CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 1 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 1 octombrie în istoria noastră

1720: S-a născut la Sibiu, învățatul sas din Transilvania, Martin Felmer; (d. 28 martie 1767, Sibiu).

A studiat, în perioada 1740–1743, Teologie, Matematică, Fizică, Filologie, Drept și Istorie la Halle, în Germania. Din 1744 a fost profesor și mai apoi rector al Gimnaziului din Sibiu. În 26 martie 1763 sașii din Cisnădie l-au ales preot. Aici și-a găsit timp să se ocupe de studii istorice. În 1766 a fost ales preot orășenesc la Sibiu, dar a decedat după mai bine de un an. A fost membru al societății Gesellschaft der freien Künste (Societatea pentru Arte Liberale) din Leipzig. Felmer este cunoscut mai ales pentru studiile sale privind istoria și etnografia Transilvaniei. Lucrările sale au fost tipărite postum. Felmer a devenit cunoscut prin cartea Primat lineae historiae Transilvaniae, care a fost folosită multă vreme în Transilvania ca manual școlar. Abia în secolul XX s-a putut tipări o altă lucrare a lui Felmer, Abhandlung von dem Ursprung der Sächsischen Nation (Studiu privind originea națiunii săsești), care fusese dedicată Societății pentru arte liberale din Leipzig

1777: S-a încheiat a doua și ultima domnie a lui Grigore al III-lea în Țara Moldovei.

Grigore al III-lea Ghica, sau Grigore al III-lea Alexandru Ghica, a fost domn  al Moldovei de două ori: 18 martie 1764 – 23 ianuarie 1767 și septembrie 1774 – 1 octombrie 1777. A domnit și in Muntenia din  17 octombrie 1768 până la data de  5 noiembrie 1769.

Domnitori - Grigore al III-lea Ghica

Era fiul lui Alexandru Matei Ghica, care a avut  funcția de mare dragoman (traducător), si a fost decapitat de Poartă și nepot de frate al lui Grigore Ghica al II-lea.

A fost educat la Pera, în casa baronului H. Penkler, trimisul Vienei la Poartă.

În august 1758 este numit mare dragoman al Porţii, funcţie pe care o va deţine pînă în martie 1764, cînd este numit domn al Moldovei.

Pe plan intern Grigore al III-lea Ghica s-a arătat a fi administrator competent, a moderat fiscalitatea, a luat măsuri pentru a curma abuzurile dregătorilor domneşti.

În legătură cu aceasta cronicarul menţiona:

“…Mult se silia cu dreptatea ţării. Dajdiile cum le-a găsit de la alţi domni nu le-a mai adaos, ce încă le-a şi mai uşurat. Prea bine se îndreptase ţeara, de ştia fieşcare darea lui pe an”.

În 1764 a înfiinţat o manufactură de postav la Chipereşti, cu meşteri aduşi din Polonia şi Germania. A întreprins lucrări edilitare la Iaşi, unde a ridicat case impozante lîngă Mitropolie, a alimentat oraşul cu apă şi a construit mai multe cişmele.

La data de 1 ianuarie 1766, printr-un aşezămînt, a stabilit la 12 numărul zilelor de clacă.

  A sprijinit învăţămîntul, înfiinţînd trei şcoli în care se studia greaca veche, greaca modernă şi limba moldovenească.

Prin măsurile luate, a reușit să aducă țara la o relativă bunăstare.

Pe plan extern a promovat o politică prorusă, susţinînd în secret ofensiva Rusiei împotriva Turciei. Adversar al politicii Imperiului Habsburgic, a refuzat cererile curţii vieneze de a-i înapoia pe refugiaţii ardeleni din Moldova.

Înlocuit cu Grigore Callimachi în 1767, câștigă tronul Țării Românești, de unde, cu ocazia ocupării Principatelor de către ruși,  se lasă luat prizonier și dus în Rusia. Acolo a fost primit cu onoruri de Ecaterina II.este  luat prizonier și dus în Rusia. Tronul Moldovei îl recâștigă după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în 1774.

In 1775 Austria obține Bucovina de la Imperiul Otoman, cu toate că domnitorul a protestat vehement, fapt pentru care austriecii au cerut turcilor să-l înlăture.

Capugi-başa (agentul executor) Kara Hissarli Ahmed Bey a fost trimis la Iaşi cu porunca de a-i comunica mazilirea şi de a-l duce viu sau mort la Istanbul.

Soarta domnului era pecetluită şi el a fost executat de trimişii sultanului în noaptea de 1 spre octombrie 1777 în casele “Beilicului” (han pentru străini) din Iaşi. Capul său a fost dus la Istanbul, iar corpul i-a fost înmormîntat la mănăstirea Sf. Spiridon din Iaşi.

În literatură este întâlnit ca personaj principal al primei piese de teatru scrise în limba română: „Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa”.

1779 : Au fost puse în funcțiune primele două cișmele publice din București

Cele două cișmele au fost amenajate împreună cu instalația de aducțiune a apei potabile prin olane, la ordinul domnitorului muntean Alexandru Ipsilanti, una lângă Mănăstirea Sărindar, alta în Ulița Boiangiilor,de la izvoare din Giulești.

Bucuresti inceputul secolului XVIII Bucuresti 1710 – Istoria se repeta  Fotografii vechi Arhitectura veche

București, sec. al XVIII-lea

1813: Fosta moscheie din Chilia este transformată în biserică cu hramul Acoperămîntul Maicii Domnului. Biserica este sfinţită şi redată sfintei slujbe.

Trebuie menţionat faptul că localitatea Chilia a aparţinut succesiv în decursul istoriei: Munteniei, Moldovei şi apoi Porţii Otomane, cand a devenit  raia turcească.

În urma războiului ruso-turc 1806-1812 acest teritoriu intră în componenţa Imperiului Rus sub denumirea de Basarabia.

1818: S-a născut la Focșani , pictorul clasic român Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească; d. 24 octombrie 1894, București.

1818-1894 Gheorghe Tattarescu. Autoportret

A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (1799–1880), zugrav de biserici.

A continuat studiul picturii la Școala de zugravi din Buzău, fondată de același Nicolae Teodorescu. În 1844, împreună cu unchiul său, a pictat mănăstirea Rătești (Buzău). Cu ajutorul episcopului Buzăului, Chesarie, a obținut o bursă de studii la Academia di San Luca din Roma (1845–1851), unde i-a avut ca profesori pe Natale Carta, Giovanni Silvagni, și Pietro Gagliardi, sub îndrumarea cărora s-a format în spiritul academismului Italian, executând copii după Rafael Sanzio, Bartolomé Estéban Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni și alții.

Participant la revoluția de la 1848, Gh.Tattarescu a pictat portretele revoluționarilor Gheorghe Magheru, Ștefan Golescu aflați în exil, iar în 1851 a pictat portretul revoluționarului pașoptist român Nicolae Bălcescu  (în trei replici aproape identice). Idealul eliberării naționale și al edificării unei Românii moderne a fost transpus în compoziții alegorice cu subiect revoluționar: Deșteptarea României11 Februarie 1866 – România Modernă, cu subiect patriotic: Unirea Principatelor, sau cu subiect istoric: Mircea cel Bătrân la 1386Neagoe Basarab în fața Mănăstirii ArgeșLupta lui Preda Buzescu cu hanul tătar. Împreună cu pictorul Th.Aman înființat, în 1864, Școala de Arte Frumoase din București, unde a desfășurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi și directorul ei (1891–1892).

1843: Apare periodicul „Învăţătorul satului” (pană la 19 decembrie 1852), editat cu caractere chirilice  de Petrache Poenaru si pentru scurt timp, de Nicolae Balcescu. Între 1848 şi 1849 a apărut sub numele de „Foaia satului”.

1847: S-a născut la Ilişeşti, în actualul judeţ Suceava, profesorul, preotul, folcloristul şi etnograful român Simion Florea Marian, membru titular al Academiei Române („Sărbătorile la români”); (d.11/24 aprilie 1907).

A fost de asemenea  membru în Societatea geografică română și Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.)

Simion Florea Marian este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate. Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc.

Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători.

1850: Instituirea teritoriului vamal unic al Imperiului Habsburgic, prin care sunt desființate barierele vamale interne, fapt care va deschide largi posibilități pătrunderii capitalului austriac în Transilvania.

1855: A apărut, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu,  publicaţia „Steaua Dunării”, jurnal politic, literar şi comercial (în original Steoa Dunărei)

Steaua Dunării, Jurnal politic, literar și comercial, sub redacția lui M. Kogălniceanu, Iași, 1855 | Tipărituri vechi

A fost principalul organ de presa unionist în jurul căruia s-au grupat cei mai activi partizani ai Unirii Principatelor Române. A apărut la Iaşi între octombrie 1855 – septembrie 1856, după care a fost închis din cauza suspendării legii presei.

Din cauza unui articol „mai dubios” despre religie,  cenzura l-a suprimat pentru prima dată în luna mai.

Publicarea sa este reluată în străinătate între decembrie 1856 şi mai 1858, apărând în limba franceză, la Bruxelles, sub numele „L’Étoile du Danube”.

Reapare la Iaşi din noiembrie 1858 până în noiembrie 1860. De la 2 ianuarie 1859 fuzionează cu Zimbrul şi Vulturul şi apare sub titlul Steoa Dunărei. Zimbrulu şi Vulturulu. Redactorii ambelor ziare au publicat atunci un program politic unionist explicit.

Scris cu alfabetul tranziţional, era un „jurnal politic, literar şi comercial” care apărea de trei ori pe săptămână şi milita puternic pentru Unirea Principatelor, pentru autonomia lor şi pentru reforme democratice. În literatură, promova ideile preluate de la Dacia literară, axată pe o literatura naţională, inspirată din tradiţiile poporului.

Printre cei care au participat la redactarea ziarului au mai fost şi Vasile Alexandrescu-Urechea, Vasile Mălinescu şi Iancu M. Codrescu. Au colaborat redactori precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti, Gheorghe Sion, etc.

În 1897 se reia publicarea ziarului cu acelaşi nume (cu subtitlul: „ziar fondat în anul 1855 de Mihail Kogălniceanu”), care care va apărea până în 1899 şi mai apoi în 1907.

1856: S-a născut Ion Bianu, filolog român, fondatorul Bibliotecii Academiei (d.13 februarie 1935).

1858 (1/13 octombrie): S-a înfiinţat, la Bucureşti, “Casa de Ajutorare şi Prevedere a Lucrătorilor Tipografi”, organizaţie de ajutor reciproc, constituită din muncitori şi patroni, primul preşedinte al ei fiind C. A. Rosetti.

1860: A fost înfiinţat la Iaşi (în urma unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza),  „Conservatorul de muzică şi declamaţiune”,  al cărui prim director  a fost muzicianul Francisc Serafim Caudella.

1860 Școala De Muzică și Declamațiune Iaşi

Primul director a fost Francisc Serafim Caudella, compozitor, violoncelist, pianist, organist și profesor, român de origine germană.

1864: A fost înfiinţat in temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu denumirea de “Şcoală de Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură”,  Învăţământul de Arhitectură.

In aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societăţii Arhitecţilor Români, a luat hotărârea să constituie, sub auspiciile sale, o şcoală particulară de arhitectură.

Aprobată în august 1892 şi condusă de Ion Socolescu, Şcoala de Arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români a funcţionat cu regularitate timp de 5 ani; această şcoală particulară a fost oficializată ca învăţământ de stat, sub denumirea de Şcoala Naţională de Arhitectură, secţie a Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, prin reforma învăţământului iniţiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897.

Prin Hotărârea CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri al RPR cu privire la construcţia şi reconstrucţia oraşelor şi organizarea activităţii din domeniul arhitecturii din 14 noiembrie 1952, Facultatea a devenit cunoscută sub denumirea de Institutul de Arhitectură.

Prin Decretul nr. 147/1953 Institutului i s-a conferit numele lui Ion Mincu. Sub această titulatură instituţia a funcţionat până în anul 2000 când, în urma hotărârii Senatului universitar, denumirea a fost modificată în Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, care este şi în prezent titulatura oficială.

1864: S-a născut Gheorghe Ghibănescu, istoric, genealogist şi filolog; paleograf şi slavist, unul dintre editorii asidui de documente medievale; membru corespondent al Academiei Române din 1905 (m. 1936).

1872: S-a creat, la Bucureşti, la o adunare convocată ad-hoc la Ateneu, „Asociaţia generală a lucrătorilor din România”, prima organizaţie profesională care cuprindea muncitori din toate ramurile de producţie.

Aceasta a editat (începând din 5/17 noiembrie 1872 până în 1873) gazeta săptămânală „Lucrătorul român”.

1875 (1/13): Scriitorul român moldovean  Ion Creangă (n. 1 martie 1837 – d. 31 decembrie 1889), a debutat în revista “Convorbiri literare” cu basmul “Soacra cu trei nurori”.

Foto: Ion Creangă

Este considerat  unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice “Amintiri din copilărie”.  

1875: Încep lucrările de construire în Bucureşti a Catedralei romano-catolice, cu hramul Sf.Iosif (terminată în 1883).

Sfîntul Iosif” este catedrală metropolitană și arhiepiscopală. Ctitorul ei este Episcopul Ignatius Paoli, din Congregația Călugărilor Pasioniști, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București.

Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioșii din București, de la diverse personalități înstărite, dar și de la binefăcători din străinătate, cunoscuți sau prieteni ai Episcopului Paoli.

Catedrala Sfântul Iosif din București - Wikipedia

Piatra folosită la construcție a fost adusă din carierele de la Rusciuc (Bulgaria), iar cărămizile au fost achiziționate din București și localitățile învecinate.

Lucrările de construcție au început în zona absidei altarului, cu ample amenajări pentru consolidarea terenului și ridicarea nivelului acestuia.

Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioșii din București, de la diverse personalități înstărite, dar și de la binefăcători din străinătate, cunoscuți sau prieteni ai Episcopului Paoli.

Fondurile insuficiente și izbucnirea Războiului de Independență din 1877 au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883. În toamna târzie a acestui an construcția a fost încheiată.

Lucrările au fost conduse de către călugărul pasionist olandez Alfons Zegers, arhitect prin formație. El fusese chemat la București de la mănăstirea pasioniștilor din Dublin (Irlanda), de către Episcopul Paoli. Începând cu anul 1880, lucrările în regie proprie au fost conduse de priceputul arhitect Carol Berisch.

1878: S-a născut Vasile Demetrius (pseudonimul lui Vasile Dumitrescu), poet, prozator şi traducător român (d.15.02.1942).

Este autorul a numeroase traduceri din Maupassant, Balzac, Merejkovski, Blasco Ibáñez, Stendhal etc. si  tatăl scriitoarei Lucia Demetrius

1882: Inginerul H. Ilade a inaugurat în Bucureşti prima „fabrică de curenţi electrici” din România, instalată pe Calea Victoriei.

O lună mai târziu, funcţiona şi cea de-a doua uzină, la Gara de Nord.

Uzina din centru deservea Palatul Regal şi Teatrul Naţional.

Sistemul introdus de Ilade – utilizarea lămpilor cu arc, la tensiuni ridicate – nu a dat rezultate mulţumitoare.

În 1885, inginerul american de origine română Francisc Jelle, asistentul lui Thomas Edison, a venit în ţara noastră, unde a construit o uzină mai performantă.

1890: S-a născut Constantin C. Nottara, compozitor, violonist şi critic muzical român,  fiul actorului Constantin I. Nottara;  (d.19 ianuarie 1951).

S-a întâmplat la 1 octombrie 1890 - Jurnal Spiritual

1892: A murit George Sion poet, memorialist şi traducător român; (n. (n. 1822, la Mamorniţa, azi în Ucraina) .

1899: A murit Anton Bacalbaşa, ziarist, prozator şi traducător român, creatorul personajului literar Moş Teacă ; (n.21.02.1865).

 

A întemeiat  împreună cu Ion Luca Caragiale, revista  „Adevărul literar”.

A editat prima serie/1893 a revistei umoristice „Moftul român”). NOTĂ: Dicţionarul cronologic-Literatura română dă moarteasa  la data de 2 octombrie 1899.

1905 : S-a născut compozitorul  român  Gheorghe Danga; (d. 5.09.1959).

Gheorghe Danga | Discography | Discogs

A dirijat mari ansambluri corale (1800 persoane, 1948) din Capitală şi din alte centre din ţară. A colaborat în concerte vocal-simfonice cu coral Radio alături de dirijorii George Georgescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri, Theodor Rogalski etc. (Simfonia IX-a de Beethoven, Marea Missă în do minor de W.A. Mozart, Simfonia psalmilor de I. Stravinski, Balada de Mihail Jora, etc.).

De asemenea a aranjat, prelucrat şi orchestrat o serie de cântece de masă de compozitori români şi străini pentru formaţiile Radiodifuziunii Române.

A cules şi a prelucrat folclor românesc, albanez, tătăresc, macedonean etc.  A fost distins cu Ordinul Muncii, clasa III-a (1954) şi cu titlul de Altist Emerit (1957)

1917: La Chişinău apărea „Ardealul (Transilvania)„, „gazetă săptămînală pentru românii transilvăneni aflaţi în Rusia„.

Ziarul „Ardealul”, Chișinău din 13 ianuarie 1918 cu articolul Bine ați  venit, întâmpină sosirea trupelor române în Chișinău – Muzeul Virtual al  Unirii

La început s-a tipărit săptămânal (1 octombrie 1917 – 21 ianuarie 1918) apoi zilnic (24 ianuarie – 20 noiembrie 1918).

În perioada 24 ianuarie – 20 noiembrie 1918 se editează cu titlul „România nouă” avînd ca redactor şi director pe Onisifor Ghibu şi prim-redactor pe Ion Matei.

1918: Are loc  cel de-Al Doilea Congres al Medicilor Veterinari din Basarabia.

1919: S-a născut dr.Nicolae Cajal, medic, membru al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române şi preşedinte al Fundaţiei „M.H. Elias”.

A fost fiul profesorului dr. Marcu Cajal, unul din primii specialiști în pediatrie din România.

S-a format ca specialist microbiolog și virusolog sub conducerea savantului Ștefan S. Nicolau, întemeietorul școlii românești de virusologie, lucrând, din 1944, în cadrul laboratoarelor Catedrei de Bacteriologie, iar din 1945, şi în laboratoarele Catedrei de Inframicrobiologie (Virusologie) ale Facultății de Medicină București.

În anul 1946, a devenit doctor în medicină și farmacie, începând din acel an lucrând la Universitatea de Medicină și Farmacie din București, mai întâi ca preparator, apoi asistent, șef de lucrări, conferențiar și profesor.

Nicolae Cajal (n. 1 octombrie 1919, București - d. 7 martie 2004, București), medic microbiolog român de etnie evreiască[1], senator român, membru al Academiei Române (corespondent - 1963 și titular - 1990[2]). În perioada 1994-2004 a îndeplinit funcția de președinte al Federației Comunităților Evreiești din România - foto: aradon.ro

Începând cu anul 1949, încă de la înfiinţare, lucrează la Institutului de Virusologie al Academiei Române.

În anul 1959, a devenit doctor în științe medicale iar la 21 martie 1963, a devenit Membru corespondent al Academiei Române.

În anul 1966, a devenit șeful catedrei de Virusologie a Universității de Medicină și Farmacie din București şi, din acelaşi an, a fost expert al Organizației Mondiale a Sănătății.

Ca cercetător în domeniul virusologiei, a argumentat și a dezvoltat concepția pluralității virusului hepatic, demonstrând existența mai multor tipuri de virusuri decât A și D, a studiat nivelul imunizării după vaccinul Sabin prin dozarea de anticorpi, a inițiat și perfecționat vaccinul antigripal și antirujeolos, studiind efectul acestora în cazul administrării pe cale nazală sau conjunctivală.

În perioada 1967 — 1994, a fost director al Institutului de Virusologie al Academiei Române, între anii 1971-1990 a fost secretar al Biroului Secţiei de ştiinţe medicale a Academiei Române, iar din anul 1977, a deținut funcția de director al Serviciilor medicale din Federația Comunităților Evreiești din România.

În perioada 1986-1994, a fost membru al prezidiului Federației Comunităților Evreiești din România, iar din anul 1987, a fost redactor responsabil la ”Revue Roumaine de Virusologie”.

La 22 ianuarie 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române, iar în perioada 2 februarie 1990 — 1 februarie 1994 a fost vicepreședinte al Academiei Române.

În plan politic, în perioada 9 februarie – 11 mai 1990, a reprezentat Federaţia Comunităţilor Evreieşti în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. În perioada 9 iunie 1990 – 14 octombrie 1992, a fost senator independent de București, pe listele FSN.

Începând cu anul 1991, a fost membru în Biroul Executiv al Comisiei Naționale UNESCO pentru România și președintele subsecției de Științe, iar în 1992, a fost ales președinte al Fundației ”ELIAS” a Academiei Române.

Doi ani mai târziu devine președintele Secției de științe medicale a Academiei Române și, în același an, director onorific al Centrului European pentru comunicare socială și relații interetnice din Academie.

La 13 iunie 1994, a fost ales președintele Federației Comunităților Evreiești din România, funcție pe care avea să o deţină până la finalul vieţii.

Începând cu anul 1995, a fost președinte al Forumului „B’NAI B’RITH Dr. Moses Rosen” – România, iar din anul 1998, a fost președintele Academiei de Medicină.

A publicat peste 400 de lucrări și studii în domeniul virusologiei, apărute în țară și străinătate.

A fost membru al Societății Regale de Medicină din Londra, al Societății Internaționale de Patologie Comparată, al Societății Franceze de Microbiologie şi al Academiei de Științe din New York, a fost vicepreşedinte şi apoi preşedinte al Asociaţiei Europene pentru studiul poliomelitei, preşedinte al Societăţii Europene pentru studiul şi combaterea virozelor şi vicepreşedinte al Societăţii de Patologie infectioasă.

A fost membru în colegiul de redacţie a numeroase reviste de specialitate – „Acta Virologica”, „Voprosi virusologhii”, a fost autor şi coautor a 14 monografii, manuale şi tratate de specialitate, unele din ele cu premii academice, a fost autor a numeroase cărţi şi filme de popularizare a ştiinţei.

A participat cu lucrări originale la numeroase congrese şi misiuni ştiinţifice de specialitate în ţări din Europa, Africa, America, Asia, ca reprezentant al Academiei Române, Ministerului Sănătăţii, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, etc.

A fost distins cu numeroase premii, titluri şi distincţii, câteva dintre acestea fiind titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților din Oradea (1994), Timișoara (1995), Cluj (1995), Iași (1996) şi diploma ”Meritul Cultural” oferită de Academia Română, în anul 2003.

Academicianul Nicolae Cajal a decedat la 7 martie 2004, în urma unei afecțiuni digestive mai vechi, la Spitalul Elias din București. A fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc Filantropia din Bucureşti.

La 30 octombrie 2015, un monument dedicat academicianului, profesorului și doctorului Nicolae Cajal, realizat de sculptorul Dragoș Cătălin Munteanu, a fost dezvelit în fața Institutului de Virusologie.

1920: A fost înfiinţată Legaţia română din Budapesta, Ungaria, unde a fost numit consul, Traian Stârcea.

1920: A fost înfiinţată Legaţia României la Viena. Consul a fost numit Nicolae B. Cantacuzino.

1921: S-a născut Angelo Niculescu, fotbalist şi antrenor român.

Angelo Niculescu Whois

1924:  Biserica Ortodoxă Română a adoptat Calendarul Gregorian.

Calendarul gregorian a fost introdus în uzul BOR de primatul ei, Mitropolitul Miron Cristea, fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă

Astfel, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus în anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773.

În Grecia acest calendar a fost adoptat în 1924.

Această măsură nu a fost adoptată de toate  bisericile ortodoxe răsăritene. În loc de aceasta, în mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit care tăia 13 zile ale acelui an și adopta o nouă regulă pentru anii bisecți care făcea ca să nu fie nici o diferență între cele două calendare până în anul 2800.

Bisericile ortodoxe din Grecia, Bulgaria, România, Polonia și altele din zona est-mediteraniană (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Cipru) au adoptat calendarul iulian revizuit.

Aceste biserici, care folosesc noul calendar, vor sărbători Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian până în anul 2800.

Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia, Ierusalim și câțiva episcopi din Grecia nu au acceptat c,alendarul iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian – 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100.

Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe, (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă și armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare.

Toate bisericile răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian.

1929: S-a născut la Mangalia, Gheorghe Vitanidis, regizor român (d. 25.11.1994).

In 1953 a absolvit Institutul National de Arta Teatrala si Cinematografica si a debutat in 1958, ca asistent de regie al lui Louis Daquin, cu filmul ,,Ciulinii Baraganului”.

Pana in 1987 a regizat 19 filme. A fost profesor la IATC intre 1961-1989.

De etnie greaca, Vitanidis a fondat in 1990 Uniunea Elena din Romania.

 1932: A  fost transmisă pentru prima oară emisiunea radiofonică de umor ”Ora Veselă”; într-o duminică, la ora 14:00, s-a auzit „mica jucărie muzicală”:

„Alo, alo, aici e Radio/ Stroe şi Vasilache/ Lache, lache, lache!…”; mai apoi semnalul permanent a fost binecunoscutul: „Ora veselă, doamnelor,/ Ora veselă, domnilor,/ Ore vesele pleacă-n zbor/Către inimile tuturor!”

Emisiunea a purtat şi alte nume de-a lungul timpului: „Radio-Magazin”, „Satiră şi umor”, „Comici vestiţi la microfon”, „Unda veselă”…;

Maestrul Ion Vova (1917-2011) a fost animatorul emisiunii vreme de 55 de ani.

1935: A decedat generalul român Grigore Crăiniceanu, specialist în fortificaţii, cu deosebite merite în timpul Războiului de independenţă (1877) şi al celui de reîntregire naţională (1916-1918).

S-a întâmplat în 20 iulie 1852

Foto: Grigore Crăiniceanu (n. 19 iulie 1852, Bucureşti – d. 1 octombrie 1935, Bucureşti).

A fost membru corespondent şi membru titular al Academiei Române. 

Între 1 noiembrie 1909 şi 28 decembrie 1910, generalul Grigore Crăiniceanu a fost Ministru de Război în guvernul Ion I. C. Brătianu, succedându-i ministrului interimar de război, Toma Stelian.

De numele său se leagă editarea “Revistei armatei” (1883) şi a “Cercului publicaţiunilor militare” (1889).

1946: S-a născut la Piatra Neamţ, actriţa română Coca Bloos.

Coca Bloos, presedinte de onoare la „I.D. Fest”, editia a 12-a -  ZiaruldeGarda.ro | ZiaruldeGarda.ro

A trecut pe la Facultatea de Filosofie din Cluj (1969) şi apoi a făcut jurnalism până să devină angajata unui teatru. 

Se afirmă pe scena Teatrului din Piatra Neamţ, cu primul mare succes: „Danaidele”  în regia lui Silviu Purcărete a cărui actriţă fetiş rămâne pentru o vreme. Din 1987 joacă la Teatrul Mic din Bucureşti.

1948: A avut loc, la Cluj, în prezenţa a 36 de preoţi uniţi (iniţial fuseseră programaţi 38 – replică în timp la numărul celor 38 de protopopi care au participat la Sinodul uniat din 7 octombrie 1698, în frunte cu episcopul Atanasie Anghel), o adunare care a adoptat, în numele celor 430 de preoţi uniţi „favorabili” trecerii la ortodoxie, o „Proclamaţie de revenire” a Bisericii Române Unite în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

La data de 7 octombrie Episcopatul Bisericii Române Unite adresează o scrisoare-protest şi un memoriu autorităţilor comuniste.

În data de 21 octombrie, la Alba-Iulia, delegaţiile din toate parohiile uniaţilor fac act de supunere faţă de Patriarhia Ortodoxa.

De fapt, Biserica Unită (greco-catolică) a fost desfiinţată din ordinul autorităţilor comuniste, numeroşi preoţi şi înalţi ierarhi greco-catolici (episcopii Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Ioan Bălan şi Vasile Aftenie) au fost arestaţi, în perioada 27-29 octombrie, mulţi dintre ei murind în temniţele comuniste.

NOTĂ: La 1 decembrie 1948  Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul 358/1948, prin care se stabilea încetarea practicării cultului greco-catolic şi exproprierea bunurilor acestuia. Dupa caderea regimului comunist, prin Decretul-lege din 31.XII.1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a abrogat Decretul 358/1948, situaţia juridică a lăcaşelor de cult greco-catolice urmând a fi reglementată ulterior.

1953: S-a născut la Bucureşti, avocatul şi omul politic român,fost ministru, Valeriu Stoica.

Valeriu Stoica indică punctele de eroare. Ce a greșit PNL în negocierile  pentru guvern – Evenimentul Zilei

1956: S-a născut la Bucureşti, scriitorul şi jurnalistul Cristian Tudor Popescu.

Inainte de a fi devenit un ziarist recunoscut,  a fost apreciat ca  autor de proză stiintifico- fantastică.

Sa facut remarcat dupa 1989 ca jurnalist la ziarul Adevărul siprin dese apariţii in emisiuni televizate.

În 2005 a plecat de la Adevărul, impreună cu o parte dinredactie,  fondand ziarul  Gândul, al carui director a devenit.

În martie 2003, după decesul ziaristului Dumitru Tinu, a fost ales   preşedinte al Clubului Român de Presă.

A demisionat din această funcţie în noiembrie 2006, pe motiv că „ziariştii au devenit, în prea mare măsură, nişte mercenari”.

În februarie 2007, Cristian Tudor Popescu a candidat la aceeaşi funcţie pentru încă un an şi a fost votat cu 113 voturi pentru, 16 împotrivă şi 8 abţineri.

1966: Consiliul de Stat al RSR, a emis Decretul 770 (completat prin Legea 6/1973), iniţiat de Nicolae Ceauşescu, prin care se interzicea întreruperea cursului sarcinii (avortul).

A fost o măsură abuzivă care a determinat numeroase decese şi înrăutăţirea sănătăţii multor femei, ca urmare a unor intervenţii avortive în condiţii de clandestinitate.

Aspect de la consfătuirea ce a avut loc la C.C. al P.C.R. cu cadrele medicale asupra problemelor privind creşterea natalităţii şi îmbunătăţirea măsurilor de ocrotire a mamei şi copilului - foto preluat de pe „Fototeca online a comunismului românesc”, cota arhivistică 431/1966

Aspect de la consfătuirea ce a avut loc la C.C. al P.C.R. cu cadrele medicale asupra problemelor privind creşterea natalităţii şi îmbunătăţirea măsurilor de ocrotire a mamei şi copilului (foto preluare de pe „Fototeca online a comunismului românesc).

1968: S-a născut în Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud, maratonista română Anuţa Cătuna.

Maratonista Anuța Cătuna A Fost Declarată Cetățean De Onoare Al Județului  Bistrița Năsăud! VIDEO | Libertatea

 Este o fostă  alergătoare de cursă lungă  care a reprezentat  România  la Jocurile Olimpice de vară la două ediţiiconsecutive, începând cu anul 1996.

A câștigat ediția 1996 a New York Marathon City.

   1968: A decedat actorul de teatru și film Gheorghe Storin, pe numele său real, Gheorghe Hagi Stoica.

Profesor de artă dramatică (1947 – 1952) la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”.

Născut în 1883, a studiat arta dramatică la Conservatorul din București cu C.I. Nottara. A jucat la  Teatrul național din București, încă din 1902, precum și în „Compania Alexandru Davila”, în Compania Bulandra-Storin-Manolescu-Maximilian, şi la Teatrul Bulandra, pe scena Teatrului Maria Filotti, la Teatrul Nostru (condus de Dina Cocea) sau la Teatrul Savoy.

A fost profesor de artă dramatică (1947 – 1952) la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”.

Storin a creat un vast repertoriu de roluri în piese clasice și contemporane românești și străine: Castriș din „Patima roșie” de M. Sorbu, rolul titular din „Michelangelo” de Alexandru Kirițescu, Vulpașin din „Domnișoara Nastastia” de G.M. Zamfirescu, Don Salluste din „Ruy Blas” de Hugo, Scarpia din „Tosca” de V. Sardou, Nikita din „Puterea întunericului” de Tolstoi, Satin și Actorul din „Azilul de noapte” de Gorki”.

Filmografie:

Trenul fantomă (1933)

Televiziune (1931)

Pe valurile fericirii (1920)

Amorurile unei prințese (1913).

1993: A murit Teofil Vâlcu, actor român, director al Teatrului Naţional din Iaşi in perioada 1972-1979; (n. 30 decembrie 1931, satul Hănești, județul Botoșani).

Imagini pentru photos teofil Vâlcu

  A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

2003: S-a inaugurat, la Cluj, cel mai mare acvariu din Transilvania la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV).

2004: Poşta Română a inaugurat Muzeul Naţional Filatelic, situat în incinta Muzeului Naţional de Istorie a României. Muzeul ocupă o suprafaţă de peste 600 mp, cuprinde trei săli de expunere, oferind iubitorilor de filatelie şi tuturor pasionaţilor de cultură piese din tezaurul Poştei Române.

2005:  Pugilista română Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg) a devenit prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, titlu cucerit la Campionatele Mondiale de la Podolsk, în  Rusia.

Ziua când prima româncă a luat aurul mondial la box: remember cu Mihaela Cijevschi Lăcătuș

Pugilista pregătită de Adrian Lăcătuș, cu care avea să se și căsătorească în 2006, a reușit să câștige prima medalie de aur din istoria ţării noastre.

Mihaela Cijevschi  nu a fost învinsă pe plan intern, iar bilanțul său total este fascinant: 168 de meciuri disputate, 162 câştigate.

Cea mai importantă medalie a câștigat-o la data de 1 octombrie 2005. A obținut aurul mondial la categoria 54 de kilograme, în Rusia unde, în finală, a învins-o la puncte pe sportivă elveţiană Dina Burger, cu cu scorul 28-22.

La un an după ce cucerise titlul european, Mihaela a triumfat și la competiția mondială. În drumul spre primul loc pe podium, sportiva le-a mai învins pe australianca Shannon O’Connel, pe poloneza Karolina Michalczuk, și pe nord-coreeana Pak Kyong Ok.

În 2012, ea a fost prima pugilistă care ne-a reprezentat la o ediție a Jocurilor Olimpice, iar în 2020 va fi prezentă la Tokyo în calitate de antrenor.

Ea pregătește lotul național alături de soțul său.  

2009: Miniștrii PSD din guvernul României și-au depus demisiile la cabinetul premierului Emil Boc, iar primul ministru a anunțat interimarii PD-L pentru ministerele părăsite de PSD.

2011: Intra în vigoare Noul Cod Civil (Legea 287 din 17 iulie 2009) şi Legea pentru punerea în aplicare a acestuia.

Noul Cod Civil a înlocuit vechiul cod intrat în vigoare la 1 decembrie 1865 și adoptat pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

2020: A murit eseistul și filologul Mihai Nasta, traducător și profesor, stabilit la Bruxelles, în Belgia, din 1984; (n. 1933).

Era fiul marelui medic ftiziolog Marius Nasta. Doctor în filologie (1978). A absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti (1955).

Mihail Nasta - biografia lui Mihail Nasta referate

A debutat cu o recenzie in Gazeta literara (1957), urmată in toamna aceluiasi an, de un studiu de mai mare intindere in Analele Universității din Bucuresti.

Colaboreaza la reviste literare si de specialitate din tara si la unele prestigioase publicatii straine (RFG, Italia, Olanda etc). Doctor in stiinte filologice (1978) cu Imitatie si in doctrina lui Dionis din Halicamas, prima monografie pe plan mondial dedicata acestui subiect. Cercetător la Universitatea Louvain-La-Neuve şi profesor asociat. După 1990, a fost profesor universitar la Cluj-Napoca.


Ziua de 1 octombrie este :

La 1 octombrie în fiecare an se  celebrează Ziua internațională a muzicii.

Propunerea pentru a dedica o zi muzicii a fost făcută de renumitul violonist și muzicolog Yehudi Menuhin și de Boris Yarustowski, președintele și vicepreședintele Consiliului Internațional al Muzicii al UNESCO (fondat în 1949), care au semnat o scrisoare, în acest sens, la 30 noiembrie 1974, adresată tuturor membrilor acestuia.

Prima zi internațională a muzicii organizată de către Consiliul Internațional al Muzicii (International Music Council — IMC) a avut loc pe 1 octombrie 1975, potrivit Rezoluției celei de-a 15-a Adunare Generală de la Lausanne, din 1973.

În scrisoarea semnată de cei doi protagoniști ai muzicii, sunt făcute o serie de recomandări pentru a atinge obiectivele acestei zile între acestea, numărându-se: organizarea de întâlniri cu artiști, competiții și teste muzicale; organizarea de expoziții de instrumente muzicale, de înregistrări, fotografii, picturi, sculpturi, caricaturi și afișe pe teme muzicale; întâlniri cu compozitori, interpreți și muzicologi de renume pentru a vorbi despre importanța muzicii, de locul ei în viața modernă, de idealurile UNESCO și de activitățile Comitetului Internațional al Muzicii; întâlniri cu delegații de muzicieni din alte comitete naționale, precum și compozitori și interpreți de pe diferite continente; transmiterea de concerte, discuții și dezbateri cu participarea personalităților importante care apreciază muzica (pictori, scriitori, chiar și politicieni) pe canale de televiziune; publicarea de articole în presă pentru a atrage atenția publicului către această zi; organizarea de concerte în locuri publice ca și în parcuri și piețele principale, potrivit www.imc-cim.org.

„Muzica este adevărata limbă universală”, scria Karl Julius Weber în lucrarea sa „Democritos”.

Filosoful și scriitorul român Emil Cioran spunea despre muzică: „Extazul muzical este o revenire la identitate, la originar, la rădăcinile primare ale existenței. În el rămâne numai ritmul pur al existenței, curentul imanent și organic al vieții. Aud viața. De aici încep toate revelațiile”.

Rețeaua IMC este prezentă în 150 de țări de pe toate continentele, prin consiliile naționale de muzică și prin organizațiile internaționale, regionale și naționale de muzică, precum și prin organizațiile specializate în domeniul artelor și culturii.

