Remember: Calvarul bisericii basarabene în infernul sovietic

 

 

 

 

 

 

“Nu ştiu dacã pe faţa acestui pământ s-au mai produs crime într-o măsură aşa de mare ca pe pãmântul Basarabiei. De aceea pe drept cuvânt poporul basarabean a fost declarat MARTIR, iar Basarabia o provincie MARTIRÔ. 

Vasile ȚEPORDEI

 

 

Calvarul bisericii basarabene în infernul sovietic.Consideraţii generale.

Anii 1944-1950

Din clipa în care bolşevicii au pus piciorul pe pământul sfânt al Basarabiei, istoria provinciei noastre s-a scris cu sânge.

     Nu există pană atât de măiastră care să poată descrie toată grozăvia şi grelele suferinţe îndurate de populaţia românească în timpul tiranicei stăpâniri sovietice, instaurate de această dată, pentru o jumătate de veac.

     Ura, forţa şi minciuna au fost principalele mijloace ale arsenalului comunist în lupta lor pentru extirparea din spiritul basarabean a conştiinţei de neam şi de Dumnezeu.

     Finalul celui de al II-lea război mondial, prin neabilitatea politicii româneşti la noile condiţii, a dus la pierderea Basarabiei şi reocuparea acesteia de către regimul sovietic.

     Ofensiva din martie 1944 a Armatei Roşii a apropiat fulgerător trupele ei de frontierele României.

     Până în ultimul moment, în teritoriul neocupat încă, s-a căutat să se întreţină o viaţă românească şi creştinească neîntreruptă, în ciuda condiţiilor vitrege ale unei zone, devenite practic teatru de operaţii militare.

     În toiul evacuării, când frontul se afla la numai 40 km de Chişinău, Mitropolitul Efrem Enăchescu slujea în fiecare duminică şi sărbătoare, spre mângăierea duhovnicească şi îmbărbătarea credincioşilor. Numai în cursul lunii mai 1944 Chiriarhul a efectuat 42 de vizite în biserici şi parohii.

     Astfel, Mitropolia Basarabiei româneşti şi-a afirmat neîntrerupt prezenţa pe teritoriul său canonic, până în cea din ultimă clipă, dinaintea sorbirii celui de-al doilea pahar al robiei roşii.

     Îndată după reanexarea teritoriilor Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa la Uniunea Sovietică, act pe care România a trebuit să-l recunoască prin Convenţia de armistiţiu de la Moscova din 12 septembrie 1944, s-a revenit la starea de lucruri din 1940-1941

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     Reîntoarcerea cotropitorilor sovietici a constituit o reluare a prigoanei împotriva credinţei creştine a populaţiei româneşti de la est de Prut.

     Majoritatea covârşitoare a intelectualilor, inclusiv clerul, ca şi oamenii din alte categorii sociale, s-au refugiat în interiorul ţării, căutând adăpost şi sprijin la românii de acolo.

     În pofida lacrimilor, a sângelui şi sudorilor aduse de vrednicii noştri înaintaşi la zidirea unităţii naţionale, Basarabia iarăşi a fost răzleţită de Patria mamă.

     Mitropolitul Efrem Enăchescu s-a refugiat în 1944, fugind de armatele bolşevice atee, distrugătoare de biserici şi ucigătoare de clerici. Refugierea a fost atunci temporară şi firească, toţi plecând cu speranţa întoarcerii. Dar n-a fost să fie aşa.

     S-a repetat, a câta oară?, un vechi şi perfid scenariu. Basarabia a fost reocupată de soviete iar Biserica rusă a reocupat Biserica basarabeană.

     Astfel, Patriarhia Moscovei a profitat, din nou, de o situaţie politică, operând o ocupaţie bisericească              fără nici un consimţământ din partea Bisericii Ortodoxe Române, care n-a încetat a se considera Mama canonică a Bisericii din Basarabia. În ciuda graniţelor politice autorităţile ecleziastice româneşti ar fi putut să-şi menţină jurisdicţia asupra Basarabiei, aşa cum şi-o menţine în fosta Iugoslavie, în Banatul sârbesc şi în Ungaria. Aşadar, partea răsăriteană a Patriarhiei Române a fost cotropită, exact după tipicul ocupaţiei politice. La 28 decembrie 1944, Biserica rusă numeşte chiriarh al Basarabiei pe episcopul Ieronim Zaharov, degradând Mitropolia basarabeană la rangul de Episcopie.

     Zilele de groză din primii 6-7 ani de după război, în condiţiile “transformării socialiste radicale”, se demarau sub lozincile comuniste ale noilor autorităţi, care mai sunt încă vii în amintirea multora. Întâmplările şi suferinţele acelor ani rămân a fi strigătul de durere a mii de suflete nevinovate, victime ale satanicului regim bolşevic.

     Odată cu renaşterea, în august 1944, a odioasei guvernări sovietice, de ocupaţie, pe teritoriul românesc al Basarabiei, devenită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, a fost readus în scaun şi funcţionarul responsabil pentru problemele cultelor, care se numea “Împuternicitul Consiliului pentru treburile bisericii ortodoxe ruse de pe lângă Sovietul Miniştrilor al U.R.S.S., în R.S.S. Moldovenească”.

     Acesta avea datoria de:

     1. “a efectua controlul asupra corectei aplicări şi respectări a legislaţiei cu privire la culte, de către organizaţiile locale şi de către slujitorii cultelor şi totodată de către organele locale, persoanele oficiale şi de către toţi cetăţenii”;

     2. “a controla activitatea organizaţiilor religioase locale în chestiunea respectării de către acestea a legislaţiei sovietice cu privire la culte”.

     De fapt misiunea acestui funcţionar consta în supravegherea minuţioasă şi îndeaproape a activităţii bisericilor şi mănăstirilor, viaţa credincioşilor şi cea a clericului, cu scopul ascuns de a submina instituţiile ecleziastice şi de a exercita multiple presiuni şi diversiuni, corelate cu activitatea instanţelor de stat – conducerea superioară de partid şi K.G.B. (iniţial N.K.V.D.) – asupra credincioşilor, preoţilor şi călugărilor. Nesupunerea şi demascarea monstruozităţilor săvârşite de autorităţile comuniste erau deseori pedepsite cu moartea. Şi pentru că toţi românii basarabeni puteau fi ucişi, prea întinse ar fi fost cimitirele şi prea multe gloanţe ar fi risipit bolşevicii, ei au căutat să omoare măcar sufletele lor şi anume credinţa, ce susţine acest suflet, care dă putere de rezistenţă creştinului, speranţa pentru viitor şi puteri de luptă. Această credinţă trebuia mai întâi înjosită.

     Felurite şi meşteşugite au fost mijloacele prin care au pângărit bolşevicii credinţa.

     La 3 decembrie 1945 în satul Medveja, Bălţi, orele 15, în timp ce săvârşea taina cununiei, s-au întâmplat următoarele lucruri “creştineşti”: nişte militari ruşi au aruncat în biserică o grenadă, iar pentru siguranţă au intrat şi a doua oară împuşcând în lumea adunată.

     În timp ce oamenii implorau zadarnic pe militarul Ivan Carp să intervină pentru a face ordine, 8 militari au revenit beţi şi înarmaţi cu cuţite pentru a-l omorî pe preot. Negăsindu-l, îl “pedepsiră” pe un om, care făcea de gardă şi pe nişte copii, care cântau în şcoală.

     Preotul Dubinschi va trimite o scrisoare împuternicitului pentru culte, Romenski. Răspunsul s-a primit abia peste un an, comunicându-i-se faptul că s-a făcut un demers la procuratură. Nu se cunoaşte nici astăzi ce a hotărât procuratura în acest caz, dar cert este faptul, că abuzurile şi crimele au continuat.

     Nelegiuirile săvârşite de autorităţile de stat rămâneau neobservate. Nimănui şi cu nimic nu putea ajuta împuternicitul Romenski, nici ţăranului Mocanu din Sîngera, care ruga să nu fie mânat la lucru măcar duminica pentru a-şi face datoria la biserică, nici stareţei Platonida Caialnic, în legătură cu faptul că, într-o noapte, soldaţii din Armata Roţie au distrus tot gardul din jurul mănăstirii Vărzăreşti.

     Referitor la organizarea bisericească în primii ani ai regimului comunist în Basarabia, episcopul instaurat de ruşi, Ieronim Zaharov, a stăruit să rezolve, în limita posibilităţilor, problema lipsei preoţilor în parohii, majoritatea refugiindu-se peste Prut, hirotonindu-i pe mulţi din foştii absolvenţi ai şcolilor de cântăreţi. În 1947 episcopul Ieronim a fost transferat în Riazan.

     Din februarie 1947 până în martie 1948, Eparhia Chişinăului îl are în frunte pe episcopul Venedict Poleacov.

     E relevant un caz, care exprimă atitudinea acestui ierarh faţă de creştinii autohtoni.

     Prin sate şi mănăstirile transformate în “artel” (cooperative de mici meseriaşi) intra foametea şi moartea. Chemat la faţa locului să vadă cum mor ca muştele călugării din mănăstirea Curchi, episcopul Benedict Poleacov găseşte cauza în pretinsele aventuri amoroase ale stareţului şi nu în cele 200 gr. de pâine pe zi, făcute din crupe de orz şi amestec cu ghindă.

     Puterea sovietică, călăuzită de principii obscure şi duşmănoase a declanşat un adevărat genocid împotriva basarabenilor, împotriva oricăror manifestări româneşti, împotriva conştiinţei creştine.

     Foametea organizată de conducerea sovietică, din 1946-1947, a “cosit” peste 200 de mii de vieţi omeneşti.

     Cu toată prigonirea credincioşilor şi a bisericii, spiritul religios în mijlocul populaţiei autohtone era foarte activ. În ianuarie 1948 într-un raport către guvernul republicii, Romenski, împuternicitul pentru afacerile bisericii ortodoxe de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS pentru RSSM, scria “în urma supravegherii personale şi studierii permanente a activităţii bisericii şi preoţimii, precum şi a stării de religiozitate se vede că ultima în mijlocul populaţiei băştinaşe e înaltă”. Bunăoară, de la 1 ianuarie până la octombrie 1947, în timp ce în republică bântuia foametea – adevărata tragedie a acelor vremi – în 86 de biserici din protopopiatul Chişinău au avut loc 2932 de botezuri şi 464 de cununii, iar în 22 de biserici din blagocinia Bender – 1163 de botezuri şi 180 de cununii. De o autoritate deosebită în rândul populaţiei se bucura preoţimea, oamenii apelau la sfaturile feţei bisericeşti, achitau impozitele pentru parohii.

     Reprezentanţii regimului aveau însă o atitudine diametral opusă faţă de cler. În condiţiile represaliilor staliniste s-au intensificat arestările şi deportările aşa ziselor “elemente naţionaliste”.

     Detaşamente de soldaţi, miliţieni săvârşeau câteva razii pe săptămână prin satele şi oraşele Basarabiei, venind pe neaşteptate la ore diferite de noapte sau zi, căutând “naţionalişti”, “colaboraţionişti”, “cuzişti”, persoane, care în timpul guvernării româneşti au activat şi colaborat cu organele de stat sau cu partidele ţării. Printre acestea se aflau mulţi preoţi, care deseori erau arestaţi doar pentru faptul că erau slujitori ai altarelor, umplând ei înşişi temniţele totalitarismului. Aceste acţiuni au culminat în 1949, când la data de 6 iulie, mai mult de 11342 de familii de ţărani basarabeni nevinovaţi au fost deportate. Zeci de mii de oameni au fost arestaţi, judecaţi, exilaţi în Siberia, Kazahstan şi în alte părţi ale imperiului sovietic.

     Printre preoţii şi călugării represaţi au fost şi iermonahul Serafim Dabija, preoţii Gheorghe Armaşu, Ioan Sochirca, Antonie Vusean şi mulţi, mulţi alţii.

     Represarea feţelor bisericeşti şi a credincioşilor se motiva în fel şi chip. Că sunt rămăşiţe ale regimului vechi, deaceea trebuie lichidate; că promovează idei antisovietice în societate; că fac agitaţie în rândul populaţiei să nu achite impozite şi colectările; că instigă oamenii la sabotarea transformărilor socialiste în ţinut etc.

     Dacă nu erau deportaţi, clericii erau în permanenţă supraveghiaţi de K.G.B., înjosiţi de către organele şi reprezentanţii statului comunist. De exemplu, în satul Caracui, raionul Cotovschi (Hânceşti), preşedintele sovietului sătesc l-a evacuat din casă, pe preotul A.D. Buruianov, casă parohială pe care o ocupa împreună cu familia. În satul Batâr, raionul Căinari, preotul Profirile Gondiu a fost lăsat fără acoperiş, casa dumnealui fiind transformată în sediu al cârmuirii colhozului.

     În perioada de început a existenţei R.S.S. Moldoveneşti au fost făcute relativ puţine încercări de închidere a sfintelor lăcaşuri, dar după 1948 acestea încep să fie “lichidate” cu zecile, lăsând mii de credincioşi fără lăcaş spiritual şi îndrumare duhovnicească.

     Aşadar, chiar după primii ani ai existenţei R.S.S.M. (1949-1950), republica creată pe teritoriul sfâşiat al Basarabiei, organele centrale ale regimului comunist au acordat o aşa numită “reformă spirituală” de orientare marxist-leninistă. În acest scop s-a recurs la mijloace specifice dictaturii roşii: deportări, privaţiuni de libertate, urmăriri, percheziţii şi persecuţii.

     Teroarea bolşevică nu a reuşit să-i forţeze pe credincioşi să se lepede de credinţă. Mai mult, în atmosfera de jaf total a populaţiei locale, de represalii în masă, de foamete organizată, de morbiditate şi mortalitate excesive, credincioşii se convingeau tot mai mult de tirania fiarei bolşevice şi credeau că mântuirea poate veni numai de la Dumnezeu, în care credeau cu tot mai multă încredere. 

 

 

Constantin MUŞAT

http://www.dacoromania-alba.ro/nr07/calvarul.htm

Publicitate

Anii de infern ai ocupației sovietice a Basarabiei

 

ISTORIE /// 13 ani de infern pentru populatia RSSM (1940-1941 si 1944-1956)

Desecretizarea fondurilor Arhivei Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova ofera cercetatorilor posibilitatea realizarii unei reconstituiri cat mai fidele a multiplelor aspecte ale istoriei regimului totalitar comunist, insuficient sau deloc elucidate in istoriografia noastra.

Regimul terorii si mijloacele de infaptuire a acesteia isi găsesc o amplă reflectare în dosarele respectivei arhive.
28 iunie 1940 a insemnat inceputul unui lung calvar pentru populatia Basarabiei, condamnată sa suporte toate ororile regimului totalitar comunist la care a fost supusă populatia RASS Moldoveneacă in perioada interbelică.

Chiar daca nu se recurgea atât de frecvent, ca in perioada marii epurari, la serviciile odioaselor troici speciale, regimul totalitar comunist pentru a-si atinge obiectivele diabolice, a recurs la alte metode, la fel de antiumane, cu efecte la fel de tragice.

Primul an de ocupație sovietică a Basarabiei a produs un șoc urias asupra populației acesteia.

Din primele zile, ca urmare a practicilor reprobabile ale autoritatilor comuniste, s-au operat numeroase arestări, astfel incat, in cateva saptamani, inchisorile au devenit supraaglomerate, depasindu-se de cateva ori capacitatea celulelor de a-i adaposti pe cei condamnati la detentie. In paralel, se produc executari in serie ale unor categorii de persoane, catalogate ca „dusmani ai puterii sovietice”.

Din randul acestora au facut parte personalități politice, inclusiv mai multi membri ai Sfatului Țarii, persoane, care, pana la 28 iunie 1940, au facut parte din diferite partide politice, au detinut functii publice in organele de administratie si de ordine.

Victime ale rafuielilor salbatice au cazut si cateva zeci de preoți ai Mitropoliei Basarabiei, platind cu viata doar pentru simplul fapt ca slujeau in Altarul Domnului.

Gropile cu var, umplute cu cadavrele celor executati, precum si alte metode de exterminare a persoanelor indezirabile, constituie un alt indiciu infiorator al acestui prim an de ocupatie sovietica.Deportarile din 13 iunie 1941, in Siberia si in lagarele corectionale, a aproximativ 20.000 de persoane, au constituit acordul final al acestui prim an de „fericire” de tip comunist.

Acest val de deportari este amplu reflectat de fondurile respectivei arhive.In ianuarie 1944, cu cateva luni pana la „eliberarea” nordului Basarabiei de catre Armata Rosie, erau deja elaborate primele directive ale organelor de represiune sovietice, ce urmau sa serveasca drept temei pentru relansarea masinariei diabolice de exterminare umana.

Odata cu ocuparea raioanelor de nord de catre unitatile de avangarda sovietice, tribunalul militar al RSSM, proaspat reanimat, s-a si pus pe treaba, condamnand la moarte primele cateva zeci de persoane. Un rol aparte in identificarea si retinerea tuturor celor care, in viziunea autoritatilor comuniste de ocupatie, se facusera vinovati in fata puterii sovietice, l-au jucat asa-numitele batalioane de exterminare, alcatuite din militari sovietici, dar si din activisti, racolati din randul populatiei autohtone.In vizorul acestor batalioane intrau „elementele dusmanoase”.

Un rol aparte in aceasta „munca” de identificare si retinere a „elementelor periculoase” l-au jucat si alte structuri ale NKVD-ului, dar si faimoasele batalioane ale mortii – ????? („?????? ???????”) care au „scris”, de asemenea, o pagina trista in soarta populatiei RSSM.

Activitatea acestor structuri este reflectata pe larg de catre fondurile acestei arhive. Poate cel mai amplu sunt documentate operatiunile de deportare, care au fost reluate, fara prea multe taraganari, de catre autoritatile sovietice de ocupatie.

Printre primele victime ale acestei politici ale terorii comuniste s-au numarat ultimele cateva sute de etnici germani, care au evitat repatrierea din septembrie 1940. In iunie 1945, ei n-au mai putut sa se salveze de la deportarea in Siberia, operata de catre autoritatile sovietice.

Au urmat o serie de deportari care-i vizau pe basarabenii ce au activat, in perioada administratiei romanesti. Primul contingent, alcatuit din 466 de reprezentanti ai acestor categorii au fost deportati la 17 iulie 1946 in RSS Karelo-Finlandeza, pentru un termen de sase ani.

Atare deportari au continuat si in anii urmatori. Ultimul grup deportat a fost cel format din fosti angajati ai administratiei publice si de ordine din Basarabia, care au fost exilati in 1948, pentru o perioada de sase ani, in RASS Bureata, regiunile Amur si Irkutsk.

Deportarile de populatie civila din 5-6 iulie 1949, precum si cele din 1 aprilie 1951 au constituit ultimul acord al practicilor de acest gen in RSSM. Fondurile Arhivei MAI contin mii de documente inedite cu referire la aceste deportari.

Drama persoanelor deportate, dupa cum bine se cunoaste, nu s-a terminat odata cu disparitia fizica a lui Stalin, in martie 1953, ci a continuat si in anii urmatori.In ciuda faptului ca, dupa moartea dictatorului, au fost expediate mii de demersuri ale victimelor deportarilor din RSSM pe numele noilor lideri sovietici si pe adresa organelor supreme ale statului sovietic, majoritatea covarsitoare ale acestora au ramas nesolutionate.

Si acest ultim episod al dramei deportatilor se regaseste plenar in documentele pe care le detine respectiva arhiva.

Ion Varta, 
doctor in istorie, membru al Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova
ARHIVA TIMPULmd.
25.02.2010

 

 

 

 

 

ADDENDA

 

 

 

Ce pierderi umane a avut Basarabia pe timpul ocupației sovietice. Cifre DUREROASE

 

 

 

 

Site-ul memorialromanesc.org prezintă cifre privind pierderile umane ale Basarabiei suferite în timpul ocupației sovietice.

Numărul basarabenilor deportați și celor uciși se ridică la peste 1,5 milioane de persoane.

1. PATIMILE BASARABENILOR

A. PIERDERI UMANE ALE BASARABIEI SUB OCUPAȚIA SOVIETICĂ

I. PRIMA OCUPAȚIE SOVIETICĂ 28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941
În mai puțin de un an, peste 300 000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentând 12.23% din populația Basarabiei interbelice.

1. Arestări: – 48 000 de persoane:
· Oameni politici care militaseră pentru Unire, învinuiți de trădare, dintre care:
· 5 foști deputați din Sfatul Țării (Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli)
· 1 fost senator
· Funcționari civili și militari – transferați la Tiraspol pentru siguranță
· 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei –

2. Deportări – aproape 300 000 (în Nordul înghețat)
· 135 000 de persoane până în septembrie 1940
· 19 200 de persoane între octombrie-noiembrie 1940
· 27 000 de persoane în decembrie 1940
· 100 000 de persoane începând cu 13-14 Iunie 1941

3. Uciși – 30 000 prin împușcare sau tortură
· Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 iulie 1940 din Gara Chișinău la întoarcerea din turneu, dusă lângă Orhei și împușcată în Valea Morii.
· 1 000 de persoane (copii, femei, adulți) – lângă Odesa împușcate prin pereții de lemn ai unui tren de marfă cu 22 de vagoane care-i transporta în Siberia.
· 450 de persoane – găsite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chișinău. Printre ei studenți, elevi, preoți, ceferiști.
· 87 de persoane – Sediul NKVD, Chișinău (15 cu mâinile legate în groapa comună)
· 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă
· 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 bărbați și o femeie cu mâinile legate)

4. TOTAL pierderi umane în prima ocupație sovietică
· Deportări: 300 000
· Uciși: 30 000
· TOTAL: 330 000

II. A DOUA OCUPAȚIE SOVIETICĂ – 23 August 1944

1. Deportări
· 250 000 de persoane între 1944-1948
· 11 324 de familii 6 iulie 1949
· 300 000 de persoane între 1954-1964 (în Rusia și Kazahstan)

2. Morți prin înfometarea provocată de Stalin
· 300 000 de persoane

3. TOTAL pierderi umane în a doua ocupație sovietică
· Deportați: 875 000
· Morți: 300 000
· TOTAL: 1 175 000

III. TOTAL PIERDERI UMANE ÎN CELE DOUĂ OCUPAȚII SOVIETICE
· 330 000 – Prima ocupație sovietică
· 1 175 000 – A doua ocupație sovietică
· 1 505 000 – TOTAL PIERDERI ROMÂNEȘTI

B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA

Județele Hotin (Nord), Ismail și Cetatea Albă (Sud) sunt încorporate Ucrainei la 2 august 1940.

C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMÂNE ÎN BASARABIA DUPĂ CAPITULARE

1. Deportări
· 180 000 de soldați și ofițeri (doar câteva mii s-au întors)

2. Executați prin împușcare în lagăr (Katîn românesc)
· 50 000 de soldați și ofițeri (schelete descoperite în mlaștinile de la Bălți).

 

 

Comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia și jaful organizat de URSS în România (1945)

 

Confiscarea proprietăţii de stat a României de către autorităţile U.R.S.S. şi comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia (1945)

Subiectul este mult prea vast și complex, pentru a putea fi tratat într-un spaţiu restrâns, astfel încât mă voi rezuma la câteva aspecte. Majoritatea fondurilor arhivistice aflate în arhivele din Republica Moldova, care cuprind perioada 1941-1944 nu sunt altceva decât dosare de arhive românești confiscate de autoritățile sovietice de ocupație și luate la evidența arhivistică de către funcționarii arhivelor din R.S.S. Moldovenească, o făcătură sovietică pe teritoriul fostei Basarabii.

Mai mult decât atât, tot aici sunt depozitate și documentele cu referire la nordul Bucovinei, din aceeași perioadă. Numărul acestor fonduri și dosare este considerabil, deși, la prima vedere, documente de arhivă pentru o perioadă de patru ani, ar trebui să fie mult mai mic.

Trebuie menționat că un număr mare de documente de arhivă românești au fost distruse de funcționarii sovietici, deoarece in primii cinci ani după război, sovieticii nu aveau hârtie pe ce scrie, motiv pentru care un număr foarte mare de documente sovietice, au fost scrise pe reversul vechilor documente de arhivă românești.În ansamblu, materialele se referă la diferite aspecte ale vieţii publice şi militare.

Printe acestea:
– lupta autorităţilor împotriva ideologiei comuniste şi a pornografiei, răspândită cu atâta zel prin oraşele şi târgurile Basarabiei şi Transnistriei; deciziile privind copiii, pentru ca aceştia să fie curaţi, hrăniţi, sănătoşi şi toţi ca unul să frecventeze şcoala;
– lupta împotriva şarlatanilor, a criminalităţii şi a tâlhăriilor; grija faţă de pământ şi plantaţii; deosebita atenţie şi rolul important al Bisericii ortodoxe în educaţia spirituală a societăţii româneşti;
– combaterea sectelor religioase;
– necesitatea trecerii industriei şi comerţului din mâinile evreilor în cele ale românilor etc.

Sine die, respectivele documente constituie o comoară informațională pentru cercetători, istorici, juriști, politologi și în general pentru toți cei interesați de istoria națională. Nu voi enumăra toate fondurile arhivistice, rezumându-mă doar câteva, axate pe subiectul abordat:

1. Cabinetul de administrare a Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei (numai inventarul 1 are 1434 de dosare etc);
2. Corpul II al Armatei Române (1941-1943):

– Curtea Marțială a Comandamentului Basarabiei (1919-1943);
– Divizia a IX-a Infanterie a Armatei Române (1940-1943);
– Grupele poliției 57 și 74 a Corpului 4 al Armatei Române;
– Tribunalul Militar al Corpului III al Armatei Române;
– Curtea Marțială a Corpului III Armată;
– Inspectoratul Regional de Poliție a Basarabiei (1918-1944);
– Secția financiară a județului Lăpușna (1919-1944);
– Statul Major al Armatei Române (1941-1943);
– Administrația Ținutului Nistrean;
– Prefectura județului Lăpușna;
– Prefectura tuturor județelor;
– Situaţia agricolă a județului Lăpușna (şi a celorlalte județe);
– Comisariatul de Poliție a tuturor județelor și orașelor

– Inspectoratul Ținutului Basarabiei a jandarmeriei.Am amintit despre fondurile arhivistice depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova, deși documente, care cuprind perioada 1941-1944 au mai intrat și în posesia arhivei Ministerului de Interne, arhiva Serviciului de Informații și Securitate și A.O.S.P.R.M.

Tot acest depozit informațional prezintă un interes deosebit pentru cercetători și oameni de știință, pentru studiu. Un material mai amplu semnat de autorul acestor rânduri despre comportamentul ocupanţilor sovietici a fost preluat şi de cunoscutul scriitor Paul Goma în una din cele mai importante lucrări ale sale „Săptămâna Roşie”[1].

 

 

 

 

 

 

 

 

Documentul a fost descoperit în dosarele Arhivei Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova (fosta Arhivă a C.C. al P.C.M.) şi calificat „Strict Secret”.

Este vorba despre informaţie secretă despre „încălcări penale înregistrate, ce ne lasă să credem, că au existat şi crime şi tâlhării (neînregistrate – n.a.), săvârşite de militarii sovietici în oraşul Chişinău în perioada 1 septembrie – 20 decembrie 1945″, informaţia este semnată de şeful secţiei orăşeneşti al miliţiei, locotenent-colonel de miliţie Lebedev în ziua de 22 decembrie 1945. Documentul este însoţit de o anexă, în care se menţionează, că în oraşul Chişinău sunt 8 orăşele militare, preponderent în sectorul Buiucani, dar şi în străzile Şmidt nr.130, Podolsk nr.32, Benderscaia nr.41 (denumirile străzilor sunt scrise conform documentului – n.a.), Kievskaia nr.13 în total 131 de spaţii, inclusiv comisariatul militar republican, tribunalul militar, procuratura militară etc.

Documentul are 5 file, este scris în limba rusă şi este o componentă a dosarului numărul 432, inventarul 4 din Fondul arhivistic nr.51, Comitetul Central al P.C.M. (redăm textul tradus din limba rusă şi foto):STRICT SECRET[2]

„În oraşul Chişinău şi suburbii în ultimul timp militarii din unităţile militare dizlocate pe teritoriul oraşului Chişinău şi suburbii au fost săvârşite un şir întreg de crime şi încălcări grave exprimate prin beţii sistematice, huliganism, jafuri, tâlhării, împuşcături fără scop cu consecinţe mortale, conducerea automobilelor fără numere de înmatriculare, fără permis de conducere în urma cărora au avut loc accidente rutiere cu final mortal. În ultimul timp, adică din septembrie până la 20 decembrie 1945 au fost înregistrate următoarele fapte penale:

– Crime (omucideri) – 11
– Jafuri – 14
– Dezbrăcări ale celor beţi – 12
– Zmulgeri de obiecte – 10
– Furt calificat – 127
– Furt de buzunare – 7
– Acte de huliganism – 22

E necesar de menţionat că cele mai frecvente încălcări penale sunt următoarele:– 17 septembrie 1945. Sergentul comendaturii militare din oraşul Chişinău, Iacovenko Arcadii Ivanovici, împreună cu un grup de soldaţi sovietici în suburbia oraşului Chişinău la răscrucea Sculeanca au furat mai multe obiecte de la cetăţeanca Tiacova.

Obiectele furate a fost confiscate şi întoarse stăpânei. Tâlharii au fost traşi la răspundere penală, dosarul lor a fost trimis la procurorul garnizoanei Chişinău.

– 18 septembrie 1945. Colaboratorii secţiei 3 miliţie pentru furt a mai multe obiecte dintr-o căruţă a fost reţinut sergentul secţiei comendatură Studenov Alexei Semionovici din Brigada 40 a Regimentului de artilerie şi transmis superiorilor săi pentru a lua măsurile cuvenite. Aceştea n-au luat nici o măsură şi în aceiaşi zi lucrătorii secţiei 3 miliţie l-au reţinut repetat pe sergentul Stupnev pentru furt al obiectelor din căruţa cetăţeanului Granguţoi (poate fi Crăncuţă ? – în multe documente sovietice sunt schimonosite numele persoanelor şi numele localităţilor româneşti din Basarabia- Al.M) şi Grigorenco. Materialele au fost transmise procurorului garnizoanei Chişinău.

– 28 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici alcătuită din trei persoane, un sergent şi doi soldaţi la ora 23 pe strada Leovschaia au dezbrăcat pe cursantul şcolii juridice Tkacenco. Acelaş grup în drum spre unitatea lor militară pe strada Meşceanscaia cu forţa armelor au jefuit pe locuitorul oraşului Chişinău, Lungu scoţind de pe el sacoul şi 50 de ruble.

– 29 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici din Regimentul tancuri cu forţa armelor au prădat cetăţeanul Crăciun pe strada Sireiskaia, luândui acestuia 3.600 ruble.

– 30 septembrie 1945 militarul Regimentului 372 Armată sergentul Neceaev fiind beat în oraşul Chişinău a încercat să-l omoare pe miliţianul de gardă şi l-a împuşcat de 5 ori. Făptaşul a fost reţinut şi transmis comandantului militar.

– 2 octombrie 1945. La ora 13 ziua în oraşul Chişinău pe strada Petropavlovskaia o grupă de militari compusă din doi oameni, Alexeev Leontii şi Gubiţin S., în stare de ebrietate băteau şi batjocoreau oamenii, care treceau pe strada nominalizată. Au fost reţinuţi, dar au opus rezistenţă fizică şi au bătut pe şeful secţiei 4 miliţie, maiorul de miliţie tov. Lebedev. Făptaşii au fost transmişi comandamentului unităţii.

– 14 octombrie 1945. La ora 22, în oraşul Chişinău, pe strada Chilia, în casa nr.17, militarul sovietic, locotenent al unităţii militare nr. 514 Turevskii V.A. printr-un act de huliganism l-a omorât pe locuitorul din Chişinău Neverov N. A. Criminalul a fost arestat şi transmis procuraturii militare a garnizoanei din Chişinău.

– 21 octombrie 1945. Militarii sovietici Pavel Nikitovici şi Kasenkov Nicolai Ivanovici din Regimentul 60 Polenkov au încercat să fure seiful cu banii trustului apă-canal din Chişinău, dar au fost surprinşi asupra faptei, reţinuţi şi transmişi comandamentului unităţii.

– În noaptea de 31 octombrie 1945, doi militari sovietici din unitatea dislocată la marginea Buiucanilor (Chișinău) au săvârşit o crimă, omorând pe locuitorul Nazarbikian, după care au dispărut pe teritoriul orăşelului militar.

– 4 noiembrie 1945. În restauranul de vară, doi locotenenţi sovietici au întâlnit pe locuitorul oraşului, mecanic la fabrica de spirt (alcool) şi au început să-l bată, după care unul din locotenenţi a tras două focuri de pistol, rănindu-l mortal pe respectivul, după care au dispărut în orăşelul militar.

– 5 noiembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Poşta Veche, casa numărul 1, ofiţerii: locotenent inferior Alexeev Vasilii Artemovici şi locotenentul Sokolov Anton Vasilievici au prădat apartamentul cetăţenei Polejaeva. Aceştia împreună cu doi sergenţi au furat obiecte în suma de 10.000 ruble. Sokolov şi Alexeev au fost reţinuţi şi transmişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.

– 8 noiembrie 1945. La ora 1.30 noaptea, locotenentul Garin V.N. şi Ivanov A.I., ambii din divizia 47 puşcaşi şi militarul Podiminosim A.M., fiind în stare de beţie au intrat în clădirea Comisariatului Norodnic Forestier (Narkomles) unde era petrecerea colaboratorilor, au început a face tot felul de provocări huliganice, a-i înjosi cu tot felul de cuvinte necenzurate pe persoanele responsabile prezente acolo. Făptaşii au fost reţinuţi şi transmişi comandamentului militar”.

Un alt document de arhivă confirmă fărădelegea și crima, care triumfa în Basarabia în 1945, adică primul an după a doua ocupație sovietică:STRICT SECRET[3]

– „8 noiembrie 1945. La ora 24, pe strada Pavlovskaia, militarii sovietici Vasilenco şi Kudreavţev din Regimentul tancuri, care păzeau un depozit de alimente şi se aflau la post au oprit din drum pe colaboratorul inspecţiei rutiere, locotenent major Barâşev Alexandr Grigorievici şi cu forţa armelor l-au dezbrăcat de palton, iau luat arma şi l-au bătut. La solicitarea colaboratorilor N.K.V.D. şi reprezentanţilor comenduirii militare de ai preda pe infractori, ofiţerul de gardă al unităţii, locotenentul major Siniţin, fiind în stare de ebrietate, a refuzat categoric să-i predea pe infractori şi a promis că aceştea vor fi pedepsiţi în cadrul unităţii.

– 15 noiembrie 1945. În piaţa centrală, militarul sovietic din brigada nr. 51 Şuvalov N.S. fiind în stare de ebrietate, a deschis foc din automat. Incidentul s-a soldat cu rănirea a două cetăţene: Gvintulina P.I. şi Poleacova N.T. În cele din urmă făptaşul a fost reţinut şi transmis procurorului garnizoanei Chişinău.

– 25 noiembrie 1945. În casa nr.34 din strada Meşceanskaia, locotenentul din Regimentului 229 al Diviziei 49, din motiv de gelozie a împuşcat-o pe cetăţeana Krivulean V.L. Dosarul a fost transmis procurorului Corpului de Armată.

– 1 decembrie 1945. La ora 19, pe strada Prunculovscaia (aşa au tradus şi denumit strada Pruncului – n.a.), militarii sovietici Juravliov şi sergentul Ivanov din unitatea 84414 au săvârşit un furt de la cetăţeanul Şuşkov, furându-i harmonica. Dosarul a fost transmis procurorului militar al Corpului de Armată.

– 4 decembrie 1945. militarii sovietici Scorobogatov S.I. şi Şilaev V.V. din unitatea militară nr.190 au prădat pe cetăţeanul Gheorghiţă G.S. Făptaşii au fost reţinuţi şi trimişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.

– 9 decembrie 1945. Pe strada Kojuharskaia (corect Cojocarilor – n.a..) militarii sovietici BarţevE.P. şi Agafonov din batalionul penal nr.51 au săvârşit un furt din apartament în număr de mai multe obiecte. Făptaşii au fost reţinuţi, obiectele furate au fost întoarse stăpânului, iar materialele dosarului au fost expediate comenduirii oraşului Chişinău.

– 11 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Kiliiskaia (corect strada Chiliei – n.a.), casa nr. 25, militarii sovietici Kucinin şi Livaşov din Corpul 10 Gardă, fiind în stare de ebrietate au provocat bătăi în apartament cu militarii sovietici grăniceri Titarenco N. , Mâcitobaiev J. şi Ciuvankov în urma căreia Titarenco a fost omorât, iar Mâcitobaiev şi Ciuvankov au fost grav răniţi. Dosarul a fost înaintat procurorului militar al unităţilor N.K.V.D.

– 14 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Şmidt, militarii sovietici Oleinik N.A. şi Kojnikov din unitatea militară 7481 au snopit în bătăi pe miliţianul de gardă Perjov. Dosarul a fost înaintat la procuratura garnizoanei Chişinău.

– 16 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Buiucani, la casa nr.14, în timpul când militarii sovietici neidentificaţi au încercat să fure un gard din lemn, în procesul de reţinere a acestora a fost împuşcat căpitanul serviciului medical din Regimentul 105 Armată Zlotin.

– 17 decembrie 1945. Pentru acte de huliganism au fost reţinuţi militarii sovietici Poleakov G.N. şi Arosov I.C. care au bătut mai mulţi locuitori din Chişinău şi au opus rezistenţă fizică în procesul de reţinere a lor.

– 17 decembrie 1945. În sectorul şoselei Hânceşti, pe drum, militarii sovietici din unitatea militară nr.7375 au provocat între dânşii o bătaie în urma căreia a fost omorât sergentul inferior Vladimirov.

Dosarul a fost înaintat procurorului militar al garnizoanei Chişinău.

Cu cazuri asemănătoare la secţiile de miliţie din oraşul Chişinău se adresează zilnic un număr important de oameni.Asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a lăsat o noapte, era noaptea comunismului, care a durat aproape jumate de secol.

Documente anexe:

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S. Moldovenești. nr.52/23 ianuarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea bunurilor materiale din 5 vagoane primite de după graniță în calitate de cadouri[4] . 

Traducere din limba rusă.

„Sovietul Comisarilor Norodnic a R.S.S. Moldovenești hotărăște:

– De repartizat obiectele din 5 vagoane, venite de după graniță în calitate de cadouri prin Narcomate (Comitete a comisarilor norodnici de ramură – n.a.), direcțiilor de pe lângă Sovnarcomul RSSM, instituțiilor, executivelor de județ, orășenești și rationale; executivelor din partea stângă (a Nistrului – n.a.) pentru a se da invalizilor de război, familiilor acestora, lucrătorilor din sfera tehnică și inginerească, muncitorilor conform anexei nr. 1.

– De a obliga președinții de județ, orășenești și de raion ale executivelor, comisariatelor norodnice, șefilor de direcții de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. și conducătorii de subdiviziuni de a crea o comisie special pentru repartizarea bunurilor aduse de după frontier și de prezentat Sovnarcomului R.S.S.M. darea de seamă nu mai târziu de 10 zile din ziua repartizării lor.

– Întreaga răspundere personal de a pune pe seama comisariatelor norodnice, șefilor de direcții, conducătorilor de instituții și președinților de județ, oraș, raion pentru repartizarea corectă a bunurilor material.

– Cheltuielele potrivit conturilor, cheltuielele pentru organizare și transport ale – Comisariatului norodnic pentru comerț să fie suportate de organizațiile și instituțile, care au primit aceste bunuri material.

– Controlul asupra îndeplinirii acestei Hotărâri de a-l pune pe seama Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M.

Locțiitorul Președintelui Sovietului Comisarilor Narodnici a R.S.S.M. – G. Kvasov
Șeful Direcției Organizatoric al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 107/12 februarie 1945, Chișinău – Despre componența comisiei privind evidența bunurilor materiale aduse pe calea apei din România în R.S.S. Moldovenească[5]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:

– Pentru evidența bunurilor materiale, care se afșă pe 6 barje venite din România, prin aprobarea Comisiei Unionale de Control în R.S.S.M. de a se forma comisia în următoarea componență: Tov. Kașceev S.E.(președinte), membri comisiei: Karasov I.I., Schiba N.A., Kobeț V.F. , Kleaci V.M., Kozlov G.A., Zdobnîi A.P.

 

 

 

– De a încredința comisiei (tov. Kașceev S.E.) după repartizarea obiectelor de a prezenta Actul respectiv Sovnarcomului R.S.S.M.
– De a obliga comisia (tov. Kașceev S.E.): armament, obuze și alt utilaj militar să fie transmis Comendantului militar pe teritoriul sovietic;
– Bunurile materiale, care aparțin R.S.S. Ucrainene, să fie transmise Sovnarcomului R.S.S. Ucrainene în orașul Odesa;
– De a obliga pe tov. Popovici să transmită pentru fiecare barjă câte un om (înarmat – n.a.) pentru paza și însoțirea barjelor în portul Reni.
Președintele Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco.

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 151/26 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului, chimicalelor și altor materiale valoroase venite din România[6].

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M.

Hotărăște:

– De a repartiza utilajul, chimicatele și alte materiale următoarelor narcomate și direcții ale Sovnarcomului RSSM:

– Comisariatului Norodnic pentru Industria Ușoară – utilaj și chimicate ale uzinei de piele (kojevnogo zavoda);

– Comisariatului Norodnic pentru Gospodărie – stația electrică, motorul NP-960 și generatorul de curent alternativ 970 kwt și 14 lăzi cu materiale electrice;

– Comisariatului Norodnic pentru Transport auto- Stație Electrică mobilă;

– Trustului Republican „Tabaksârye” (Tutun şi materie primă – n.a.) utilaj și materiale ale fabricii de tutun;

– Direcției pentru Chestiuni Poligrafice și Edituri – utilaj și materiale tipografice;
Comisariatulu Norodnic pentru Învățământ – utilaj și materiale muzeografice- in total 158 de lăzi;

– Comisariatului Norodnic pentru Sănătate – Renghen – Cabinet și alte utilaje medicale;
De obligat conducătorii tuturor instituțiilor vizate mai sus ca toate bunurile primite mai sus să fie inventariate și actul de inventariere să fie prezentat către 10 martie 1945.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 158/28 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori venite din România în RSS Moldovenească[7]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M.

Hotărăște:

– De aprobat repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori materiale venite din România prin Comisia Unională de Control pentru Narcomate, Direcții și alte instituții din R.S.S.M. conform anexei 10;

– De obligat Narcomatele, Direcțiile, și Instituțiile R.S.S.M. celor care au primit materiale de valoare, să i-a la evidență cu acte în două exemplare și nu mai târziu de 2 martie, curent să facă selectarea.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 203-P/8 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului și materialelor primite din România prin Comisia Unională de Control[8].

Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M.

Hotărăște:
De a aproba planul Gosplanului (Comisariat de Planificare, care a existat până la destrămarea U.R.S.S. – n.a.) de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. privind repartizarea utilajului și a pielii, primite din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M. conform anexei nr. 1 și 2.
De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile de a lua la evidență utilajul și materialele primite, după selecția lor, care trebuie facută până la 10 martie 1945.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 212/15 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor și utilajului primit din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control[9].Sovietul Comisarilor Norodnici al R.S.S. Moldovenească hotărăşte:

– De a aproba planul prezentat de Gosplan de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M., pentru repartizarea materialelor și utilajului, primit din România prin Comisia Unională de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M., conform anexei 1-5.

– De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile să înregistreze evidența și primirea materialelor și utilajului prin acte bilaterale, iar selecția să fie finisată până la 18 martie 1945.

Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco„CONFIDENȚIAL”
Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 343/13 aprilie 1945, Chișinău – Despre organizarea lagărului de prizonieri pentru restabilirea orașului Chișinău[10]. Traducere din limba rusă.

În scopul asigurării lucrărilor de construcții și restabilire în orașul Chișinău cu forță de muncă, Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:

– De întărit fosta clădire a Institutului agricol, cu construcțiile- anexe respective de pe strada Sadovaia (str. Livezilor – n.a.) nr.121 după Trustul de Construcții și Montare pentru a repartiza aici lagărul prizonierilor militari al N.K.V.D. – U.R.S.S.

– De a obliga Trustul de Construcții și Montaj (tov. Iacoveț) să pregătească fosta clădire a Institutului agricol pentru amplasarea prizonierilor în numar de 3000 oameni către 1 mai 1945.

– De propus Direcției lucrărilor de construcții militare nr. 176 (tov. Safronov) să pregătească clădirea pentru amplasarea a 1000 de prizonieri câtre 1 mai 1945.

– De solicitat Comisariatului Norodnic pentru Apărare (tov. Hrulev) temporar să transmită N.K.V.D. – R.S.S. Moldovenești orășelul militar nr. 1 amplasat în valea Buiucanilor (mahala a Chișinăului – n.a.) pentru amplasarea lagărului de prizonieri a N.K.V.D. – U.R.S.S. pentru 6.000 oameni.Ordinul Comisariatului Norodnic al Controlului de Stat al RSS Moldovenești Nr. 55/8 mai 1945, Chișinău – Despre întroducerea controlului preventiv la Baza Moldsnabsbât (bază de colectare și realizare (comercializare cu valori materiale n.a.) situată în portul Reni[11]. Traducere din limba rusă.

În conformitate cu articolul 6 al statutului despre Comisariatul Norodnic al Controlului de Stat al U.R.S.S. de întrodus controlul preventiv la Baza Moldsnabsbât din portul Reni în scopul păstrării, evidenței și eliberarea mărfurilor și materialelor valoroase, venite în R.S.S.M. din România.

– Controlor permanent la Baza nominalizată din portul Reni este numit controlorul superior al Controlului de Stat Condratiev M.P. În obligațiile sale de controlor permanent al narcomatului Controlului de Stat pentru Baza din portul Reni intră:

– Controlul responsabil privind evidența, aprecierea corectă a valorii mărfurilor și materialelor de valoare venite pe adresa Sovnarcomului R.S.S.M., organizațiilor și instituțiilor Republicii Moldovenești;

– Controlul păstrării bunurilor aflate pe barje, depozite și în punctele de staționare. De luat măsurile necesare de a preîntâmpina furturi și distrugerea acestor bunuri;

– Înfăptuirea unu control preliminar al eliberării mărfurilor și materialelor de la Baza Moldsnabsbât-ului pentru toți, fără excepții. Dacă cele eliberate nu contravin cu normele stabilite de organele respective. În cazul dacă corespund normelor, trebuie aplicată viza: „eliberare aprobată”, dacă nu, atunci se folosește viza „interzis pentru eliberare”. În cazul când sunt eliberate materiale de valoare fără viza controlorului, sau dacă are viză interzisă, se întocmește un act pe persoanele responsabile și este prezentat Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M. pentru ca vinovații să fie trași la răspundere;

– De urmărit ordinea de descărcare a mărfurilor și materialelor de valoare și corectitudinea de întocmire a documentelor. La expedierea mărfurilor de luat măsuri să nu se strice sau să nu fie furate în drum;

– Controlorul superior Condratiev M.P. să plece în portul Reni la 9 mai 1945 și să se afle acolo până la noi dispoziții.
Comisarul norodnic al Controlului de Stat – N. LobacevNotă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 – 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională” – Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

 

Autor: istoric arhivist Alexandru Moraru, Chişinău––––––––––––––––-

 

 

Note:

[1] Paul Goma, Săptămâna Roşie, Editura Vicovia, 2009.
[2] Document depistat, tradus din limba rusă şi publicat de Alexandru Valeriu Moraru, Chişinău.
[3] Ibidem.
[4] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 36, f.7.
[5] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 38, f. 22.
[6] A.N.R.M., F. 2849, inv. 11, d.39, f.2-3.
[7] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 39, f. 17.
[8] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 40, f. 11.
[9] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d.40, f.38.
[10] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 42, f. 238.
[11] A.N.R.M., F.1936, inv.1, d.5, f.22.