CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CINE L-A ASASINAT PE NICOLAE IORGA ?

 

 Imagini pentru iorga photos

Foto: Nicolae Iorga (1871-1940).

Zilele trecute s-a ținut la Academia Română o sesiune de comunicări dedicate lui Nicolae Iorga. M-am dus să le ascult în primul rând ca să aud ce se știe, ce se presupune în mediul academic cel mai avizat despre asasinii marelui istoric.

 Aveam o bănuială care, din fericire, nu s-a confirmat. Domnii academicieni care au vorbit au consemnat cu sobrietate caracterul tragic și absurd al asasinatului, fără a face în vreun fel vreo aluzie măcar la vinovăția legionarilor.

 Dacă s-ar fi produs un gest de incriminare, eram decis să cer cuvîntul pentru a spune ce știu și eu, poate că mai bine decât orișice academician care azi, în 2010, ar mai subscrie la teza lansată imediat după asasinat și rămasă de atunci neclintită în conștiința marelui public și a istoricilor oficiali.

O chestiune de principiu: dacă discutăm despre asasinarea lui Mihai Viteazu sau Caius Iulius Caesar, ori a vreunui faraon egiptean, n-aș îndrăzni să formulez o părere personală sau să mă îndoiesc de părerea unui istoric adevărat, profesionist.Și e clar de ce: eu nu sunt istoric, nu am stat într-o arhivă mai mult de câteva ceasuri, habar nu am să lucrez pe documente vechi, ale epocii etc.  Iar asemenea evenimente nu sunt accesibile cunoașterii noastre decât prin mijlocirea specialiștilor, a istoricilor propriu ziși.

Pot, cel mult, să prefer una din ipoteze, atunci când istoricii de meserie nu ajung la un acord unanim.Cu un eveniment ca moartea lui Iorga ori a lui Zelea Codreanu sau Nicolae Ceaușescu este altceva. Cu aceste evenimente au fost contemporani mulți dintre noi, iar unii au avut ocazia să stea de vorbă cu martori nemijlociți ai acelor ani, ai acelor întâmplări tragic… Contează părerea istoricilor, dar nu mai mult (sic!) decât a procurorului sau a anchetatorilor juridici, a unor martori etc.Iar fiecare dintre noi se simte liber să dea crezare unuia sau altuia dintre martori, dintre participanți, dintre comentatori și analiști.

De aceea mă simt destul de liber și în măsură să discut asemenea subiecte, de istorie recentă, dacă întâmplarea a făcut să intru în posesia unui document, a unei  mărturii, a unui aspect tăinuit, uitat sau necunoscut…Iar întâmplare s-a …întâmplat chiar, în cazul de față.Iată așadar ce am de povestit în legătură cu moartea lui Nicolae Iorga, în calitatea mea de om al cetății mele, pe care cutreierând-o în lung și lat, am ajuns să aflu câte ceva în legătură și cu acest „tragic asasinat”!

Enumăr:

1. Întâmplarea cea mai revelatoare (pentru mine, cel puțin!) s-a petrecut pe la mijlocul anilor 1980 și mi-a fost povestită de dl Viorel Patrichi. Cunoscutul ziarist lucra pe vremea aceea la Electronica Băneasa.La un moment dat, aproape simultan, doi colegi de servici, ai căror părinți trăiau în străinătate, au primit veste că le-a murit, unuia tatăl, în Germania, la Munchen, iar celuilalt mama, la Cernăuți. 

Dumnezeu le-a aranjat așa, probabil ca să pricepem și noi ce nu pricepeam de zeci de ani.Căci tatăl din Germania nu era altul decât Traian Boieru, asasinul lui Nicolae Iorga.Și acum urmează detaliul care pe mine m-a făcut să mă leg cu o atenție mai mare de acest subiect – moartea lui Nicolae Iorga: cei doi colegi ai domnului Patrichi au făcut același demers pe lângă autoritățile românești comuniste, cerând un pașaport în regim de urgență, pentru a fi de față la înmormîntarea părintelui decedat.Iar autoritățile comuniste au satisfăcut pe loc cererea tânărului Boieru, ambasada RFG a reacționat la fel de prompt, și în câteva ore odrasla asasinului a primit pașaport, a luat avionul și a putut asista la funeraliile criminalului tată.

Celălalt coleg al dlui Patrichi a trebuit să aștepte o săptămână până i-a ieșit pașaportul!… Povestea aceasta am aflat-o de la dl Viorel Patrichi după 1990.

2. A doua întâmplare care m-a scos din tihna neamestecului în chestiunile delicate s-a produs tot după 1990, când l-am cunoscut pe dl Toma Petrescu, un om în vârstă, care, se vedea bine, și-a trăit în demnitate viața.

A ținut să mă cunoască și să-mi împărtășească o taină, o poveste despre care până în 1990 nu se putea scoate o vorbă: amestecul KGB în asasinarea lui Iorga.

Atașez la textul de față declarația scrisă de Toma Petrescu în fața meaDeclarația relatează următorul fapt: printre prizonierii de război luați de ruși s-a numărat și generalul Dragomir, care a ajuns astfel într-un lagăr din Siberia.Acolo a cunoscut un important general sovietic, căzut în dizgrația lui Stalin.

Împrietenindu-se și discutând cei  doi generali ore în șir subiecte politice, la un moment dat generalul sovietic le-a luat apărarea legionarilor în cazul Iorga și a povestit că el însuși a fost de față când Stalin a ordonat asasinarea lui Nicolae Iorga.