Membrii de onoare IMC sunt aleși dintre profesioniști, educatori, interpreți și compozitori din întreaga lume.


 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 - 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor. În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei. Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram - foto: doxologia.ro

                                           

Acoperământul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului este sarbatoarea randuita de Biserica in amintirea aratarii Maicii Domnului in biserica din Vlaherne.

Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere in aceasta biserica, pentru salvarea cetatii care era asediata.

La ora patru dimineata, Maica Domnului s-a aratat inaintea poporului, stand in vazduh si rugandu-se cu lacrimi.

Sfantul Acoperamant era tinut in maini deasupra capetelor credinciosilor. In jurul ei se aflau apostolii, sfintii si mucenicii.

Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis catre ucenicul sau iubit, Epifanie:

“O vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor cum se roaga pentru intreaga lume?” Iar Epifanie a zis: “O vad, Parinte, si ma minunez!”.

Acesta este evenimentul pe care il prazanuieste Biserica astazi, spre a ne aminti ca prin nevointa si rugaciune, putem primi si noi, in greutatile vietii noastre, neincetatul ajutor al Maicii Domnului.

Amintim ca 1 octombrie este si Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice.

Ea a fost stabilita in mod oficial in sesiunea ONU din decembrie 1991, la propunerea lui Arghir Anastasios, profesor la Universitatea din Atena.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/01/o-istorie-a-zilei-de-1-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

01/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 30 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 30 septembrie în istoria noastră

1496: Se termină zidirea Bisericii Sfântul Nicolae Popăuţi din Botoşani, un monument  reprezentativ de arhitectură medievală moldovenească, ridicat la porunca domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Biserica a suferit modificari in secolul al XVI-lea, fiind renovata la inceputul secolului al XVIII-lea, de Ana, sotia lui Mihai Racovita. In anul 1750 biserica din Popauti va fi numita manastire, cu obste de calugari, construindu-i-se si zidul de incinta, precum si alte cladiri de catre Matei Voda Ghica.

Manastirea Sfantul Nicolae Popauti

Mănăstirea din Popăuţi a fost amplasată într-o poziţie strategică determinata de numeroasele navaliri ale duşmanilor atraşi de bogăţiile târgului Botoşanilor.

Drept urmare, arhitectura acesteia a urmat anumite criterii de siguranta – cladirii propriu zise a manastirii i-au fost adaugate ziduri solide si un turn de veghe – ajungandu-se la aspectul prezent pe care îl are biserica – o veritabila cetate.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica are toate trasaturile stilului moldovenesc din perioada de maxima inflorire a acestuia – atat planul, dispunerea incaperilor, cat si sistemul de constructie al turlei naosului, decorarea exterioara etc.

Biserica Popauţi este zidită din piatra, in plan triconc, cu un soclu la baza edificiului, fatada placata cu piatra dispusa geometric, intretaiata la intervale regulate de patru benzi de caramida, cele de la mijloc fiind smaltuite in galben si verde.

A fost pictata de la inceput in interior, dar pictura originala s-a pastrat numai in parte.
Fatada cladirii este realizata din benzi de caramida aparenta smaltuita si discuri ceramice colorate, ornamente cu motive geometrice, faunistice si heraldice. Pe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt înscrise următoarele: „Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinți părintele nostru arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004 [1496], iar al domniei sale al patruzecilea curgător, luna septembrie, 30”.

1777: Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica, domnitor al Țării Românești (30 iunie 1822 – 10 mai 1828),a promulgat în a doua domnie (1775-1777), un așezământ (act domnesc), care sporea numărul zilelor de clacă de la 12 la 14 (adică încă două zile la munca iazurilor, morilor, acareturilor), plus o podvoadă (transportul gratuit cu carul) și două care de lemn de foc. Acest așezământ fiscal nu s-a păstrat, îl cunoaștem din mențiuni ulterioare.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 233.jpg

S-a păstrat, în schimb, textul regulamentului de salarizare a slujbașilor publici, care fixa veniturile provenite din salarii și din havaieturi ale funcționarilor cu scopul de a îngrădi abuzurile.

Grigore Dimitrie Ghica (n. 30 iunie 1755, Muntenia – d. 29 aprilie 1834, Muntenia), era nepot de frate al lui Grigore III Ghica.

A fost fiul marelui ban Dimitrie Ghica, din a doua sa căsătorie cu Maria Văcărescu, săvârșită în anul 1748.

A învățat la Școala domnească, fiind cunoscător al limbilor greacă și franceză.

În anul 1793 ajunsese mare comis, în 1796 mare clucer, mare vornic al poliției Bucureștiului între 1799-1800, mare logofăt al obștirilor în 1800, mare logofăt al Țării de Sus în 1813, mare ban în 1817.

Fiind membru al Eforiei școalelor, din 1817, împreună cu Iordache Golescu, Constantin Bălăceanu, a contribuit la deschiderea Școlii de la Sf. Sava și la aducerea lui Gheorghe Lazăr în Țara Românească.

1784: Cărturarul Gheorghe Şincai  a fost  confirmat ca director al şcolilor naţionale române din Transilvania.

Imagini pentru Gheorghe Șincai photos

Gheorghe Şincai s-a născut pe 27 februarie 1754, Râciu, Mureş.  

A studiat la Colegiul Reformat din Târgu Mureş, apoi la Cluj, Bistriţa, Blaj, Viena şi la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” de la Roma, în ultimele două oraşe împreună cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inocenţiu Micu-Klein.

Ca director al învăţământului greco-catolic din Transilvania a adus o contribuţie fundamentală în acţiunea de răspândire a culturii în mediul rural.

A elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tipărită a limbii române: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Viena, 1780).

A fost poliglot, însuşindu-şi pe lângă limba română, latina, maghiara, germana, greaca veche, italiana şi franceza.

Informaţia şi cultura i-au permis ocuparea funcţiei de bibliotecar al Colegiului de Propaganda Fide din Roma, având permisiunea de a cerceta orice fel de documente.

În Italia, precum şi în Ungaria şi la Viena, pe atunci capitala Sfântului Imperiu Roman, a cercetat bibliotecile, copiind şi transcriind cu exactitate orice referire la istoria românilor.

A depus o muncă asiduă de luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice şi contribuind la întemeierea unui număr impresionant de şcoli confesionale greco-catolice (în număr de peste 300).

În anul 1784 a fost numit director general al şcolilor româneşti unite din întreaga Transilvanie, propus de episcopul Grigore Maior.

În scopuri didactice, a tradus şi a elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica şi Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înţelegerii acestora de către elevi.

Cartea Volksnaturlehre zur Dämpfung des Aberglaubens scrisă în spirit iluminist de superintendentul Johann Heinrich Helmuth (1732-1813) a fost sursa de inspiraţie a lui Şincai (1754-1816) pentru lucrarea „Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului”.

1790: A murit domnitorul Munteniei, Nicolae Mavrogheni.

Domnia sa a început la 6 aprilie 1786 şi a durat până pe 30 septembrie 1790, când a fost executat din ordinul sultanului Selim al III-lea , pentru insubordonare faţă de stăpânirea turcească.

A rămas în istoria Bucureştiului prin excentricitatea de a polei cu aur coarnele cerbilor pe care îi înhăma la trăsura sa şi tot el a luat măsuri drastice de pedepsire a tâlharilor, hoţilor şi criminalilor, precum şi complicii acestora din rândul autorităţilor.

Va trage în ţeapă paznicii cărora le scăpau prinşii din escortă şi va biciui în public pe cei care nu vor cerceta temeinic orice hoţie. În mai puţin de un an criminalitatea a dispărut, în aşa fel încât Vodă Mavrogheni a poruncit ca toţi locuitorii să doarmă cu uşile casei neîncuiate, orice pagubă produsă de hoţi fiind despăgubită din punga domnitorului.

A pus să se podească cu lemn uliţele principale ale Bucurestiului şi să se acopere cu paie cele mai dosnice si a  construit Spitalul Filantropia.

A contribuit la dezvoltarea (modestă totusi) a alimentării cu apă printr-un sistem de conducte a Bucurestiului si a construit de asemenea la capătul Podului Mogoşoaiei (lângă Muzeul Ţăranului Român) o biserică ce a dăinuit până astăzi, Biserica Izvorul Tămăduirii sau Mânăstirea de la Cişmeaua Mavrogheni.

Aceasta  a fost construită la 1786 de Nicolae Petru Mavrogheni voievod şi soţia sa, Maria Doamna, ca mulţumire pentru vindecarea de o boală incurabilă a fiicei acestora.  Domnul a înfiinţat aici o tipografie unde mai tarziu  Ion Heliade Răduleascu,  va tipari aici „Curierul Românesc” – prima gazetă în limba română, cu caractere chirilice.

Un autor necunoscut (Vîrtejul nebuniei, 1786), pune pe seama domnului Nicolae Mavrogheni următorul discurs: „Boieri, să vă spun, cînd un căpitan comandă o corabie şi galiongiii lui îl ascultă, nu trag unul într-o parte şi altul în alta, ci toţi într-un suflet caută selametul, salvarea corabiei”.

Un rol important a avut Mavrogheni în ceearea unei forţe militare valahe de 10.000 de oameni, cu care în timpul războiului ruso-turc a făcut mai multe incursiuni în teritoriile de la graniţa cu Transilvania, fie ripostănd unor atacuri austriece, fie în semn de represalii asupra cetătilor săşeşti.

În ce priveşte politica sa, a fost constant de partea turcilor în cel de-al doilea război ruso-turc, dar  va pierde o bătălie importantă cu austriecii  la Calafat. Considerată de cel care-i urmase la comandă Marelui Vizir şi protectorului său Hasan Paşa, ca fiind de fapt trădare, Mavrogheni a fost decapitat.

1825: S-a încheiat în Bucureşti, pavarea Podului Târgului de Afară (Calea Moşilor), lucrările de pavare a străzilor Capitalei începând din anul 1824.

Acest drum comercial foarte folosit, pavat cu lemn care lega centrul Capitalei de Târgul Moșilor, acoperit cu bârne de lemn care erau schimbate din cinci în cinci ani, deoarece se deteriorau foarte repede.

1825 Târgul Moșilor. Acuarelă De Amedeo Preziosi
Târgul Moșilor. Acuarelă de Amedeo Preziosi

Cronicarii relatează faptul că Ulița Târgului de Afara a fost aleasă experimental, în anii 1824–1825, pentru pietruire cu bolovani de râu și, apoi, cu piatră șlefuită.

Experimentul avea si o ratiune mai aparte: drumul ducea la Palatul din Tei, pentru că era „cea mai scurtă cale de ajuns acasă a domnitorului Grigore Dimitrie Ghica”.

1831: S-a inființat Baroul Bucureşti. Acesta a fost reorganizat la 24 iunie 1865, în urma adoptării primei Legi privind organizarea corpului de avocaţi (decembrie 1864).

Baroul din Bucureşti (de Ilfov, cum s-a numit iniţial), a reprezentaucleul în jurul căruia s-a afirmat şi s-a manifestat profesia de avocat în România.

1857: Încep lucrările Adunării ad-hoc a Valahiei care au precedat unirea principatelor româneşti Moldova şi Valahia. 

Nicolae Golescu
Solemnitatea deschiderii Adunării Ad-Hoc din Valahia, litografie de Carol Popp de Szathmary

Solemnitatea deschiderii Adunării Ad-Hoc în Valahia,                                         litografie de Carol Popp de Szathmary

                                         

                                       

În perioada 30 septembrie/10 decembrie au loc lucrările Adunării ad-hoc a Valahiei, sub preşedenţia formală a mitropolitului şi cea efectivă a vicepreşedintelui Nicolae Golescu, evenimente ce au pus bazele fuzionării celor două principate (Moldova şi Valahia).

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a.

Adunările ad-hoc din Moldova (22 septembrie 1857) şi Valahia (30 septembrie 1857) aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni.

Dacă în Valahia majoritatea covîrșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate.

Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. , avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.).

Aceștia doreau menținerea separării, motivîndu-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București.

1864: A fost înfiinţată Camera de Comert în Principatele Române Unite.

La data de 30 septembrie 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Decretul Domnesc 1363 privind înființarea Camerelor de Comerț și Industrie.

Proiectul urmărea consolidarea noului stat românesc și modernizarea acestuia, prin crearea unor instituții care să conecteze Principatele Române la sistemul economic capitalist occidental, devenit, în a doua jumătate a secolului XIX, modelul politic, economic și cultural al României.

Conform Decretului Domnesc, adoptat în 1864, pe teritoriul Principatelor Unite se înființează 15 Camere de Comerț, la București, Turnu-Severin, Craiova, Turnu-Măgurele, Giurgiu, Brăila, Galați, Ismail, Bârlad, Iași, Piatra-Neamț, Bacău, Focșani, Botoșani și Ploiești. Prima Cameră de Comerț care începe să funcționeze este cea din București, în anul 1868.

1872: A fost infiinţată Universitatea din Cluj, cu predare în limbile maghiară si germana.

În anul 1868 ministrul maghiar al educaţiei, József Eötvös, a susţinut înfiinţarea la Cluj a unei universităţi cu predare în limbile maghiară, română şi germană , dar  cu toate acestea, în 1872, împăratul Francisc Iosif I a creat Universitatea din Cluj, unde predarea nu se facea in limba română, fapt care a provocat serioase nemulţumiri comunităţii româneşti,   majoritara in Transilvania.

Din 1872  şi până la Marea Unire din 1918,  la Universitatea din Cluj au studiat peste 40.000 de studenţi, dintre care 2635 români.

Dupa 1881 universitatea a purtat numele împăratului şi regelui Francisc Iosif al Austro- Ungariei.

Dintre personalităţile româneşti care au trecut pe la Universitatea Franz Iosif din Cluj trebuie să îi amintim pe: Iuliu Maniu (student la Drept), Iuliu Haţieganu (Medicină), George Coşbuc (Filosofie), Vasile Meruţiu (Ştiinţe Naturale), şi alţii.

Primul rector maghiar al Universității din Cluj a fost profesorul Áron Berde de la Facultatea de Drept (1872), iar primul rector român a fost profesorul Sextil Puşcariu, de la Facultatea de Litere (1919).

Motto-ul universității clujene este în limba latină și sună cam așa: „Traditio Nostra Unacum Europae Virtutibus Splendet” ceea ce s-ar traduce, în limba română, în felul următor: „Tradiția noastră să strălucească împreună cu virtuțile Europei”.

1879: A avut  loc la Bucureşti premiera piesei „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri; în distribuţie au fost marii actori : Grigore Manolescu, Constantin Nottara şi Matei Millo.

 1882: S-a născut in localitatea Câșle, azi Mineri, jud. Tulcea, geograful Constantin I. Brătescu.

A susţinut concepţia geografiei regionale complexe, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii; membru corespondent al Academiei Române din 1919; (d. 23 octombrie 1945, București).

1882: A murit Mihail Pascaly, regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist de origine greacă; (n. 1831, Bucuresti).

Imagine similară

După şase clase urmate la şcoala de la „Sf. Sava” din Bucureşti, el intră în trupa de diletanţi a lui Costache Caragiali, pe care îl părăseşte destul de curând în favoarea lui Matei Millo.

A dat reprezentaţii în mai multe oraşe, în Transilvania şi Banat fiind întâmpinat sărbătoreşte. În 1860 şi în 1862 călătoreşte la Paris, unde are ce învăţa de la actorii reputaţi ai momentului.

După o concurenţă acerbă, obţine în două rânduri (1871-1874 şi 1875-1877) concesiunea Teatrului cel Mare din Bucureşti. În 1877 este primit în Societatea Dramatică, atunci înfiinţată, iar în 1878-1879 se află, împreună cu C.A. Constantiniu, la direcţia Teatrului Naţional din Iaşi.

Piesele sale, pline de înălţătoare sentimente patriotice, evoca Unirea, sau  omagiaza  figuri de domnitori (Moartea lui Constantin Brâncoveanu, scrisă împreună cu Antonin Roques).

A brodat mici peripeţii în jurul unor personaje celebre în epocă (Baba Hârca, cuconul Bârzoi). S-au publicat doar Viitorul Româniii (1859) şi 21 iuniu sau Treisprezece ani în urmă. Un ciorbagiu şi un zavragiu (1861).

A tradus mult, şi din Moliere (Amorul doctor) sau din Victor Hugo (Ruy Blas, versiune în proză), preferinţele lui îndreptându-se, totuşi, spre autori de melodrame cum sunt Adolphe D’Ennery, Eugene Cormon, Auguste Anicet-Bourgeois, Paul Feval, Alexandre Dumas, Emile Moreau, Paul Siraudin, Eugene Labiche, Jean-Francois-Alfred Bayard, Paul Deroulede, Casimir Delavigne, Emile Augier, Alexandre Dumas-fiul, Octave Feuillet, Edmond Gondinet, Ernest Legouve, Paul Meurice, Jules Sandeau, Victor Sejour, Louis-Emile Vanderburch, Eugene Granget, Charles Duveyrier etc.

Ultima perioadă a vieţii e dramatică pentru marele actor, care îşi pierde soţia  (actrița Matilda Pascaly, moarta   din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zborin timp ce juca rolul îngerului din Don Juan de Marana) şi fiica, el însuşi fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune.

1916, 30.IX/13.X: A murit (căzut în luptele de apărare de pe Valea Oltului, în timpul contraofensivei armatei germane), generalul David Praporgescu, erou al Primului Război Mondial; (n. 1865).

1917: S-a născut (la Berlin, unde se afla mama sa, actriţa şi cântăreaţa Aglaia Ionescu – Toscani), actorul Ion Vova (pe numele său adevărat Vladimir Stelian Ionescu); (m. 7 ianuarie 2011).

A urmat cursurile Conservatorului Regal de Muzică și Artă Dramatică din Bucuresti, unde printre colegii sai de an era Radu Beligan. La puțin timp, Ion Vova apare pe scenă în compania Luciei Sturdza Bulandra, 

Dupa razboi, au urmat  vremuri tulburi, teatrele particulare începeau să se desființeze. A jucat in Compania Birlic, unde Ion Vova se număra deja printre actorii de succes.

Obişnuia sa spuna că „a făcut un război și pe urmă, vreo șaizeci și cinci de ani teatru, o parte pe scândură și cincizeci și cinci (adică 2860 de săptămâni, dar bineînțeles că sunt mai mulți, respectiv mai multe!) la Radio.”

Intr-adevar, cariera strălucită a lui Ion Vova avea să se desfășoare în Radiodifuziunea Română, unde ajunge repede regizor artistic. Fusese chemat de Mihai Zirra în 1952, mai întâi ca regizor de studio.

A realizat emisiuni de umor la Radiodifuziunea Română unde a regizat seria lungă de crochiuri umoristice, perle ale genului, de la Unda veselă, care au încântat generații la rând și continuă să fie și astăzi de o actualitate artistică nedezmințită, ori de câte ori le ascultăm. 

1928: S-a născut (la Sighetu Marmaţiei, în România) Elie Wiesel, scriitor american de origine evreiască, ziarist, eseist şi filosof , activist în domeniul drepturilor omului, deportat în 1944 împreună cu familia, in lagarele naziste.

1928-2016 Elie Wiesel

A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul  1986 si a fost  membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2002.

 Elie Wiesel, a fost dat in judecata de un supravietuitor al Holocaustului, pe nume  Grüner Miklos, pe motiv ca purtatorul Premiului Nobel din 1986 si-ar fi insusit identitatea detinutului A-1773 de la Auschwitz .

Grüner Miklos, stabilit in localitatea suedeza Malmo, sustine ca are dovezi certe ca Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz.

„In 1986, dupa decernarea Premiului Nobel, presa suedeza a inceput sa caute supravietuitori ai Holocaustului. Asa m-au gasit pe mine, la Malmo.

M-au intrebat daca vreau sa ma revad cu colegul meu de lagar, Elie Wiesel. Numele de Elie nu imi suna cunoscut. Mi-au spus ca pe vremea aceea figura sub numele de Lazar Wiesel.

Timp de un an am fost inchis cu Lazar in aceiasi baraca la Auschwitz. Aparem amandoi pe acea fotografie facuta in lagarul de la Buchenwald pe 16 aprilie 1945, care a facut inconjurul lumii, Wiesel cu Haft-Nr.123565 (n.r. foto. al 7-lea din al doilea rand), iar eu cu Haft-Nr. 120762 (n.r primul in coltul din stanga).

Imagini pentru photoselie wiesel

Il stiam foarte bine, dar de atunci trecusera 40 de ani. Intalnirea organizata de suedezi a durat 10 minute si a avut loc pe 14 decembrie 1986. Normal ca eram doi oameni schimbati, dar el refuza sa vorbeasca cu mine in ungureste, desi in lagar doar limba aceasta am folosit-o. Mi-a vorbit intr-o engleza cu accent frantuzesc si in momentul in care nu a vrut sa imi arate tatuajul (A-7713), capatat de toti detinutii din Auschwitz, am inceput sa am dubii mari ca acesta ar fi Lazar Wiesel.

La finalul intalnirii mi-a dedicat cartea sa ‘Noaptea’, despre care sustine ca el a scris-o, dar eu am spus tuturor ca omul acesta nu este Lazar Wiesel’, spune Grüner Miklos.

De la intalnirea cu Wiesel, Grüner Miklos nu a mai avut o zi de liniste. Timp de 25 de ani a cautat dovezi, care sa confirme ipoteza sa, pe care le-a publicat intr-o carte. 

O ancheta paralela dusa de  scriitorul italian Carlo Mattogno, acesta   a ajuns la concluzia ca atat la Auschwitz, cat si la lagarul Buchenwald, unde s-a realizat fotografia, a mai existat un Lazar Wiesel, dar scris Lázár Wiesel, dar concluzia ar fi ca Elie Wiesel  nu putea fi detinutul cu numarul matricol A-7713, fiindca acesta apartinea lui Lazar Wiesel nascut in 1913.

Cu ocazia vizitei lui Wiesel  în România (iulie 2002) a fost inaugurată, în oraşul natal Sighet, o casă memorială care îi poartă numele…

1943: Poetul Tudor Arghezi a publicat pamfletul “Baroane”, îndreptat împotriva ambasadorului Germaniei la Bucuresti, Manfred von Kilinger, si  drept urmare a fost trimis în lagarul de la Târgu-Jiu, unde a stat închis pâna la 20 decembrie 1943.

1952: S-a născut la Sibiu, Ricky Dandel, solist vocal, compozitor, textier, prezentator şi moderator de origine română; stabilit în Germania din 1989.

A urmat Școala de Muzică din Sibiu.
În anul 1975 a absolvit Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu, secția engleză-germană. Este absolvent al Academiei de Comerț, secția marketing.

Imagini pentru ricky dandel

În 1967 înființează la Sibiu trupa beat-rock Solaris cu care face mai multe turnee în Transilvania. Cu această trupă debutează la televiziune. În 1971, casa de discuri Electrecord îi editează primul maxi-single și un an mai tîrziu pe următorul album, ambele cu compoziții proprii.
Piesa Eram copii care îi aparține câștigă concursul Tele-top.
În anii 1974 și 1976 participă la Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu cu recitaluri în compania formației Erik Manyak.

În 1982 obține un premiu de creație la Cavan International Song Contest din Irlanda și revine pe scena festivalului în 1990.

În 1989 se stabilește în Germania. Din 1996 este profesor de engleză și germană la Munchen iar din 1998 este artist liber profesionist (docent liber-profesionist pentru marketing, retorică și Business English).
Este deținătorul titlului academic MA (Magister Artium) pentru limba engleză al Ministerului de Cultură și Învățământ din Bavaria, Germania. În 2005 susține examenul de doctorat la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și obține titlul academic de Doctor în filologie (magna cum laude) la Catedra de Studii Britanice si Americane.

În 1990 Ricky Dandel devine membru al Uniunii Compozitorilor din Germania și membru GEMA, în calitate de compozitor și textier.

În anul 1993 devine membru al International Federation of Festival Organizations (FIDOF) iar în anul 1999 al Founders’ Board of Directors for International Children’s Festivals” În 1994 înființează un label de discuri și editura „Rick’s Music”. Își prezintă producțiile la Midem (Cannes, Franța) împreună cu fiul său Elvin.
Susține recital la festivalul internațional „Cerbul de aur” în deschiderea concertelor Sister Sledge din 1992 și Jerry Lee Lewis din 1994.
În 1992-1994, 1996, 2001 este prezentator la cinci ediții ale festivalului de la Brașov. În 1993 este președintele juriului internațional al Festivalului de la Vilnius, Lituania unde susține și un recital.
În 1994 prezintă împreună cu Toto Cutugno și are recital la Festivalul Internațional „Orfeul de Aur” din  Bulgaria.

În 2002 și 2003 semnează alături de fiul său majoritatea pieselor muzicale din filmul artistic „Deadline-Das Musikill”.

1957: A fost emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere.

Urmarea a  fost efectuarea a 7.521.100 de avorturi în numai nouă ani, din 1958 până în 1966 (când a fost emis Decretul 770, iniţiat de Nicolae Ceauşescu, prin care se interzicea în ţara noastră întreruperea cursului sarcinii).

 1959: A muritmarele jurist și istoric român Andrei Rădulescu, întemeietorul şcolii de cercetare în domeniul dreptului românesc, fost membru al Academiei Române, vicepreşedinte (în mai multe rânduri) şi preşedinte al acestui for (1946-1948); (n. 21 noiembrie/4 decembrie 1880, Chiojdeanca, Prahova).

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

A fost membru al Institutului Internaţional de Filosofie a Dreptului şi de Sociologie Juridică din Paris şi reprezentant al României în Uniunea Academică Internaţională.

Magistratul Andrei Rădulescu a desfăşurat o importantă activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică sub egida Academiei Române. A susţinut prelegeri universitare din diverse ramuri de drept; primul său curs, început în septembrie 1913 la Şcoala de ştiinţe de stat, a fost de drept internaţional public; în anii următori şi până în toamna anului 1940, când a demisionat, a predat dreptul civil. În cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, a fost profesor între 1918 şi 1947, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. 

1962: S-a născut, la Zîrnești, Cahul, RSS. Moldovenească, interpretul de muzică populară românească, Adam Stîngă

La vîrsta de 12 ani a început să cânte la trompetă, mai tîrziu a cântat alături de lăutarii din sudul Moldovei, Bogdan Constantin, Ion Marinovici și Mitișor Botgros. A absolvit Institutul de Arte „Gavril Muzicescu” de la Chișinău în anul 1985. A debutat în orchestra de muzică populară Lăutarii condusă de maestrul N. Botgros, cu care a susținut numeroase concerte în Moldova și peste hotarele ei și a înregistrat un CD.

În timp, a colaborat cu orchestrele folclorice Mugurel, Busuioc moldovenesc și „Barbu Lăutaru”, cu care susține numeroase spectacole pe scenele Europei.

 Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără Hora lui FocaHora de masăSârba ca la Văleni, etc.

 1967: S-a născut interpreta de muzică de jazz Teodora Enache.

1975: S-a născut  Marius Urzică, gimnast român, campion olimpic la probele de cal cu mânere la Olimpiada Sydney, 2000).

1981: S-a născut la  Hollywood, în statul american California, Dominique “Domi” Helena Moceanu, gimnasta  americana de  origine româna,  membră  a echipei olimpice a Statelor Unite (“supranumita cele sapte magnifice”), castigatoare a medaliei  de aur la Jocurile Olimpice din   1996  în Atlanta.

Dominique a fost pregatită de renumiţii antrenori ai Nadiei Comăneci, Marta şi Béla Károlyi.

1983: S-a născut la Bârlad, gimnasta română, multiplă campioană mondială şi olimpică, Andrea Madalina Răducan.

Andreea Raducan, povestea unei campioane

2006: A murit (la Budapesta), prozatorul şi dramaturgul de naţionalitate maghiară András Sütö, membru-fondator al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (1989), laureat al premiilor Herder și Kossuth; (n.17 iunie 1927 în localitatea Cămăraș din județul Cluj (interbelic).

Din toamna anului 1940 a studiat la Colegiul Reformat , iar din ianuarie 1945 a fost student la Școala Gramatică Reformată din Cluj . A publicat pentru prima dată la Cluj, la vârsta de 18 ani.

Sütő a devenit membru al Partidului Comunist Român în anul 1947.

Sütő András és a "halál álmai" - Kuroli Enikő

Din 1965 până în 1977 a fost deputat în Marea Adunare Națională , iar din 1974 până în 1982 a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România socialistă. Din 1980, regimul Ceaușescu a interzis publicarea operelor sale și interpretarea pieselor sale,astfel că între 1980 și 1990 a putut publica doar în Ungaria.

Pe 19 martie 1990, în timpul ciocnirilor etnice dintre unguri și români a pierdut ochiului stâng.

Este autorul a zeci de lucrări în proză și opere dramatice care le-au ridicat în prim-planul scriitorilor maghiari contemporani. În 1998 s-a numărat printre fondatorii Academiei de Literatură Digitală.

2007: A decedat David Ohanesian, renumit bariton român de etnie armeană; (n. 1927).

 Alături de Octav Enigărescu și Nicolae Herlea, a făcut parte din triada de aur a celor mai mari baritoni ai României; (n. 1927). În decursul carierei sale artistice a jucat în peste 2.000 de spectacole de operă pe marile scene ale lumii. A susținut un rol memorabil ca „cel mai apreciat Oedip al secolului al XX-lea”.

2007: Prea Fericitul Părinte Daniel,  a fost întronizat al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în urma alegerii sale de Colegiul Electoral Bisericesc, la data 12 septembrie 2007.

Preafericitul Parinte Patriarh Daniel implineste 60 de ani CrestinOrtodox.ro

 

Numele său de mirean este Dan Ilie Ciobotea şi s-a născut la  22 iulie 1951, în localitatea Bara, satul Dobrești, jud. Timiș).

A fost student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde a obținut Diploma de licență în teologie (Noul Testament).

În perioada anilor 1974-1976 a  frecventat cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

In 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”.

Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi: Gerard Ziegwald și André Benoit și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universității din Strasbourg.

Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare.

La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București.

În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost președintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, dar și câțiva trăiriști mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea și Teodor Baconsky etc.

Acest grup a avut un rol foarte bun pentru că, în timp ce ierarhii își temeau cârjele și scaunele, a reintrodus, cu concursul ministrului învățământului, religia în școli. Dar acest grup viza mai ales o înnoire a ierarhiei, căci acesta era problema la ordinea zilei. El s-a dizolvat, pentru că un membru al său a ajuns Mitropolit, altul vicar…
Mitropolit al Moldovei
La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul “Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoara la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, este și fondatorul a numeroase instituții dintre care amintim: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoșani, Dorohoi, Iași și Piatra Neamț, Academia Laică „Sf. Ioan de la Neamț”, Mănăstirea Neamț, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”-Durău, Institutul Ecumenic „Sf. Nicolae”- Iași, Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului Religios „Resurrectio”, Centrul de educație și informare medicală Providența II – 2002, Institutul social-caritativ Diaconia – 2003, și altele.

De asemenea, pe plan social-caritativ, Mitropolitul Daniel a înființat o serie de instituții sociale, amintind: Asociația creștină Pelerinul (Iași, 1996); Cabinetul stomatologic St. Pantelimon (Iași, 1993); Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (Iași, 1993); Departamentul socio-caritativ Diaconia (Iași, 1994); Cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău (1993-1995); Dispensar policlinic „Sf. Ap. Petru și Pavel” (1998); Centrul de diagnostic și tratament Providența (2000); Fundația Solidaritate și Speranță (2002); Centrul de educație și informare medicală Providența II (2002); Institutul social-caritativ Diaconia (2003).

Din anul 1992 este Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași.

De asemenea deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut – S.U.A. (2003); Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (2006); Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj.

Este cetățean de onoare al municipiului Botoșani (2003), al orașului Negrești-Oaș si al județului Caraș-Severin.

2007: Rabinul Shlomo Sorin Rosen a fost instalat ca lider spiritual al comunităţilor evreieşti din România, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Templul Coral din București.

La acea data avea 32 de ani şi era unul dintre cei mai tineri rabini din Europa.

Shalom Israel 62 Rabinul Slomo Sorin Rosen Istoria Binecuvantarilor lui Iacov - YouTube

Conform regulilor cultului mozaic, ritualul de învestire a constat în ceremonia dăruirii talitului – o pelerină cu care a fost îmbrăcat de către mentorul său, Marele Rabin, Menachem Hachoen.

A rămas în aceasta funcţie  pâna la  data de 9 martie 2011, cand, la Sinagoga Mare din București, a avut loc un eveniment special în onoarea sa cu ocazia încheierii activității sale de Prim Rabin al comunităților evreiești din România.

2015: A murit cântăreaţa de muzică populară Lucreţia Ciobanu . 

Lucreţia Ciobanu (născută Lu­cre­ţia Arcaş; n. 27 octombrie 1924, Topârcea, judeţul Sibiu (interbelic) , a fost o interpretă de muzică populară din Mărginimea Sibiului.

A fost laureată a Festivalului Mondial al Tineretului în anul 1953.

Intepreta a fost numită Doamna Munţilor, datorită repertoriului păstoresc pe care l-a abordat.

A dus cântecele din Mărginimea Sibiului până departe în America de Nord, mai exact în Statele Unite ale Americii şi Canada.

I s-a  conferit  la 29 noiembrie 2002 Crucea naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”.

 Ulterior, el i-a conferit la 7 februarie 2004 şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”

În ziua de 2 august 2013, Lucreţia Ciobanu a primit titlul de cetăţean de onoare al judeţului Sibiu.

 2017: A murit generalul-colonel Iulian N. Vlad, demnitar comunist, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne (MI) și șef al Departamentului Securității Statului (1987-1989); două decenii și jumătate a activat în domeniul învățământului militar din MI.

iulian vlad | Mădălina lu' Cafanu

După căderea regimului comunist, a fost arestat şi condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a implicării sale în represiunile care au avut loc la Timişoara şi Bucureşti în decembrie 1989, dar a executat din pedeapsă doar patru ani; (n. 1931).


CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Grigorie Luminătorul

Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei celei Mari. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 30 septembrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Grigorie Luminătorul (240-332), Apostolul Armeniei, s-a nascut la Valarshapat, capitala provinciei Ararat, in Armenia. Traditia  il prezinta ca descendent al unei familii nobile.

Inca de prunc, Grigorie a fost trimis in Cezareea Capadociei, unde a fost crescut in credinta crestina si botezat. Tot aici s-a  casatorit si a avut doi fii: pe Vhartanes si Aristages.

Istoricul Agathangel (secretar al imparatului armean Tiridates) ne informeaza ca Grigorie a revenit in Armenia pentru a-si increstina conationalii.

Leontiu de Cezareea il hirotoneste episcop, iar Petru de Sevaste il intronizeaza episcop al Armeniei.

El va distruge templul si altarul zeilor pagani locali din Ashtishat.
 ,In anul  298,Tiridates IV a devenit regele pagan al Armeniei si  a incercat sa  restabileasca sarbatorile zeiței Anahit .

Grigore, care era creștin, și-a exprimat dezacordul, refuzand  să participe, motiv pentru care, regele a decis să-l arunce într-o groapă  care se va numi „inchisoarea Sfântului  Grigorie,” unde acesta va sta  timp de treisprezece ani.

Dupa o vreme, Tiridates a cazut  bolnav și a decis să-l elibereze  pe sfant din inchisoare, in speranta ca il va  vindeca, ceea ce s-a iîntamplat in mod miraculos.

Astfel, Grigorie devenit oficial, primul din istorie, Catolicos al Armeniei, ceea ce a facut din regatul  Armeniei cea mai veche țară creștină din lume.

In cele din urma, Grigorie a  izbutit  sa-l converteasca si pe rege, impreuna cu familia sa si cu intreg poporul.

Spre sfarsitul vietii, Sfantul Grigorie Luminatorul se retrage pentru a duce o viata solitara intr-o pestera din Manyea, in provincia Taran si moare in salbaticie.

Niste pastori ii gasesc trupul si, nestiind cine era, au ridicat deasupra lui o movila de pietre.


Grigorie a murit aproximativ in anul 331. descendenții săi direcți, facand parte din dinastia Gregorienilor, care a va controla  Statul creștin armean timp de o sută de ani.

Sfântul Grigorie Luminătorul i-a hirotonit episcopi pe cei doi fii ai săi. Aristages a fost succesorul tatălui sau la tronul patriarhal al Armeniei.

Acesta a participat si la Sinodul I ecumenic de la Niceea (325). Se pare ca Sfantul Grigorie ar fi facut o calatorie la Roma împreuna cu Tiridates.

Biserica Apostolică Armeană, independenta si  bisericile ortodoxe de asemenea, il sarbatoresc pe 30 septembrie pe Sfântul Grigorie.

Aceasta este cea mai importantă sărbătoare în Armenia.

 Pe  30 septembrie este  Ziua Internaţională a Traducătorilor ,i se celebrează în întreaga lume  de ziua Sfântului Ieronim, care a tradus Biblia din limba greacă, ebraică şi aramaică, în limba latină, în urma  cererii Papei de a revizui traducerile vechi ale Sfintei Scripturi. 

Ieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, azi Strigova, Croația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii - foto - Sfântul Ieronim (pictură de Peter Paul Rubens, 1653): ro.wikipedia.org

Sfântul Ieronim (pictură de Peter Paul Rubens, 1653) – foto: ro.wikipedia.org

Ieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, azi Strigova, Croația – d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. jurnaluldedrajna.ro/mihail-pascaly.;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

30/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 29 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 29 septembrie în istoria noastră

1659:  Gheorghe Rakoczy al II-lea a fost reales de Dieta din Târgu Mureș principe al Transilvaniei, nesocotind împotrivirea Porții Otomane.

II. Rákóczi György 2.

La 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat pe Gheorghe Rakoczy al II-lea, după ce a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș.

A fost iarăși revocat de turci, la 10 octombrie 1658, însă acesta prin mijlocirea lui Ioan Kemény, a reușit să facă Dieta din Târgu Mureș să îl realeagă principe al Transilvaniei, la 29 septembrie 1659. Atunci, turcii au invadat Transilvania și l-au învins în bătălia de la Gilău (mai 1660).

