Magistratul Dana Gârbovan, președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, despre „Pactul naţional” iohannist
Judecatoarea Dana Gârbovan, președinta Uniunii Naționale a Judecatorilor din România, s-a născut la Jibou, la 3 septembrie 1978. A absolvit Liceul Teoretic din acest oraș de pe Someș, apoi a studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Babes-Bolyai Cluj Napoca și la Institutul National al Magistraturii. Este căsatorită și are doi copii.
Și-a inceput cariera de judecător la Judecătoria Zalău, în 2001, ca stagiar. A promovat, rând pe rând, la Judecătoria Oradea, apoi la Tribunalul Bihor, iar din noiembrie 2008 este judecător la Curtea de Apel Cluj, secția Civilă. Din 2007 este președinte a Uniunii Naționale a Judecătorilor din România(UNJR). In 2011 a candidat pentru CSM. La doar 39 de ani, Dana Gârbovan se bucură de o ascensiune rapidă in carieră.
A intrat în atenția presei pe vremea Guvernului Victor Ponta, când a criticat aspru politizarea unor instituții ale Justiției. A rămas o prezență activă în dezbaterile privind reformarea și democrtizarea justiției din România.
„Independența justiției este o valoare constituțională, nu subiect al protocoalelor, acordurilor sau parteneriatelor politice! Propunerea Președintelui Klaus Iohannis de a include problema justiției într-un „acord/pact național”, pe care să îl semneze toate partidele, este pur și simplu demagogie și folosirea – pentru a câtă oară? – a subiectului justiției în scop electoral și populist.
Independența justiției se respectă de către toate instituțiile, de către toate partidele politice și de către fiecare cetățean, nu se negociază la masă verde între partidele politice! România a mai trecut prin experimente similare, în ani electorali, iar efectul a fost mereu nociv pentru justiție.
Garantarea independenței justiției revine numai și numai Consiliului Superior al Magistraturii. Apărarea independenței justiției ca și valoare constituțională revine Curții Constituționale.
Această este arhitectura statului de drept din România și competențele fiecăruia trebuie respectate. În rest, despre apărarea justiției prin discursuri politice și prin pacte pe justiție și de coabitare, istoria recentă a României ne-a arătat deja pericolele grave pe temen lung ale acestora pentru instituțiile din justiției și credibilitatea lor. Să ne reamintim această istorie recentă.
Ideea unui pact pe justiție a fost folosită în campania electorală din 2009, dezbătută în Parlament și apoi abandonată imediat după alegeri[1]. Ulterior, la 12 decembrie 2012, Președintele Băsescu și Premierul Ponta semnau celebrul „pact de coabitare”, prin care, printre altele, se refereau la independența justiției și supremația legii.
Semnatarii pactului își asumau consolidarea independenței justiției în raport cu influență politică, respectarea prevederilor Constituției la emiterea ordonanatelor de urgență și punerea în aplicare a deciziilor Curții Constituționale, asigurarea funcționalitățîi instituțiilor afectate și identificarea de garanții pentru păstrarea atribuțiilor instituțiilor statului de drept, numirea în funcția de Avocat al Poporului a unei persoane care se bucură de sprijinul diferitelor grupuri parlamentare și introducerea unui proces transparent de numire la vârful parchetului[2].
Ce a urmat pactului a fost exact opusul celor enunțate în acel pact:
– numirea procurorilor de rang înalt s-a făcut prin troc politic;
– s-au constituit echipele mixte procurori-ofițeri S.R.I. și creat planuri comune de acțiune;
– Guvernul a continuat adoptarea O.U.G.-urilor, inclusiv în domeniul justiției;
– au fost deschise mii de dosare penale vizând judecători și procurori, inclusiv deschise din oficiu sau pentru soluțiile pronunțate;
– C.S.M., Inspecția Judiciară și Înalta Curte de Casație și Justiție au semnat la rândul lor protocoale cu S.R.I.
Pactul respectiv a fost pur și simplu folosit politic, prezentat că trofeu și la aceea vreme ambasadelor și reprezentanților Uniunii Europene care, cu toții, au aplaudat „progresele” făcute cu prețul prejudicierii independenței justiției, prin intruziunea S.R.I.-ui în actul de justiție, și a încălcării drepturilor omului și normelor democratice într-un stat pretins de drept.
Pactul nu a avut o viață lungă, el fiind denunțat de premierul Ponta, pe motiv că președintele Băsescu ar fi afirmat că l-a „păcălit” când l-a convins să semneze pactul.
Ca atare, problemele recurente ale justiției nu doar că nu s-au rezolvat prin acel pact dintre Băsescu și Ponta, ci, mai grav, justiția a fost tărâtă în certuri și lupte dintre adversari politici, într-o zona care ar trebui să îi fie complet străină.
Mai mult, vechilor probleme cu care se confruntă justiția li s-au adăugat altele noi, de o gravitate fără precedent. Lecția e simplă: justiția trebuie scoasă din absolut toate jocurile și trocurile politice, nu mai trebuie folosită ca armă electorală și fiecare instituție trebuie doar să îşi respecte atribuțiile și obligațiile ce îi revin după Constituție și lege.
Dacă Președintele Klaus Iohannis dorește într-adevăr o justiție independenta, așa cum pretinde, atunci trebuie să:
– Publice hotărârea C.S.A.T. 17/2005, care a creat fundamentul pentru ingerință serviciilor de informații în justiție;
– Declasifice și publice orice alte hotărâri C.S.A.T. care au vizat sau afectat justiția.
Aceste două lucruri pot fi făcute de Președintele Iohannis fără să fie necesar un pact.
Guvernul trebuie pur și simplu să nu mai adopte ordonanțe de urgență decât cu respectarea strictă a Constituției.
Ministerul Justiției este dator să publice rapoartele privind arhivă S.I.P.A., un episod întunecat din istoria recentă a justiției.
C.S.A.T. trebuie să facă verificări efective privind legăturile judecătorilor și procurorilor cu serviciile de informații și să facă publice rezultatele acestora.
O justiție independentă poate exista doar în condițiile în care politicienii abandonează dorința de a prelua tutela asupra justiției și doar dacă fiecare instituției își respectă pur și simplu atribuțiile și competențele legale și constituționale”[3].
https://www.art-emis.ro/art-emis/
Traian Băsescu, pus sub urmărire penală pentru spălare de bani
Traian Băsescu este urmărit penal în dosarul lui Costel Căşuneanu.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat, că Traian Băsescu a fost pus sub acuzare în dosarul lui Costel Căşuneanu pe 13 aprilie 2016 și urmează să se stabilească data când va fi chemat la audieri.
Fostul preşedinte este acuzat de spălare de bani în formă continuată în dosarul terenului din Aleea Privighetorilor. Băsescu susține, însă, că același Parchet a dispus neînceperea urmăririi penale în acelaşi dosar, în 2012.
UPDATE 10.14: Traian Băsescu a anunțat pe contul său de Facebook că a primit de la Parchetul General înștiințarea că este suspect pentru spălare de bani:
„Printr-o adresă a PICCJ am fost informat că sunt suspect pentru spălare de bani în formă continuată legat de achiziţia unui teren şi a unei case în anii 2000 şi respectiv 2002, urmare a unei reclamaţii făcută de domnul Ciuvică. Pentru corectă informare aduc la cunoştinţă că în acelaşi dosar, prin REZOLUŢIA din 25 iunie 2012 a PICCJ s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Acest dosar a fost redeschis în 2015 la solicitarea PICCJ. Pentru moment nu am fost citat la PICCJ. Cu certitudine, imediat ce voi fi citat mă voi prezenta în faţa procurorului de caz”.
Surse judiciare au declarat, citate de România Curată, că Parchetul General a început urmărirea penală faţă de fostul președinte al României, Traian Băsescu, pentru spălare de bani în formă continuată în dosarul terenului din Aleea Privighetorilor, zona Băneasa a Capitalei, transmite Hotnews.ro.
Potrivit sursei citate, procuroarea Elena Iordache, de la Secţia de Urmărire penală și criminalistică a Parchetului General, a început urmărirea penală faţă de fostul șef de stat pe 13 aprilie.
A doua zi, o echipa de poliţiști a mers acasă la Traian Băsescu și l-a înștiinţat de punerea sub învinuire.
Băsescu urma să fie chemat astăzi la Parchet pentru a i se aduce în mod oficial la cunostiinţă calitatea de suspect, însă, până la urmă, invitaţia la Parchet s-a amânat pentru o dată care urmează să fie stabilită.
Traian Băsescu este acuzat de spălare de bani în forma continuată. În anul 2000, când abia devenise primarul Capitalei, Traian Băsescu a cumpărat un teren în Băneasa cu bani a căror provenienţa nu ar putea fi justificată, susţine procuroarea Elena Iordache.
Dosarul a pornit de la o sesizare din 2014 a Grupului pentru Investigaţii Politice (GIP), condus de Mugur Ciuvică, către Oficiul de combatere a spălării banilor.
Traian Băsescu este acuzat de spălare de bani în formă continuată, după ce a cumpărat un teren în Băneasa a căror provenienţa nu ar putea fi justificată, la scurt timp după ce a devenit primarul Capitalei, în anul 2000.
Traian Băsescu a cumpărat împreună cu omul de afaceri Costel Căşuneanu câte un teren de 3.700 de mp în Aleea Privighetorilor, din zona Băneasa, de la acelaşi proprietar.
Traian Băsescu a plătit pentru acest teren aproape 1,5 miliarde de lei vechi, o sumă extrem de mică, în timp ce Costel Căşuneanu a plătit de patru ori mai mult. Doi ani mai târziu, Băsescu a vândut terenul cu 12 miliarde de lei vechi.
Cumpărătorul era Gabriela Blaj, cumnata lui Costel Cășuneanu. Traian Băsescu a recunoscut, într-o declarație în fața camerelor de filmat, că adevăratul cumpărător a fost Costel Cășuneanu. Cu banii din tranzacție, Traian Băsescu a motivat cumpărarea vilei din Otopeni, pe care a donat-o fiicei sale, Ioana Băsescu.
Potrivit surselor judiciare, Parchetul își bazează acuzaţiile pe declaraţii de martori, înscrisuri bancare și rapoarte ale Oficiului de combatere a spălării banilor.
De la 3 la 10 ani
Potrivit legii 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, această infracţiune de spălare de bani se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Alte dosare ale fostului preşedinte
Traian Băsescu mai este urmărit penal şi pentru ameninţare în cazul Gabriela Firea
Băsescu a anunţat că, pe 25 aprilie, în ultima zi de înscriere în cursa pentru Primăria Capitalei, va anunţa dacă se aruncă în lupta electorală sau nu.
Dosarele omului de afaceri Costel Căşuneanu
În aprilie 2013, omul de afaceri a fost condamnat la 4 ani cu suspendare în dosarul de corupţie al fostului senator PSD, Cătălin Voicu. Acesta a primit 7 ani cu executare pentru că a luat 200 de mii de euro de la Căşuneanu ca să mituiască judecătorii de la Înalta Curte şi să aranjeze dosarele civile ale omului de afaceri.
Căşuneanu este judecat pentru dare de mită şi în dosarul primarului suspendat al Bacăului, Romeo Stavarache.