Ce interes ar fi avut Stalin în dispariția lui Iorga? Probabil că, în perspectiva instaurării în România a unui regim comunist sub protecția Armatei Roșii – proiect pe care Stalin îl avea dinainte de 1939, vocea lui Iorga ar fi răsunat puternic împotriva ocupanților…

După o vreme, generalul Dragomir a fost eliberat din prizonierat și trimis în Țară.Aici, după bunul obicei cominternist, bietul general a fost arestat și băgat la închisoare. Iar în închisoare generalul a povestit mai multor deținuți cele aflate în Siberia.

Așa a ajuns această informație și la Toma Petrescu, și el deținut politic o vreme.Cum aveam să constat mai târziu, după ce am publicat declarația lui Toma Petrescu, mai erau și alți deținuți cărora generalul  le povesti cele aflate în Siberia.

Precizare: Toma Petrescu nu a fost legionar, ba chiar lua distanță față de legionari când se ivea prilejul. (Pentru detalii, vezi volumul Legionarii noștri al subsemnatului.)Ce valoare are această informație? Nu sunt în măsură să stabilesc eu.

O ofer cititorilor interesați. Fără să mai ofer alte detalii, aș spune doar atât: există informații că și alte servicii secrete au fost interesate de cele două subiecte: asasinarea lui Nicolae Iorga și compromiterea prin orice mijloace a legionarilor, care se bucurau de o simpatie populară și un prestigiu fără egal.

Orice entitate politică de orientare anti-românească și anti-creștină era interesată să distrugă mitul legionar.Intră pe această listă și Hitler însuși, singurul dintre liderii naziști care nu a agreat Mișcarea Legionară. Faptul că Stalin a ordonat asasinatul nu înseamnă că tot rușii l-au și executat. Era perfect posibil să le-o ia alții înainte, englezii, bunăoară, așa cum ar rezulta din unele documente despre care mi-a vorbit istoricul Ioan Opriș, încă înainte de 1990… Ți-aduci aminte, Ioane?

La aceste informații căpătate după 1990, adaug următoarele informații și considerente, pe care cititorii le pot la rândul lor adăuga la excelenta analiză a cazului făcută recent de dl Răzvan Codrescu pe blogul său, analiză pe care o recomand cu toată căldura:

3. Pe la sfârșitul deceniului 1960, i-am cunoscut pe Petre Țuțea și Simion Ghinea. Știam de Petre Țuțea că a fost legionar. „Sunt legionar!”, m-a corectat bătrânul, aflat la acea vreme cam la vârsta mea de azi…Tînăr și imberb la acea dată, m-am simțit îndrituit să-i răspund cu oarecare țâfnă: Dacă vă considerați mai departe legionar, cum justificați asasinarea marelui Iorga de către Căpitanul dumneavoastră?!…

Atât eram de ignorant în materie încât știam că pe Iorga legionarii l-au ucis la ordinul Căpitanului… Tot atunci le-am cerut socoteală celor doi legionari și pentru evreii de la Abator…Iorga a fost un subiect care a revenit de multe ori în discuțiile noastre.

Rezum cele aflate mai ales de la Simion Ghinea, ins cu bogată activitate legionară propriu-zisă. Țuțea a intrat mai târziu în Mișcare. Era septembrist… De la Simion Ghinea citire, așadar:În toamna lui 1940, lumea românească a primit cu mari speranțe venirea legionarilor la putere. Desigur, regretul cel mare era că lipsea Căpitanul, ucis de Carol al II-lea în noiembrie 1938.

Mulți știau cât de mult se făcuse vinovat atunci marele istoric Iorga în mascarada numită procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, încheiat atât de tragic, printr-unul din cele mai netrebnice asasinate politice din istoria noastră…

Așa se face că în toamna aceea, la orice apariție publică a lui Nicolae Iorga se găseau voci care să-i ceară socoteala pentru purtarea sa față de Căpitan ori să-l acuze de-a dreptul de producerea asasinatului. Îndeosebi studenții nu-l mai acceptau la cursuri, ajunsese să fie huiduit și pe stradă etc. În această situație Iorga s-a adresat legionarilor, plângându-se că se simte amenințat.

Legionarii au decis să-i acorde protecție prin organizarea unei gărzi de corp, care să-l însoțească permanent, iar lucrurile s-au mai liniștit.Din păcate, atunci când Nicolae Iorga a anunțat că vrea să plece la Sinaia, unde avea o reședință, i s-a spus că garda legionară, alcătuită din studenți, nu-l mai putea însoți. Studenții aveau și alte obligații, care îi legau de București. 

S-a discutat cu armata și s-a convenit să i se asigure lui Nicolae Iorga o gardă de corp cu posibilitățile pe care Armata le avea la Sinaia. Din păcate, asasinii au profitat de întârzierea cu care armata a răspuns la comanda de a-l păzi pe Iorga, acționând în intervalul de timp în care Iorga a rămas fără pază.

4. Când legionarii au prins de veste că Traian Boieru a plecat spre Sinaia, și bănuind că ar urma să facă un gest necugetat de violență față de Iorga, au telefonat camarazilor din Ploiești să-l oprească pe Boieru, dar acesta apucase să treacă de Ploiești.Au sunat și la reședința lui Iorga, a răspuns la telefon soția profesorului, care nu l-a dat la telefon pe soț.

I s-a spus acesteia să părăsească imediat vila și să se refugieze într-un loc sigur până se lămuresc lucrurile, căci există pericolul de a se produce un atentat la viața profesorului.

Din păcate, soția lui Iorga a crezut că avertismentul primit este o cursă întinsă de atentatori, care vor să-l scoată din casă pe profesor. Așa că nu a urmat sfatul primit la telefon.

5. Am întrebat ce s-a întâmplat cu Traian Boieru, cel care a organizat asasinatele. Mi s-a răspuns că a fost exclus din Mișcarea Legionară, iar legionarii nu i-au mai vorbit niciunul. Le-am răspuns celor doi camarazi că a fost o prostie din partea legionarilor, care i-au întors spatele lui Boieru în loc să-l ancheteze riguros, spre a se înțelege ceea ce părea de neînțeles: de ce l-a omorît pe marele profesor?

Boieru a murit relativ târziu, iar legionarii au avut timp suficient ca să vadă cât de greu atârnă în palmaresul legionar asasinarea lui Iorga. Cu alte cuvinte, dacă asasinii au avut ca scop discreditatea Mișcării legionare, compromiterea acesteia, au ales bine: cam tot românul se simte îndrepățit să le reproșeze legionarilor moartea lui Iorga, chiar și cei care nu au citit nici măcar un sfert de pagină semnată de prolificul om de  cultură. 

Disculparea legionară trebuia să înceapă prin anchetarea participanților la asasinat, prin obligarea acestora să prezinte propria versiune despre cele întâmplate. În lipsa acestor mărturii de prima mână, acuzațiile la adresa legionarilor in corpore vizați nu e de mirare că nu mai contenesc!Cam tot pe atunci, cineva – dar nu-mi aduc aminte cine, a povestit că participase la cimitirul Bellu la slujba de pomenire a lui Virgil Madgearu.

După slujbă, în discuțiile care s-au purtat la mormîntul răposatului, doamna Madgearu a fost auzită spunând că nu legionarii poartă răspunderea pentru moartea soțului ei!…Că nu are niciun motiv să le poarte pică. Dar nu a precizat cine au fost adevărații asasini.

Dacă nu mă înșel, fiul lui Virgil Madgearu mai trăiește, în Anglia. Ar putea spune ceva pe acest subiect?4. Teoretic vorbind, nu putea să nu existe un interes în compromiterea legionarilor prin înscenarea unui asasinat care să fie pus pe seama lor.

E foarte posibil ca unii să fi avut amândouă interesele, să fi avut ceva de câștigat atât din dispariția lui Nicolae Iorga, cât și din incriminarea legionarilor ca asasini ai marelui cărturar. Cine sunt aceștia? Mai curând aș întreba cine, pe scena politică românească și internațională, nu avea interes să-i compromită pe legionari?!…5. În toamna anului 1940 Mișcarea Legionară număra un milion de membri. Desigur, mulți erau septembriști, adică aderaseră la Legiune după septembrie 1940, dintr-un oarecare oportunism.

Asasinii lui Iorga nu erau septembriști, aveau ceva vechime în Mișcare. Oricum, la data când Traian Boieru devine legionar, organizația număra câteva sute de mii de membri.În condițiile în care lumea se îndrepta în mod vizibil spre un război, o organizație precum Garda de Fier nu putea să nu devină ținta infiltrării unor agenți diversioniști, a unui număr mare de falși legionari, gata de orice diversiune împotriva Legiunii!…

Astfel că nu are nimic exagerat ipoteza apartenenței asasinilor la o structură subversivă străină sau chiar adversară nu numai legionarilor, dar chiar și românilor în genere, ca popor și țară.Iar numărul diversioniștilor, agenți ai unor interese anti-românești, infiltrați în Mișcare, era desigur proporțional cu numărul legionarilor, adică foarte mulți.

Lucru care s-a văzut clar cu ocazia așa zisei rebeliuni legionare din ianuarie 1941, adică la nici două luni de la asasinarea lui Iorga.

6. Asasinatul căruia i-au căzut victime Iorga și Madgearu nu seamănă deloc cu maniera legionară de a produce asemenea acte de „justiție”. I.G.Duca, Mihai Stelescu și Armand Călinescu au fost uciși în numele justiției imanente, fuseseră găsiți vinovați pentru acte de trădare a unor mari interese naționale, iar făptuitorii execuției, pentru a-i sublinia caracterul justițiar, nu au părăsit locul crimei pentru a se refugia sau ascunde, ci s-au prezentat imediat în fața autorităților, pentru a face cunoscute motivele, rațiunea faptei lor. 

O manieră specific legionară, unică în istoria asasinatelor politice. Aș îndrăzni să spun că prin acest detaliu, prin faptul că nu au fugit de răspundere pentru faptele lor, ci s-au predat singuri autorităților, legionarii au dat faptei lor o dimensiune eroică, tulburătoare, obligându-ne să-i scoatem din seria asasinatelor ordinare.

Personal, în ordinea morală a lucrurilor, îi situez pe nicadori și decemviri deasupra asasinilor sinucigași, a kamikadzelor. Cine încearcă să se pună în pielea acestora, dacă o face cu sinceritate, nu se poate să nu se cutremure de grozăvia motivației!

Nimic din această dimensiune în mizerabilul asasinat petrecut în pădurea Strejnicul! Sau la Jilava!

7. Traian Boieru era originar din Constanța. Constanța a dat nume mari în Mișcarea Legionară. Prietenul meu Istrate Papuc, Dumnezeu să-l odihnească, cu care am discutat acest subiect, făcea observația că familia lui Traian Boieru, rămasă la Constanța după fuga lui Boieru în Germania, nu a avut nimic de suferit după venirea comuniștilor la putere. Istrate era vecin cu familia lui T.B.

8. Am publicat la Adrian Păunescu mai multe texte pe acest subiect: Traian Boieru, infiltrat în Mișcarea Legionară ca agent diversionist. Când întâmplarea a făcut să-l cunosc pe generalul de securitate Neagu Cosma, acesta a ținut să mă corecteze: faptul că i s-a dat pașaport fiului lui Traian Boieru nu avea nicio legătură cu asasinarea lui Iorga.

 Ci în felul acesta era răsplătit Traian Boieru pentru serviciile de spionaj tehnologic, în domeniul electronicii, pe care le făcuse statului român!… Repet: Boieru făcuse spionaj pentru regimul de la București!… I-am răspuns cam așa: explicația sa nu infirmă ipoteza principală.

Ca general de Securitate, Neagu Cosma putea să cunoască statutul de după 1945 al lui Traian Boieru.Dar nu avea de unde să știe prea multe despre ce făcuse Traian Boieru în 1940… Dimpotrivă, ca agent sovietic, al KGB, Boieru avea toată disponibilitatea de a face și spionaj economic, pentru comuniștii din România, poate că și pentru URSS.

Această disponibilitate nu au mai arătat-o și alți legionari, ceea ce ne întărește în bănuiala că, la fel ca și complicii săi, Traian Boieru nu a fost legionar, ci un nenorocit de agent al unor servicii secrete străine și ostile României!

9. Presupoziția noastră că Mișcarea Legionară a fost puternic înfiltrată de agenți ai altor interese decât cele românești este atât de logică, de conformă cu cutumele și exigențele vieții politice încât nu are nevoie de nicio agumentație propriu zisă.

Din fericire nu ne bazăm numai pe logică și pe buna credință, care de regulă lipsesc atunci când este abordat subiectul LEGIONARII, ci și pe documente.Pe un document anume în mod deosebit, pe care îl cităm de câțiva ani și constat că preopinenții întârzie să-l ia în seamă.

Este vorba de un document cum nu se poate mai explicit, redactat de serviciile secrete românești în funcțiune la acea dată, și publicat recent, în 2003, de instituția cea mai avizată să publice documente – Direcția Națională a Arhivelor.

 În volumul intitulat Partidul Comunist din România în anii celui de al Doilea Război Mondial din 1939-1944.Citez: „Partidul comunist a trimis la Moscova un raport despre modul cum s-au desfășurat evenimentele în legătură cu rebeliunea și devastările magazinelor, arătând că aceasta poate fi considerată ca o primă încercare de revoluție cu sprijinul partidului, întrucât majoritatea Corpului Muncitoresc Legionar sunt aderenți de stânga”.

Așadar, în ianuarie 1941, când adevărații legionari se baricadau în sediul instituțiilor guvernamentale pe care erau somați să le părăsească, Partidul Comunist din România, cu ajutorul falșilor legionari infiltrați în Corpul Muncitoresc Legionar și în alte structuri legionare, se deda la ceea ce raportul către Moscova numea a fi „o primă încercare de revoluție în România cu sprijinul partidului (comunist – n.n.)”.

Dacă agenții infiltrați în Mișcarea Legionară au reușit în ianuarie 1941 să provoace o dezordine publică atât de mare în toată Țara, soldată cu sute de morți, cu mari pagube materiale, care toate să fie puse pe seama legionarilor autentici, autentici și nevinovați de crimele produse în ianuarie 1941, e de la sine înțeles că asasinarea a doi bătrâni profesori universitari, aflați fără nicio apărare, nu punea nicio problemă pentru experimentații agenți.Știm bine că aceștia au fost în solda Moscovei în timpul rebeliunii.

Dar nu toți. Cel care a declanșat toată tevatura, prin asasinarea unui ofițer german pe treptele hotelului Ambasador, se știe că era un grec, agent al englezilor.…Poate că n-o să știm niciodată în slujba cui o fi fost echipa lui Traian Boieru!…

Dar pentru noi, românii, important este că știm bine despre Traian Boieru că nu a fost în misiune legionară, că nu era legionar, ci un trădător de neam, pregătit și plătit pentru crima sa de puteri străine.

Practic, mai mult nici nu este nevoie să știm.

 

 

Ion Coja

  „70 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga

 

 

 

26/12/2015 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O istorie puţin cunoscută si cercetată despre al Doilea Razboi Mondial

 

 

Istorii nestiute si nebanuite despre al Doilea Razboi Mondial

Cine ar fi banuit ca Stalin si Hitler au intreţinut o colaborare secreta inceputa cu 6 ani inainte de al Doilea Razboi Mondial?

Singura data cind arhiva prezidentiala sovietica a fost deschisa unui occidental pentru cercetare academica a fost ocazia de care a beneficiat Stephen Koch, profesor de rusa la Universitatea Columbia din New York, pentru a prezenta lumii, in cartea ”Double lives”, secrete nebanuite privind sprijinul reciproc acordat de Stalin si Hitler in anii ’30.

Desi s-a publicat enorm pe tema ultimei conflagratii mondiale, subiectul nu este inca epuizat, dovada fiind si recenta carte ’’Churchill’s Deception – The dark secret that distroyed Nazi Germany’’, scrisa de Leon Kilzernu.

Printre aspectele nebanuite deconspirate din documentele scoase de la secret de cancelariile marilor puteri beligerante aflam cum a refuzat Churchill ofertele repetate ale Germaniei de oprire a razboiului, in conditii foarte avantajoase pentru Anglia, si cum a fost intors cel de-al Doilea razboi Mondial catre URSS.

Iata ca, pentru a putea intelege prezentul trebuie mai intii aflat si descifrat trecutul din sumedenia de fapte inedite insuficient cunoscute sau peste care, din diferite calcule politice ale vremii, s-a lasat intentionat sa se astearna colbul ’’uitarii’’.

Historia este o revista vie, inepuizabila, care din arhive de ’’circuit inchis’’ sau eminamente secrete, scoate la iveala documente si intimplari ce au decis soarta omenirii –conflicte majore pornite din orgolii marunte, razboaie si lungul alai de catastrofe ce le incumba, unele putind fi evitate desi ’’atirnau de un fir de par’’’, sau impartirea cinica a zonelor de influenta pe glob.

Asupra unui astfel de moment important si pentru romani s-a aplecat, cu binecunoscuta-i minutiozitate, Michael Nicholas Blaga, in recenzia celor doua carti. (Razvan Dupleac).

Colaborarea dintre Stalin si Hitler exista inca din ianuarie 1933.

Cartea pe care o prezentam in aceasta recenzie arata ce surprize ascunde arhiva prezidentiala sovietica, pastrata in secret absolut in apartamentele personale ale lui Stalin din incinta Kremlinului.

Autorul acestei carti neobisnuite, Stephen Koch, profesor de rusa la Universitatea Columbia din New York, a obtinut permisiunea presedintelui Rusiei de a patrunde in scopuri de cercetare academica in arhiva sovietica, iar cartea sa, ’’Double lives’’, este rezultatul acestui acces nepermis altcuiva din Occident nici inainte si, surprinzator, nici dupa aparitia in SUA a acestui volum.

Sa se fi speriat si conducatorii Rusiei de azi de ecoul produs in lume de amplitudinea descoperirilor facute de dr. Koch in apartamentele ferecate ale lui Stalin de la Kremlin?

Expun mai jos citeva dintre secretele arzatoare dezvaluite lumii de profesorul Stephen Koch: Stalin si Hitler au comunicat reciproc prin intermediul lui Karl Radek inca de la venirea lui Hitler la putere, in ianuarie 1933.

Cei doi dictatori s-au ajutat reciproc in exterminarea dusmanilor lor interni: Stalin, primind ajutorul Gestapo-ului in discreditarea si uciderea maresalului sovietic Tuhacevski, in timp ce Hitler primea ajutorul Comintern-ului pentru compromiterea si asasinarea lui Ernst Roehm comandantul trupelor S.A. (camasile brune).

Incendierea Parlamentului Federal German, Reichstag-ul, a fost facuta nemijlocit de oamenii Comintern-ului, dupa ce Stalin a obtinut promisiunea lui Hitler ca autorii incendiului sa fie returnati Moscovei, fara a fi pedepsiti de justitia germana.

Operatiunea aceasta a fost condusa de bulgarul Gheorghi Dimitrov, returnat Moscovei dupa un proces rasunator in care apararea lui a fost facuta de avocatul roman Petre Pandrea, aflat la doctorat in Berlinul acelor ani.
Miscarea antifascista si toti cei angajati in Occident in lupta antifascista au fost tradati de Stalin lui Hitler pentru scopuri politice criminale, care vor duce in final la cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Pentru cine a murit Ernst Thaelmann si atitia ca el din miscarea antifascista?

Comunicarea dintre cei doi: fara cusur

Razboiul Civil din Spania este un alt exemplu concret al comunicarii constante dintre Stalin si Hitler: nimic nu s-a facut pe pamintul Spaniei fara acordul reciproc al dictatorilor.

Mai mult chiar, Stalin a incetat toate furnizarile de razboi catre republicanii spanioli atunci cind Hitler i-a cerut asta (pag. 314).
Au existat banuieli privind aceasta colaborare secreta dupa semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, dar nu au existat probe documentare si nici faptul ca Hitler a fost sprijinit de URSS inca de la venirea sa la putere, in ianuarie 1933.

Karl Radek ar fi putut da multe alte detalii despre ce au convenit impreuna cei doi dictatori, dar a fost suprimat de Stalin in 1937, ca masura de prevedere.

Locul lui Radek drept curier intre Hitler si Stalin a fost luat de Wilhelm Pieck, comunistul german ajuns ulterior in fruntea Republicii Democrate Germane. si despre acest curierat, arhiva prezidentiala sovietica furnizeaza probe documentare neasteptate ca importanta (pag. 460).

In anul 1935, toate functiile Comintern-ului au fost preluate de catre Serviciul secret al Armatei Rosii (GRU), iar intelectualii din Occident au fost luati in primire de ofiteri de informatii educati in manipularea occidentalilor pentru interesele URSS, devenind unelte ale represiunii sovietice (pag. 461).

Documentele mai arata ca si primul congres de constituire al Comintern-ului, in anul 1919, a fost o farsa prezidata de Lenin si de dobrogeanul Cristian Racovschi, intrucit in sala cu cei 35 de participanti erau niste straini aflati intimplator la Moscova si care nu reprezentau niciun partid de stinga din Occident.

A doua zi de la deschiderea asa-zisului congres, Lenin declara intr-un articol semnat de el in „Pravda“ ca „sovietele se intind in intreaga lume”. in spatele acestui Comintern fictiv, Lenin avea un corp de revolutionari de profesie, foarte disciplinati, insarcinati cu consolidarea hegemoniei lui Lenin asupra miscarii socialiste mondiale (pag. 30).
Dupa venirea lui Hitler la putere, serviciile de informatii sovietice si politia sovietica au uzurpat in tacere si au pus mina pe diversele activitati ale Comintern-ului. Aceste servicii infiinteaza un front nou, cunoscut sub numele de „Rassemblement Universel Populaire” (RUP), organism condus de un star in ascensiune al serviciilor secrete, un tinar din Rominia cu numele conspirativ de Louis Dolivet (pagina 369).
Conducatorii din umbra ai acestui nou front erau Andrei Jdanov, bruta cea mai infama a culturii staliniste, si Mihail Trilliser, directorul-fondator al sectiunii externe a NKVD-ului (numele sau secret fiind „tovarasul Moskfin”).

Seful garzii lui Stalin: un barbier ungur

Un alt cetatean al Rominiei, Valeriu Marcu, emigrant bogat in Franta, este mentionat in documentele acestor arhive secrete sovietice ca fiind detinatorul unei sume enorme de devize destinate lui Willi Muenzenberg, liderul secret al sovieticilor din Occident, precum si documentele necesare scoaterii lui Muezenberg din Franta, pentru a deveni un om liber (pag. 429).

N-a apucat insa sa fuga in lumea larga: a fost asasinat in iunie 1940 intr-o padure de linga Marsilia de agenti ramasi necunoscuti care nu s-au ostenit sa-i ia si banii din portofel sau ceasul din aur de la mina.
O data cu el au intrat in mormint o serie de secrete ale activitatii Comintern-ului in Occident, pina la inceperea razboiului contra URSS.

De mentionat faptul ca Muezenberg a facut parte din cercul apropiat al lui Lenin din exil si a fost unul dintre cei care l-au insotit pe Lenin in vagonul sigilat in care a calatorit clandestin din Elvetia pina la granita Rusiei aflate in razboi cu Germania.

Agentii trimisi de Comintern la Paris au fost indivizi cosmopoliti ne-rusi, dintre care cei mai remarcabili au fost ungurii.
„Mafia ungureasca constituia nucleul fondator al serviciilor secrete sovietice” (pagina 98).

Chiar si seful garzii personale a lui Stalin de la Kremlin dinainte de razboi era un barbier ungur din Budapesta, pe nume Karl Pauker (confundat de unii cu sotul Anei Pauker, socialistul Marcel Pauker, inginer cu studii in Elvetia, impuscat de Stalin in timpul Marii Terori).

Romain Rolland, Henri Barbusse, André Malraux, Lincoln Stevens, Heinrich Mann sunt nume de intelectuali care figureaza in documentele de la Kremlin ca agenti de influenta ai URSS din Occident (pagina 34). Despre Malraux este surprinzator sa aflam ca a scris cartea „Conditia Umana” inainte de a calatori in Asia.

De unde avea atunci detaliile inedite despre China din acea carte? Sotia acestuia, Clara Goldsmith, era o evreica din Germania. Printesa Maria Pavlovna Kudachova a fost introdusa de sovietici in cercul lui Romain Rolland mai intii ca secretara si amanta, pentru a deveni ulterior sotia acestui scriitor francez (pag. 36).

’’Doamnele secrete ale Kremlinului’’ mai includeau pe Moura Budberg, amanta lui Maxim Gorki si a scriitorului H.G.Welles, cartea lui Stephen Koch aducind si probe fotografice in acest sens.

Uluitor este si faptul ca Hollywood-ul, cetatea cinematografiei americane, a trimis pe ascuns sume imense de dolari pentru finantarea actiunilor sovietice in Cehoslovacia eliberata de sub germani (pagina 116).

Aceste documente recent descoperite la Kremlin implica nume diverse ale lumii cinematografice americane (Sinclair Lewis, Ella Winter etc.).

In plina teroare sovietica, Bertold Brecht este citat de documente ca avind aceasta convingere: ’’Cu cit sunt mai inocenti, cu atit merita mai mult sa fie impuscati’’ (pag. 113).

Aceasta fraza capata alta rezonanta daca mai adaugam printre numele celor asasinati si pe cel al lui Maxim Gorki, despre care s-a stiut anterior ca ar fi murit de inima.
De uciderea lui s-a ocupat Henrich Yagoda, seful de pe atunci al NKVD-ului, care l-a ucis mai intii pe fiul scriitorului Maxim Gorki.
Arhiva prezidentiala sovietica dezvaluie peste generatii apuse, adevaruri de-a dreptul nedorite pentru unii.

Mai este surprinzator faptul ca dupa publicarea acestei carti in America, accesul la arhivele prezidentiale de la Kremlin a fost din nou inchis cercetatorilor?
Cum a fost intors cel de-Al Doilea Razboi Mondial catre URSS

Dupa atatea carti, studii si monografii despre Al Doilea Razboi Mondial, am putea trage concluzia pripita ca s-a epuizat domeniul de cercetare si ca putine surprize mai pot fi dezvaluite publicului privind ultima conflagratie mondiala.

Cartea care face obiectul acestei recenzii (Leon Kilzer: CHURCHILL’s DECEPTION – The dark secret that distroyed Nazi Germany) demonstreaza contrariul, respectiv ca putem descoperi inca, aspecte nebanuite in muntii de documente scoase de la secret de catre cancelariile marilor puteri beligerante.

Manevrele lui Churchill

In general termenul de pastrare la secret practicat de cancelariile occidentale este de treizeci de ani de la data intocmirii documentelor respective. Unele tari au tinut secrete anumite documente chiar 35-40 de ani de la emiterea lor.
De aceea a provocat curiozitatea istoricilor, scoaterea de la secret de catre britanici a unor documente strict secrete, pastrate de ei la Londra timp de o jumatate de secol de la emiterea lor.

Cartea de fata este rezultatul studierii acestor documente pe care englezii le-au considerat jenante pentru ei: stenogramele dezbaterilor guvernului britanic sub conducerea lui Winston Churchill.

Cartea descrie cu rigoare academica modul in care Churchill a reusit sa-l determine pe Hitler sa invadeze nu Anglia ci URSS-ul.
Jurnalistul Louis C. Kilzer, laureat al premiului Pullitzer, aduce la lumina tiparului documente britanice care demonstreaza documentar aceste manevre necunoscute pana acum si care-i pateaza memoria lui Churchill in ochii opiniei publice.

Cartea descrie cum in calitate de prim-ministru, Churchill si-a convins ministrii din guvern sa respinga ofertele multiple propuse de generalii germani pentru oprirea razboiului prin asasinarea lui Hitler de catre nemti.
Stenogramele sedintelor guvernului britanic redau modul cinic in care Churchill supune spre aprobarea guvernului sau respingerea propunerilor germane:
’’Hitler este doar un om care va deceda mai curand sau mai tarziu. Pentru Imperiul Britanic pericolul nu este Hitler, ci Germania. Noi trebuie sa-l convingem pe Hitler sa atace URSS-ul pentru ca acolo va fi sfarsitul lui, iar noi vom dezmembra Germania’’.

Falsul Hess

Generalii germani erau decisi sa-l suprime pe Hitler in anul 1939 si 1940 cu conditia prealabila ca Anglia sa accepte in scris, neamestecul ei in razboiul civil care ar fi izbucnit intre germani ca urmare a asasinarii dictatorului.

Dupa ce i-a refuzat pe generalii germani, Churchill a avut surpriza sa primeasca o oferta uluitoare chiar de la Hitler: incheierea unui pact cu Anglia prin care Germania retroceda teritoriile cucerite de nemti in vestul Europei, in schimbul garantarii intereselor germane in rasaritul Europei subjugate de Hitler.

Nici aceasta oferta germana n-a fost acceptata de Churchill care a notat insa dorinta obsesiva a lui Hitler de a incheia pacea cu Anglia. El a cultivat cu abilitate iluziile lui Hitler ca si Anglia doreste pacea (cu scopul initial de a castiga timp, pentru inarmarea englezilor).

Ulterior, cand trupele germane cucerisera Franta si ajunsesera la Canalul Manecii, Churchill a lansat inselatoria menita sa-l opreasca pe Hitler: englezii l-au invitat pe adjunctul lui Hitler, Rudolf Hess, sa vina in Anglia la o asa zisa ’’conferinta de pace’’ la care nemtii sa negocieze cu Partidul Pacii din Marea Britanie invazia URSS.

Spionii lui Stalin din guvernul britanic (Philby, Blunt, Cairncross), au telegrafiat Moscovei continutul fiecarei intrevederi avute de Hess in Anglia, dupa celebrul sau zbor acolo la mansa unui avion special echipat cu rezervoare suplimentare de benzina, pentru acel voiaj ultra-secret.

Pentru evitarea demascarii acestei manevre, Churchill va retine prizonier pe Hess in Anglia pe toata durata razboiului, iar la Tribunalul de la NÜrenberg va fi adusa o sosie a lui Rudolf Hess care nu intamplator a refuzat timp de 28 de ani de inchisoare la Spandau, sa primeasca vizita vreunui membru al familiei sale.

Mai apar si probe medicale aduse din arhive care atesta ca omul inchis la Spandau sub numele de Rudolf Hess, nu purta pe toracele sau urmele permanente lasate de o interventie chirurgicala din timpul primului razboi mondial.

Acea cicatrice chirurgicala este inregistrata radiologic in dosarul medical al lui Hess, anterior plecarii sale in Anglia si nu poate justifica nimeni absenta ei la detinutul nr. 7 de la Spandau.

Intrebari si raspunsuri

In final se pune o intrebare mai importanta decat identitatea prizonierului nr. 7 de la inchisoarea Spandau si anume: la ce a folosit inselatoria cu Hess? A salvat Anglia de la infrangere, deturnarea razboiului spre URSS?

– Da, dar a salvat-o de un dictator care nu urmarea infrangerea Angliei. Hitler a salvat Anglia tot atat cat Churchill, concluzioneaza autorul cartii.

– A progresat Imperiul Britanic de pe urma incapatanarii lui Churchill de a lupta contra Germaniei, asa cum sustinea Churchill ca era scopul razboiului? Nu, Imperiul Britanic s-a dezintegrat dupa razboi, iar Anglia a iesit slabita ca tara.

– A reusit Germania nazista sa stopeze extinderea comunismului in lume? Din nou, nu. A reusit exact contrariul, sa extinda comunismul de la Berlin pana la Pekin.

Razboiul a transformat URSS-ul dintr-o putere europeana intr-o supraputere mondiala, care urmarea un scop pe care Hitler nu l-a avut: dobandirea hegemoniei universale.
Este adevarat ca Churchill a oprit existenta unuia dintre cei mai rai conducatori care au existat.

Problema este ca totusi l-a oprit prea tarziu, dupa ce genocidul fusese comis.

Si acum faptele concrete evidentiate de autor prin documente secrete de arhiva:

– dupa victoriile sale in vestul Europei, Hitler a hotarat sa se opreasca pe motivul declarat ca are nevoie de 100 de ani pentru consolidarea victoriilor;

– a propus in scris eliberarea tarilor cucerite de el in vestul Europei;

– a ordonat demobilizarea a 30 de divizii si tot ce a intreprins din septembrie 1939 pana in ajunul invadarii URSS la 22 iunie 1941 a fost facut cu scopul incheierii razboiului, nu al ducerii lui. Daca Anglia ar fi acceptat pacea, Hitler ar fi incheiat-o in conditii favorabile Imperiului Britanic.

Documentele nu lasa dubii aici. in loc de asta, Anglia respinge oficial pacea, dar o accepta pe ascuns, si procedand astfel Anglia conduce la cel mai cumplit deznodamant din toate rezultantele posibile: da mana libera lui Hitler in estul Europei fara sa fi rezolvat nimic in vest.

Fara indoiala, o pace incheiata in vara anului 1940 ar fi avut un pret ridicat: Polonia ar fi incetat sa existe, Cehoslovacia ar fi ramas un protectorat german si multe din tarile nesovietice ale Europei rasaritene ar fi fost incluse in sfera de influenta germana cel putin la fel de strans controlate ca emisfera occidentala sub Doctrina Monroe. Evreii ar fi fost exclusi din Europa Centrala.

A meritat oprirea acestora prin sacrificiul suprem a 52 de milioane de oameni? Greu de raspuns afirmativ, in conditiile in care Europa care a rezultat din ruine, a gasit Polonia, Cehoslovacia si restul Europei rasaritene intr-o sclavie mai cumplita decat isi imaginase Hitler in 1940.

In incheiere supun spre examinare cititorului urmatoarea chestiune: este oare posibil de imaginat ca datorita petrolului ei, Romania ar fi avut sub germani un nivel de viata apropiat Austriei sau Elvetiei?

La moartea regelui Carol I in 1914, documentele vremii aratau ca rata de schimb monetar intre francul elvetian si leul romanesc era aproape 1:1.

MICHAEL NICHOLAS BLAGA

ZigZag Român-Canadian

http://www.zigzag-online.ro/index.php

20/02/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , | Un comentariu

A FOST UN SPION GERMAN ÎN FRUNTEA ARMATEI ROMÂNIEI, LA ÎNCEPUTUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ?

Șeful Marelui Cartier General al Armatei Romane murea misterios la 12 noiembrie 1916, la doar cateva luni de la intrarea tarii in razboi.

Generalul Vasile Zottu a detinut formal comanda Armatei Romane in aceasta perioada si a raspuns de elaborarea ipotezelor de razboi si a planului de campanie pentru anul 1916. Tehnic, insa, atributiunile de sef al Marelui Cartier General erau indeplinite de un subordonat al lui Zottu, generalul Dumitru Iliescu.

Scurta biografie

Vasile Zottu s-a nascut la Bucuresti in data de 14 noiembrie 1853. Dupa absolvirea scolii de ofiteri, participa la Razboiul de Independenta comandand un pluton din Compania 3 Geniu.

Activeaza, apoi, in Batalionul de Geniu pana in ianuarie 1879, cand e mutat la Regimentul 2 Linie.

Ajunge sef al sectiei II din marele Stat Major, comandant al Scolii de Infanterie si Cavalerie.

Intre 18 noiembrie 1911 – 31 martie 1914 este comandant al “Cetatii Bucuresti” dupa ce indeplinise o scurta perioada (31 martie – 18 noiembrie 1911) functia de sef al Marelui Stat Major.

O decizie controversata

Comandantul Armatei Romane era, conform Constitutiei, Regele. Regele Ferdinand conducea Armata in timpul razboiului prin intermediul Marelui Cartier General – care era, de fapt, Marele Stat Major mobilizat.

De la data de 1 aprilie 1914, seful MStM era generalul de divizie Vasile Zottu, numit printr-o decizie controversata: la data respectiva a fost trecut in rezerva pentru limita de varsta si, in aceeasi zi, a fost concentrat si numit sef al MStM.

Desi era seful Marelui Cartier General, generalul Zottu nu a condus decat cu numele operatiunile Armatei.

Lista lui Gunther

Dupa cum am mai relatat,  in perioada celor doi ani de neutralitate a Romaniei, s-a purtat un adevarat razboi invizibil de cumparare a personalitatilor pentru a sprijini una din cauze. Atat Antanta – Anglia, Franta, Rusia – cat si Puterile Centrale – Germania, Austro-Ungaria – plateau bani buni pentru ca ziaristii, scriitorii, politicienii sa imbratiseze una dintre tabere.

In acest context, autoritatile descopera un recrutor german – un anume Gunther (sau Guenther) pe lista caruia se aflau intre Constantin Mile (ziarele Adevarul, Dimineata), Ioan Slavici (ziarul Minerva), Tudor Arghezi, Gala Galaction, Matei Caragiale si numele lui Vasile Zottu, seful Marelui Stat Major.

O sinucidere si o greseala strategica

La 12 noiembrie 1916 [Vasile Zottu] s-a sinucis în locuinta sa din Bucuresti, din strada N. Golescu nr. 15. Motivele acestui gest neobisnuit sunt controversate în istoriografia românã. Radu R. Rosetti scrie cã generalul Zottu era „un om de bine, cu simtãmântul onoarei foarte dezvoltat, cum a dovedit si prin sinuciderea sa dupã dezastrul de la Turtucaia”.

Generalul Zottu a fost însã bãnuit cã, prin unele activitãti ale sale, ar fi favorizat transmiterea cãtre inamic a Planului de campanie al armatei române.

De altfel, numele sãu a apãrut pe celebra „listã a lui Günther”, alãturi de ale celor care au colaborat cu Puterile Centrale. Sinuciderea ar fi fost determinatã de respectivele acuzatii.

Informat de aceste scurgeri de informatii, prim-ministrul Ion I. C. Brãtianu l-a pãstrat nominal ca sef al Marelui Stat Major, pentru a nu avea neplãceri cu Puterile Centrale, dar a însãrcinat o altã persoanã, respectiv pe generalul Dumitru Iliescu, cu pregãtirea armatei pentru rãzboi.

Oricum, generalul Vasile Zottu era „vãdit nepotrivit pentru un loc de asa mare rãspundere”. Numirea si, mai ales, mentinerea cu atributii pur nominale în fruntea celui mai înalt comandament în vremuri atât de frãmântate pentru tarã a constituit o mare gresealã.

România a intrat, practic, în Primul Rãzboi Mondial fãrã sef al Marelui Stat Major, iar pregãtirea armatei pentru acest mare examen a fost încredintatã generalului Dumitru Iliescu, subșef al acestui organism. (Blogul Unstory).

 

 

 

 

Sursa

 

 

 

Cititi si :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/03/03/o-istorie-aproape-nestiuta-dimitrie-cantemir-agent-secret-rus-la-27-de-ani/

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/05/05/fascinanta-poveste-a-mariei-tanase-video/

04/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | 16 comentarii

%d blogeri au apreciat: