ÎN MASS MEDIA RUSĂ SE CERE FĂRĂ OCOLIȘURI ”ALIPIREA” TERITORIILOR Georgiei, Armeniei, Azerbaidjanului și chiar a Kazahstanului la RUSIA

Propaganda Kremlinului începe să vorbească tot mai tare despre utilizarea forței de către Rusia pentru a recrea URSS-ul.

În cadrul unei emisiuni de la Rossya 1, propagandistul Vladimir Soloviov, unul dintre participanții la acel talk-show a cerut „alipirea” teritoriilor Georgiei, Armeniei și Azerbaidjanului la Rusia.

În studioul lui Soloviov, a vorbit despre ocuparea Caucazului de Sud (Armenia, Azerbaidjan, Georgia) Semyon Bagdasarov, propagandist care a sprijinit activ ostilitățile, transmite Ziarul Național, reluat de https://timpul.md.

„Caucazul de Sud trebuie să fie returnat! Avem dreptul să facem asta! Investim o sumă uriașă de bani acolo de 200 de ani!”.

Pentru a crea premisele ocupației, propagandistul sugerează folosirea experienței URSS în aceste state.

El recomandă implicarea Iranului în proces, care se presupune că are propriile sale interese în această regiune.

Dacă aceste țări nu vor să accepte condițiile Moscovei, atunci vor fi „forțați să facă acest lucru”.

Ne amintim că propagandiștii Kremlinului au vorbit recent și despre o invazie a Kazahstanului.

Publicitate

R.MOLDOVA,UCRAINA, GEORGIA, AZERBAIDJANUL ȘI KAZAHSTANUL – ȚINTE ALE POFTELOR EXPANSIONISTE RUSEȘTI

O OPERAȚIUNE SPECIALĂ RUSEASCĂ LA EREVAN Foto: vіdkritі dzherela

În Armenia, pe clădirile din centrul capitalei Erevan au apărut afișe colorate cu simbolurile Kremlinului și litera „Z”, care anunță anexarea unor teritorii aparținând statelor suverane ale Ucrainei, Moldovei, Georgiei, Azerbaidjanului și Kazahstanului.

Publicația https://www.5.ua/ru relatează că pe

lângă lozinca imperialistă „Crimeea este Rusia!” anexată ca fapt împlinit, sunt menționate și orașele Donețk, Lugansk, Mariupol, Zaporojie, Herson, Tiraspol (Transnistria) și Tskhinvali (Osetia de Sud).

 Pe afișe sunt inscrise și sloganuri de genul: „Kazahstanul de Nord – va fi Rusia!”, „Artsakh – să fie Rusia!”.

Toate aceste teritorii sunt fie deja ocupate de Federația Rusă, fie sunt sub amenințarea ocupației și anexării iminente sub pretextul protejării minorităților etnice pretins oprimate acolo. 

Prima categorie include orașele și regiunile capturate temporar din Ucraina, precum și teritoriile ocupate deja din Moldova (Transnistria) și Georgia (Osetia de Sud); a doua categorie- Karabakhul, aparținând Azerbaidjanului și parțial populat de armeni, precum și Kazahstanul de Nord, unde în unele zone există un procent semnificativ de populație rusă. 

Mai mult, în toate aceste teritorii există trupe de ocupație ale Kremlinului (estul și sudul Ucrainei, Transnistria, Osetia de Sud) sau baze militare și contingente ale armatei Federației Ruse (Karabah, Kazahstanul de Nord).

Aceste teritorii mai au în comun și împrejurarea că pentru fiecare dintre ele, Kremlinul pregătește deja false referendumuri care să justifice anexarea lor la Rusia, sau să „sondeze terenul” pentru o astfel de „perspectivă”. 

Aleksei Arestovich, consilier al șefului Președinției Ucrainei, a avertizat pe 26 mai că pentru 11 septembrie se pregătește un „referendum” general privind restabilirea „mini-URSS” .

 În acest sens, el a menționat separat teritoriile ocupate din regiunile Herson și Zaporojie, precum și Osetia de Sud.

 Pe 14 iulie, unul dintre principalii arhitecți ai agresiunii împotriva Ucrainei, șeful Ministerului rus al Apărării, Serghei Șoigu, a declarat:

„Țara noastră va fi din nou mare și puternică. Va fi din nou Uniunea Sovietică și nimeni nu va pleca. ” 

După cum a relatat pe 26 iulie, „Canalul 5”, premierul moldovean Natalia Gavriliță a recunoscut că „nimeni nu este imun” în fața agresiunii lui Putin și că „ multe țări sunt îngrijorate ”.

Acum, o „operațiune specială” de propagandă desfășurată de slujitorii Kremlinului, la Erevan, în Armenia, a indicat clar ce state ar trebui să fie cele mai îngrijorate de anexarea iminentă prin ocupație militară și referendumuri false.

R.MOLDOVA

„Tiraspol este Rusia!” – apare scris pe afișe cu simboluri imperiale lipite în centrul capitalei Armeniei. După cum a declarat pentru Moscovskaia Gazeta.ru din 8 aprilie a.c., locotenent-colonelul Nikolai Lizunov, fost ofițer al sediului armatei a 14-a a Federației Ruse, care a participat la ocuparea Transnistriei, în prezent contingentul militar local al Federației Ruse în această regiune este de 1.700 de persoane. 

„Controlul asupra sudului Ucrainei este o altă cale de ieșire către „transnistria”, unde există și fapte de oprimare a populației de limbă rusă”, a declarat, pe 22 aprilie,  comandantul adjunct al Districtului Militar Central al Federației Ruse,Rustam Minnekaev.

La 1 mai, ediția britanică a prestigioase publicații britanice The Times a publicat informații provenite de la serviciile secrete ucrainene, care avertizau că Federația Rusă a elaborat deja un plan de invadare a Moldovei. Pe 10, această informație a fost confirmată de șeful Serviciului National de Informații al SUA, Avril Haynes.

Pe 7 iunie, Mihail Podolyak, consilierul șefului Oficiului Președintelui Ucrainei, a spus că Moldova ar trebui să se pregătească pentru o „invazie a trupelor ruse”. Iar pe 25, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, a remarcat: „Trebuie ținut cont de faptul că în Transnistria locuiesc aproximativ 220.000 de cetățeni ruși ”.

 Pe 28, ofițerul de presă al Forțelor Armate ale Ucrainei al Administrației Militare Regionale Nikolaev, Dmitri Pletenciuk, a amintit că autoritățile ruse „visează la un coridor terestru către Transnistria nerecunoscută cu ocuparea ulterioară a Moldovei ” .

Pe 14 iulie, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu , a admis pentru prima dată public posibilitatea ca „o astfel de tragedie să ni se întâmple” – precum ceea ce „face Rusia în Ucraina”. Iar pe 21, Vladimir Dzhabarov, prim-vicepreședintele Comitetului Consiliului Federației al Federației Ruse pentru Relații Externe, a avertizat autoritățile moldovenești despre probabilitatea „reluării vărsării de sânge”. 

El a mai amintit că „220.000 de cetăţeni ruşi locuiesc în Transnistria”. Câteva ore mai târziu, Vitaly Ignatiev, „ministrul de Externe” al enclavei pro-ruse din Transnistria, a subliniat acest lucru într-un interviu acordat agenției de presă de stat a Federației Ruse. El a adăugat că, potrivit rezultatelor referendumului din 2006, obiectivele autoproclamatei nerecunoscute „Republici Moldovenești Transnistria” sunt: ​​„independența”, urmată de aderarea liberă la Federația Rusă .”

Pe 25 iulie, premierul moldovean Natalia Gavriliță a recunoscut într-un interviu acordat The Wall Street Journal că autoritățile țării sunt îngrijorate de o posibilă invazie rusă.

Pe 29, președintele Maia Sandu a confirmat: „Noi suntem ingrijorati. Luăm în considerare cele mai pesimiste scenarii .”

În același timp, fostul senator al Federației Ruse Franz Klintsevici a declarat uneia dintre sursele mass-media de propagandă ale Kremlinului:

„Sunt necesare doar decizii ale parlamentului și ale președintelui Rusiei. Pridnestrovie ar putea deveni parte a țării în această toamnă”, adică planificarea sincronizată cu anexarea Donbassului, a regiunii Herson și a Zaporijiei în urma unor referendumuri false.

GEORGIA

Osetia de Sud, care face parte din Georgia, este controlată de aproximativ 4.000 de soldați ruși. În martie, unele dintre aceste unități au fost implicate în agresiunea împotriva Ucrainei. „Băieții noștri merg în Ucraina pentru a-i termina pe naziști”, a etalat atunci pe canalul său TG fostul „președinte” al Osetiei de Sud , Eduard Kokoity .

La 30 martie, Anatoli Bibilov, care ocupa atunci funcția de „președinte”, a declarat aderarea la Federația Rusă un „ scop strategic ”. În aceeași zi, președintele parlamentului din Osetia de Sud, Alan Tadtaev, a remarcat: „Avem toate motivele să ne alăturăm Federației Ruse, nu există obstacole legale în acest sens. Principalul lucru astăzi este să organizăm un referendum și să ne alăturăm Federației Ruse. Federație .”

„Este inacceptabil să vorbim despre vreun referendum pe fondul faptului că teritoriul Georgiei este ocupat”, a declarat viceprim-ministrul Afacerilor Externe al Georgiei, David Zalkaliani , la 31 martie. În condițiile ocupației, niciun referendum nu va avea niciun referendum. forță legală, mai ales în lumina faptului că sute de mii de cetățeni noștri au fost expulzați din casele lor…”.

Dar Moscova a susținut imediat această inițiativă. Încă din 31 martie, Viktor Vodolatsky, vicepreședintele Comitetului Dumei de Stat a Rusiei „pentru afacerile CSI, integrarea eurasiatică și relațiile cu compatrioții”, a declarat că un referendum în Osetia de Sud ar putea avea loc în mai-iunie. 

La 1 aprilie, secretarul de presă al dictatorului de la Kremlin, Dmitri Peskov, a adăugat că „vorbim despre exprimarea opiniei oamenilor din Osetia de Sud, îi tratăm cu respect”.

 Iar șeful Comitetului Dumei de Stat „pentru afacerile CSI, integrarea eurasiatică și relațiile cu compatrioții” Leonid Kalashnikov, a remarcat că Osetia de Sud „are dreptul de a organiza un referendum și acum este momentul potrivit pentru a efectua toate procedurile legale.„.

În același timp, această inițiativă a fost salutată cu căldură de „liderii” marionete ai Crimeei anexate și ai Donețkului ocupat de trupele ruse. La 8 aprilie, o delegație reprezentativă a senatorilor ruși și a liderilor republicilor din Caucazul de Nord a sosit la Tskhinvali în Osetia de sud. Ei au vorbit în sprijinul referendumului.

Cu toate acestea, Kremlinul și-a revizuit ulterior poziția. S-a decis amânarea referendumului pentru a folosi această problemă ca pârghie pentru a face presiuni asupra autorităților georgiene în ceea ce privește abordarea lor asupra agresiunii împotriva Ucrainei.

 Drept urmare, s-a anunțat că ideea referendumului a fost o inițiativă privată a lui Anatoli Bibilov, care și-a pierdut postul de „președinte” în mai. S-a remarcat chiar că nu a coordonat deloc această idee cu Moscova. 

„Decizia de a organiza un plebiscit a fost luată în Osetia de Sud fără a ține cont de opinia părții ruse, contrar acordurilor noastre, contrar spiritului și literei alianței noastre”, a declarat ambasadorul Rusiei la Tskhinvali Marat Kulakhmetov.. 

„Teoretic, acest lucru ar putea duce la alegeri anticipate și la o schimbare a politicii Georgiei care nu este în interesul Moscovei. Federația Rusă ține cont de acest lucru și, prin urmare, ia măsuri pentru a împiedica desfășurarea referendumului”, a declarat fostul ministru georgian pentru Reintegrareb a explicat Paata Zakareishvili ziarului din Moscova Izvestia. 

Astfel, Georgia a primit un mesaj clar: atâta timp cât se comportă „corect” în raport cu agresiunea lui Putin din Ucraina, proiectul referendumului din Osetia de Sud va rămâne în aşteptare. „De îndată ce va fi un semnal și se va înțelege că a venit momentul, cu siguranță vom organiza acest referendum ”, a anunțat noul „președinte” al acestei entități, Alan Gagloev pe 11 mai. 

Dar, în același timp, pe 28 mai, Putin a aprobat o procedură simplificată pentru acordarea cetățeniei ruse locuitorilor din Osetia de Sud, iar pe 15 iunie au avut loc la Moscova consultări între conducerea Osetiei de Sud și oficialii administrației prezidențiale a Federației Ruse cu privire la perspectivele viitoare pentru un referendum. În urma discuției,au fost desemnate „organismele abilitate să conducă consultările necesare cu partea rusă privind formele de integrare ulterioară a Republicii Osetia de Sud și a Federației Ruse”.

Și deși referendumul a fost amânat pe termen nelimitat, statutul real al Osetiei de Sud este evidențiat elocvent de afișe lipite în centrul Erevanului, care spun fără echivoc: „Tskhinvali este Rusia!”. 

AZERBAIDJAN 

Părți ale celei de-a 15-a brigăzi motorizate din Federația Rusă, în număr de 1960 de soldați, sunt desfășurate pe teritoriul Karabakhului în Azerbaidjan adaugându-se celor 5.000 de militari ruși staționați în Armenia vecină, care sunt dotați cu sisteme de rachete antiaeriene S-300 și avioane de luptă MiG-29.

În Karabakh, unitățile militare ale Federației Ruse ar fi prezente pentru a „proteja” minoritatea națională armeană, ai cărei lideri se prezintă drept conducerea nerecunoscutei „Republici Nagorno-Karabah Artsakh”. În octombrie 2020, într-o scrisoare deschisă adresată dictatorului de la Kremlin, „președintele” acestei pseudo-republici Arayik Harutyunyan a amintit cu nostalgie: „De mai bine de un secol (de la începutul secolului al XIX-lea până la sfârșitul celui de-al doilea deceniu al al XX-lea) Karabakh a făcut parte din imperiul rus. pentru Karabakh o lungă perioadă de pace, creație…”. 

Pe 22 februarie 2022, chiar a doua zi după ce Putin a semnat „decretul de recunoaștere” a capetelor de pod ruse din Donbass, Harutyunyan a scris pe pagina sa de Facebook: „În numele autorităților și al poporului Republicii Artsakh, salut decizia președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, de a recunoaște independența Republicilor Populare Donețk și Lugansk… Felicităm oamenii din Donbass despre acest eveniment istoric.”

Pe fundalul agresiunii lui Putin împotriva Ucrainei, personalități din Artsakh, politicieni și activiști publici din Armenia vecină au început să pledeze din ce în ce mai mult pentru consolidarea contingentului militar rus în Karabakh, necesitatea șederii acestuia pe o perioadă nedeterminată aici, precum și pentru organizarea unui referendum privind aderarea la Federația Rusă. 

Pe 18 martie, fostul șef al delegației Adunării Naționale a Armeniei la Adunarea Parlamentară a OSCE, Artashes Geghamyan, a declarat pentru site-ul de știri Oragir.news : „Ar trebui organizat un referendum la Artsakh pe una dintre problemele de pe ordinea de zi, care preocupările de aderare cu Rusia, ca în Crimeea în urmă cu opt ani”.

Pe 25 martie, Consiliul de Securitate din Artsakh a aprobat un apel adresat dictatorului de la Kremlin cu o solicitare de „revizuire a numărului actual de soldați ruși de menținere a păcii și a numărului de facilități care îi deservesc și, în consecință, de a crește numărul personalului militar și al echipamentului militar ” în Azerbaidjan. Karabakh.

Pe 31 martie, fostul șef al regiunii Askeran din Karabakh, Sasun Barseghian, a cerut autorităților din „Artsakh” să „organizeze cât mai curând un referendum național pe tema aderării Artsakh-ului la Federația Rusă”. Pe 6 aprilie, ediția armeană a revistei Grapark a citat o sursă informată din Stepanakert („capitala” enclavei armene din Karabakh): „Dacă Armenia se va spăla pe mâini în Artsakh și va recunoaște integritatea teritorială a Azerbaidjanului, nu vom avea de ales decât să se alăture Rusiei.De aceea, să începem strângerea de semnături. Pe 8 aprilie, în cadrul unui miting de susținere a agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei, desfășurat în Parcul Victoriei din Erevan, fostul actor. despre. Directorul Serviciului Național de Securitate al Armeniei, Mikael Hambardzumyan, a spus: „pentru a ridica problema aderării Rusiei”.

Pe 12 aprilie, „președintele” Harutyunyan a spus că „Artsakh” „ar putea avea un fel de relație cu Rusia în formatul unei verticale directe”. 

În acest sens, el a menționat că prezența militară a Federației Ruse în Karabakh „ar trebui să fie garantată și pe termen nedeterminat, cu o creștere corespunzătoare a personalului militar și a echipamentului militar ”.

Pe 14 aprilie, fostul prim-ministru al Armeniei Hrant Baggratyan a declarat pentru News.am: ​​„ Artsakh( Karabah) vrea să devină parte a Rusiei”. El a considerat pozitiv faptul că „Artsakh și Rusia au relații verticale”. A doua zi, colonelul de rezervă Hayk Nahapetyan a subliniat în emisiunea canalului Armenian Live News că singura modalitate prin care „Artsakh” își asigură securitatea este să devină parte a Rusiei. 

Una dintre modalitățile de atingere a acestui obiectiv, este achiziția masivă de pașapoarte rusești de către populația armeană din Karabakh – conform schemei derulate în anexarea Crimeei, ocuparea Donbassului, Transnistriei și Osetiei de Sud. Nahapetyan a explicat sincer că armenii din Karabah ar trebui să se adreseze la ambasada Rusiei în Armenia pentru acordarea cetățeniei ruse, adică să beneficieze de dubla cetățenie a Rusiei și Armeniei. 

 În acest caz, e nu numai moral, ci și Dreptul legal al Rusiei de a interveni în acest proces”.

Pe 10 mai, fostul șef al delegației Adunării Naționale a Armeniei la Adunarea Parlamentară a OSCE, Artashes Geghamyan, a declarat în emisiunea canalului de YouTube Hayeli AM: „Republica Artsakh Karabahul) trebuie să se adreseze oficial autorităților ruse,pentru a deveni parte a Federației Ruse. Așa cum sa întâmplat în 2014 în Crimeea” .

În același timp, fruntași politici armeni din „Artsakh” (Karabah) au continuat să participe la sprijinul propagandistic al agresiunii lui Putin împotriva Ucrainei. Pe 24 mai, „ministrul de externe” al enclavei armene din Karabakh, David Babayan, împreună cu „ministrul de externe” al enclavei pro-ruse din Osetia de Sud, Dmitri Medoev, și-au exprimat speranța „pentru victoria rapidă a Luganskului și Republicile Populare Donețk în lupta lor de separare de Ucraina și stabilirea păcii mult așteptate în Donbass”.

Pe 3 iunie, „ministrul de stat al Republicii Nagorno-Karabah” Artak Beglaryan a declarat agenției de presă a Federației Ruse că armata rusă „ ar trebui să rămână în Nagorno-Karabah pe termen nelimitat ”.

Pe 30, „președintele” Harutyunyan a repetat pe ArtsakhPress despre necesitatea „ desfășurării forțelor ruse de menținere a păcii pe o perioadă nedeterminată ” și „o creștere semnificativă a numărului de personal”. 

„A face parte din Rusia astăzi este dorința sinceră a oamenilor din Artsakh”, a declarat Grigory Gabrielyants , „Consilier de stat al Republicii Artsakh”, în numărul din iunie al ziarului internațional armean Noah’s Ark .

În acest context, devine evident că reprezentanții minorității naționale armene din Karabakh joacă în mod activ rolul „coloanei a cincea” a Kremlinului din Caucazul de Sud. De aici sloganul „Artsakh – să fie Rusia!”, distribuit în centrul Erevanului împreună cu „recunoașterea” anexării Crimeei, care, după cum reiese din citatele de mai sus, servește drept model marionetelor armenești ale lui Putin.

KAZAHSTAN

Înapoi pe 6 ianuarie 2009, pe paginile The New York Times, foști diplomați din UE și SUA, ținând cont de experiența invadării Georgiei de către Rusia cu cinci luni în urmă, au desemnat Crimeea și Kazahstanul drept „puncte potențiale de aprindere”. 

La 24 februarie 2014, concomitent cu începerea anexării Crimeei, vicepreședintele de atunci al Dumei de Stat a Federației Ruse, Vladimir Jirinovsky, a susținut despre Kazahstan că ar trebui inclus în „Districtul Federal din Asia Centrală” și a susținut că „ Orașul principal este Verny. Astăzi are un alt nume – Alma-Ata.”

La 11 martie a aceluiași an, revista americană The New Republic nota: „A existat o anexare reală a Crimeei… Estul Ucrainei și nordul Kazahstanului, cu procentul lor mare de ruși, vor fi următoarele la rând?”

La 9 aprilie 2014, publicația online Khakass Chance l-a citat pe Vladimir Shtygashev, șeful fracțiunii Rusia Unită și președintele Consiliului Suprem al Republicii Khakassia (RF), spunând: „Oblastul Kazahstanului de Est sau Rudny Altai – Rudny Altai a făcut dintotdeauna parte din Rusia … În total, noi am transferat cinci regiuni în Kazahstan”. 

El a adăugat: „Poporul vor avea dorința de a restaura țara… Dorința oamenilor pentru unificare rămâne. Și acesta este un fapt. Acum a fost realizat un sondaj de opinie publică în Kazahstan : 80% din oameni sunt pentru unificare.” 

Chiar a doua zi, Putin a anunțat că decizia de a anexa Crimeea a fost luată în urma unui sondaj sociologic, potrivit căruia 80% din populația peninsulei ar fi fost în favoarea aderării.

Pe 29 august 2014, dictatorul de la Kremlin a declarat că „nu a existat niciodată un stat” pe teritoriul Kazahstanului modern. Și în aceeași zi, într-un interviu acordat postului de radio Echo of Moscow, politicianul Jirinovski sublinia: „Kazahstanul este membru al Uniunii Vamale, dar acolo sunt cultivate și sentimente rusofobe”, după care a adăugat: „Vom aștepta. Acum să ne ocupăm de Ucraina”.

În 2016, într-un interviu pentru Exclusive.kz, sociologul kazah Serik Dzhaksilykov a remarcat că anexarea Crimeei a contribuit la creșterea tensiunii interetnice în regiunile de nord și nord-est ale țării sale, unde o parte semnificativă a populației este rusă. 

„Poate fi considerată o greșeală politică să numim diasporă pe compatrioții ruși din Kazahstan, pentru că acestea sunt pământurile noastre care sunt înstrăinate temporar. Granițele nu sunt eterne. Și ne vom întoarce la granițele statului rus, a declarat politicianul Pavel Șperov, menționând în acest sens teritoriile Kazahstanului de Nord și Ucrainei de Est. 

„Dacă problemele reunificării cu patria-mamă în aceste țări ar fi supuse unui referendum, rezultatele votului general i-ar surprinde pe cei mai înveterați sceptici”, a notat el câteva zile mai târziu pe site-ul oficial al filialei din Crimeea a partidului lui Jirinovski.

„Se pune întrebarea: dacă aceasta sau alta republică a devenit parte a Uniunii Sovietice, a primit o suprafață imensă de pământuri rusești, teritorii istorice tradiționale rusești și apoi a decis să părăsească uniunea. Ei bine, cel puțin atunci se va vedea cu ce a venit și ce a primit cadou de la poporul rus”, s-a plâns Putin pe postul de televiziune Rusia-1 pe 21 iunie 2020.

Mulți oficiali ai Federației Ruse au vorbit despre Kazahstanul de Nord tocmai ca despre un „cadou de la poporul rus”. 

La 10 decembrie a aceluiași an, șeful comitetului pentru educație și știință al Dumei de Stat a Federației Ruse și un membru al consiliului general al Rusiei Unite, Viaceslav Nikonov, au declarat în emisiunea Pervîi kanal a unei televiziuni din Rusia : „Teritoriul Kazahstanului este un mare cadou din partea Rusiei”. 

Pe 14 decembrie, un alt deputat al Dumei de Stat și membru al consiliului politic central al Rusiei Unite, Evgheni Fedorov, adresându-se conducerii acestui stat din Asia Centrală, a spus în emisiunea Belrusinfo: „Rusia trebuie să ceară, pentru că nu recunoașteți aceste teritorii drept daruri să fie date înapoi. Pentru că au fost luate ilegal… Hai să ieșim cu aceste teritorii din statul Kazahstan! Dați înapoi teritoriul!”. 

La aceasta, el a adăugat indignat: „Și de ce naiba ar trebui să suportăm faptul că Donețkul a fost dat Ucrainei?! Acesta este teritoriul Rusiei în 1922, așa că vă rog, dați-l înapoi!” 

Două zile mai târziu, Jirinovski , a declarat la Belarusianinfo despre Kazahstan că „a fost creat artificial de guvernul sovietic… pe pământurile rusești” : „Rusia trebuie să ceară, să o dați înapoi. Pentru că ați luat-o ilegal… Dați teritoriul înapoi!.  Din moment ce nu recunoașteți cadourile teritoriale pe care le-ați primit, dați-le înapoi Rusiei”…

Pe 10 aprilie 2021, Jirinovski, la emisiunea LDPR TV, a spus: „Unde ai fost, Kazahstan, acum 300 de ani? Nu ai fost acolo…”, și a avertizat că „statul rus își va restabili granițele și ordinea va fi restaurată!”.

În august același an, în presa centrală a Federației Ruse a început o amplă campanie de propagandă, acuzând Kazahstanul de „oprimarea rușilor” și „rusofobie”. „Autoritățile încearcă să facă ceea ce s-a făcut în Ucraina înainte de 2014. Și există o mulțime de tendințe similare anti-ruse”, s-a plâns Andrey Grozin, cercetător principal la Institutul de Studii Orientale al Academiei de Științe a Federației Ruse. pe site-ul Pravda.ru. 

„Discriminarea împotriva populației ruse din Kazahstan poate deveni cu adevărat sistemică”, i-a speriat pe cititorii săi Agenția Lenta.ru., iar pe 11 august, agenția Rossotrudnichestvo din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse a raportat că „atacurile asupra rușilor și vorbitorilor de limbă rusă” în Kazahstan sunt o „tendință periculoasă”. Pe 19, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zakharova, a avertizat amenințător: „Rusia va lua măsuri pentru a preveni acest lucru”. 

Și pe 31 a aceleiași luni, Serghei Tsvetkov, membru al comitetului internațional al Consiliului Federației din Federația Rusă, a anunțat „o încălcare a drepturilor cetățenilor vorbitori de limbă rusă din Kazahstan”. Mai mult, ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse s-a alăturat personal acestei campanii. 

Pe 11 septembrie, articolul autorului său a fost publicat pe site-ul oficial al acestui minister care a menționat: „Din păcate, recent am asistat la o serie de manifestări rezonante de xenofobie împotriva cetățenilor vorbitori de limbă rusă din Kazahstan”. Și pe 23 decembrie, Putin a subliniat public că Kazahstanul este „o țară de limbă rusă în sensul deplin al cuvântului”. 

Și deja pe 6 ianuarie 2022, într-un interviu acordat Radio Komsomolskaia Pravda, Jirinovski a spus: „În Kazahstan, rușii după Ucraina sunt pe locul doi. Cei mai mulți dintre ei sunt în Ucraina, iar pe locul doi sunt în Kazahstan.”

 „Acesta este un stat atât de artificial, fragil. Aproape întregul teritoriu al Kazahstanului este foste teritorii rusești… Teritoriul lor se află în sudul Kazahstanului. Totul a fost dat de Stalin, prezentat, ca să spunem așa, așa cum Hrușciov a dat mai târziu Crimeea către Ucraina”, a subliniat liderul LDPR. 

În aceeași zi, Birsultan Khamzayev, membru al Comitetului pentru Securitate al Dumei de Stat, a scris pe pagina sa de Facebook: „Susțin organizarea unui referendum în Kazahstan privind reunificarea Kazahstanului cu patria sa istorică – Rusia”. Trei zile mai târziu, într-un interviu acordat postului de radio Echo of Moscow, Jirinovski a cerut să vorbească despre rușii din Kazahstan.

„Kazahstanul trebuie să înțeleagă că naționalismul va duce la ceea ce Ucraina a ajuns astăzi”, a avertizat un canal de propagandă al Kremlinului, Pravda.ru, la scurt timp după începerea agresiunii împotriva Ucrainei.

 „Se pare că Federația Rusă atacă Polonia, țările baltice și Kazahstanul pe scară largă, ca parte a unei operațiuni militare speciale globale pentru… demilitarizare și denazificare”, a notat pe contul său de Twitter pe 26 martie,  Mihail Podolyak, consilier al șefului Oficiului Președintelui Ucrainei

Pe 27 aprilie, unul dintre principalii propagandişti ai Kremlinului, Tigran Keosayan, a atacat Kazahstanul cu ameninţări teribile: 

„ Fraților kazahi, ce fel de ingratitudine este asta?” s-a indignat el în fața refuzului autorităților kazahe de a sprijini agresiunea împotriva Ucrainei. 

„Uitați-vă la Ucraina cu atenție și gândiți-vă serios… Dacă credeți că puteți continua să fiți vicleni, vă înșelați, nu veți câștiga nimic pentru asta!” , a avertizat Keosayan.

Același subiect și cu aceeași ocazie pe 18 iunie la postul de radio „Vorbește Moscova” a fost dezvoltat de vicepreședintele Comitetului Dumei de Stat pentru afacerile CSI Konstantin Zatulin: „… Într-o serie de regiuni cu o preponderență rusă, populația a avut legătură slabă cu ceea ce se numea Kazahstan… Dacă vedem prietenie, cooperare și parteneriat, atunci nu se ridică probleme teritoriale, dar dacă nu, atunci totul este posibil! La fel ca și în cazul Ucrainei .”

Și, în sfârșit, pe 2 august, pe pagina oficială a vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, pe rețeaua de socializare VKontakte, a fost postată, „prematur”, o publicație programatică care dezvăluie planurile lui Putin de expansiune. Și deși a fost ștearsă după câteva minute, capturile acestui text s-au răspândit rapid pe rețelele de socializare.

 Acesta spunea că :„După eliberarea Kievului și a tuturor teritoriilor Rusiei Mici de sub dominația naționaliștilor care propovăduiau ucrainismul , Rusia va deveni din nou unită, puternică și invincibilă, așa cum a fost acum o mie de ani în timpul Vechiul stat rus.

După aceea, sub conducerea unică a Moscovei, în fruntea poporului slav, vom merge în următoarea campanie de restabilire a granițelor patriei noastre care, după cum știți, nu se termină nicăieri. pământurile luate de la noi au fost udate cu sângele strămoșilor noștri,Și nu le vom ceda nimănui .”

În acest sens, autorul a reamintit: „Înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice, 62,5% din populația Kazahstanului de Nord era slavă. Kazahstanul este un stat artificial, foste teritorii rusești.”

Aceasta este chintesența tuturor discursurilor anterioare ale vorbitorilor regimului lui Putin despre ambițiile de mare putere și despre Kazahstan în special.  

Este evident că , distribuirea în Erevan a afișelor cu simboluri imperiale și a inscripțiilor „Kazahstanul de Nord – va fi Rusia!”reprezintă o continuare a campaniei agresive a Kremlinului și a sateliților săi împotriva unor state suverane. 

Apropo, cele mai mari baze militare ale Federației Ruse din străinătate, care se întind pe 11 milioane de hectare, sunt situate pe teritoriul Kazahstanului. 

KAZAHSTANUL A DEVENIT O NOUĂ UCRAINĂ ?

Începând din secolul al XIII-lea, Kazahstanul a făcut parte din Imperiul Mongol, după ce în secolul al IX-lea fusese parţial islamizat. Prin secolul al XV-lea, kazahii, un popor turcofon, au format trei hoarde, care au continuat să ducă o viață nomadă până în secolul XIX, când au fost ocupați de Rusia.

Kazahstanul a făcut parte începând cu sec.al XIX-lea din Imperiul Rus (ţarist) şi apoi din URSS sub numele de Republica Socialistă Sovietică Kazahă.

Cu 2.724.900 kmp, teritoriul acestei țări are o suprafaţă de aproape 12 ori cât cea a României şi de cinci ori cât cea a Franţei; cu alte cuvinte, cât toată Europa de Est.

PIB-ul Kazahstanului, care are o populaţie de 19 milioane de locuitori, e comparabil cu cel al României. La începutul epocii moderne, Kazahstanul a fost disputat feroce de China şi de Rusia.

Până la urmă, Rusia l-a integrat în imperiul său.

Limba kazahă e vorbită de 65% din populaţie, iar limba rusă de 95%. 70% dintre kazahi sunt musulmani, 26% sunt creştini (majoritatea ortodocşi).

Kazahstanul se învecinează cu Rusia, China, Marea Caspică, Turkmenistan, Uzbekistan şi Kîrgîstan. Cea mai lungă frontieră a sa e cea cu Rusia. Această țară nu are doar o suprafaţă imensă, situată mult mai strategic decât Ahganistanul, între Rusia şi China, ci şi resurse naturale colosale. Este azi principalul producător mondial de uraniu (peste 40%).

Această țară a fost clasată în 2019 pe locul al doilea pentru rezervele sale de uraniu (15% din totalul mondial), pe locul al zecelea pentru rezervele de cărbune, pe 12 pentru cele de petrol şi pe 13 pentru cele de gaz.

Protestele din aceasta țară au început din cauza creşterii (provocatoare şi inutilă !), de la 1 ianuarie, a preţului gazului GPL, folosit masiv de autovehicule.

Tulburările au demarat în regiunea Mangistau, în oraşele Janaozen şi Aktau (de la Marea Caspică), şi s-au extins în mai multe oraşe, printre care Almatî (Alma-Ata pe vremea URSS), capitala economică a ţării, unde au fost incendiate rezidenţa prezidenţială, sediul primăriei, iar sediul Parchetului a fost devastat.

Protestatarii au ocupat şi aeroportul din Almatî. Guvernul a fost demis şi fostul dictator al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev (30 de ani de dictatură), a fost eliminat din postul de director al Centrului pentru Securitate Naţională (…).

În regiunile vestice ale ţării, de la Marea Caspică, unde se găsesc cele mai importante zăcăminte de petrol, au fost şi sunt prezente în ultimii 30 de ani marile companii internaţionale de exploatare: ExxonMobil, ENI, Shell, Total, BP, China National Petroleum Corporation, ConocoPhillips, Inpex, KazMunayGas etc., cu „contractorii” lor.

Negocierile ruso-americane de la Geneva din 9-10-12 ianuarie 2022 au început cumva în Kazahstan la 2 ianuarie, printr-o tentativă de „revoluţie colorată”, un nou Maidan? Preşedintele Kazahstanului, Kassim-Jomart Tokayev (omul Rusiei), la fel ca acum câţiva ani Assad al Siriei, a cerut sprijinul Rusiei şi al Organizaţiei Tratatului pentru Securitate Colectivă (organizaţie condusă, de facto, de Rusia).

Revolta din Kazahstan pare o lovitură năucitoare pentru Rusia. O lovitură din conflictul care deja se desfășoară la vedere pe care nu-l putem înțelege dacă nu știm situația din teren care rămâne confuză deoarece informațiile care vin de acolo sunt încă relative.

Anul trecut Rusia și-a mutat cea mai mare parte a trupelor de la granița cu Kazahstanul la granița cu Ucraina. Situația care se intensifica în Ucraina o cerea. Fără doar și poate, concentrarea aproape exclusivă pe Ucraina și ignorarea situației din Kazahstan reprezintă cea mai mare fisură a serviciilor secrete rusești.

Kazahstanul este una dintre republicile esențiale ale CSI, care găzduiește echipamente militare și tehnologice rusești de o sensibilitate extremă. Efectiv nu e de înțeles cum de Rusia a scăpat din vedere situația de acolo.

Există însă și un alt punct de vedere: Mai țineți minte manifestațiile din Belarus? Vă mai amintiți ce puhoi de lume a invadat străzile marilor orașe? Toată lumea paria că „ultimul dictator din Europa” va avea soarta lui Ceaușescu. Doar că nimeni nu spune nimic despre întâlnirile lui Lukașenko de dinaintea manifestațiilor teribile.

În termeni mai puțini tehnici, putem spune că Luka o cam mermelea cu poziția sa care cică era „esențială” Rusiei și începuse niște jocuri cu oficialii europeni. Tot ceea ce ați văzut în Belarus a fost o „breșă tehnică”.

Pur și simplu Moscova s-a prefăcut că se uită în altă parte și „organizațiile civice” au făcut vraiște pe-acolo. Speriat, Lukașenko a mers spășit la țar, căruia i-a cerut sprijin, promițându-i ascultare fără limită. Iar treburile s-au rezolvat în câteva zile.

Ceva similar se petrece și în Kazahstan unde, din septembrie anul trecut, președintele Kassym-Jomart Tokayev duce o politică destul de dubioasă. Totul a culminat cu semnarea unui contract cu americanii de la NuScale pe 17 decembrie 2021.

Trebuie să înțelegeți că 12% din rezerva mondială de uraniu se află în Kazahstan, iar contractul cu NuScale trebuie văzut ca o ofensă extremă adusă Rusiei.

Nu doar că Rusia are o experiență extinsă în SMR, dar are și reactoare certificate, spre deosebire de NuScale care, la ora actuală, face experimente pe oameni în România și-n alte țări unde americanii dictează. Ciudata „înfrățire” din Kazahstan, unde actualul președinte de la investire tot bate monedă pe „independența reală a țării”, pare cumva desprinsă din lecția lui Lukașenko.

Mai este însă o componentă care nu este spusă. Marea majoritate a manifestațiilor antiguvernamentale de până acum au o puternică componentă … anti-chineză. Populația este nemulțumită de prezența tot mai mare a Chinei în economia locală, prezență care constă și în venirea masivă de muncitori chinezi în defavoarea celor locali. 

Este foarte ciudat că nemulțumirile populației sunt strict îndreptate împotriva Chinei, a clasei conducătoare și, culmea, a independenței. Cel puțin la prima vedere. Dușmanul absolut este fostul președinte, Nursultan Nazarbaiev și elita sa.

E vorba de averi imense acumulate în perioada de „independență” a țării. Această elită conduce Kazahstanul cu o mână de fier acumulând averi impresionante, în timp ce marea majoritate a populației se zbate în sărăcie. 

Izbucnirea protestelor însă nu are de-a face cu niciunul dintre aceste elemente. Știm bine că ieșirea maselor în străzi se face doar de către vectori specializați. Ca să înțelegeți, vă voi da un exemplu de la noi: ăia care nu mai puteau cu „infractorul Dragnea” și cu „nesustenabilitatea măririi pensiilor” stau acum scrâșnind din dință din cauza frigului din apartamente și, de nervi, se spală cu apă încălzită la ceainic.

Cu toate că au fost vaccinați cu japca, în ciuda faptului că încasează la salariu mai puțin și că a ajuns să-i coste kilowattul un ochi din cap, stau și înjură în liniște și frig. De ce nu iese lumea în străzi? Pentru că „vectorii” nu au primit ordin.

În cazul în care se dă acel ordin, vă garantez că-n doi timpi străzile Bucureștiului și ale marilor orașe se umplu până la refuz.

Prin evenimentele violente, sângeroase din Kazahstan, confruntarea dintre SUA-NATO şi Rusia pare să fi început în inima Asiei.

În media rusă, prorusă şi chiar americană (vezi site-ul Zerohedge) se fac trimiteri la implicarea MI6 (UK) şi CIA în rebeliunea din Kazahstan. Oficiali kazahi au vorbit despre „interferenţe externe”.

Deocamdată nu sunt probe în acest sens. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a avertizat împotriva intervenţiilor străine în Kazahstan. Trupele ruse şi cele ale alianţei regionale de menţinere a păcii vor neutraliza şi aresta, probabil, spioni şi agenţi dacă aceştia într-adevăr există.

Kazahstanul – o nouă Ucraină?

Războiul din Ucraina a început cumva în Asia Centrală? Este vorba de un prim răspuns american la ultimatumul rus privind Europa de Est şi ţările din fosta Uniune Sovietică? Negocierile din ianuarie de la Geneva vor începe sub cele mai rele auspicii.

Imperiul rus de azi al lui Vladimir Putin are şi el slăbiciuni evidente şi destule probleme nerezolvate la timp sau doar amânate în ultimii 30 de ani. Ca întotdeauna, ele pot fi speculate de adversari.

Revenind la Kazahstan, încă nu se știe dacă este o lovitură încasată de ruși sau o inteligentă înscenare sub steag fals, menită a retrasa granițele atât pentru dușmani cât și pentru aliați. Faptul că mișcările de protest apar strict înaintea unei întâlniri deosebit de importante pentru viitorul lumii are o oarecare miză, dar nu putem spune încă unde anume se va înclina balanța.

SURSE:

https://www.bursa.ro/revolutia-din-kazahstan-kazahstanul-o-noua-ucraina

https://trenduri.blogspot.com