CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

EXPERT K.G.B. : CUM SE MANIPULEAZA, CUM SE DEMORALIZEAZA SI CUM SE SPALA CREIERUL UNEI NATIUNI.VIDEO

 

Interviul acesta a fost realizat  în anul 1985 cu un  agent subversiv de grad inalt  KGB, Yuri Bezmenov.  El expune cei 4  paşi folosiţi de entrele specializate sovietice  pentru a schimba gândirea şi comportamentul unei întregi naţiuni, de-a lungul generaţiilor. Sa nu ne inchipuim ca dupa prabusirea URSS astfel de practici au disparut…

Tomas Schuman (Yuri Bezmenov) L.A. 1983 pt. I 2/2

Lt.col.Iuri Bezmenov, fost expert in manipulare al KGB.

IATA TRANSCRIPTUL

Vă gândiţi că  controlul mental şi condiţionarea socială reprezintă doar o mare teorie a conspiraţiei?

ED GRIFFIN:  Purtăm o conversaţie cu Domnul Yuri Alexandrovici Bezmenov. Domnul Bezmenov  s-a nascut în anul 1939 într-o suburbie a Moscovei.  Este fiul unui ofiţer  de rang superior din armata sovietică. A fost educat la şcolile de elită din Uniunea Sovietică şi a devenit un expert în cultura şi limba indiană.

   A avut o cariera strălucitoare la Novosti, care era, şi încă mai este aş putea să spun, arma de presă sau agenţia de presă a Uniunii Sovietice, dovedindu-se a fi, de asemeni, un front pentru KGB.

   A fugit în vest în 1970 după  ce a ajuns total dezgustat de sistemul sovietic şi a făcut aceasta punându-şi viaţa în mare pericol. Cu siguranţă este unul dintre experţii de seamă din lume în legătură cu subiectul propagandei sovietice; dezinformări şi măsuri active.

   ED GRIFFIN:  Când sovieticii folosesc expresia  “subversiune ideologica”, ce vor să exprime cu aceasta?

   YURI BEZMENOV: Subversiunea ideologica este un proces legal, deschis. Îl poţi vedea cu proprii tăi ochi. Tot ce are de făcut mass- media americană este să işi scoată căşţile din urechi, să işi deschidă ochii şi ar putea vedea acest proces. Nu este nici un mister.

   Nu are nimic a face cu spionajul. Ştiu că întrunirea inteligenţelor spionajului pare mai romantică. Probabil de aceea producătorii voştri de la Hollywood sunt atât de innebuniţi după tipurile de filme gen James Bond. Dar în realitate accentul principal al KGB-ului nu este deloc în domeniul inteligenţei.

   După părerea mea şi conform părerilor multor dezertori de calibrul meu, numai aproximativ 15% din timpul, banii şi forţa de muncă se cheltuie cu  spionajul ca atare. Restul de 85% este un proces lent pe care noi îl numim subversiune ideologica, măsuri active sau război psihologic. Ce înseamnă în esentă este: să schimbi percepţia realităţii fiecărui american cum că  în ciuda abundenţei informaţiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor.

   Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.

   Prima etapă este demoralizarea. Durează între 15 şi 20 de ani pentru a demoraliza o naţiune. De ce atât de mulţi ani? Pentru că acesta este numărul minim de ani necesar pentru a educa o generaţie de studenţi în ţara inamicului  tău expus la ideologia duşmanului său.Cu alte cuvinte, ideologia marxist-leninistă este pompată în creierele moi ale cel puţin 3 generaţii de studenţi americani, fără a concura sau a se contrabalansa cu valorile de bază americane, cu patriotismul american.

   Procesul de demoralizare în Statele Unite este în esenţă deja terminat chiar din ultimii 25 de ani. De fapt, este îndeplinit în totalitate deoarece demoralizarea atinge zone în care nici măcar tovarăşul  Andropov şi toţi experţii săi nu au visat vreodată să aibă un succes atât de mare. În cea mai mare parte, procesul este desfăşurat de către americani asupra americanilor, mulţumită lipsei de standarde morale. Aşa cum am menţionat mai devreme, accesul la informaţia adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată.

Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii. Chiar dacă l-aş lua cu forţa şi l-aş duce în Uniunea Sovietică şi i-aş arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă, până când va primi un şut în fundul lui cel gras. Când bocancii militari vor zdrobi, atunci se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.

   A doua etapă este destabilizarea. De data aceasta, subminatorului nu ii pasă de felul cum vezi tu  consumul. Dacă mănânci junk food şi devii gras şi moale nu mai contează.

   Durează numai între 2 şi 5 ani pentru a destabiliza o naţiune. De data aceasta, ce contează sunt lucrurile esenţiale: economia, relaţiile externe şi sistemul de apărare. Şi se poate vedea foarte clar că în anumite zone… sensibile, cum ar fi apărarea şi economia, influenţa ideilor marxist-leniniste în Statele Unite este absolut fantastică. Nu mă gândeam acum 14 ani când am aterizat în această parte a lumii că procesul se va derula atât de rapid.

   Următoarea etape este, bineînţeles, criza; poate dura până la 6 săptămâni să aduci o ţară în pragul crizei. Se poate vedea în America Centrală acum; şi după criză, cu schimbarea violentă a structurii puterii şi a economiei, avem perioada de aşa zisă normalizare, care poate să dureze nedefinit. Normalizare este o expresie cinică, împrumutată din propaganda sovietică.

   Când tancurile sovietice s-au mutat din Cehoslovacia în 1968, tovarăşul Brezhnev a spus: “Acum situaţia cu fraţii din Cehoslovacia este normalizată“. Acest lucru se va întâmpla şi în Statele Unite dacă le permiteţi tuturor nerozilor să aducă ţara în criză, să le promită oamenilor tot felul de bunătăţi şi paradisul pe pământ, să vă destabilizeze economia, să elimine principiul competiţiei libere de pe piaţă şi să instaleze un guvern de tip ‘big brother’ în Washington DC cu dictatori binevoitori ca Walter Mondale, care vor promite multe lucruri – fără să conteze dacă promisiunile sunt îndeplinite sau nu.

   De exemplu, stângiştii voştri din Statele Unite; toţi aceşti profesori şi toţi aceşti apărători ai drepturilor civile. Ei sunt instrumente în procesul de subversiune, doar pentru a destabiliza naţiunea. Când scopul este atins, nu mai este nevoie de ei. Ei ştiu prea multe. Unii dintre ei, când sunt dezamăgiţi – când constată că marxist-leninismul vine la putere – evident că se simt ofensaţi. Ei cred că ei vor veni la putere. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată, bineînţeles; vor fi aliniaţi la perete şi împuşcaţi.

Dar ei ar putea să devină cei mai acerbi duşmani ai marxist-leniniştilor când ajung la putere; şi acest lucru s-a întâmplat în Nicaragua. Vă amintiţi că majoritatea acestor foşti marxist-leninişti au fost ori închişi ori unul dintre ei s-a desprins şi acum luptă  împotriva sandinistaşilor.

S-a întâmplat şi în Grenada când Maurice Bishop, care era deja marxist – a fost executat de noii marxişti care erau mai marxişti decât el. La fel s-a întâmplat în Afganistan când Taraki a fost ucis de Amin şi apoi Amin a fost ucis de Karmal cu ajutorul KGB-ului. La fel a fost şi în Bangladesh unde Mujibur Rahman, un stângist foarte pro-sovietic a fost asasinat de tovarăşii săi marxişti-leninişti. Este la fel peste tot.

   Recapitulare facuta de Saccsiv blog: 

   Cei patru paşi ai subversiunii sunt:

   demoralizarea

   destabilizarea

   criza

   normalizarea

   … după care…

   Ei vor fi aliniaţi la perete şi împuşcaţi. 

   Aţi observat faptul că nimic nu pare sa mai meargă bine?

   Educaţia, economia, etc?

   Totul se darâmă şi acum ştiţi de ce.

   Tot ce se întâmplă urmăreşte exact aceşti patru paşi.

   Şi dacă nu v-aţi dat seama…. Ne aflăm la pasul 3: CRIZA!”

12/05/2013 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

SECRETELE SERVICIILOR SECRETE.Prima misiune indeplinita a agentului Ungariei “Sociologul” devenit sef al Cancelariei Primului-ministru al Romaniei

 

Secretele Serviciilor Secrete. Prima misiune indeplinita a agentului Ungariei “Sociologul” devenit sef al Cancelariei Primului-ministru al Romaniei: “Un vis al iredentismului unguresc”

Faptele sunt urmatoarele: Fostul sef al compartimentului “anti-STASI” al Unitatii speciale “anti-KGB” 0110, ulterior sef sectie SRI Sibiu si sef al Diviziunii Filaj a SRI, col (r) Ioan Rusan, afirma intr-un interviu acordat lui Victor Roncea in 2009 si interzis la ziarul ZIUA, ca sociologul Alin Teodorescu, fost informator al Securitatii, primul presedinte al Fundatiei Soros Romania si, in acelasi timp, al Grupului pentru Dialog Social, manipulator de sondaje ca patron al IMAS, fost consilier personal al lui Adrian Nastase si Ion Iliescu, deputat PSD, strateg al campaniei electorale PSD si, cel mai grav, seful Cancelariei primului ministru al Romaniei Adrian Nastase, cu rang de ministru, a fost recrutat de spionajul Ungariei in 1988 si si-a continuat activitatea pe aceasta linie.

In 2011, intr-o lucrare a generalului (r) SRI  Aurel Rogojan, Fereastra Serviciilor Secrete, recent aparuta la Editura Compania, acesta reconfirma informatia si o completeaza cu urmarea: preluarea succesorului lui Adrian Nastase, prim ministrul Aliantei DA si ulterior al Guvernarii PNL-UDMR, Calin Popescu Tariceanu, chiar de catre seful rezidentei de spionaj maghiar, generalul Rudas Erno. Totodata, generalul de brigada in rezerva publica si informatia data chiar de catre comandantul Unitatii “anti-KGB”, generalul maior Victor Neculicioiu:

“Referitor la carierele politice realizate de agenţii serviciilor speciale ale Ungariei în guvernele României, este de remarcat mărturia generalului (r.) Victor Neculicioiu, care era în 1989 director al Departamentului Contraspionaj «Ţări Socialiste» (U.M. 0110) : «[…] era cel puţin pito­rească prezenţa la vârf în guvernul român a unui agent maghiar, care lucra şi cu ruşii, iar fiii lui serveau separat informativ pe cei interesaţi.»

Iar legătura cu un altul, acesta cetăţean român (criptonim «Sociologul»), re­crutat în 1988 de serviciul de spionaj al Ungariei, menţionează : «[…] un prim-ministru român a insistat, după o vizită la Budapesta […], ca „Sociologul“ să fie numit într-o funcţie înaltă în executiv (2002)»1.”

Cazurile intra sub incidenta Art 155 Cod Penal (fapta de tradare se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi).

La sfarsitul anului 2002, Alin Teodorescu a fost numit coordonator al Grupului guvernamental de reforma a Administratiei Publice, in iulie 2003 a devenit consilier personal al Primului-ministru pentru reforma Administraţiei Publice pentru ca de la 1 martie sa ocupe functia de Ministru Cancelar, şeful Cancelariei Primului-ministru.

 Anuntul promovarii sale – in ciuda tuturor avertismentelor prezentate primului ministru de catre SRI privind agentul cu nume de cod “Sociologul” – a fost facut inca din februarie.

Pe 13 februarie, Alin Teodorescu dadea “Primul interviu al sefului cancelariei primului-ministru” in “Jurnalul National“.

 Miza politica a numirii sale statea, in mare parte, in ce priveste partea ungara, in finalizarea Tratatului romano-maghiar, impotmolit ca urmare a opozitiei unor experti romani fata de pretentiile Ungariei, printre care se numara si trecerea uriasului patrimoniu al Fundatiei Gojdu in custodia Guvernului ungar, care planuia astfel stingerea misiunii de peste veacuri a Testamentului Gojdu – impartirea averii sale in aur, estimata la mai multe miliarde de euro de azi, catre tinerii romani ortodocsi saraci ai Transilvaniei -, cat si vanzarea Curtilor Gojdu din centrul Budapestei unui firme imobiliare israeliene. Desigur, in pozitia de “Nr 2″ in Guvernul Romaniei, cu acces la informatii clasificate si parghiile pentru a influenta decizii politice si economice, un spectru larg de actiune statea in fata “Sociologului” si a stapanilor lui de la Budapesta.

 De la aparitia OTP Bank pe piata romaneasca prin achizitia controversatei RoBank la Afacerea Rompetrol, care debuteaza, ce coincidenta, chiar in aprilie 2004.

 Plus, sa nu uitam:

1. Spionajul ungar este de cele mai multe ori, conform istoriei si expertilor in materie, doar un “front” pentru spionajul rusesc (seful serviciilor de informatii maghiare a absolvit “Scoala KGB”);

2. La data aceea se hotarase deja ca candidatul prezidential al PSD, cotat de altfel cu cele mai mari sanse de reusita, sa fie Adrian Nastase. Practic, in cazul victoriei acestuia in alegeri, agentul Ungariei Alin Teodorescu devenea automat “Seful Cancelariei Prezidentiale a Romaniei”. Tare, nu?!

Astazi vom prezenta, pentru aducere aminte, prima sa reusita in noua sa calitate de agent “Ministru Cancelar”, urmand sa revenim cu schema de actiune a Ungariei pentru finalizarea intereselor sale primordiale prin Reteaua lui Rudas Erno.

Asadar, pe 1 martie 2004 isi “intra in paine”, oficial, “Seful Cancelariei Primului-ministru”, membrul de frunte al GDS Alin Teodorescu, nume de cod “Sociologul”.

 Dupa numai alte trei zile, pe 4 martie, in urma unei sedinte a Guvernului PSD-UDMR, Adrian Nastase aproba reinstalarea la Arad a statuii celor 13 generali maghiari autori ai genocidului a peste 40.000 de tarani romani. Statuia criminalilor maghiari fusese dezansamblata in urma cu 80 de ani de Regele Ferdinand si Ionel I.C. Bratianu. Efectul simbolic al reamplasarii statuii este, la randul lui, ucigator. Prima incercare a ridicarii monumentului anti-romanesc pe locul crimei a avut loc chiar in 1990, prin Ministerul Culturii condus la acea vreme de un alt membru de vaza al GDS, Andrei Plesu, nume de cod “Tulceanul”.

 In ciuda reactiilor romanesti venite inclusiv din partea unor senatori PSD, Nastase, supranumit “Bombone”, care el insusi, in 1999, in timpul Guvernarii CDR-UDMR, milita impotriva ideii ridicarii acesteia, ramane pe pozitie in infaptuirea pana la capat a gestului antiromanesc. “E, pur şi simplu, de necrezut că un om care scria cele de mai jos acum doar 4 ani a putut săvîrşi azi oribila trădare a demnităţii naţionale prin instalarea în România a statuii unor ucigaşi de români. Textul  care urmează şi, mai ales, pasajele evidenţiate, vădesc abisul de duplicitate, fariseism, inconsecvenţă la care duc politicianismul searbăd, mercantil şi lipsa de caracter”, scria regretatul George Pruteanu la vremea respectiva.

Dar iata un mic extras din Adrian Nastase: “Nu discut, aici şi acum, tertipurile la care s-a dedat actuala Putere [1999; n. GP] pentru a da satisfacţie cel puţin componentei sale UDMR-iste, pentru a putea da viaţă unui deziderat important a iredentismului maghiar.

 Condamn însă stilul antidemocratic în care această măsură a fost luată în secret, fără consultarea opiniei şi voinţei locuitorilor din Arad şi, de-a dreptul incredibil, fără consultarea şi înştiinţarea autorităţilor locale, care au aflat vestea prin „bunăvoinţa” unui membru al Guvernului maghiar. Indiferent dacă eu consider că ne confruntăm, în acest caz, cu o sfidare dispreţuitoare a actualilor guvernanţi adresată întregului popor român şi cu o provocare intolerabilă şi inconştientă din partea unor forţe revanşarde maghiare“.

Exact ceea ce a facut chiar el, peste alti cinci ani. Pe 25 aprilie 2004 a avut loc, în prezența oficialităților române și maghiare și a șefului delegației Comisiei Europene în România, noua dezvelire a monumentului. Un gest simbolic care, in timp, nu a facut decat sa atrofieze demnitatea nationala a oficialilor “statului roman” pana la nivelul dramatic de astazi.

Iata istoria acelui moment in doua materiale de presa, insotite de articolul lui Adrian Nastase (text si facsimil) anterior tradarii sale mana in mana cu agentul Ungariei Alin Teodorescu, publicat in ziarul “Dimineata” sub titlul “Un vis al iredentismului unguresc: Reamplasarea la Arad a “Monumentului Libertatii maghiare””, republicat de ziarul “Ziua” si preluat de la Pruteanu.ro pentru ca arhiva “Ziua” a fost stearsa de pe internet de angajatii lui Sorin Ovidiu Vintu, la randul lui un agent ratat al Rusiei.

Statuia Rusinii. De ce s-a sucit Nastase

Presedintele Executiv al Partidului Democratiei Sociale din Romania anului 1999, profesorul de drept international Adrian Nastase, denunta atunci, in oficiosul partidului, “Dimineata”, “Visul iredentismului unguresc: Reamplasarea la Arad a “Monumentului Libertatii maghiare”. Pozitia sa, din postura “mai libera” a unui politican din Opozitie, i-a permis atunci actualului premier Adrian Nastase sa fie sincer.
Desi nu ar fi trebuit sa mai fie necesar, deoarece tendinta rescriitorilor istoriei este de a uita din relatarile oficiale acest “mic amanunt”, subliniem: statuia rusinii, cum am denumit-o noi, reamplasata luni la Arad dupa fix 80 de ani, reprezinta 13 generali ai armatei maghiare, care, in 1848, au ucis peste 40.000 de romani in cadrul unei operatiuni de radere de pe fata pamantului a 300 de sate romanesti. Ungurii de azi, ai “Ungariei Mici”, nu contesta acest fapt, ei doar sustin ca statuia reprezinta, dupa cum o si intituleaza ei, un “simbol al libertatii”.
Al libertatii de a ucide? Daca i se pot contesta multe lui Nastase, cunoasterea perfecta a istoriei si din perspectiva finului cunoscator al dreptului international, nu. Materialul sau, republicat azi de ZIUA, demonstreaza concret acest fapt. Profesorul Nastase puncteaza: “Dar daca din 1920 pana astazi revizionismul maghiar a condamnat in sute de lucrari si conferinte “barbaria” romaneasca fata de simbolurile Ungariei Mari, in nenumarate ocazii insisi oficialii maghiari au mers atat de departe incat au conditionat pana si bunul mers al relatiilor dintre Ungaria si Romania de reamenajare pe locul initial al Monumentului Libertatii din Arad”. Extrem de corect. Presiunile Ungariei – dupa ce Ionel Bratianu, artizanul Marii Unirii si “distrugatorul” grupului statuar, a fost si el “uitat” de noua era comunista -, au fost consecvente si puternice, pana astazi. Cand ungurii se pot considera, din nou, invingatori.
Deputatul din Opozitia de ieri Adrian Nastase critica acerb Guvernul CDR si condamna regimul Constantinescu pentru ca “sfideaza dispretuitor intreg poporul roman”. Si totusi, ce l-a determinat pe premierul Romaniei de astazi, sa faca azi exact acelasi lucru pe care il blama cu atata vehementa atunci? Desi s-a eschivat de la prezenta la inaugurarea monumentului, prim-ministrul a fost reprezentat de un alt fin cunoscator al istoriei: ministrul Culturii si Cultelor, profesorul academician Razvan Theodorescu. “Inaugurarea de astazi a Parcului Reconcilierii este un moment de referinta, poate cel mai important din istoria relatiilor dintre cele doua tari vecine”, a spus inalta fata culturala a PSD.
Seful sau direct insa, aprecia in 1999, din Opozitie, demersul pentru concretizarea acestui moment – pe care, totusi, in ciuda aliantei cu UDMR-ul, regimul Constantinescu s-a ferit sa-l implineasca – drept “o provocare intolerabila si inconstienta din partea unor forte revansarde maghiare”. Presedintele UDMR, Marko Bela, este de parere ca “solutia pe care am gasit-o, aceea a dialogului intre doua monumente, este cea mai buna”. Insa, ne intrebam intemeiat, ce dialog poate fi acela intre calau si victime?
Liderul maghiar a mers mai departe, afirmand ca reinstalarea memorialului este un semn al recunoasterii oficiale de catre Romania a faptului ca trecutul ungar ocupa un loc meritat in Transilvania.
 Chiar locul meritat al trecutului ungar sa fie ocupat de sange si crime? Noi speram ca, odata ce vom intra impreuna in acelasi club, reconcilierea sa se bazeze pe impartasirea valorilor comune, europene. Si astfel ajungem si la bietul ambasador al UE, Jonathan Scheele, pacalit sa fie martorul unui troc politic, al carui dedesubt partidul aflat la guvernare, impreuna cu actualul sa presedinte au datoria sa il dezvaluie poporului roman, atat de aparat in urma cu cinci ani prin declaratii sforaitoare. “Aceasta ceremonie, de o adanca intelepciune, este profund europeana, spiritul reconcilierii care domina in prezent Europa trebuind sa domine si aici”, a spus Scheele. Consilierii sai romani probabil ca sunt mai preocupati de gestionarea fondurile nerambursabile decat de respectarea adevarului istoric.
Nu ne putem inchipui ca reprezentantul Europei ar putea milita vreodata pentru ca, de exemplu, poporul evreu, care s-a reconciliat cu cel german, sa-i ridice si statuie lui Hitler pe deasupra, daca se poate chiar la Auschwitz.
Nu credem ca, armenii, ca un alt exemplu, ar putea fi obligati europeneste sa ridice statuie Marelui Vizir si executorilor ordinelor care au dus la eliminarea a circa 1.500.000 de oameni. Este peste masura oricarei imaginatii ca Europa sa ceara vreodata fostelor natiuni subjugate din Estul Europei sa-i ridice statui lui Stalin si Beria. Nu. Aici ambasadorul a fost cras dezinformat. Exemplele pot fi criticate de detractorii de serviciu, victimele generalilor sunt mai putine. “Doar” 40.000. Insa crima poate avea grade de comparatie?
Daca in 1999 deputatul Adrian Nastase se numara printre mai multi politicieni care criticau restaurarea monumentului maghiar, astazi tacerea Parlamentului Romaniei si a societatii civile a fost cu atat mai suspecta. Cativa, putini, au comentat si azi. In surdina.
Unde este “patriotul” de Vadim Tudor, care chiar de ziua lui Eminescu prefera sa apara pe toate posturile sa faca balci politic? Unde este acidul de Basescu, care aici, pe tarlaua lui, isi gaseste timp sa apere virulent un Mausoleu al comunistilor, demn de a fi dinamitat?!
Si, mai presus de toti, unde sunt urmasii lui Bratianu, aceiasi care mieunau catre PSD la Bucuresti, in fata statuii de pe bulevardul Dacia a marelui roman, pentru ca fusese mazgalita cu spray-ul?! Unde este cuvantul elocvent al auto-intitulatei “societati civile”?! Unde sunt romanii? Pentru ca pe unguri ii vedem. Si noi si Europa.
In timp ce ei il reinhumeaza pe Horthy cu onoruri militare, noi ii facem cosciug de tabla bustului lui Antonescu, din chiar curtea bisericii ctitorite de el. In timp ce drepturile romanilor din jurul granitelor sunt incalcate flagrant si programat, ungurii isi apara conationalii, creeaza si aplica legea maghiarilor de pretutindeni, in ciuda criticilor Europei.
In timp ce noi nu mai stim ce legi sa mai facem, transformand in obligatii simple recomandari privind minoritatile, extremistii unguri agita steagul separatismului si incita nu numai simplii maghiari, ci si secuii si ceangaii.
 
In timp ce aripa PSD din SRI nu mai stie cum sa acopere super-grofii maghiari gen Csibi Istvan, noi ne milogim la Budapesta sa ne recuperam bunurile Fundatiei romane Gojdu, rechizitionate de guvernele ungare, indiferent de culoarea lor politica.
Simion Barnutiu, Blaj, 1848: “Tineti cu poporul toti ca sa nu rataciti, pentru ca poporul nu se abate de la natura, nici nu-l trag strainii asa de usor in partea lor”, este chiar motto-ul “Diminetii” care publica articolul lui Adrian Nastase. Ar fi poate cazul sa ne explice prim-ministrul ce l-a facut sa decada din tinuta sa morala de atunci si sa accepte azi aceasta schimbare totala.
 
Victor RONCEA
 
ZIUA Nr. 3000
 
Miercuri, 28 aprilie 2004
 
 
 
 

Vezi materialul publicat de Ziaristi Online: Secretele UM 0110. Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA »

 

In 2010, dupa cum am publicat in continuare, Revista oficiala a veteranilor SRI – Vitralii. Lumini si Umbre – confirma infiltrarea Budapestei la nivel inalt in Executivul de la Bucuresti: agentul de influenta Alin Teodorescu si spionul Rudas Erno »

03/08/2011 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PROGRESE IN SPIONAJUL PSIHOTRONIC. VIDEO

Teama de rezultatele cercetarilor sovietice si de amplasarea armelor paranormale a fortat CIA si DIA sa priveasca în mod serios întregul subiect al PSI în cadrul armatei. Swann afirma în fata militarilor: „Sovieticii nu fac cercetari asupra a ceea ce vesticii denumesc cercetare psihica. Termenul corect pentru conceptul lor de cercetare este psihotronica”.

Dezvoltarea acestei linii de cercetare a condus la formarea unor operatori PSI, care si-au unit cimpurile biofizice pentru a forma mintea grupului, care a fost stimulata de informatia primita in 1973 despre cercetarea psihica strict secreta din baza din nord-estul Leningradului, cu numele de cod “Cutia Neagra”.

Aceasta informatie s-a scurs, in 1973, de la cercetatorul dr. Igor Vladsky, intr-o scrisoare catre psihologul Gene Kearney de la Harvard.

Progresele rusesti in domeniul ESP si al telekineziei pareau sa-i conduca spre posibilitatea de a produce efecte psihice. Acesta i-a inspaimintat pe comandantii unitatilor de rachete americane, deoarece posibilitatea ca rusii sa faca nefunctionale rachetele balistice americane, fie in silozurile lor, fie in zborul spre tinta, ar distruge capacitatea de intimidare nucleara americana.

Una dintre primele masuri luate a fost cooptarea unui larg cerc de specialisti in unitatile de cercetare a paranormalului.

Astfel, in 1975, cunoscutul inginer atomist Thomas Bearden a fost folosit de armata americana pentru studiul psihotronicii. Sovieticii reusisera sa creeze noi forme de ginduri din inconstientul colectiv si sa provoace materializare. Mintile telepatilor se puteau sinergetiza, oferind noi capacitati pentru telekinezie si telepatie. Aceste fapte erau cunoscute de americani.

Astfel, este mentionat in documentele DIA, scrise in 1972, asupra cercetarilor parapsihologice din Rusia si Cehia, in sectiunea despre aportul tehnic, ca sovieticii puteau materializa energia corpului omenesc in locuri indepartate, pentru a fura documente strict secrete sau pentru a strica anumite echipamente.

Intr-un alt document, in 1975, care prezenta ultimele descoperiri ale cercetarii parapsihologice cehe si sovietice, se discuta pe larg despre PK (psihokinezia). Se mentiona numele celor mai cunoscuti parapsihologi, Kulaghina, Vinogradova si Ermolaev.

Despre Kulaghina se afirma ca avea capacitatea de a afecta tesuturile vii si era posibil sa si-o exercite si asupra tintelor umane.

Puterea Vinogradovei de a muta obiecte si capacitatile levitationale ale lui Ermolaev puteau fi folosite pentru a activa sau dezactiva sursele de putere, sau de a fura documente militare ori software. Generatoarele lui Robert Pavlita si indicatorii PK ai lui Julius Krmessky puteau fi folositi sa antreneze un mare numar de cetateni sovietici si cehi pentru a dezvolta si a controla abilitatile psihice latente.

Astfel de unitati operationale bine antrenate, alcatuite din persoane necunoscute, puteau fi folosite intr-un mare numar de actiuni secrete, sub acoperire. Mai putin spectaculos, dar mai semnificativ este faptul ca savantii sovietici si cei din Cehia au realizat un demers interdisciplinar, unificator, pentru a determina sursele de energie si interactiunile care intervin in PK.

Astfel, spune documentul citat, rusii si cehii par a fi mult in fata omologilor lor americani si europeni in realizarea acestui scop, deoarece este un pas destul de mic de la intelegere la aplicare si, fara indoiala, ca multe aplicatii au si fost directionate catre om pentru o serie de scopuri, fie ele bune, fie rele. Ambele supraputeri au devenit interesate de telekinezie datorita implicatiilor sale militare. Efectele telekinetice pot fi mici, dar nu este necesara prea multa forta pentru a distruge un circuit dintr-un sistem de ghidare a rachetelor sau pentru a distruge un capilar in creier.

Fortata sa se pregateasca pentru contractarea armelor psihice de catre sovietici, cehi si chinezi, care lucrau de ani buni in cadrul unor proiecte vaste in domeniul armei paranormale, cercetarile americane care au fost intreprinse in primii ani dupa 1970 erau de mica extindere in raport cu uriasele investitii pe care le suportau rusii pentru institutele de cercetare care pregateau razboiul PSI.

Aceasta stare de fapt se datora comunitatii stiintifice vestice, care minimaliza importanta paranormalului. Numarul de savanti dornici sa ajute CIA sa inceapa programe de spionaj psihic era foarte limitat din cauza starii proaste a cercetarii psihice in vest. Totusi, doi fizicieni, Russel Targ si dr. Hal Puthoff, s-au angajat pe acest drum. Ei au inceput cercetari in domeniul vederii la distanta cu Ingo Swann, la Institutul de Cercetari din Stanford (SRI), California.

La 6 iunie 1972, au inceput primele experimente. Ingo Swann a reusit sa influenteze psihic un magnetometru pe care il folosea Puthoff pentru a-i testa capacitatile. Apoi au urmat o serie de experimente de vedere la distanta asupra lui Swann, care n-au avut la inceput succesele scontate.

In cartea lui Jim Schanabel, “Spionii psihici”, se mentioneaza ca, in 1973, Swann a cerut coordonatele geografice ale unor locuri pe care trebuia sa le vada. Targ si Puthoff n-au acceptat la inceput aceasta idee, dar pina la urma au aprobat-o. Astfel, au pus in practica conceptul introdus de ei, vederea la distanta controlata (CRV), care constituie o sinergie a telepatiei si clarviziunii. Pentru aceste studii psihice, rusii folosesc termenul de psihotermica.

Spionul psihic in acest joc calatoreste mental spre destinatia respectiva, incearca sa obtina o imagine mentala a ceea ce se afla acolo si apoi sa schiteze ceea ce vede. Cu aceasta noua forma de vedere la distanta, eficienta lui Swann a crescut la niveluri acceptabile, astfel ca CIA a devenit suficient de interesanta pentru a creste finantarea acestor cercetari.

Atunci cand Puthoff i-a dat lui Swann coordonatele unui loc aflat la est de Muntele Shasta, din California, telepatul a descris acel loc: “Vad un munte spre sud-vest. Cred ca sint deasupra Oceanului”. Atunci cand i s-au dat coordonatele unui loc la 40 de kilometri de Muntele Hekla, din sudul Islandei, Ingo a declarat: “Vad un vulcan spre sud-vest”. cand Puthoff i-a dat coordonatele unui punct situat in mijlocul Lacului Victoria, acesta a declarat: “Simt un curent deasupra apei, care se indreapta catre uscat. Lacul este spre vest. Vad si un deal mare”.

Puthoff gindea ca Swann a descris obiectivul gresit, pina cand a consultat un atlas geografic si a inteles ca daduse coordonatele unui sat Ushashi, aflat la 50 de kilometri de Lacul Victoria, in directia sud-vest. Swann avusese dreptate. Rezultate ca acesta i-au permis lui Puthoff sa obtina finantare de la CIA.

In timpul desfasurarii acestor experimente cu Swann, Puthoff a primit un telefon de la un politist pensionar, nimit Pat Price. Acesta a dorit sa fie si el testat, pentru a i se observa capacitatile paranormale. Price a dat o descriere detaliata a bazei secrete americane aflate sub pamant. La experiment asista si Richard Kennett, reprezentantul CIA. Si Kennett a crezut la inceput ca Price gresea, deoarece el daduse coordonatele casei de vacanta a lui Richard din Virginia de Vest. cand Kennett a ajuns mai tirziu la casa sa de vacanta a aflat despre existenta bazei secrete, aflate linga casa sa. Era vorba despre centrul de interceptare a telefoanelor si a satelitilor spioni “Sugar Grove” aflat in schema de functionare a NSA (Agentia de Securitate Nationala din SUA). Price a revelat chiar si numele a 3 ofiteri superiori care lucrau acolo.

Din acest moment, DIA a luat foarte in serios cercetarile intreprinse de Puthoff, Targ si Price. Acestia erau suspectati a fi spioni comunisti, deoarece nimeni nu credea ca astfel de informatii supersecrete puteau fi aflate prin mijloace psihice.

Deoarece nu s-a gasit nici o proba in acest sens, agitatia creata s-a stins. Pentru a-i mai calma pe cei de la CIA, Price le-a dat informatii despre o baza similara celei a NSA, aflata in Rusia, la Muntele Narodnaia, in nordul muntilor Urali. El a descris baza subterana, proportia mare a femeilor in personalul bazei si antenele radar.

Intre Price si Swann a aparut o rivalitate. Price a fost recunoscut ca fiind cel mai bun spion psihic. Acesta a fost indrumat sa spioneze Semipalatinsk, mai precis cladirile existente acolo. Price a descris exact sferele de 20 de metri diametru si macaralele uriase construite cu ajutorul unor tehnici speciale pentru a sigila containerele cu bombe nucleare. Fotografiile din satelit au aratat ca ceea ce a vazut Price a fost corect.

Pina atunci se presupunea ca Semipalatinsk era o arma de tip “raza mortii” care isi datora energia exploziilor nucleare. Este indeobste cunoscut ca agentiile de informatii ucid pe cei care le ameninta puterea. Capacitatea lui Price de a spiona psihic era foarte mare; astfel, el putea citi la locul pe care il spiona cuvinte si numere.

Moartea lui Price, in 1975, a avut loc in circumstante misterioase. Se presupune ca sovieticii l-au otravit pe Price, foarte probabil cu micotoxina, o substanta care este produsa de un fungus. Se poate ca uciderea lui Price de catre KBG sa fi avut o prioritate deosebita, deoarece posibilitatile paranormale ale acestuia puneau in pericol programele psihotronice sovietice.

Este posibil, de asemenea, ca Price sa fi fost victima unui grup puternic de spioni psihici sovietici antrenati pentru uciderea la distanta. Oricare ar fi cauza adevarata a mortii sale, Price a fost prima victima a cursei inarmarii cu arma PSI.

Swann i-a convins pe Puthoff si Targ ca este in stare sa antreneze orice persoana pentru a spiona psihic. Scopul era de a antrena personal militar care lucra in domeniu, mai curind decit persoane care aveau deja calitati paranormale. Generalii, care il inspectau in cercetarile sale in domeniul PSI, au fost convinsi de Swann sa devina elevi in cadrul programului de CRV. Dupa parcurgerea programului, acesti ofiteri de grad inalt puteau spiona psihic fisiere strict secrete. Astfel, militarii au fost convinsi ca spionajul psihic poate deveni o arma aflata in uzul militar. Agenti operativi din CIA, DIA, NSA si alte organizatii secrete au urmat acest program.

Pentru antrenarea personalului din acest program s-a facut etapizare secreta pentru 20 de ani a cursurilor de spionaj psihic.

Acest program s-a numit “Star Gate”. Ingo Swann a utilizat sistemul sau de CRV, precum si protocoalele sale, inca de la experimentele initiale, pentru a-i ajuta la antrenamente pe nou-venitii in domeniul armei PSI. Aceste cursuri s-au generalizat apoi si pentru studiile comerciale sustinute in SUA, astazi la un cost de 7.000 de dolari pe saptamina.

Documente obtinute de la Serviciile de Informatii americane, care au fost publicate in revista Lobster, ne indica faptul ca Grill Flame era aripa operationala a programului Star Gate. Acesta a demarat in 1975, cand armata americana a inceput programul sau de cercetari pentru descoperirea a ceea ce poate afla inamicul prin folosirea spionajului psihic.

Din 1978, armata americana a primit misiunea de a obtine informatii prin spionaj psihic. Programul Ministerului Apararii american pentru CRV a fost plasat sub denumirea “Grill Flame” si condus de DIA, dar avind drept componente si agentiile de informatii ale statului. Acest proiect strict secret era cunoscut numai de circa 12 persoane din Pentagon si de oficialitatile Serviciilor Secrete. Mel Riley era unul dintre primii spioni psihici militari si facea parte din acest program.

In 1979, unul din primele sale obiective a fost testul nuclear chinez de la Lop Nor. El a vizualizat caderea din avion a bombei nucleare chineze, explozia acesteia, precum si esecul intrarii in reactie nucleara in lant. El a raportat ca bomba nucleara chineza era mai sofisticata decit credeau Serviciile de Informatii americane, chinezii facand uz de un perfectionat proces de imbogatire a combustibilului nuclear.

Sase persoane, in majoritate personal al armatei, erau testate de SRI (Stanford Research Institute) pentru a fi cooptati in proiectul “Grill Flame” si toti au fost gasiti compatibili cu respectivul proiect.

Acestia erau cunoscuti cu numele de cod “Naturalii”. Unitatea isi avea sediul la Fort Meade, in statul Maryland, si facea parte din NSA. Aici erau pregatiti spionii psihici pentru supravegherea bazelor militare sovietice si chinezesti.

La sfarsitul anului 1978, unitatea a primit misiuni ofensive de spionaj din partea comunitatii de informatii la care avea acces. Generalul Edmund Thompson, fiind comandantul unitatii, a reusit sporirea bugetului unitatii, si astfel au mai putut fi angajate trei persoane care sa se ocupe de CRV. Astfel, a putut fi creata divizia speciala de actiune. Printre succesele inregistrate de aceasta divizie se numara si vederea de la distanta a exploziei nucleare atomice chineze de la Lop Nor, din anul 1979, a ciupercii uriase care s-a format. Radiatiile nucleare erau vazute de Mel Riley ca o lumina de culoare verde.

Acesta a fost insarcinat de NSA sa spioneze un consul american din zona Marii Mediterane, de unde rusii extrageau informatii. Joe McMoneagle, un alt renumit spion psihic, a reusit sa descopere cum, vizavi de consulat, un rus avea un post de ascultare. El a mai descoperit si o echipa a NSA care ii supraveghea pe rusii care spionau consulatul cu mijloace electronice.

Acest fapt este prezentat de Jim Schnabel din interviurile realizate cu Puthoff, Riley, McMoneagle si Skip Atwater, unul din primii promotori ai CRV. Tot in 1979, McMoneagle a vazut lumina verde, cea pe care el o asimileaza radiatiilor nucleare, pe malul marii din Spania. S-a auzit mai apoi ca in acea regiune un bombardier american pierduse o bomba atomica.

Grupul a mai primit misiunea de a prevedea locul de impact al caderii statiei spatiale Skylab. cand aceasta, intr-un final, a cazut de pe orbita pe pamant, Skylab a lovit vestul Australiei. McMoneagle prezisese zona prin CRC. Grupul de lucru a mai descoperit locul in care s-a prabusit un elicopter american intr-o regiune indepartata din Peru. Au fost vizualizate corpurile arse ale pilotului si copilotului.

Rezultatele programelor de cercetare din literatura fantastica descriu telepatii militari ca pe niste PSI-corpuri care pot scana mintile oamenilor cum le e voia. Oare aceasta este numai o fictiune? Asa cum aminteam mai inainte, rusii au cheltuit sute de milioane de ruble pentru dezvoltarea ESP.

Nu ar fi fost posibil ca si americanii sa dezvolte astfel de programe care sa permita punerea la punct a tehnologiei de scanare telepatica? De fapt, obiective umane au fost spionate psihic pentru comunitatea agentiilor de informatii americane.

Cartea despre care am pomenit mai inainte “Remote Viewers” documenteaza ca grupul Grill Flame a interogat psihic cu succes un agent al unei tari est-europene despre care CIA avea informatii ca era spion.

McMoneagle l-a scanat si a aflat ca primise mari sume de bani. In timpul supunerii acestuia la testul cu detectorul de minciuni, atunci cand i s-a pus intrebarea despre primirea banilor, spionul a exclamat: “Aceasta de unde o stiti?”.

Surse: english.pravda.ru/science/tech; azumix.ablog.ro/spionajul-psihotronic.


25/11/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: