Badea Cârţan şi teama Budapestei de răspândirea cărţilor în limba română în Transilvania
Au fost vremuri când Budapesta tremura de teama răspândirii cărţilor în limba română în Transilvania.
Jandarmul, procurorul, judecătorul sau inspectorul şcolar maghiar aveau grijă ca nu cumva românii să poarte tricolorul românesc, să cânte „Deşteaptă-te, române!”, să nu răspândească publicaţii şi mai ales carte scrisă în limba română.
În faţa înăspririi măsurilor luate de stăpânirea ungurească în 1906, Episcopia Ortodoxă Română din Sibiu a fost obligată să trimită şcolilor cu Nr. 3322 Scol., o Circulară avertizând că este interzisă de către autorităţile maghiare folosirea în şcoli a unor publicaţii româneşti:
Iată însă că pentru „grija” faţă de şcoala românească şi faţă de cartea scrisă în limba română, Ministerul Instrucţiei Publice din Ungaria, prin Jezensky Sandor, a fost decorat de regele Carol I al României, în 1897, cu „Coroana României”.
Ungurii au răspuns şi ei la gestul făcut de România, arestându-i, condamnându-i şi prigonindu-i pe românii care răspândeau în Transilvania publicaţii în limba română.
Pentru badea Gheorghe Cârţan, un ţăran autodidact care a luptat pentru românii asupriţi din Transilvania, distribuind cărţi româneşti cărate în spate clandestin din România, pe cărări dosnice, puţin umblate, peste Carpaţi, deveniseră obişnuite arestările, bătăile, condamnările şi confiscarea publicaţiilor româneşti. În total a trecut ilegal munţii peste 200.000 de cărţi pentru copii, pentru ţărani învăţători sau preoţi.
Conducătorii statului maghiar, simţind pericolul ce izvora din cărţile de propagandă naţională pe care Badea Cârţan le trecea Carpaţii şi le răspândea românilor din Ardeal, au dat dispoziţii severe de confiscare a lor.
Comoara sa sufletească compusă din multe mii de volume, gazete, reviste, publicaţii în limba română aduse cu atâta amar şi trudă în spate pe potecile ascunse ale munţilor noştri, aranjate rânduri-rânduri, o parte într-una din camerele şcolii primare confesionale din Oprea Cârţişoara, iar altele la amicul său Ioan Şari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de atunci, însoţit fiind de câţiva jandarmi.
Toate au fost încărcate pe patru care, apoi transportate la Braşov, unde josnicia autorităţilor maghiare a culminat cu punerea pe foc de către acestea a unui număr de 76.621 de tipărituri, printre care şi cărţile care îi fuseseră dăruite personal de regina Carmen Sylva a României.
Badea Cârţan a fost obligat să asiste la arderea cărţilor, după care a fost aruncat în temniţă şi judecat , fapta lui fiind socotită un act de uzurpare a statului maghiar.
Procesul a fost încredinţat unui judecător sas, care a aplicat prevederile cele mai severe din legile maghiare, condamnându-l pe Badea Cârţan la un an închisoare.
După 6 luni, la intervenţia personală a regelui Carol I al României către Franz Iosif împăratul Austro-Ungariei, martirul Badea Cârţan a fost graţiat şi eliberat din temniţă
Au trecut mai mult de 100 de ani de când dorinţa bădiei Cârţan (n.24 I 1849 – d.7 VIII 1911) de a se odihni în pământ liber românesc, i s-a împlinit. Pe placa funerară de pe mormântul său de la Sinaia i-au fost incripţionate următoarele cuvinte:
„Badea Cârţan doarme aici, visând întregirea neamului său”.
La şapte ani de la moartea sa, Marea Unire pentru care a luptat şi s-a sacrificat acest mare român, avea să se înfăptuiască.
CITIŢI ŞI :
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/04/badea-cartan-dacul-de-pe-columna-lui-traian/
Surse:
Prof. Ilie FURDUIU – http://www.dacoromania-alba.ro/nr56/index_56.htm
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tu-cum-ti-l-inchipui-pe-badea-cartan-o-fotografie-de-arhiva
http://adevarul.ro/locale/sibiu/secretele-badea-cartan-legendarul-taran-roman-mers-jos-roma-dormit-statuia-mihai-viteazul-soclul-columnei-traian-
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 