CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cea mai neseparată dintre puterile statului român

Justiția, cea mai neseparată dintre puterile statului român!

“Cine are cătuşele, are puterea”! De câte ori nu am auzit afirmaţia asta rostită ca o axiomă a vremurilor pe care le trăim.

În epoca post decembristă, primul care a avut cinismul să preia conceptul de la comuniştii lui Ceauşescu şi şa-l adapteze vremurilor noi a fost Traian Băsescu.

Dimpreună cu Monica Macovei, Traian Băsescu a promovat-o în vârful parchetului general pe Laura Kovesi, punând astfel bazele unei justiţii oligarhice în România, biciul democraţiei originale năşită cu ceva ani în urmă de Ion Iliescu, scrie https://www.conteledesaintgermain.ro/justitia-cea-mai-neseparata-dintre-puterile-statului-roman.

La comandă cu magistraţi şantajabili, beneficiind în tribunale de culoare operative asigurate de serviciile secrete (aşa cum declara mai târziu generalul SRI Dumitru Dumbravă), înarmată cu arsenalul de înmuiat conştiinţe al arhivei SIPA, noua justiţie “liberă şi independentă” creată de Băsescu şi Macovei s-a pus pe treabă.

Peşti mari, trofee de impresionat “lumea liberă”, au început să apară în vitrina noii poliţii politice a României. Astfel, adversarii lui Traian Băsescu erau scoşi din joc unul câte unul. Simulacre oribile, în numele “justiţiei oarbe”, i-au aruncat în puşcărie pe Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Decebal Traian Remeş etc. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, pe toate aceste mârşăvii s-a mai ridicat şi un altar păgân de proslăvire euroatlantică: acela al “zeiţei anticorupţie”.

Apoi a urmat mandatul lui Klaus Iohannis! Nu doar că nimic din ce era strâmb nu s-a îndreptat în justiţia românească, dar răul a fost perfecţionat şi dus mai departe. Vitrina de trofee s-a îmbogăţit cu capetele lui Toni Greblă, Victor Ponta şi Liviu Dragnea, iar printre magistraţii instalaţi la comanda marilor instituţii de făcut dreptate au apărut  figuri emblematice de obedienţi oportunişti: Livia Stanciu şi Augustin Lazăr.

Să nu mai întârziem însă asupra trecutului, căci prezentul ne presează. Pus pe depăşit orice recorduri în materie de batjocorire a justiţiei, el aduce în actualitate noi ticăloşii instrumentate, pentru prospeţime, de noi ticăloşi.

Ministrul actual Stelian Ion este unul din această galerie. A venit, presetat de cei care i-au spart codul etic şi-l hackeresc, cu aceeaşi urgenţă distructivă cu care-şi pornise buldozerul intenţiilor demolatoare şi predecesorul său Cătălin Predoiu: desfiinţarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ).

Merită pusă o întrebare: i-ar fi cercetat şi pus sub acuzare, vreodată, pe Negulescu de la DNA Ploiesti şi pe Man de la DNA Oradea, DNA-ul central condus de Laura Kovesi, cel care, înainte de înfiinţarea SIIJ, răspundea, chipurile, de cercetarea abuzurilor magistraţilor? Niciodată! Pentru că, aşa cum bine se spune, “o mână spală pe alta” şi “corb la corb nu-şi scoate ochii”.

De-asta e nevoie de secţia independentă. Tocmai pentru ca magistraţii – unealtă să ştie că abuzurile lor la comandă politică pot să-i şi coste, nu doar să le aducă privilegii.

Sigur, până acum SIIJ nu a făcut mare brânză! Cu o Portocală nu se face primăvară  Dosarul Laurei Kovesi zace acolo de mai bine de un an, iar dosarul procurorului care a fost preşedinte al Secţiei de Votare de la Sectorul 1 nu a ajuns nici măcar în stadiul de audiere a principalului suspect.

Dar dacă rezultatele acestei secţii nu sunt pe măsura aşteptărilor trebuie să o desfiinţăm? Atunci hai să desfiinţăm şi ministerul invăţământului, şi ministerul sănătăţii, şi, în principiu, întreg guvernul actual!