1812: S-a născut într-o veche familie aristocrată, la Cernăuca, în apropiere de Cernauți, Eudoxiu Hurmuzachi, istoric, politician austriac (mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul habsburgic. 

A studiat în perioada 1830–1836, împreună cu fratele său Constantin Hurmuzaki, la Facultatea de Drept a Universității din Viena.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este d54ed-eudoxiu_hurmuzachi.jpg

În 1848, ministrul justiției, baronul Alexander von Bach, l-a chemat la Kremsier ca să ajute la decretarea hotărârilor luate și adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoștințele sale speciale și locale, apoi i-a fost încredințată traducerea codului civil și codului penal din limba germană în limba română.

Tot în acest timp a devenit colaborator al ziarului politic Bucovina, editat în limba română și germană, de către frații săi, Gheorghe și Alexandru. A fost deputat în Dieta Bucovinei, numit adjunct al mareșalului Bucovinei, Eugenie Hacman, de către împăratul Franz Joseph I și, după demisia acestuia, noul căpitan al țării. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, el a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind așa, împreună cu frații săi, una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești.

A fost membru al Societăţii Academice Române din 1872. 

A strâns în cercetările pe care acestea le-a întreprins, documente  de arhivă latine şi germane referitoare la români (din arhivele de la Viena, Pesta, Lemberg, dar şi din cele româneşti), peste 6 000 la număr, care constituie fondul de documente care-i poartă numele – “Colecţia Hurmuzaki” (d.29.01/10.02.1874).

1818: A părăsit tronul Munteniei, domnitorul Ioan Gheorghe Caragea.

Temându-se de o intervenție turcească, Vodă Caragea a fugit din țară în dimineața zilei de 29 septembrie/11 octombrie; a plecat cu familia în afara orașului pentru „o plimbare”.

După patru ore, un mesager trimis de domn a anunțat boierii că vodă a părăsit țara și că numea să se ocupe de treburile țării o căimăcămie formată din banul Grigore Brâncovenu, vornicul Barbu Văcărescu, vistierul Grigore Ghica și logofătul Samurcaș.

Cât timp s-a aflat pe tron, Vodă Caragea a reușit să strângă o avere imensă, din birurile puse țăranilor și breslelor meșteșugărești, din vânzarea de titluri boierești, din concesionarea minelor și vămilor.

 1843: S-a nascut la Sankt Petersburg, generalul rus  Mihail Dimitrievici Skobelev  (d. 7 iulie 1882), participant la Razboiul de Independență al României  (1877–1878), devenit celebru pe frontul antiotoman din Balcani după ce a condus atacurile asupra redutelor turcești de la Plevna și Crissina.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-46.jpeg

A fost faimos și în războaiele pentru cucerirea Asiei Centrale. Îmbrăcat în uniformă albă și aflat pe un cal alb, era poreclit de către soldații săi ca “Generalul Alb” , și de turci  “Pașa Alb”.

În timpul  campaniei în Khiva, adversarii săi turci l-au numit goz zanli sau “ochi sângeroși”. 

Feldmareșalului britanic Bernard Montgomery a scris despre  Skobelev ca a fost “cel mai capabil comandant unic” din lume și l-a caracterizat drept un lider “abil și inspirat”.

1846: S-a născut la Sibiu, fruntașul Partidului Național Român din Transilvania, Dimitrie Comșa, memorandist, reputat economist, agronom și etnograf,membru de onoare (din 1926) al Academiei Române; d.15 februarie 1931, la Sibiu.

1846-1931 Dimitrie Comșa

A făcut studii de teologie în Sibiu (1868–1871), fiind apoi trimis cu o bursă la Academiile de Agronomie din Altenburg și Leipzig, cu practică agricolă în Germania și Boemia. A fost profesor de Studii economice-agricole la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, membru mirean în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și în Congresul Național Bisericesc al Mitropoliei Ardealului, președintele Reuniunii române de agricultură din județul Sibiu, întemeiată în 1886, cu concursul său și al altor intelectuali români, membru în Comitetul exectitiv al Partidului Național Român din Transilvania. Condamnat în Procesul Memorandului din mai 1894 la trei ani închisoare, pentru participarea la redactarea și difuzarea Memorandului românilor transilvăneni, a făcut 14 luni închisoare la Vacz.

A publicat lucrări de specialitate: PomăritulÎndrumări din economia câmpuluiÎndrumări din economia casnică și grădinărit, a redactat ziarul Economul și a colaborat cu articole de specialitate la Anuarul Institutului teologic-pedagogic, Telegraful RomânTribunaFoaia Poporului, etc. Alte scrieri: Din ornamentica românăAlbum artistic (reprezentând 284 de broderii și țesături după originale țărănești), Album de crestături în lemn (înfățișând 243 de obiecte după originale țărănești).

1887: A încetat din viață la Brașov, publicistul, poetul și omul politic român transilvănean, Iacob Mureșianu (n.28 noiembrie 1812, Rebrișoara), fost membru de onoare al Societății Academice Române.

A contribuit la editarea revistelor Gazeta de Transilvania și Foaie pentru minte, inimă și literatură.

1888: S-a născut lingvistul şi filologul Iorgu Iordan (29 septembrie/11 septembrie), membru al Academiei Române, întemeietor al Institutului de Filologie Română “Al. Philippide” din Iaşi, al Societăţii române de lingvistică romanică, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii.

Imagini pentru Iorgu Iordan photos

A fost preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor din Berlin, Budapesta, Montpellier, Roma, Iaşi (m. 20 septembrie 1986).  

1888: A încetat din viaţă poeta Iulia Haşdeu, fiica scriitorului Barbu Petriceicu Haşdeu; (n. 14 noiembrie 1869).

 Tânăra scriitoare română a scris și în limba franceză,și s-a manifestat în muzica și pictura (urmase cursuri particulare de desen și pictură la Paris).

Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie. A  scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri.

 A murit de tuberculoza la doar 19 ani și a fost înmormântată la  Cimitirul Bellu din Bucuresti.

Castelul Iulia Hasdeu din orașul Câmpina, județul Prahova «  LocuriDinRomania.ro

Foto: Castelul Iulia Haşdeu din Câmpina, Jud.Prahova.




Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit în memoria acesteia un castel la Câmpina, care îi poarta numele. 

1894 (29 septembrie / 12 octombrie): S-a născut (la Sinaia) principesa Elisabeta de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea copil al regelui Ferdinand şi al reginei Maria.

Regina Elisabeta  si regele George al Greciei

S-a măritat pe 27 februarie 1921 cu diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. Cuplul nu a avut copii,si  a divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale.

Viața în exil și-a petrecut-o în Franța, la Cannes, unde a închiriat un apartament și unde a murit în 1956, la vârsta de 62 de ani.

1910: S-a nascut la Vața de Sus, comitatul Hunedoara (Austro-Ungaria),  parintele ieromonah si teologul român Arsenie Boca; (d.28 noiembrie  1989, Sinaia, jud. Prahova).

Părinte ieromonah, teolog şi artist plastic (muralist) ortodox român, Arsenie Boca a fost stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalităţii sale veneau mii şi mii de credincioşi, fapt pentru care a fost hărţuit de Securitatea comunista. A călătorit la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei, având parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu. L-a ajutat pe părintele profesor Dumitru Stăniloae în demersul de a traduce Filocalia. A fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate, devenind unul dintre martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București. Din scrierile sale: Cărarea împărățieiLupta duhovniceascăTrepte spre viețuirea în monahismCuvinte vii.

A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Braşov, dus la Canal, închis la Jilava, Bucureşti, Timişoara şi la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de Bucureşti). Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din Bucureşti, a fost pictată de către părintele Arsenie Boca.

Arsenie Boca este considerat de către ucenicii săi cel mai mare duhovnic român al secolului XX.

La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului, se perindă zilnic sute de pelerini.

Video:

http://youtu.be/gmdHgGFDpog

1918: A fost adoptată declaraţia redactată de Vasile Goldiş, privind hotărîrea naţiunii române din Transilvania, de a se aşeza “printre naţiunile libere“.

Vasile Goldiş

Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la Oradea, adoptă în unanimitate o declaraţie redactată de Vasile Goldiş privind hotărîrea naţiunii române din Transilvania, de a se aşeza “printre naţiunile libere” (în temeiul dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa),  şi recunoaşterea Comitetului ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei.

In acest scop se constituie, la Arad, un Comitet de acţiune, în frunte cu Vasile Goldiş.

1927: S-a născut Maria Simionescu, antrenoare federală a loturilor de gimnastică ale României şi arbitră internaţională de gimnastică, fostă  vicepreşedintă a Federaţiei Române de Gimnastică,  fondatoare (împreună cu soţul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Gimnastică din Oneşti, unde a creat şcoala unică cu acest profil în ţară, care a fost ulterior imitată la Deva.

 A reuşit să contribuie direct le obţinerea de către gimnastele române a 234 de medalii; (m. 2012).

1928: A murit Ion D. Berindei, arhitect şi urbanist (printre lucrările sale, de factură neoclasică şi neobarocă se numără Palatul Culturii din Iaşi, Muzeul George Enescu din Bucureşti ş.a.) ; (n. 1871).

1929: S-a născut Eugen Preda, publicist şi comentator de radio, primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989 (ianuarie 1990-septembrie 1994).

Imagini pentru eugen preda ziarist  photos

A lucrat la Radiodifuziunea Română din martie 1950 şi a scris cărţi de istorie referitoare la politica şi a economia contemporană lui, precum şi lucrări de evaluare a contextului militar postbelic.

După 1990, s-a concentrat asupra reorganizării Radiodifuziunii Române; (m. 2000).

1929: S-a născut la București, pictorul şi sculptorul Ion (Alin) Gheorghiu, membru titular al Academiei Române din 1999 ; (m. 11 decembrie 2001, București).

1929-2001 Ion Alin Gheorghiu

A intrat cu „excepțional” la clasa profesorului pictor Camil Ressu și a terminat Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” în 1954, fără diplomă, lucrarea sa, Creangă și Eminescu la Iași fiind considerată „naționalistă și formalistă”.

Nu a fost acceptat în expozițiile oficiale, a descărcat noaptea cartofi în gara Obor, a fost pontator, etc., nu avea atelier, a pictat cum a putut, până în 1958 de când a expus la aproape toate expozițiile importante din țară. După ani, în repetate rânduri, când ajunsese deja în conducerea Uniunii Artiștilor Plastici, a fost invitat să-și finalizeze cursurile, dar a refuzat socotind faptul ca un titlu de glorie.

1929: S-a născut la Pitești, Jean Pârvulescu, scriitor, ziarist şi filosof român emigrat în Franţa în 1950; (m. la Paris la 21 noiembrie 2010).

Provenea dintr-o familie de militari de carieră, și-a făcut primii ani de studii la un liceu militar. Când, în România s-a instalat regimul comunist, a hotărât să părăsească țara, a traversat Dunărea înot, ajungând în Iugoslavia.

A fost arestat de sârbi, expediat într-un lagăr politic de munci forțate situat în apropiere de orașul iugoslav Tuzla. De aici a reușit să scape și a trecut clandestin frontiera iugoslavo-austriacă, în august 1949. Sosit la Paris în 1950, a urmat cursuri de filosofie și de litere la Sorbona și a frecventat cercurile de avangardă literară, artistică și cinematografică. S-a împrietenit cu regizorul Eric Rohmer (care l-a primit, l-a cazat și l-a ajutat să-și înceapă studiile), regizorul Jean-Luc Godard (care l-a folosit ca personaj principal în filmul A bout de souffle). A și jucat în filmul lui Éric Rohmer L’ancien et le moderne. A înființat prima revistă de geopolitică, De la Atlantic la Pacific, a scris articole în revista Combat (Lupta). A scris aproape 30 de romane cu subiect mistic dar și lucrări de analiză politică și eseistică, dintre care: La Miséricordieuse Couronne du TantraImperiumLa Servante PortugaiseLes Mystères de la Villa AtlantisLes Fondements géopolitiques du grand gaullismeRapport secret à la nonciatureLe Retour des Grands TempsLa Conspiration des noces polairesLe Visage des abimesLa Pyramide des braisesLa Stratégie des ténèbresEn approchant la jonction de Vénus, etc.

1939: In România a  fost format un guvern condus de Constantin Argentoianu.

Era descendent al unor vechi şi influente familii boiereşti din Ţara Românească, fiul generalului  Ion Argetoianu, fruntaş al Partidului Conservator.

 Urmează la Paris  cursuri  universitare si  îşi obţine licenţa în drept şi litere şi doctoratul în medicină. La 26 februarie 1898, Argetoianu îşi începe cariera diplomatică fiind admis în Centrala Ministerului Afacerilor Străine şi promovează rapid treptele ierarhice, de la ataşat la secretar şi consilier de legaţie.

A  primit portofoliul Ministerului de Finanţe, iar din 13 iunie, portofoliul Ministerului de Interne, in guvernul condus de la 13 martie 1920 de generalul  Alexandru Averescu. În octombrie 1920, a ordonat ocuparea militară a întreprinderilor şi arestarea fruntaşilor grevei generale.

Dupa atentatul de la Senat din 8 decembrie 1920, comis de Max Goldstein, care, animat de idei comuniste , urmărea să distrugă „elita burgheziei” şi să contribuie la „victoria socialismului”, atentat in care  au murit Dimitrie Greceanu (ministrul Justiţiei), episcopul Radu (de la Oradea), senatorul Spirea Gheorghiu şi a fost rănit grav generalul Constantin Coandă, preşedintele Senatului.

Max Goldstein a fost prins în încercarea de a trece în Bulgaria şi a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, murind în închisoare după o lungă grevă a foamei, iar pe 12 mai 1921, Argetoianu, in calitate de ministru  de Interne a organizat arestarea delegaţilor socialişti care au votat afilierea fără rezerve la Internaţionala Comunistă, act ce a stârnit şi reacţii critice, deoarece printre întemniţaţi se aflau şi câţiva parlamentari.

Imagini pentru Constantin Argetoianu.

Foto: Constantin Argetoianu (n. 3 martie 1871, Craiova – d. 6 februarie 1955, penitenciarul Sighet), jurist, medic, diplomat, om politic.

Dupa ce a fost instituţionalizată prin Constituţia din 27 februarie 1938, dictatura regală, iar pe 30 martie a fost adoptat decretul de dizolvare a partidelor politice, moment   Argetoianu a fost numit consilier regal.

Mai mult, pe 8 aprilie 1938 a fost ales preşedintele Consiliului Superior Economic, care avea rolul de a coordona politica economică a României şi de a elabora un plan de dezvoltare pe cinci ani. După renunţarea lui Nicolae Iorga la fotoliul de preşedinte al Senatului, pe 15 iunie 1939 Argetoianu a fost numit în noua funcţie, pe care o va deţine până la abdicarea regelui Carol al II-lea.

Pe 28 septembrie 1939, Constantin Argetoianu a fost desemnat preşedinte al Consiliului de miniştri si a doua zi  va constitui noul guvern.

In data de 23 noiembrie Argetoianu şi-a depus mandatul, dar a rămas consilier regal şi preşedinte al Senatului.

A participat la Consiliul de Coroană din dimineaţa zilei de 27 iunie 1940, si  s-a pronunţat pentru cedare în faţa ultimatumului sovietic.

„Nu putem face război. Să păstrăm armata pentru alţi duşmani”. La 28 iunie s-a efectuat o remaniere a guvernului Gheorghe Tătărescu, Argetoianu devenind pentru doar o săptămână ministru de Externe.

Principalul său act a fost anunţul că România renunţă la garanţiile date de Marea Britanie şi Franţa la 13 aprilie 1939. La 4 iulie, guvernul Tătărescu a demisionat. În cadrul celor două Consilii de Coroană din 30 august 1940 a avut o poziţie clară:

„Nu discutăm şi nu ne putem opune, ne supunem, suntem cu genunchii pe grumaz”. România Mare era sfâşiată.

In aprilie 1944 a plecat în Elveţia, cu speranţa că va contribui la obţinerea de către România a unor condiţii mai bune de armistiţiu din partea puterilor occidentale. Gestul surprinzător a survenit pe 8 noiembrie 1946, când Argetoianu a revenit în ţara ocupată de trupele sovietice cu speranţa de a-şi relua activitatea politică.

În mai 1947 şi-a fondat un nou partid, Uniunea Naţională Muncă şi Refacere, care însă nu a putut rezista acţiunilor comuniştilor de a acapara întreaga putere în stat şi a înlătura forţele de opoziţie.

În acel an au fost „decapitate” toate formaţiunile politice care ameninţau ordinea comunistă, iar speranţa bătrânului politician a fost spulberată.

În noaptea de 5/6 mai 1950, Constantin Argetoianu a fost arestat de autorităţile comuniste. Cinci ani mai târziu, pe 6 februarie 1955, şi-a găsit sfârşitul la penitenciarul din Sighet, având vârsta de 84 de ani.

1940: Noile autorităţi române (instalate la începutul lunii) hotărăsc retragerea ţării din „Înţelegerea Balcanică” (alianţă regională de securitate şi cooperare, încheiată la 9 februarie 1934, la Atena, între reprezentanţii României, Iugoslaviei, Greciei şi Turciei si care avea drept scop, menţinerea statu-quo-ului statornicit în Balcani, în urma primului război mondial).

1949: S-a născut politicianul român Gheorghe Funar (n. 29 septembrie 1949, Sânnicolau Mare, județul Timiș), senator în legislatura 2004-2008, de profesie economist.

Între 1992-1997 a fost președinte al PUNR, iar din 1992-2004 primar al municipiului Cluj-Napoca.

Din octombrie 1998 până în iunie 2013 a fost secretar general al Partidului România Mare. La congresul PRM din 27 iulie 2013 a fost ales președinte al partidului, funcție pe care a avut-o până în 2015.

A devenit cunoscut pentru atitudinea sa antimaghiară, exprimată prin diverse acțiuni provocatoare, precum montarea unei plăcuțe  pe soclul statuii regelui Matei Corvin, vopsirea diferitelor obiecte publice din oraș în culorile tricolorului românesc (bănci, pubele, stâlpi de circulație etc.), iluminarea în perioada sărbătorilor de iarnă exclusiv cu beculețe roșii, galbene și albastre, schimbarea denumirilor de străzi care evocau memoria unor personalități maghiare, săpături arheologice ostentative în centrul orașului etc.

În noiembrie 2004 a fost ales senator PRM de Cluj, funcție pe care a deținut-o până în noiembrie 2008.

La alegerile legislative din noiembrie 2008 a obținut un numar insuficient de voturi pentru obținerea unui nou mandat de senator iar partidul său s-a situat sub pragul electoral.
A candidat fără succes la alegerile prezidențiale din 1996 și la alegerile prezidențiale din 2014.

S-a remarcat şi prin numeroasele procese pe care le-a intentat împotriva unor intelectuali clujeni, jurnaliști, politicieni, pe care i-a acuzat de insultă și de calomnie.

1966: A decedat la Bucureşti, Marcel Breslaşu (Marcel Bresliska; n.19.09.1903, București), poet român de origine evreiască, cunoscut și ca fabulist, compozitor și traducător.

În timpul regimului comunist a avut funcții de conducere în instituții culturale și academice.

A urmat cursurile  Facultatii de Drept și în paralel  Conservatorul din București, dupa care si-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de doctor în drept. În capitala Franței s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent D’Indy.

Întors în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Operei din București.

A mai scris poezii lirice și alegorice.

După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și rector al Institutului de teatru „Ion Luca Caragiale”.

Breslașu a fost timp de mai mulți ani secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor.

1971:  A fost dezvelită statuia în bronz a lui George Enescu (operă a sculptorului Ion Jalea). Monumentul este situat în inima  pe peluza din fața Operei Române din Bucureşti.

Imagini pentru Statuia în bronz a lui George Enescu 1971 opera

1992: A încetat din viață la București, artistul emerit Nicolae Secăreanu, cunoscut cântăreț de operă (bas) și actor de film; (n.13 iulie 1901, Nanov, Teleorman).

 A jucat pe scena teatrului Bulandra și în filme, precum: „Pădurea Spânzuraților”, „Răscoala”, „Dacii”, „Șapte băieți și o ștrengăriță”, „Căldura”, „Săgeata căpitanului Ion”, „Un august în llăcări”, „Acțiunea Autobuzul”, „Trandafirul galben”, „Vacanța mare”, dar rolul cel mai important, Sinan Pașa, l-a susținut în filmul lui Sergiu Nicolaescu „Mihai Viteazu”, cu Amza Pellea în rolul titular.

1997 (29/30) : A murit (la Bonn) Iosif Antochi, pedagog român stabilit în Germania, membru de onoare străin al Academiei Române la data de 21 aprilie 1993.

A absolvit Facultatea de Litere din Cernăuţi în anul 1937 şi Facultatea de Drept din Bucureşti în anul 1945. A dat doctoratul la Heidelberg în anul 1941.

Între 1945-1955 a fost asistent şi lector la Catedra de Pedagogie a Institutului Agronomic din Bucureşti, în acelaşi timp fiind inspector general în Direcţia Învăţământului din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. A fost lector la Institutul Politehnic din Bucureşti şi cercetător ştiinţific la Institutul de Ştiinţe Pedagogice.

Din 1964 până în 1980 a predat la Institutul de Învăţământ Superior din Piteşti. Din 1974 a predat la Facultatea de Filosofie din Bonn.

A desfăşurat o susţinută activitate publicistică, abordând diferite domenii ale pedagogiei generale, istoriei pedagogiei şi pedagogiei comparate; (n. 23 august 1914 la Pătrăuți, Suceava, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria).

2000: Patriotul roman moldovean Ilie Ilaşcu, întemniţat de regimul  ilegal separatist de la Tiraspol, a primit cetăţenia română.

A  fost eliberat din temniţa separatistilor transnistreni, la 6 mai 2001, în urma protestelor comunităţii internationale .

2001: A încetat din viaţă la București, scriitorul român Gellu Naum, poet, prozator, dramaturg şi traducător: “Culoarul somnului”, “Focul negru”, “Despre identic şi felurit. Antologie”, “Critica mizeriei”; (n. 1 august 1915, la București).

Este considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.

2006: A murit compozitorul  de muzică ușoară si operetă, muzicolog si publicist român de origine evreiască Edmond Deda. (n. 23 aprilie 1920, Bucureşti).

Greii muzicii uşoare româneşti: EDMOND DEDA – Radio România Cultural

A studiat la Conservatorul Alberto della Pergola (București) și la The Billy Mayerl School for Modern Syncopation din Londra (1938-39) (pian) , dupa care, intors in tara a fost profesor de jazz la Conservatorul Lira din Brăila (1942-1944).
A inființat și a condus Conservatorul de jazz din România (1941-1948) si a fost profesor de muzică ușoară la Școala populară de artă din BRASOV, dirijor la teatrul Constantin Tănase si  membru al Uniunii Compozitorilor.

Compoziţiile lui Edmond Deda au câştigat cinci premii la Festivalul Cerbul de Aur, două premii la Festivalul Mamaia şi mențiuni la Festivalurile de la Split și Sopot.

 2015: A murit textierul  şi scenaristul român George Popovici; (n. 1934).

2018 : Orașul Alba Iulia a intrat în Guinness World Record pentru cea mai mare hartă a unei țări formată din oameni.

2018 Record Mondial Cea Mai Mare Hartă, Alba Iulia

Au participat 4.807 persoane, în special elevi și liceeni veniți din toată țara, coordonate de sute de voluntari, care au format în spațiul din Șanțurile Cetății Alba Carolina, harta României, evidențiată cu ajutorul unor pelerine negre, numărul 100 fiind scos în relief prin intermediul pelerinelor albe, iar șepcuțele au colorat în roșu, galben și albastru harta României.

Recordul a fost consemnat oficial – „Largest human image of a country/continent” (Cea mai mare imagine formată din oameni a unei țări/continent).

Vechiul record a aparținut Myanmarului, care, în 12 februarie 2018, a adunat 3.466 de oameni care au format harta țării lor

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sf.Cuv.Chiriac Sihastrul.

Sfantul Chiriac Sihastrul

Sfântul Chiriac Sihastrul s-a născut la anul 448, in vremea imparatului Teodosie cel Mic, in Corint.

Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, inca de copil a fost hirotesit citet al bisericii catedralei. La varsta de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde il cunoaste pe Sfantul Eftimie, care, i-a prorocit ca va ajunge un mare duhovnic.

Sfantul Efitimie l-a tuns in monahism trimitandu-l totodata la Sfantul Gherasim de la Iordan. Aici Sfantul Chiriac a petrecut vreme de noua ani.

Dupa moartea Sfantului Gherasim s-a intors insa la Manastirea Sfantului Eftimie. Dupa zece ani, fugind de slava oamenilor, a sihastrit in locuri diferite, in cele din urma stabilindu-se la Manastirea Sfantului Hariton.

Sfantul Chiriac Sihastrul a spus despre sine ca in toate zilele vietii lui lumina soarelui nu l-a vazut mancand, nici a apus fiind el suparat pe cineva.

A fost cunoscut atat pentru nevointele sale cat si pentru darul facerii de minuni. Sinaxarul il aminteste ca „puternic vindecator al bolnavilor, si bland mangaietor al celor intristati”.

Sfantul Chiriac a fost si un mare luminator al Bisericii, Stalp al Ortodoxiei, luptand mai ales impotriva ereziilor lui Origen.

Sfantul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul in anul 557.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/29/o-istorie-a-zilei-de-29-septembrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

29/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: