CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CREZUL CATOLIC ȘI ”TATĂL NOSTRU” ÎN DIALECT ISTRO-ROMÂN

Biserica Sfântul Andrei din satul istroromân Jeieni, Istria.

CREDO

„Io cred în ur Domnu, Ceåce cårle ţire tote, cårle facut-å ceru şi pemintu, ceale ce se vedu şi ceale ce nu se vedu.

Şi în Gospodinu Isus Crist, Fil’u lu Domnu, îns nåscut, cårle din Ceåce s-å nåscut, månt’e de toţ secoli. Svitlost din svitlost, Domnu pravi din Domnu pravi, nåscut ma nu fåcut, din urea substanţea ca şi Ceåce, prin cårle tote facut-s-av.

Cårle za noi omiri şi za scapårea nostrea lasată-s-å din cer şi s-å înjivotit de la Svetu Spirit şi din Vergura Maria şi facută-s-å om.

Şi fost-å restignit za noi în timpu lu Ponţiu Pilat şi suferit-å şi fost-å zacopereåit.

Și uscrâsnit-å treia zi cum fost-å piseait în Sveta Scripturea.

Şi dignit-s-å în cer şi şade la desna lu Ceåce.

Şi rapoi va veri cu glorie săndi cel’i vil’i şi cel’i morţ, lu cårle cesarie nu se va fini.

Şi în Svetu Spirit, Domnu ce daie jivlenie, cårle din Ceåce iase şi de la Fil’u, cela ce scupa cu Ceåce şi Fil’u e adoreåit şi gloreåit, cårle a cuvintat prin proroci.

În ure svetea, catolichea şi apostolichea baseåriche.

Io cunoscu ur crist za oprostirea lu pecatele.

Io şteptu scularea lu morţi.

Și jivlenia de secole, cea ce fi-va. Amen!”

CEÅCE NOSTRU

”În lumele lui Ceåce, lu Fil’u e lu Svetu Spirit, Amen!

Ceåce nostru, cårle ști în cer, posveti-sa numele Tev, neca vire cesaria Tea, fie vol’a a Tea, cum e în cer, åșa și pre pemint.

Pâra nostrea cea de tote zilele dea-ne-v-o åstez.

Și ne scuzea pecatele nostre, cum și noi scuzeaim lu cel’i cårl’i ne ofendesc.

Și nu duce pre noi în napast și ne scapea de cela revu. Amen!”

Calendarul lu Rumeri din Istrie

 

 

SALUTAȚIA LU SVETA MARIA

”Veselea-te, Mario, cåre nåscut-åi pre Domnu, cea pl’irea de grație, Domnu cu tire! Blagoslovitea ști între mul’er și blagoslovit îi fructu de la utroba tea, Isus.

Mario, Måia lu Domnu, roghea Domnu za noi åcmoce și în timpu de morta nostrea. Amen!”

 

EVANGHELU DUPA MATEI – CAPU 28

 

E sâmbota nopte, când s-å facut domareța lu pârva zi a le setimane, verit-å Maria Magdalena și cea åta Maria neca vedu grobu.

Și eco s-å facut potres måre pac ańielu lu Domnu s-å scoporit din cer și verinda stacheit-å îrpa și å șezut deåsupra a l’ei.

Și fost-å fåța lui ca și fulgeru (strela) și veștitu sev åb ca și nevu. Și de frica lui s-å spåmentat strajeri și s-å facut ca și morț. E ańielu respunzânda (otgovorinda) zis-å lu mul’eri: ”Nu va fie friche vo; știvu che pre Isus cela råstignit îl cereț. Nu-i åncea, che av uscrâsnit, åșa cum åv zis; veriț și vedeț locu iuva zåcut-å Domnu. Și șubito mergânda spureț lu sel’ vețaț (ucenici) che av uscrsâsnit și eco meje månt’e de voi în Galileea; colo îl veț vede. Eco v-åm spus månt’e”.

Și eale zaino å mes fåre (å ieșit) din grob cu friche și cu vesel’e måre, fuginda se daie de veste lu sel’ vețaț. Ma eco Isus vire cåtre eale, zicânda: ”Veslițe-va!”. E eale å verit aprope și å åcåțat piciorele Lui și s-å rugåt. Åtunce Isus l-å zis: ”Nu va fie friche. Mejeț și daț ști lu frați mel’ neca meje în Calileea. Cole ma vor vede.”

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

 

EVANGHELU DUPA MATEI

 

Cånd s-å Isus Crist nåscut åșa fost-å: Maria, måia se, fråierițe å lu Iosip, månt’e vreme de bivei el’ scupa, åflat-s-å che råmas-å grea (în sårcina). Sev om Iosip, fost-å bur și ne vrut-å spure-vo, ma namislit-å låsa-vo de åscuns. Cånd penseit-å (ali: mislit-å) ie șå, åtunce åratåt-l’-s-å în vis ańielu lu Domnu cårle zis: Iosipe, fil’u lu David, nu åri friche vlå pe Maria te mul’ere, che ce în ea rodit-å îi de la Sveti Spirit. Ea va naște un fetiț și lumele lui îl ver cl’ema Isus; che ie va liberei sev narod de såle pecate.

Tote cestea fåcute-s-av neca vire ce Domnu vechi zis-å prin sev proroc: Eco Vergura rodi-va și nåște-va ur fet și cl’ema-vor a lui lume Emanuil, cåre lumele e ”Domnu-i cu voi”. Și zbudinda-se Iosip fåcut-å cum l’-a ańilu lui Domnu comandeit și luåt-å (vluat-å) la ie se mul’ere. Și n-å cunoscut-o pre ea pâr la cånd a nåscut sev fil’ cela pârvile nåscut și lumele a lui å fost Isus.

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

 

CRAL’I DENDE SORELE VIRE FÅRE (ALI: DIN ORIENT)

 

Dupa ce s-å Isus nåscut în Betleemu lu Iuda în zilele lu Cesaru Irod verit-å la Ierusalim cral’i dende sorele vire fåre (ali: dende sorele ziia) și întrebat-å:

  • Iuve-i Cesaru lu Iudei cela cårle s-å nåscut? Che vezut-åm se ștevu iuve sorele vire fåre și verit-åm lui ne (ali: na) ploconi. Avzinda ceåste Irod cesaru s-å spåmentat. Și adunânda pre toț archierei și omir învețaț li-a întrebat:

  • Iuve porteia nåște Crist? Eli åtuncea zis-li-åu; În Betleemu lu Iudeea, che åșa-i scrit de prorocu: ”Și tu Betleeme, pemintu lu Iuda, nu îști cela mai micu printre cetåțile mår a lu Iuda; che din tire ieși-va Învețetoru (Meștru) cårle mirå-va nårodu mev Israil”. Åtunce Irod, cl’emânda pre cral’ tr-åscuns, cåvtat-å de la el’ vremea cånd li s-å lor åratat ștevu. Mai apoi, tremes-l’-å la Betleem și l-å zis: ”Âmnaț și cåvtaț bire de fetu și dupa ce-l åflareț dåreț-îmi ști neca merg lui me (ali: må) ploconi”.

  • Pac el’, dupa ce-av avzit cral’u, mes-å chia; e ștevu ce vezut-å-vo iuve sorele vire fåre mes-å între lor pâr la å verit și s-å fermeit desupra lu locu iuva fost-å fetu. Vezânda el’ ștevu s-å ciuda legreit cu måre vesele. Și verit-å înuntru-n cåse și av åflat fetu cu måia a lui Maria și cåzânda îm pre vale s-å lui clanieit și resclizânda darurle l’-a dåruit zlato (ali: åur), incensu și smirna. Potle, dåt-l’-s-å ști-n vis de ruturna la Irod și pe åta cåle mes-å chia cåtra pemintu lor.

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

PÅȘTILE

Påștile e ceå mai mușåtea zi dintre tote festele.

În ceåsta zi totea luma cristianea festeá cruna lu lucrurile fåcute de Gospodinu nostru Isus Crist: morta dobinditea de jivot, fundamentu lu veara nostrea cristianea. Drågu și divinu nostru Scåpulator fost-å cåțat, osândit și restignit între doi taț.

Spoteait și suit de ur nårod betâr în pecate s-å dat sufletu pe crij în ceåle mai mar bole. Fost-å zecopeait, ma pravița moreait-å se face tåre și ieși la videlo. Treia zi, råno dåmareața pemintu s-å streșit, grobu s-å rescl’is și Gospodinu dupå ce å dobândit pe reav se digneá din grob ocoleait de ur columbar de svitlost. Gloria cristianea lu ceåsta zi e chiaro mare. Festa ceåsta ne va ostevi irima vavic, pâra când și sorele se va vedeá che iase și sveideá vârde capurile nostre. Åstez îrpa lu grobu s-å stacheait, dunche porteá se și noi neganeain de la noi șcupo grevu lu nesnanosta și lu decadența în care ne åflam. Åstez Crist å sdrobit forța lu morta și å semirat în lume svitlostu lu sea dignire dintre morț. Se și noi ducem lumira lu nostrea paminte se o prindem de la ceåsta festea måre, neca ne porte osveti cålea lu nostrea jivl’enie. Åstez toț cristiani mår și mici spovedesc sculårea dintre morț lu Gospodinu Isus cu cuvintele: ”Crist å oscrâsnit”.

 

Andrei Glavina

 

11/04/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

In Croatia,la Suşnieviţa, a avut loc o întrunire in care s-a cerut introducerea studiului in dialectul istroromân, in scolile din localitatile unde traieste minoritatea istroromână.VIDEO.


 

La Suşnieviţa a avut loc o întâlnire la care au participat autorităţile locale, cele regionale, Ambasada română de la Zagreb, reprezentată de Domnul Ambasador George Cosmin Dinescu şi de însărcinatul cu afaceri economice, Domnul Antohi, Comisia ONU pentru Croaţia, Asociaţia culturală istroromână „Andrei Glavina”, reprezentată de Emil Petru Raţiu, Dl. Prof. Goran Filipi, de la Universitatea din Pola, eminent studios al dialectului istro-român.

Întrunirea s-a desfăşurat la Şcoala din Suşnieviţa, în prezenţa unui public alcătuit în majoritate din locuitorii istroromâni.

În numele autorităţilor locale a vorbit primarul comunei Krşan, Dl. Zdravko Vidak, de care aparţine satul Suşnieviţa, care a urat bun venit oaspeţilor, apoi a luat cuvântul vicepreşedinta regiunii Istria, Doamna Prof. Viviana Benussi, care a subliniat caracterul multicultural al Istriei, unde alături de majoritatea croată trăiesc italieni şi alte minorităţi naţionale, între care istroromânii.

Domnia sa a spus că acest caracter multicultural al Istriei trebuie menţinut, deoarece el s-a format în decursul unei istorii multiseculare şi el reprezintă o bogăţie culturală a acestei regiuni, indiferent de numărul uneori mic al respectivelor comunităţi.

A luat apoi cuvântul Doamna Louise Vinton, preşedinta misiunii ONU pentru dezvoltare în Croaţia, prezentă la întrunire împreună cu adjunctul misiunii, Domnul Vitalie Vremis, din Republica Moldova, care în acest fel, printr-o fastă întâmplare, parcă simbolică, a întărit prezenţa noastră românească în cadrul acestei întâlniri, desfăşurată la extremitatea de apus a unei fracţiuni etnice româneşti.

Doamna L. Vinton, în alocuţiunea sa, a arătat că misiunea ONU pentru dezvoltare vrea să se implice în susţinerea idiomului istroromân, grav ameninţat cu dispariţia.

Apoi a luat cuvântul Domnul Ambasador Cosmin Dinescu, care a exprimat dorinţa de creare a unor condiţii mai bune pentru supravieţuirea etnică a comunităţii istroromâne, începând cu şcoala, prin predarea de ore de limbă maternă, care deja există de doi ani, ca program de după şcoală, în afara cursurilor, care să fie integrate însă în programul şcolar.

Domnul ambasador a vorbit de disponibilitatea statului român de a se implica şi material, prin alocarea de fonduri pentru repararea clădirii şcolii din Suşnieviţa şi crearea în cadrul şcolii a unei Case Istroromâne, cu expunere de documente materiale ale trecutului acestei populaţii, sală de conferinţe, etc.

După alocuţiunea Domnului Ambasador – primul ambasador român care se implică în susţinerea istroromânilor- a luat cuvântul Preşedintele Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina”. El a ţinut alocuţiunea, ca de obicei când publicul este format în majoritate din istroromâni, în dialect istroromân, salutând înalţii oaspeţi şi spunând că măsurile în sprijinul lor şi al limbii lor, istroromânii le aşteaptă de mult timp, şi ele ar fi fost mai uşor de aplicat prin şcoală, etc, mai înainte, când numărul istroromânilor era mai mare decât astăzi – iar prin anii 1960-70, copiii istroromâni care începeau şcoala nu cunoşteau altă limbă înafară de limba lor maternă, trebuind să facă un an pregătitor pentru a învăţa limba croată- , dar atât timp cât există viaţă, este încă şi speranţă.

Apoi a urmat partea artistică a manifestării, cu recitări ale elevilor de la Şcoala din Suşnieviţa în limbile croată şi română – în forma dialectului istroromân- urmate de un spectacol de balet, foarte frumos, executat de elevele din ultimii ani ai şcolii medii din Cepich, de care aparţine şi şcoala elementară din Suşnieviţa.

A urmat apoi un bufet, după care oaspeţii au plecat la Şcoala medie „Ivan Goran Kovacic” din Cepich, unde s-a discutat mai concret despre implicarea financiară a statului român în renovarea clădirii şcolii din Suşnieviţa şi modalităţile acestei implicări, prin atragerea de fonduri europene – Croaţia fiind ţară de proximă aderare la U.E. – şi contribuţia ONU la acest proiect.

Totul a decurs frumos, dar se impun unele observaţii. Credem, anume, că se impune includerea predării dialectului istroromân – cu funcţie socială de limbă în comunitate- în cadrul programului şcolar, temă care va constitui, dealtfel, obiectul întâlnirii de la sfârşitul lunii aprilie dintre Domnul Ambasador Dinescu şi Ministrul învăţământului croat, iar predarea limbii trebuie să se facă în şcoală după un program didactic bine pus la punct de către specialişti români în dialectologie, iar nu după improvizaţii.

În cadrul acestui program trebuie înfăţişat copiilor adevărul istoric asupra originii lor, a Românilor din Istria şi a limbii lor, aceasta făcând parte din marea familie românească, spulberându-se astfel inocularea neştiinţei interesate şi şovine, cultivată în ultimii ani, de enucleare a fundamentului românesc a acestui dialect, întreprinsă de o persoană fără cunoştinţe în materie, din America, care vrea să rupă orice legătură a acestei limbi cu originea şi trecutul ei românesc, botezând istroromâna, în scop politic, „jeianschi şi vlaşki limba”.

De asemeni, pentru ca fondurile pe care statul român intenţionează să le aloce pentru repararea şcolii din Suşnieviţa să nu se irosească într-un conţinător fără conţinut, credem că o minimă parte din aceste fonduri trebuie destinată salarizării unui profesor motivat naţional şi cunoscător al dialectologiei române, care să predea, după un program didactic bine pus la punct, la şcoala din Suşnieviţa şi posibil, şi la şcoala medie de la Cepich, pentru elevii de origine istroromână, provenind de la şcoala din Suşnieviţa;  aceasta este în deplin acord şi decurge din tratatele şi acordurile bilaterale româno-croate, ca „The agreement on co-operation in the fields of education, culture and science between the Government of Romania and the Government of the Republic of Croatia”, încheiat la Zagreb la 19 mai 1993, art. 2d, art. 4 şi art. 15, ca şi din „Tratatul privind relaţiile de prietenie şi colaborare dintre România şi Croaţia”, încheiat la 18 februarie 1994, precum şi din vasta legislaţie internaţională în materie, începând cu „Charta Europeană a limbilor regionale sau minoritare”, din 5 noiembrie 1992, ratificată de mult timp în România şi Croaţia, şi încheind cu relativ recentul proiect de rezoluţie N.11595 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei asupra situaţiei minorităţii istroromâne din Croaţia, depus de deputatul moldovean Vlad Cubreacov, care se află în examenul Comitetului de Experţi ai Chartei.

Cum ştim, din experienţă, că aflarea unui profesor motivat naţional şi cu cunoştinţe de dialectologie românească, care să meargă în Istria, nu este o sarcină uşoară, credem că trebuiesc folosite resursele pe care ni le oferă comunitatea istroromână, adică acele persoane din mediul local, care să fie cointeresate, printr-o justă salarizare din partea Statului român, la desfăşurarea acestui program.

La Suşnieviţa, există o tânără licenţiată de la Universitatea din Rijeka – Fiume – , de etnie istroromână, întoarsă de câtva timp în satul natal, Doamna Viviana Berkarich.

Credem că dânsa – care a fost şi în România- ar putea fi încurajată să frecventeze în ţară un curs scurt de specializare, pentru a veni să-i înveţe limba strămoşească pe copiii istroromâni, şi dânsei i s-ar putea alătura, când acesta va exista, şi un profesor specializat în dialectologie din ţară.

Dealtfel, dânsa predă deja la Suşnieviţa lecţii de istroromână, în afara programului şcolar – după orele de şcoală.

Înainte de-a pleca din zonă, ne abatem, ca într-un arc ideal peste timp al acestei comunităţi, la casa natală a aceluia care a fost destinat să fie învăţător istroromân la Suşnieviţa, Domenico Cvecich, adus pentru aceasta în 1935 la Şcoala Normală de la Blaj de către Prof. Sever Pop, proiect zădărnicit de istorie prin izbucnirea celui de-al doilea război mondial.

Observăm acum, casa veche de piatră a acestuia rămasă de ani nelocuită, reîntinerită ca de o miraculosă primăvară şi transformată în pensiune turistică, de un harnic întreprinzător din Labin – Albona. Plecăm din Suşnieviţa, cu credinţa, aşa cum am arătat şi în scurta alocuţiune ţinută la şcoală, că atâta timp cât o comunitate dă semne de viaţă, există încă o speranţă pentru viitor, numai să fie voinţă politică care să o susţină.

O corespondenţă pentru Romanian Global News de la Emil Petru RAŢIU, Preşedinte al Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina”.

Vedeti şi alte articole pe aceasta  temă:

La situation culturelle difficile de la minorité istro-roumaine particulièrement menacée, Proposition de résolution présentée par M. Vlad CUBREACOV et plusieurs de ses collègues

Difficult cultural situation of the Istro-Romanian minority particularly threatened, Motion for a resolution presented by Mr Vlad CUBREACOV and others

Istro-românii trebuie salvaţi

 

04/05/2012 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO: Rumerii – O ramură a românităţii

22/09/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: