe cuceriti, totul în numele aceluiasi tratament pe care imparatul Traian l-a aplicat cu două secole înainte poporului sau dac.
Galerius s-a născut în apropiere de Zaicear , pe Valea Timocului (astăzi în Serbia), într-o familie de țărani traci (daci).
A îmbrătisat cariera armelor, urcand pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăratilor Aurelian si Probus, ajungand la demnitatea de împărat roman în perioada 305 -311.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 