Nu ar fi mai productiv ca SIIJ să fie întărită cu personal, mijloace tehnice şi sprijin instituţional pentru a fi ajutată astfel să performeze?

Motivul pentru care Stelian Ion (ca şi Cătălin Predoiu înaintea lui), urăşte SIIJ este unul evident: lipsa influenţei politice asupra acestei secţii. Tocmai acum, când ai lui sunt la putere şi le-ar prinde atât de bine să asmută procurori şi judecători “cu naşu’n suflet” asupra “jegoşilor” care-i contestă, aceşti justiţiari să fie timoraţi?

De fapt, cu mici excepţii (SIIJ, Secţia de Judecători a CSM), comanda doctrinară şi strategică pe justiţie în România e tot la Monica Macovei. Această persoană fanatică, profund tarată de trecut, a ajuns principalul releu sorosist la Bucureşti.  Ea trage sforile justiţiei din umbră, ea transmite priorităţi şi direcţii de urmat, ea va fi eminenţa cenuşie a Laurei Kovesi la Parchetul European, ea dirijează prin interpuşi secţia de procurori a CSM, ea e principalul deţinător şi beneficiar al secretelor compromiţătoare din arhiva SIPA, ea, prin intermediul USR – Plus, visează să o impună candidat la preşedinţia României, în 2024, pe marea ei descoperire Laura Kovesi. Şi tot ea, Monica Macovei, după exemplul mentorului, cu “open society”, a creat în România tot felul de asociaţii şi ONG-uri obscure de magistraţi pe care-i ţine în lesă şi pe care, în momente decisive, îi activează propagandistic, îi aruncă în luptă.

S-a reconfirmat asta recent, când, pentru proiectul de lege privind desfiinţarea SIIJ şi pentru încălcarea referendumului “fără ordonanţe de urgenţă în justiţie”, Stelian Ion şi-a atras critici dure din partea celor mai importante şi respectate asociaţii profesionale din branşă: AMR (Asociația Magistraților din România), AJADO (Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului) și APR (Asociația Procurorilor din România).

Ce să vezi, câteva zile mai târziu au fost scoase de la cutie şi două asociaţii sorosisto – macoviste de care nici nu auzisem până acum (Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție), pentru a-l susţine frenetic pe Stelian Ion în demersurile lui “reformatoare”.

S-a format în justiţia română post – decembristă o cloacă, alcătuită din magistraţi roşii reevaluaţi şi din odraslele lor cu ADN securistic, care ar trebui prioritar asanată de nişte guvernanţi patrioţi. Până la apariţia acestora însă nu ne rămâne decât să privim, ca la episoadele unui serial inspirat din George Orwell, cum o mână de politruci mediocri se joacă de-a justiţia, de-a puterea, de-a destinul cu un ditamai poporul inert, cu o ditamai fermă a unor animale letargice.

Cred, totuşi,că ar fi momentul să ni se spună cu cifre şi cu nume cam care este componenţa şi reprezentativitatea asociaţiilor din justiţie mai sus pomenite. Să ne lămurim şi noi, după apartenenţa la aceste ONG-uri a câtorva membri cu notorietate, ce valori servesc ele, real, nu declarativ.

Îmi permit, în acest scop, să sugerez câteva nume: Vasilică Dănileţ, Camelia Bogdan, Ionuţ Matei, Carmen Lăncrănjan. Aceştia, căror asociaţii aparţin? Şi câţi membri numără acele asociaţii?

Justiţia este, azi, puterea din România care a subjugat, prin cătuşe, toate celelalte puteri ale statului. Asta nu-i conferă prestigiu ci o transformă într-o construcţie malefică, deturnată de la scopul ei democratic, de care profită cei care o controlează.

Organismul societăţii noastre începe să fie copleşit de viruşii macovisto – băsisto – iohannişti plantaţi anume în instituţiile vitale ale justiţiei. O astfel de infecţie e mai greu de lichidat din afară. Principalul rol în eradicarea sa trebuie să-l aibă anticorpii. Adică celulele interne, de bază ale structurii: judecătorii, procurorii, avocaţii.

Monica Macovei, Laura Kovesi, Stelian Ion, Klaus Iohannis – iată exponenţii răului profund al celei mai neseparate dintre puterile statului român actual.

Arhiva SIPA trebuie scoasă din joc şi neutralizată. Cei care au profitat şi încă profită de pe urma ei trebuie pedepsiţi conform legii. SIIJ trebuie ranforsată şi eficientizată. Iar adevăraţii magistraţi din România trebuie să-şi onoreze statutul şi să devină anticorpii autentici, puternici, vindecători ai sistemului.

Doar aşa ne putem face bine ca societate!

Altfel, subjugaţi de tehnica serviciilor secrete şi de cătuşele unei justiţii deturnate, va trebui să suportăm la nesfârşit guvernanţi falimentari, precum cei de azi.

01/03/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Eurostat : UE a înregistrat progrese notabile în obiectivele sale de dezvoltare durabilă  

 

Sustainable development in the European Union — Monitoring report on progress towards the SDGS in an EU context — 2020 edition

 

 

Uniunea Europeană a înregistrat progrese în ceea ce privește aproape toate obiectivele de dezvoltare durabilă în ultimii cinci ani, arată un raport publicat luni de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, comentat de   https://europunkt.ro/date-eurostat-ue-a-inregistrat-progrese-notabile Raportul intitulat „Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană — Raport de monitorizare privind progresele înregistrate în direcția îndeplinirii ODD în contextul UE — ediția 2020” oferă o prezentare statistică a progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) în UE.

Această publicație este a patra dintre rapoartele periodice ale Eurostat care monitorizează progresele realizate către ODD în contextul UE. Analiza  se bazează pe setul de indicatori EU .Setul de indicatori urmăriți cuprinde aproximativ 100 de indicatori. Raportul de monitorizare oferă o prezentare statistică a tendințelor  în UE pe termen scurt  și   pe termen lung .

În special, s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului„Pace, justiție și instituții puternice”, dar raportul prezintă, de asemenea, evoluții pozitive importante în ceea ce privește obiectivele „Fără sărăcie”, „Sănătate și bunăstare”, „Fără foamete” și „Condiții de muncă decente și creștere economică”.S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește realizarea de „Orașe și comunități durabile”, „Educație de calitate”, „Parteneriate pentru obiective”, „Consum și producție responsabile”, „Energie accesibilă ca preț și curată”, „Reducerea inegalităților”, „Viața terestră” și „Industrie, inovare și infrastructură”.

În schimb, raportul relevă că sunt necesare mai multe eforturi pentru a atinge ODD în materie de „Politici climatice” și „Egalitate de gen”.Durabilitatea este un obiectiv fundamental al UE și o prioritate clară a Comisiei von der Leyen.

Toate politicile Comisiei, cum ar fi tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor, contribuie la realizarea ODD.

Începând din acest an, progresele înregistrate de statele membre în direcția ODD sunt integrate în semestrul european, cu o evaluare sintetică și o anexă specifică în fiecare raport de țară, care stabilesc performanța în materie de ODD a fiecărui stat membru în parte și tendința din ultimii cinci ani.

25/06/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Vladimir Putin – o ascensiune absolut uluitoare

Incursiune în regimul lui Putin

 

După prăbușirea regimului bolșevic, o Rusie revenită la sistemul proprietății individuale și a unor libertăți relativ mai largi ar putea să devie un punct de atracție mai primejdios decât a fost un stat cu regim sovietic-comunist” (Iuliu Maniu, iulie 1941, într-o scrisoare adresată lui Ion Antonescu)

 

Atunci când Boris Elțîn l-a desemnat președinte interimar, la sfârșitul anului 1999, pentru Vladimir Putin a fost încoronarea unei ascensiuni absolut uluitoare, care începuse cu doar patru ani mai devreme, la Moscova, în calitate de consultant prezidențial.

În 1997 fusese numit adjunct al șefului administrației prezidențiale și a intrat în atenția lumii în 1998, când, ca șef al Serviciului Federal de Securitate, le-a ordonat trupelor rusești să intre în Cecenia. *În timpul lui Elțîn s-au format și au crescut în Rusia cartelurile crimei organizate.

Acum, sub Putin, ele hotărăsc ce se întâmplă în stat. Când președintele spune că orice redistribuire a proprietății este imposibilă și că totul ar trebui să rămână așa cum este, tocmai la această stare de spirit se referă – la puterea, influența și uluitoarea lor bogăție.

Putin poate fi Dumnezeu și țar în Cecenia, pedepsind și iertând, dar îi este frică să se atingă de acești mafioți. Banii care sunt puși în joc aici întrec cu mult orice vis, iar prețul unei vieți sau al onoarei unui om este derizoriu atunci când profiturile se măsoară în milioane.

Odată cu instalarea grupului mafiot al lui Pașka Fedulev, Uralii au încetat să mai trăiască “după reguli”, pentru a folosi jargonul infractorilor, care a găsit în Rusia un sol atât de fertil încât este folosit chiar de președinte în discursurile lui.

Pe străzile din Ekaterinburg, i-am întrebat pe oameni pe cine respectă: pe guvernatorul Rossel? Pe Cernețki, primarul orașului? Răspunsul lor a fost: “pe cei din [cartelul mafiot] Uralmaș”. I-am întrebat cum pot respecta niște bandiți.

Răspunsul a fost foarte simplu: “Ei trăiesc după legile hoților, dar cel puțin au legi. Noii bandiți nu le respectă nici măcar pe astea”. *** * *Într-un interviu la Radio Europa Liberă, din 2006, Mihail Gorbaciov a declarat că Putin i-ar fi spus că “influența grupărilor mafiote și a altor elemente de acest fel este atât de puternică, încât alegerile devin simple tranzacții de vânzare-cumpărare”.

Ceea ce era rău, arată Gorbaciov că i-ar fi spus Putin, “pentru că nu poți avea democrație și să te lupți cu crima și corupția dacă elementele criminale au putința să se infiltreze într-un asemenea mod în rândurile aparatului de guvernare”.

Să fie Putin un om care s-ar lăsa atras spre democrație, dacă s-ar elimina în mare parte crima și corupția, sau să nu fie decât un orator care se pricepe să-și argumenteze autoritarismul? Gorbaciov pare convins de prima variantă.

Cu siguranță, o parte semnificativă a economiei rusești de sub Putin continuă să se descătușeze din lanțurile planificării centralizate sovietice, semn că apare o anume acceptare a unor libertăți mai mari.

O excepție care-ți sare imediat în ochi este monopolul asupra gazelor naturale din Rusia: compania Gazprom, creată în anul 1992.

Politicile sale de preț și felul în care își repartizează oferta aduc aminte de opacitatea și ineficiența planificării centralizate sovietice. Uriașa sa infrastructură de conducte, drept urmare, nu este întreținută în totalitate și se învechește.

Rusia de la început de secol XXI s-a văzut trimisă în rolul unui jucător mult mai puțin important pe scena lumii. Ucraina, Georgia și alte foste republici sovietice ieșiseră de pe orbita ei. Pentru a ataca această chestiune, Putin a apelat în mod strategic la o armă care, în multe privințe, este mai puternică decât Armata Roșie: o prezență masivă pe piețele de energie ale lumii.Puterea militară a URSS a fost ținută la respect prin potențialul contraatac al Statelor Unite. Dar Rusia nu se consideră amenințată cu represalii majore în caz că decide să-și folosească gazul natural drept armă economică sau politică.

Deoarece Rusia este un furnizor esențial de gaz pentru Occidentul european și pentru așa-numitele “străinătăți apropiate”, ca Ucraina, puterea ei de piață rămâne aproape necontestată.În plus, Rusia a devenit un jucător de primă mână și pe piața mondială a țițeiului, chiar dacă acolo puterea ei de influență rămâne mai modestă decât pe piața gazului natural, fiindcă petrolul nu poate fi monopolizat cu tot atâta ușurință.

Pe Putin l-a intrigat reacția Occidentului față de felul cum a gestionat el negocierea privind cererea Gazpromului de a impune prețuri mai mari pentru gazul natural livrat Ucrainei – el a fost denunțat din toate părțile pentru brutalitatea lui în pur stil sovietic, atunci când intervenția sa a dus la o scurtă întrerupere a livrărilor.

Bine, trebuie să se fi mirat el, dar capitaliștii nu este normal să impună prețul pe care-l suportă piața și să nu ezite să exploateze avantajul economic în scop de profit?! Nu la fel ar fi procedat și un Vanderbilt sau un Carnegie al Americii de secol XIX?Niște capitaliști veritabili, care își protejează profitabilitatea pe termen lung, ar fi căutat să ajungă la o ajustare gradată, în numele bunelor relații cu clientul și al maximei profitabilități pe termen lung.

Deși s-ar părea că, de la întreruperea furnizării de gaz, Ucraina a devenit mai cooperantă cu politicile de străinătate apropiată ale Rusiei, incidentul i-a determinat pe clienții din Europa Occidentală să caute alternative la gazul rusesc, în special gaz natural lichefiat și alte surse cu transport prin gazoducte.

Ceea ce nu va servi deloc intereselor pe termen lung ale Rusiei.* * *Economia Rusiei se poate astăzi descrie cel mai bine ca fiind o economie de piață având în spate o respectare a legii încă imperfectă.

Un segment important al celor mai prețioase valori ale națiunii se află în mâinile statului sau ale aliaților Kremlinului. Controlul politic a fost întărit prin controlarea principalelor companii mediatice, majoritatea celorlalte fiind „încurajate” să se autocenzureze.

Scăderea bruscă și puternică a valorii rublei, după intrarea în faliment a Rusiei, în 1998, a forțat transformarea unei economii primitiv de necompetitive, clădită de-a lungul a generații întregi de planificare centralizată, într-una marginal competitivă.

Cu un randament orar atât de scăzut pe tot întinsul vastelor teritorii ale Rusiei, disponibilizarea neîntreruptă în cadrul fabricilor flagrant supradimensionate în ceea ce privește personalul a adus multe sectoare de activitate la marginea competitivității internaționale.

Cererea substanțial acumulată a Rusiei pentru bunuri de consum, combinată cu posibilitățile de investiții străine consistente, ar fi impulsionat cu siguranță producția bunurilor de consum – dacă investitorii ar fi putut să conteze pe respectarea drepturilor de proprietate.

În ciuda existenței unor coduri definite, drepturile de proprietate rămân firave în Rusia.

În ultimii ani, Duma a votat acte legislative  majore pentru întărirea primatului legii. Dar una este să schimbi legea și cu totul alta să aplici noile reguli.

 

 

 

 

Imagini pentru rusia lui putin photos

 

 

 

 

Putin a folosit aplicarea selectivă a legilor noi și existente, pentru a prelua sub controlul guvernului activele energetice.

Această aplicare selectivă, mai degrabă decât vreo lipsă de noi reguli, este marea problemă.În termenii certitudinii legale, nu prea există mare diferență între o țară ale cărei legi restricționează dreptul individual de proprietate și una în care drepturile legale depline se aplică în mod selectiv, în funcție de prioritățile politice. Un drept respectat selectiv nu mai e un drept.

Astfel, o națiune ca Rusia se prea poate să-și rescrie codul juridic, dar reorânduirea codului cultural este o sarcină care va dura peste ani, dacă nu chiar peste generații.

Rusia este sortită să joace un rol în evoluția pe mai departe a capitalismului global.

Dacă acest rol se va vedea limitat la o economie ce crește lent, roasă de boala olandeză *** și de o alocare suboptimă a resurselor de capital, atât de caracteristică regimurilor autoritare, nu se va putea ști decât în următoarele două decenii.

Cu activele sale energetice și militare, Rusia va fi un actor principal pe scena mondială în deceniile care ne așteaptă. Dar este mult prea devreme să ne pronunțăm despre ce fel de actor va fi.

 

Sursa: 

 

https://franckmelen.wordpress.com/2010/11/27/incursiune-in-regimul-lui-putin 

*Alan Greenspan, “The Age of Turbulence. Adventurea in a New World”, The Penguin Press, New York, 2007 / Editura Publica, București, 2008** Anna Politkovskaia, “Putin’s Russia”, Harvill Press, 2004 / Editura Meditații, București, 2008***denumirea de “boala olandeză” (dutch disease) provine de la teama de dezindustrializare din Olanda în urma descoperirii zăcămintelor petrolifere în Marea Nordului, deoarece creșterea exporturilor de bunuri primare generează intrări valutare mari, întărind moneda și lovind competitivitatea industriei de prelucrare

19/12/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: