În plin război dus de Putin în Ucraina, Japonia cere din nou Rusiei să-i retrocedeze insulele Kurile de Sud, anexate la sfârșitul celui de – Al Doilea Război Mondial

Guvernul japonez și-a reînnoit pretențiile într-o dispută teritorială cu Rusia privind Insulele Kurile de Sud din Pacific în plin război declanşat de Putin în Ucraina, relatează agenția dpa, și https://www.jurnal.md/ro/news

În timp ce Japonia revendică insulele Iturup, Kunashir, Shikotan și Habomai, Rusia pretinde suveranitatea asupra întregului lanț de insule. 

Autoritățile japoneze s-au abținut să folosească termenul „ocupate” în ultimii ani, preferând să spună că „aceste insule sunt acoperite de suveranitatea japoneză”. 

Acum, Japonia cere iar Rusiei insulele Kurile de Sud în plin război dus de Putin în Ucraina. ”Sunt ocupate de ruși” – Profimedia

Rusia a ocupat partea de sud a Insulelor Kurile, ceea ce contrazice dreptul internațional, a declarat directorul Departamentului Europa al Ministerului de Externe japonez, Hideki Uyama, în timpul dezbaterilor de luni din parlament. „Teritoriile sunt ocupate de Rusia și credem că acest lucru contrazice dreptul internațional”, a spus oficialul.

Ministrul de Externe al Japoniei Yoshimasa Hayashi a descris marți cele patru insule ca fiind o „parte integrantă” a Japoniei, a informat cotidianul japonez Sankei Shimbun.

Anterior, premierul Fumio Kishida a folosit și el această formulare. Având în vedere războiul Rusiei în Ucraina, guvernul japonez revine la limbajul pe care predecesorul lui Kishida, Shinzo Abe, l-a evitat timp de 10 ani, în speranța că va ajunge la un acord cu președintele rus Vladimir Putin.

Arhipelagul, disputat de zeci de ani, se află între Peninsula Kamchatka a Rusiei și insula principală din nordul Japoniei, Hokkaido. Japonia a pierdut insulele după războiul cu Uniunea Sovietică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Guvernul de la Tokyo revendică insulele Etorofu sau Iturup în rusă; Kunashiri sau Kunashir; Shikotan și grupul Habomai pe linia de despărțire dintre Marea Okhotsk și Oceanul Pacific.

Propunerile Rusiei de a returna inițial două dintre cele patru insule aflate în litigiu, ca un fel de soluție provizorie, au fost respinse.

În timpul mandatului său, fostul premier japoney Shinzo Abe renunțase la sintagma „parte integrantă” a Japoniei, pentru a semnala o poziție mai flexibilă în disputa cu Rusia în speranța unei înţelegeri istorice.

Renunţarea la această expresie în discursul lui Shinzo Abe, semnalează acum că Japonia a abandonat această speranță.

Fapt este, că acest diferend continuă să împiedice încheierea unui tratat de pace între cele două țări care, din punct de vedere tehnic, sunt încă în stare de război. 

Întrebarea care se pune este dacă Japonia, un aliat tradițional al SUA, încearcă să profite de războiul ruso-ucrainean, pentru a-și recupera teritoriile din ghearele Rusiei? Rămâne de văzut.

Publicitate

Caricaturi cu Stalin din anii 1930-1950

Stalin a fost și rămâne în fosta URSS „tatăl națiunii”, în timp ce în Occident figura sa este percepută ca un exemplu tipic de dictator asiatic, perfid și crud.

În unele țări asiatice – precum Japonia -Stalin era descris ca un degenerat.

Iată în cele ce urmează cum arătau desenele animate ale lui Stalin apărute în Occident în anii 1930-50, reproduse de publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/zapadnyie_karikaturyi_na_stalina

Lui Stalin însuși îi plăcea să deseneze caricaturi . În total, au fost găsite aproximativ 500 de astfel de desene aparținând dictatorului , care au devenit publice abia acum câțiva ani.

Potrivit relatărilor istoricului rus Boris Ilizarov, în timpul ședințelor Biroului Politic, Stalin desena deseori caricaturi jignitoare ale unora dintre viitoarele sale victime.

Într-un astfel de desen care data în jurul anului 1930, ministrul de finanțe al lui Stalin, Nikolai Briuhanov, era înfățișat gol, suspendat de organele genitale. Acest desen a fost găsit împreună cu o notă scrisă și semnată de Stalin, în care acest tiran nu încerca să-și ascundă satisfacția față de soarta pe careo hotărâse pentru Bryukhanov, care era membru al Biroului Politic de patru ani.

Nota, avea în partea de sus ștampila „Dosar special” și menționa că : „Bryukhanov pentru păcatele sale actuale și viitoare ar trebui să fie agățat de bile. Dacă rezistă, atunci el ar trebui să fie găsit nevinovat, este ca și cum ai fi achitat de instanță. Dacă i se rup, ar trebui să fie înecat în râu „.

Bryukhanov a fost executat din ordinul lui Stalin în 1938, sub o acuzație falsă.

De regulă, desenele lui Stalin „se învârteau” în jurul unor teme gay și sadomasochiste – bărbați goi în ipostaze lascive și supuse.

Evident, și în Occident au apărut numeroase caricaturi cu Stalin. Chiar și în anii 1930, în lumea occidentală (ca să nu mai vorbim de URSS și de lumea a treia), existau destui analfabeți (aproximativ 15% trăiau chiar în Statele Unite), astfel încât desenele (inclusiv afișele) erau un mijloc de agitație vizuală înțeleasă în toate sectoarele societății.

Unul dintre „experții” în descifrarea personalității lui Stalin a fost caricaturistul englez David Lowe. După ce a vizitat URSS la începutul anilor 30, el a reușit să analizeze personal metodele de guvernare ale lui Stalin, fiind unul dintre primii care a atras atenția asupra asemănării izbitoare a metodelor acestuia cu cele folosite de dictatorul german Adolf Hitler..

Desigur, atât în perioada stalinistă, cât și în cea post-stalinistă, desenele critice privitoare la dictatorul comunist erau interzise și pedepsite sever administrativ sau penal. Singura categorie de cetățeni sovietici care a îndrăznit să depășească aceste interdicții au fost infractorii.

Aceștia își făceau tatuaje care îl înfățișau pe Lenin, Stalin, Marx, și alți fruntași comuniști adesea cu coarne, coadă, cu inscripții jignitoare și în ipostaze obscene.

În mitologia hoților și criminalilor, simbolismul sovietic era asociat cu diavolul, cu satana și cu răul.

Merită de asemenea să subliniem că în lumea necomunistă, numele lui Stalin și-a pus până la moartea URSS, o amprentă inconfundabilă asupra unor sectoare ale culturii periferice .

Cel mai bun exemplu în acest sens este formația japoneză de muzică punk The Stalin, cunoscută în anumite cercuri nonconformiste și extremiste.

A fost fondată în 1980, single-ul lor de debut s-a numit „Electric Dildo” (1980), care, în general, reflectă corect esența stalinismului. 

Aceasta este coperta unuia dintre CD-urile lor: (Puteți citi despre grupul Stalin de pe Myspace , copertele lor de pe Amazon )

Iată coperta unui disc al lor

Și un videoclip din concertul grupului The Stalin: 

Desigur, Stalin i-ar fi împușcat pe membrii acestui grup punk dacă ei ar fi fost supuși sovietici, sau i-ar fi spânzurat de testicule, ca în cazul ministrului Briuhanov.

Victoria antijaponeză sovietică de la Halhîn Gol şi legătura acesteia cu semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov

 

 

 

 

În anul 1939 la Halhîn Gol, lângă râul Halha, s-a dus bătălia decisiva în războiul nedeclarat dintre armatele aliate ale URSS şi Mongoliei, împotriva Imperiului japonez aflat atunci în plină expansiune teritorială.

Motivul conflictului a fost pretenţia japonezilor ca graniţa dintre provincia chineză Manciuko,ocupată de ei si Mongolia, să fie râul Halha, care se vărsa în Lacul Baikal, în timp ce mongolii şi aliaţii lor sovietici, susţineau că graniţa ar fi fost la 16 km la est de râu.

 Ofensiva sovieto-mongolă declanşată de generalul Jukov în 20 august 1939, a dat o lovitura decisivă armatei  Kwantung, principala forţă militară japoneză din Manciuria vecină ocupată, care atunci era constituită din unele din cele mai bine pregătite unităţi japoneze.

 

 

 

Foto: gen.Gheorghi Jukov şi Horloogiin Cioibalsan, comandantul armatei Republicii Populare Mongole, la Halhân Gol

 

 

 Sovieticii aliaţi cu mongolii au aruncat în luptă 57.000 de infanterişti, 500 de tancuri şi 250 de avioane.

Japonezii aflaţi sub comanda generalui Otsuzo Yamada, forța care a trebuit să facă față atacului sovietic aveau 38.000 de infanterişti, 135 de tancuri şi 250 de avioane.

Operațiunea sovietică a fost o manevră clasică de dublă învăluire executată pe o suprafață de dimensiunile Europei occidentale.

Pe aripa de vest a atacului, sovieticii au înaintat prin deșerturile și munții Mongoliei, la mare distanță de liniile feroviare de aprovizionare.

Această manevră a luat prin surprindere analiștii militari japonezi, care se aşteptau ca atacul să fie dat de-a lungul căilor ferate de aprovizionare, atacând poziții nipone foarte slab fortificate.

Pe lângă toate acestea, comandantul japonez a lipsit de la postul său în primele 18 ore ale atacului, iar comunicațiile dintre centrul de comandă și unitățile îndepărtate au fost întrerupte aproape de la început.

Superioritatea blindatelor sovietice avea să asigure victoria.

Tancurile lui Jukov  au reuşit să încercuiască complet forţele japoneze – o manevra clasică a blitzkrieg-ului nazist.

 

 

 

 

 

 

Armata japoneză a refuzat să se predea şi a fost practic decimată.

După trei zile de lupte, pe 23 august 1939, înfrângerea japonezilor era clară.

Aceasta era vestea pe care o aştepta Stalin la Moscova în timp ce acesta trăgea de timp în discuţiile cu naziştii.

Când a aflat că japonezii au fost zdrobiţi, Stalin şi-a dat acordul pentru semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov cu Germania, prin care naziştii şi sovieticii au trecut la împărţirea Europei.

Acum, lucrurile erau clare: nu Stalin avea să fie cel care urma să lupte pe două fronturi, ci Hitler. 

Stalin  a câştigat doi ani până în 1941, când a trebuit să facă faţă atacului Germaniei lui Hitler şi aliaţilor acesteia asupra ţării sale.

De la 23 august 1939 şi până la 22 iunie 1941, Stalin nu numai că a asistat fără să se implice la desfăşurarea războiului dintre Germania, Anglia şi Franţa, dar a şi cotropit  toate statele cu care  URSS se învecina la Apus, răpind Finlandei, Poloniei şi României întinse teritorii şi anexând Ţările Baltice.  

Pentru Japonia, rezultatul nefavorabil al bătăliei de la halhîn Gola avut o influenţă hotărâtoare asupra strategiei sale de mai târziu, determinând Cartierul General Imperial să-şi îndrepte atenţia extinderii imperiului spre insulele din Pacific şi Asia de sud-est, abandonând varianta atacului spre nord, în Siberia.
 

Cu toate că ostilităţile armate s-au desfăşurat fără nicio declaraţie de război, la sfârsitul conflictului părţile au semnat un tratat de pace, iar japonezii nu au mai îndrăznit să atace Mongolia şi Uniunea Sovietică

Mai mult, peste nici doi ani, Japonia şi URSS au semnat din nou, la data  de 13 aprilie 1941, un Pact de neutralitate reciprocă, pentru o perioadă de 5 ani.  

Acest Pact, revocat înainte de atacul URSS-ului asupra Japoniei la data de 8 august 1945, în urma căruia au  anexat  Insulele Kurile şi a fost eliberată Manciuria, elimina la momentul respectiv ameninţarea unui război pe două fronturi pentru Uniunea Sovietică.

Bătălia dela Halhîn Gol a fost  prima mare victorie a  generalul Gheorghi Jukov (viitor mareşal), cel care va fi câţiva ani mai târziu unul dintre artizanii victoriei URSS împotriva Germaniei naziste. 

 

 

 

Surse: 

https://historice.ro/ 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pactul_de_neutralitate 

https://cultural.bzi.ro/