CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

1595 : Oștile otomane conduse de marele vizir Sinan Pașa au ocupat, după retragerea strategică a trupelor muntene conduse de Mihai Viteazul, cetatea Bucureștilor

Pierderile importante suferite la Călugăreni, au încetinit înaintarea uriașei oștiri conduse de Sinan Pașa. Reorganizându-și oastea, marele vizir otoman a înaintat prudent către București. Turcii au sosit la 18/28 august 1595 la București, pe care l-au găsit distrus de oștile muntene în retragere.

Koca Sinan Paşa (”Sinan cel Mare” 1506 - 3 aprilie 1596), 
om de stat și comandant militar de origine albaneză, a ocupat de cinci ori poziția de mare vizir

Cum intenția lui era să transforme Țara Românească în pașalâc, odată ajuns în București, Sinan Foto) a stabilit cartierul general la mănăstirea Radu Vodă și a decis într-un consiliu de război fortificarea orașelor Gucurești și Târgoviște, în așteptarea iminentului contraatac creștin.

Totodată, l-a numit beilerbei pe Satîrgi Mehmed Pașa, dându-i sub comandă o garnizoană puternică de 10.000 de oameni și ordinul să construiască o palancă cu șanțuri de apărare și valuri din pământ întărit cu bârne și cu căptușeală din lemn. Unele biserici au fost transformate în moschei, iar mănăstirea lui Alexandru Vodă a fost fortificată.

1657: S-a stins din viaţă la Mănăstirea Secu, Mitropolitul Moldovei Varlaam ( numele de botez Vasile Moţoc ), autorul “Cazaniei” sau “Cărţii româneaşti de învăţătură” şi al primelor versuri în limba română, una din personalităţile marcante ale perioadei domniei în Moldova a lui Vasile Lupu. 

 S-a numărat, în 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.

 

Vasta sa cultură cărturărească şi teologică de ortodoxie creştină acumulată, l-a făcut să se evidenţieze printre fraţii de credinţă şi rugăciune.

În 1610 termină de întocmit traducerea din limba slavonă în română a manuscrisului “Scara paradisului” a ecumenului creştin ortodox, Ioan Climax, al unei mănăstiri de pe muntele Sinai, Orientul Apropiat, cunoscut în ţările române ca Ioan Scărariul. În 1628, Varlaam, devine duhovnic şi sfetnicul personal al domnitorului Moldovei Miron Barnovschi-Movilă.

În scurtă vreme va fi numit în fruntea unei solii la Moscova trimise cu daruri şi comenzi de icoane la ţarul Rusiei Mihail Fiodorovici şi Patriarhul Moscovei Filaret Nikitici.

La întoarcere trece pe la Kiev, unde este primit cu ospitalitate de arhimandridul Petru Movilă, iar în 1632 este uns Mitropolit al Moldovei sărind treapta de egumen.

În 1639 Varlaam figurează printre cei 3 candidaţi la funţia de Patriarh al Constantinopolului alături de Partenie (Mitropolit al Adrianopolului) căruia i sa dat preferinţa şi de Porfirie (Mitropolit al Niceii) fapt ce demonstrază înalta sa pondere în lumea ortodoxă.

Cazania lui Varlaam (Cartea românească de înţelepciune) este cea mai relevantă lucrare a sa pe care o finalizează în 1637. “Cazania” lui Varlaam contine primele versuri în limba română, intitulate “Stihuri în stema domniei Moldovei“. Reuşeşte să o tipăreacă abia în 1643 la Iaşi la “tiparul domnesc“.

Varlaam participă la publicarea în 1644 a “Predisloviei” şi a altei tipărituri “Şapte taine bisericeşti” în tălmăcirea lui Eustratie Logofătul. În 1645 vede lumina tiparului o altă carte “Răspunsul împotriva catihismului calvinesc” fiind un fel de mărturisire ortodoxă din Moldova pentru românii din Transilvania.

Foto:“Cazania” (“Cartea românească de învăţătură“) lui Varlaam.


Cartea românească de învăţătură (Cazania) a Mitropolitului Moldovei Varlaam, opera sa de vîrf, este apreciată drept capodopără a literaturii române din prima jumătate a sec. XVII. Cunoscutul istoric literar George Ivaşcu, referindu-se la această operă, arată: “Cartea românească de învăţătură… deţine în cultura română un loc analog “Bibliei” lui Luther în cultura germană. Ea este cea mai însemnată scriere sub raportul contribuţiei la formarea limbii literare, atît prin geniul lingvistic al tălmăcitorului, care a reuşit cel dintîi să emancipeze limba română de originalele slavone, creînd pe o bază populară, stilul cărturăresc al limbii noastre vechi, cît şi prin răspîndirea extraordinară ce a cunoscut-o…“.

Prin activitatea sa de mare prelat şi de cărturar Mitropolitul Varlaam a apărat biserica ortodoxă din ţările române de curentele reformatoare. Prin cărţile sale şi prin activitatea sa de Mitropolit al Moldovei Varlaam a făcut un mare pas în trecerea la limba română în biserică.

În multe biblioteci, arhive, mănăstiri şi biserici din România, Republica Moldova, Rusia şi alte ţări, se păstrează cărţi tipărite şi manuscrise, obiecte de cult şi veşminte care au aparţinut celebrului cărturar.

La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a înscris în rândul sfinților din calendar, cu zi de pomenire la 30 august.


1844: Se constituie în Muntenia,  printr-un Ofis semnat de principele Gheorghe Bibescu, la propunerea Departamentului Treburilor din Lăuntru, „Roata de Pompieri”.

Serviciul nou-înfiintat avea o structură militară și era împărțit în șase grupe, cu un efectiv de 7 ofițeri, 23 subofițeri și 256 soldați.

Un oraș renăscut din cenușă! Incendiul din 1847 a ars un sfert din  Bucureşti. "Oamenii alergau cu chipuri învineţite de fum, înroşite de  flăcări" | Antena 1

Foto: Marele incendiu de la 1847 din București

Ca dotare tehnică, noua unitate militară din Garnizoana Bucureștilor dispunea de 14 pompe de incendiu, un car de instrumente, 30 sacale, 48 cai, 40 căngi și 50 lopeți de lemn.

1848 : În Muntenia, la Pitești, s-a produs un mare incendiu care a distrus aproape în întregime orașul. Focul a durat 4 ore si a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri și biserici.

1848 Pitești

[…] În ziua de 18 august, miercuri seara, la orele 3 noaptea, a luat foc orașul Pitești și a ars tot târgul, trei mahalale și trei biserici: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe și Mavrodolu. Focul a durat 4 ore și a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri și biserici […]”. [Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV].

Bisericii Sfântul Gheorghe i-a ars acoperișul de șindrilă și amvonul, clopotele căzând jos, iar negustorii și-au salvat o parte din mărfuri, introducându-le în biserică. Din cauza incendiului, în oraș au fost distruse toate clădirile din Evul Mediu

 1849: S-a născut Teodor V. Ştefanelli (numele la naştere: Teodor Ştefaniuc), scriitor şi istoric (preocupat de  istoria Bucovinei), deputat în Dieta Bucovinei din partea Partidului Naţional Român şi participant activ la unirea cu România din 1918.

Perfect zebră Nevinovat cu cine a fost prieten mihai eminescu din politica  - pkdchudautu.com

A fost unul dintre fondatorii societatii „Arboroasa” a studenților români din Cernăuți si a fost coleg de școală și de universitate cu Mihai Eminescu, publicând un volum de amintiri despre marele poet.

 A fost membru titular al Academiei Române din 1910; (d.23.07.1920).


 


1857: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Eusebie Mandicevschi, compozitor, muzicolog şi profesor român stabilit la Viena; (m. 1929).

În 1896 a început să predea istoria muzicii şi teoria instrumentelor, armonia, contrapunctul şi compoziţia la Conservatorul din Viena (Wiener Konservatorium).

Cu Eusebie Mandicevschi au studiat o serie de muzicieni români, între care Marţian Negrea, Gheorghe Mandicevschi, Ciprian Porumbescu.   În 1897, ca preţuire pentru studiile sale de muzicologie, Mandicevschi a fost făcut Doctor honoris causa al universităţii din Leipzig, iar în 1926 primit titlul de Hofrat.

Imagini pentru Eusebie Mandicevschi,photos

A compus piese pentru pian, cicluri de lieduri, coruri bărbăteşti, variaţiuni pentru pian pe teme de Händel precum şi un mare număr de lucrări liturgice pentru cor bărbătesc, pentru cor de femei şi pentru cor mixt, armonizate.

Eusebie Mandicevschi a scris muzică pe versurile unor poeţi ca Taras Şevcenko, Iuri Adalbertovici Fedkovici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Heinrich Heine, precum şi compoziţii bazate pe cântece populare ucrainiene, româneşti, germane şi maghiare.

În ciuda acestor lucrări proprii, în prezent este mai bine cunoscut ca editor al compoziţiilor clasice.

S-a numărat între principalii iniţiatori ai ediţiilor complete cu operele compozitorilor Franz Schubert, Joseph Haydn şi Johannes Brahms, cu care a păstrat o adâncă prietenie până la moartea acestuia, care l-a lăsat prin testament custode al masei succesorale.

1858: A murit la Iași, cântăreţul, cobzar şi violonist,Barbu Lăutarul (Vasile Barbu),

Din marturii ale vremii, se știe că marele compozitor Franz Liszt, aflat la Iași în 1847, a rămas impresionat de măiestria artistică a lăutarului român; (n. 1780).

1869: A murit la Dumbrăveni, Suceava,  juristul şi publicistul Damaschin Bojincă, un cărturar român  susţinator al tezelor şcolii latiniste despre originea şi dezvoltarea poporului român, fost ministru de justiţie sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza; (n. 1802, Gârlişte, Caraş-Severin).

A studiat la Budapesta şi a activat în Moldova după 1833, ca al doilea jurisconsult al statului şi ca profesor de drept civil la Academia Mihăileană.

A participat la pregătirea ediţiei româneşti din 1833 a Codului Calimachi şi a fost ministru de justiţie sub Alexandru Ioan Cuza.

A susţinut tezele şcolii latiniste despre originea şi dezvoltarea poporului român.

 1877: A apărut  la Sibiu, săptămânal (18 august 1877 – 1 octombrie 1878) apoi bisăptămânal (15 octombrie 1878- 30 septembrie 1880), publicatia romaneasca “Albina Carpaţilor”.

  Redactorii sai au fost Ioan Alexandru Lapedatu, Iosif Popescu, editor și redactor Visarion Roman.

Imagini pentru albina carpaţilor  photos

A fost o revistă cu profil enciclopedic, in care erau publicate  fragmente de romane, „nuvele și alte narațiuni, datine, credințe și muravuri, articole istorice, descrieri de călătorii, biografii, articole de igienă, poezii, recenzii și studii, articole de științe naturale, industrie, arhitectură și sculptură, bibliografii.”

Fiecare număr conținea ilustrații.

1882 : S-a născut  la Buzău, actorul de operetă revistă, teatru și film Velimir Vladimir Maximilian; d.18 august 1959, București.

actor V.Maximilian Biografie

S-a impus de timpuriu în roluri variate, de operetă, comedie și dramă. A fost un consecvent animator al operetei.

 A activat în compania a soților Bulandra , precum și în alte companii și societăți teatrale, impunându-se prin deosebitele sale calități de actor comic: umorul, discreția și măsura.

A creat tipuri remarcabile: Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă de Caragiale, Topaze din Topaze și César din Marius, două piesele de Marcel Pagnol, etc.

A jucat și în filme: Un leac pentru soacreBulevardul „Fluieră Vântu”. Preocupat de rolul social al teatrului, a scris cartea Teatru, actor și public (1913). Este autorul unui volum de amintiri.

1883:  S-a născut in oraşul Săveni, judeţul Botoşani, dr. Mihai Ciucă, bacteriolog, imunolog şi epidemiolog român, discipol al dr. Ioan Cantacuzino.

Imagini pentru dr. Mihai Ciucă, bacteriolog,photos

De numele lui  se leagă realizarea primelor vaccinuri antiholerice, eradicarea malariei şi realizarea primului centru de malarioterapie din România.

A fost membru al delegaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920) si membru titular al Academiei Române din 1938 ; (d. 20 februarie 1969, Bucuresti).

1897: S-a născut fizicianul Alexandru Cişman, autorul unor valoroase cercetări în feromagnetism, radiotehnică, biofizică, electroliză; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1967).

A efectuat teza de doctorat cu titlul Viteza sunetului în lichide sub îndrumarea lui Petru Bogdan. A investigat ulterior gazele ionizate.

1898: Se constituie la Timişoara, Clubul  Biciclist, al cărui statut a fost aprobat la 1 mai 1899.

În anul 1898, în oraşul de pe Bega existau numai puţin de patru cluburi de biciclişti: Tigris Kerekpar Egyesulet, Velocitas, Hunyadi Kerekpar Egyesulet şi Temesvari Bicycle Club.

1916: S-a născut  la București, prof.Neagu Bunea  Djuvara, istoric, diplomat şi filolog român de prestigiu.


 1916: Bulgaria a atacat România în Dobrogea. Declaraţia de război a fost făcută abia a doua zi.

17 august 1916: Bulgaria a atacat Dobrogea românească

 De partea românilor, Dunărea și frontiera terestră erau apărate de Armata a III-a, având în față Armata a III-a bulgară, bine dotată grație armamentului austro-german și beneficiind de susținerea ofițerilor și trupelor specializate germane.

Elementul esențial care dădea forță acestei armate îl reprezenta comandamentul său german și însăși experiența șefului ei suprem, mareșalul Mackensen.

În schimb, armata română se afla într-o poziție de inferioritate atât numerică,  cât și tehnică, iar din punct de vedere organizatoric comandamentul se găsea la aproape 200 de kilometri de front, la cartierul-general al generalului Mihail Aslan la… București !

La data de 26 august armata română a evacuat Silistra, iar la mijlocul lunii septembrie a reușit să oprească ofensiva inamicului pe aliniamentul Rasova – Cobadin – Topraisar.

La lupte a participat, de partea română, o divizie de prizonieri sârbi și croați din armata austro-ungară, formată în Rusia.

Diferite împărțiri ale Dobrogei între România și Bulgaria - foto: ro.wikipedia.org

     Harta: Diferite împărțiri ale Dobrogei între România și Bulgaria – foto: ro.wikipedia.org

1930: S-a născut profesorul universitar israelian originar din Romania, Liviu Librescu.

A murit în timpul masacrului de la universitatea americana Virginia Tech, din 16 aprilie 2007.


 


 1935: S-a născut în localitatea Florica, în jud. Buzău, poetul român Ion Gheorghe, reprezentant al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.

A făcut studii dezordonate – absolvind şi Şcoala de literatură „Mihai Eminescu”, şi Şcoala pedagogică de învăţători, şi Facultatea de Filologie – şi a întreprins călătorii de documentare în zone ale lumii fără nici o legătură logică între ele: Danemarca, Vietnamul de Nord, Cuba, Irak.

Devine membru al Cenaclului literar „Al. Sahia” din Buzău, condus de inginerul Gheorghe Ceaușu. Fiind laureat al premiului revistei Tânărul scriitor, este admis la Școala de literatură, pe care o absolvă în cadrul promoției a III-a alături de Nicolae Labiș, Lucian Raicu, Ghe. Tomozei, M. Negulescu, Doina Sălăjan, Radu Cosașu, Florin Mugur și alții.

Din 1954 până în 1957 lucrează cu intermitențe la revistele agrar-culturale Albina și Drumul belșugului.

În 1957 își face debutul editorial cu romanul în versuri Pâine și sare, apărut la Editura pentru literatură și artă. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

ioooon

În 1965 face un lung voiaj pe Oceanul Atlantic, cu traulerul „Constanța”.

Expediază din Danemarca Scrisorile esențiale, care i se publică în Luceafărul. În 1966 îi apare, la Editura pentru literatură, volumul Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic – Scrisorile esențiale, volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

În 1967 îi apare Zoosophia la Editura Tineretului, în 1968 Vine iarba, la Editura pentru literatură, în 1969 Cavalerul trac, la Editura Tineretului, iar în 1970 Mai-mult-ca-plânsul: Icoane pe sticlă, la Editura Albatros, pentru care primește Mențiunea Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă.

Tot în 1970 obține Licența în Filologie la Universitatea din București.

În 1972 îi apare, la Editura Cartea Românească, volumul Megalitice, distins cu premiul revistei Săptămâna.

Momentul maxim al afirmării sale îl constituie apariţia volumului Megalitice, 1972, în care este evocată, printr-un fel de jocuri de umbre, prin misterioase zvonuri, civilizaţia ţărănească arhaică de pe teritoriul României.

Drum său de poet se împotmoleşte în curând, în tendenţioasa şi confuza doctrină a „protocronismului”, cuvânt cu falsă rezonanţă ştiinţifică – şi cu insolentă trimitere polemică la „sincronismul lui E. Lovinescu – inventat de susţinătorii politicii culturale a lui Nicolae Ceauşescu.

În activitatea sa culturală se evidenţiază în activitatea jurnalistică la publicațiile Albina, Drumul belşugului, Luceafărul 1992,

– funcţionar la Ministerul Culturii 1994

– 1996 – ataşat cultural la Ambasada României din Beijing.

La începutul anilor 1980 Ion Gheorghe, a fost ţinta unei acuzaţii de plagiat.

Aceleaşi versuri au fost republicate în volumul „Zicere din ziceri”, de data asta cu indicarea sursei.

Ion Gheorghe a fost acuzat de asemenea că ar fi luat parte la dezvoltarea cultului personalităţii Elenei Ceauşescu.

1937: S-a născut Sorin Alexandrescu, critic, istoric şi teoretician literar român stabilit din 1975 în Olanda, profesor la Catedra de limbă română a Universităţii din Amsterdam.

S-a întors după 1990  în România şi s-a implicat în proiectul de renovare şi modernizare a Bibliotecii Centrale Universitare din București.

1938: S-a semnat laSinaia, un acord între România, Marea Britanie şi Franţa (la care au aderat Germania şi Italia), în urma căruia majoritatea competențelor Comisiei Europene a Dunării (CED) privind controlul navigaţiei pe Dunărea maritimă (de la Brăila la Marea Neagră) era lăsat în grija Guvernului României.

Administratia Fluviala a Dunarii de Jos(initial Palatul Comisiei Europene a  Dunării)(1860)

Administratia Fluviala a Dunarii de Jos(initial Palatul Comisiei Europene a Dunării)(1860)

Controlul navigației pe Dunărea maritimă (de la Brăila la Marea Neagră) era asigurat de Administrația Dunării de Jos, organism aflat sub controlul Guvernului României.


 1944: A murit eroic  în luptă asul aviaţiei de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial, căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu; (n. 17 mai 1912, Coloneşti, jud. Olt).

A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare si a  participat în URSS la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk şi Mariupol, unde a luptat alături de aviaţia germană  si a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploieşti, împotriva aviaţiei de bombardament americane.

A căzut eroic în lupta, in timpul raidului american asupra Ploieştiului din 18 august 1944.

În momentul căderii, era asul aviatiei cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47), din Forţele Aeriene Regale ale României.

A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul militar Ghencea în data de 22 august 1944.

A fost citat de două ori pe ordin de zi şi decorat cu numeroase ordine şi medalii.

Baza 95 Aeriană Bacău poartă acum numele eroului căpitan aviator Alexandru Şerbănescu.


 

1948: Este adoptată „Convenția privind regimul navigației pe Dunăre” și Protocolul-anexă, la sfârșitul conferinței privind regimul navigației pe Dunăre (Belgrad, 30 iulie-18 august).La sfârșitul conferinței de la Belgrad (30 iulie–18 august) privind regimul navigației pe Dunăre, a fost adoptată Convenția privind regimul navigației pe Dunăre, împreună cu cele două anexe și Protocolul adițional. Principiul fundamental al Convenției îl constituia respectarea dreptului popoarelor de a dispune de bunurile lor, în conformitate cu interesele lor, regimul stabilit prin convenție aplicându-se părții navigabile a Dunării de la Ulm la Marea Neagră, urmând brațul Sulina, cu acces la mare prin Canalul Sulina. Prin art. 5 al Convenției a fost înființată Comisia Dunării. Convenția a fost semnată de URSS, Bulgaria, Ungaria, România, Ucraina, Cehoslovacia, Iugoslavia și a intrat în vigoare la 11 mai 1949

  Convenţia privind regimul navigaţiei pe Dunăre, semnată la Belgrad la 18 august 1948 a stat la baza unei recomandări făcute de Comisia Dunării, aceea ca Radio România Actualităţi să transmită zilnic nivelurile apelor fluviului în limbile română, franceză şi rusă. 

1949: S-a adoptat în România, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională.

23 august Cea mai importantă sarbatoare comunista | Antena 1

  Ziua Naţională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Hotărârea va fi abrogată în 1990, imediat după victoria revoluției anticomuniste, când se va proclama sărbătoare națională ziua de 1 decembrie .

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, în România ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică..


1952: A decedat la Bucureşti, omul politic Liviu-Ioan-Ştefan Cigăreanu, doctor în drept, avocat, fost decan al Baroului Timiş şi prefect al Judeţului Timiş-Torontal; ( d.7 decembrie 1875, Turda, Comitatul Turda).

Descendent al Familiei Raţiu de Nagylak (Noşlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea şi reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. Liviu-Ioan-Ştefan a fost fiul lui Ion şi Ana Cigăreanu. Mama sa a fost sora Protop.

Nicolae-Portos Raţiu, stră-strănepot al Prepoz. Basiliu Raţiu şi strănepot de văr al Dr. Ioan Raţiu.
A fost căsătorit cu Ana Coman, decedată pe 2 iulie 1944. Au avut o fiică, Ana-Angela (Mimi), decedată pe 13 aprilie 1944.

Viaţa sa a fost dedicată emancipării poporului român din Transilvania şi împlinirii Marii Uniri, iar destinul său a fost exemplar pentru noi, urmaşii săi.

După absolvirea liceului la Blaj, unde a participat la difuzarea Memorandului, urmează cursurile Facultăţii de Drept, Universitatea din Cluj (1893-1898), luând parte activă la manifestaţiile de solidaritate cu tribunii din procesul Memorandului.
A fost unul din cei 41 de studenţi exmatriculaţi, înainte de examen, din universităţile austro-ungare, în iunie 1894, din cauza apelului lansat intelectualilor în 5 mai 1894, prima zi a procesului memorandiştilor şi solidarizarea cu comitetul naţional condus de dr. Ioan Raţiu.
După anularea interdicţiei, la intervenţia guvernului român, în Octombrie 1894 s-a reînscris la facultate şi în anul IV de studii s-a transferat la Budapesta.
După absolvire, fiind considerat „persona non grata”, este silit să se auto-exileze ca stagiar la Biserica Alba, Vârşeţ, Banat (acum în Serbia).
În anul 1902 devine doctor în drept al Universităţii din Budapesta şi deschide birou de avocat la Oraviţa.

A fost membru al Partidului Naţional Român din 1894. Ca membru în conducerea Partidului Naţional Român mobilizează românii de pe valea Caraşului pentru participarea la activismul parlamentar.
A participat ca delegat al oraşului Oraviţa la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. După împlinirea la 1 Decembrie 1918 a „Unirii cu Ţara”, în anul 1919 se transferă la Timişoara ca avocat şi jurist consult al Uzinelor şi Domeniilor Reşiţa. Competenţa juridică şi social-morală îl impun în elita intelectuală bănăţeană.
Este ales decan al Baroului Timiş, în trei rânduri, în anii 1924, 1927 şi 1937, vicepreşedinte al Uniunii Avocaţilor din România şi prefect al judeţului Timiş-Torontal în guvernarea Partidului Naţional Ţărănesc, 1928-1930.


Încă de la înfiinţarea corpului profesional al avocaţilor, aceştia au fost în primele rânduri ale luptei duse pentru reîntregirea neamului românesc, mulţi dintre acestia făcând parte din rândurile Partidului Naţional Român, din componenţa căruia făcea parte şi elita intelectualilor bănăţeni.

După instaurarea administraţiei româneşti în Banat, printre cei care au ocupat demnitatea de Prefect al Judetului Timiş a fost şi Liviu Cigăreanu. A fost decorat cu Ordinul Coroana României, în grad de ofţer, pentru serviciile aduse Marii Uniri.

În 1939 se retrage din avocatură şi devine notar public iar pe timpul războiului a fost şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri.

În locuinţa sa a adăpostit două familii de evrei, iar din 1943, pe nepotul său Mircea-Dimitrie Raţiu, supravegheat de Siguranţa Statului pentru colaborare cu fratele său Ion-Iancu, refugiat politic în Anglia din 1940.  
A contribuit la acţiunea de salvare a comuniştilor (Gheorghe Gheorghiu-Dej ş.a.) închişi la Caransebeş, opunându-se predării acestora germanilor, care i-ar fi executat ca spioni ai URSS.

Regimul austro-ungar şi cel totalitar nu s-au încumetat să-l priveze de libertate, pentru criticile publice aduse.

Sub dictatura comunistă instaurată de trupele sovietice, a fost însă arestat, în noaptea din Sâmbăta Paştilor la 15 aprilie 1952, condamnat şi exterminat la vârsta de 77 ani.
A decedat în închisoarea Văcăreşti la 18 august 1952, unde ispăşea o condamnare  de 24 luni în colonia de munca (decizia M.A.I. nr.532/1952), pentru activitate în Partidul Naţional Ţărănesc.
Oficial, a murit decimat de enterită dizenteriformă, după patru luni de detenţie şi a fost îngropat într-un loc necunoscut.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Cig%C4%83reanu)

Placă comemorativă așezată pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda

Placă comemorativă așezată pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda.

 1957: A murit la Bârlad, George Tutoveanu, poet idilist, afirmat în publicaţiile sămănătoriste;  (născut  Gheorghe Ionescu, la 20 noiembrie 1872, in orasul  Bârlad).

A fost profesor la „Liceul de Fete” şi la „Şcoala Normală” din Bârlad, revizor şcolar al judeţului Tutova, inspector cultural general la „Casa Şcoalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al „Societăţii Scriitorilor din România” şi al „Societăţii Literare Academia Bârlădeană”.

În Bârlad, unde a lucrat în învăţământ, din 1903 până la pensionare în 1933, a scos mai multe ziare şi reviste : Făt-Frumos (1904) împreună cu Emil Gârleanu, Florile dalbe(1918), împreună cu Vasile Voiculescu şi Tudor Pamfile, Graiul nostru (1925) publicaţia Academiei Bîrlădene, Scrisul nostru(1925), Moldova (1931).


1966: S-a născut la Arad, solistul Ovidiu Ioncu „Kempes”, liderul trupei „Kempes” şi fostul vocalist al trupelor „Cargo” şi „Rezident EX”.

Imagini pentru Ovidiu Ioncu „Kempes” photos

 În 1988, Ovidiu Ioncu este cooptat în Cargo de la trupa Capricorn din Arad, în locul lui Leo Iorga.

Porecla „Kempes” i s-a dat datorită îndemânării în ale fotbalului şi a asemănării cu fotbalistul argentinian Mario Kempes.

Pe 28 martie 2015 a lansat albumul „Regăsire” cu noua lui formaţie denumită de asemenea KEMPES, ca şi porecla artistului.

 La puţin timp după lansarea albumului Destin, Kempes are un accident de motocicletă, în care este rănit grav. A urmat un concert în semn de solidaritate ce a avut loc la Sala Polivalentă în care alături de Cargo au cântat Mircea Nedelcu, Berti Barbera, Vali Sterian, Iris, Weinberger şi alţii.

În 2003, după 15 ani de muncă în formaţia Cargo, Ovidiu Ioncu ‘Kempes” emigrează în Australia.

 La începtului lui 2012, Ovidiu Ioncu revine în ţară într-un nou proiect: Rezident EX, alături de care cântă doi ani, susţinând o serie de concerte.

Formaţia lansează în 2013 albumul „Alpha”.  Pe 23 noiembrie 2013, Ovidiu Ioncu anunţă plecarea de la Rezident EX şi înfiinţarea formaţiei KEMPES, alături de instrumentiştii formaţiei Gothic, cu care a înregistrat albumul „Regăsire”, lansat pe 28 martie 2015 printr-un concert la Berăria H din Bucureşti. Formaţia susţine numeroase concerte în ţară şi în Bucureşti.

1967: S-a născut la Bucureşti poeta Eugenia Ţarălungă. A urmat Facultatea de Tehnologie Chimică (1986-1991), Şcoala Superioară de Jurnalism (1993), Şcoala de radio BBC, Şcoala de televiziune BBC (1993-1994), cursuri de relaţii publice.

Eugenia Ţarălungă scrie o poezie în care limbajul are unul dintre rolurile principale, construieşte ideea, atitudinea, poeticitatea însăşi.

În prezent este redactor de carte la Editura Muzeul Literaturii Române.

A fost, în toamna anului 1988, membră a cenaclului Universitas. Din noiembrie 2014 este membră PEN Club.

1977: S-a născut la Medgidia,în jud.Constanţa, muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf .

A  început să înveţe în România, dar pentru a putea studia teologia islamică şi-a continuat şcolarizarea începând din anul 1991 în Turcia. In 1995 a fost admis la Facultatea de Teologie Islamică „19 Mayis” din oraşul Samsun , pe care a absolvit-o în anul 2000.

  Din anul 2004 este doctorand în Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa,  cu tema tezei de doctorat: „Drepturile omului conform Dreptului Islamic şi Dreptului Canonic”.

  La 15 septembrie 2005, in urma alegerilor pentru numirea unui nou muftiu care  au avut loc  in Sura-Islam (Consiliul Sinodal) din care fac parte 15 clerici, 8 mireni, în urma expirării mandatului de 5 ani al muftiului  Bagâş Sanghirai , Iusuf Murat a fost ales imam la vârsta de 28 de ani, pentru un mandat de cinci ani.

Este cel mai tânăr muftiu din România şi a fost ales cu 19 voturi din cele 25 exprimate de membrii Sura-Islam.

1997 : A fost stabilită ora oficială de vară.

Prin Ordonanța de Guvern nr. 20/18 august 1997 privind stabilirea orarului de vara și a orei oficiale de vara pe teritoriul României, s-a stabilit orarul de vară, corelat cu orarul de vară practicat în țările Uniunii Europene. Ordonanța a intrat în vigoare la 20 august 1997.

1998: A murit Iosif Sava, muzicolog, realizator de emisiuni radio şi de televiziune (născut Iosif Segal), moderatorul “Seratelor muzicale” de la TVR.

Se împlinesc 20 de ani de la moartea muzicologului ieşean Iosif Sava

Între scrierile sale s-au remarcat: “Seismograf muzical”, “Majestatea sa muzica”, “Muzica si zgomotul lumii”) ; (n. 15.02.1933, Iași).

2016: A murit Mihai Gingulescu, actor al Teatrului Naţional Târgu-Mureş. S-a născut la 29 ianuarie 1940 în Bucureşti, unde şi-a terminat studiile în anul 1962 la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

A fost repartizat la Teatrul de Stat din Târgu-Mureş, căruia i-a rămas fidel toată viaţa. Cu decenii mai târziu, îşi amintea de acel eveniment în felul următor: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când îmi aduc aminte de… acea zi de vară a anului 1962, sufletul meu râde, iar gândul îi îmbrăţişează pe toţi cei care au fost acolo, atunci.”

Mihai Gingulescu :: Teatrul Național Târgu-Mureș

Din anul 1962, de când a absolvit Institutul de Teatru I.L. Caragiale din  Bucureşti, a fost actor la Teatrului Naţional Târgu-Mureş şi unul dintre actorii fondatori ai secţiei române. 

Pe scena târgumureşeană a interpretat mai mult de 150 de roluri.

Intre anii 1991-1994 a fost director general al Teatrului Naţional Târgu-Mureş.

A fost de asemenea cadru didactic la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş. 

În anul 2014 i s-a dedicat o stea omagială în foaierul Teatrului Naţional.

Mihai Gingulescu a fost deputat al primului Parlament liber al României (1990-1991), făcând parte din Grupul parlamentar al Frontului Salvării Naţionale.

Între anii 1991-1994 a fost directorul general al Teatrului Naţional Târgu-Mureş, perioadă în care colectivul teatrului a realizat o amplă deschidere spre spaţiul cultural european.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Ioan de Rila – ocrotitorul Bulgariei

Sfantul Ioan de Rila (cca. 867 – 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar si unul dintre cei mai reprezentativi sfinti ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfantul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinti canonizati dupa increstinarea bulgarilor.

Este atat intemeietorul monahismului bulgar cat si al primului asezamant monahal din Bulgaria, Manastirea Rila.

Sfantul Ioan de Rila s-a nascut la anul 867 in Skrino, la poalele Muntelui Osogovo (Dupnitsa de astazi). A fost contemporan cu Boris I, cu fiul sau Vladimir, Tarul Simeon I cel Mare, si cu fiul celui din urma, Tarul Petru I.

Manastirea Rila

Initial păstor, la varsta de 25 de ani a ales să-si traiasca viata în singuratate si rugăciune.

Sfantul Ioan de Rila a trait in singuratate in mai multe locuri, inainte de a se duce in Muntii Rila, unde si-a petrecut restul vietii. 

Sfantul Ioan de Rila era cunoscut, incă din timpul vietii, ca făcător de minuni. 

Vestea aceasta  s-a raspandit  cu usurinta in intreaga tara, ajungand pana in capitala Imperiului Bulgar.

Tarul Petru I a intreprins o calatorie de 120 km, pana in Muntii Rila, pentru a se intalni cu Sfantul Ioan si a lua povatuire duhovniceasca.

Sfantul Ioan de la Rila

Intâlnirea lor este descrisa în detaliu intr-una din „Vietile” Sfantului precum si in “Testamentul” Sfantului Ioan.

Dupa o lunga calatorie , Tarul Petru I a ajuns la locul unde se nevoia Sfantul Ioan, insa sfantul refuza sa-l intalneasca pe imparat in persoana.

Imparatul a trimis un soldat pentru a-i oferi darurile pe care la adusese sfantului. Sfantul Ioan a pastrat numai o mica parte din mancare, si i-a inapoiat tot aurul si celelalte daruri de valoare, spunandu-i tarului ca nu calugarii au nevoie de aur, ci imparatii, pentru a putea apara tara si a-l oferi saracilor.

Cu putin inainte de moartea sa (18 august 946) Sfantul Ioan de Rila si-a scris “Testamentul” ce se pastrea za pna in zilele noastre. La putin timp dupa moartea sa, moastele sale , facatoare de minuni, au fost mutate in Sofia, in timpul lui Petru I.

Dupa ce regele maghiar Bella II a cucerit Sofia in 1183, moastele Sfantul Ioan de Rila au fost trimise in capitala Ungariei, Esztergom, unde au ramas timp de 4 ani, pana in 1187, cand au fost readuse in Sofia.

          

In anul 1194, Tarul Ivan Asen I a ordonat ca moastele Sfantului sa fie mutate in Veliko Tarnovo, noua capitala.

Supravietuind cuceririi turcesti a orasului din 1393, au fost inapoiate Manastirii Rila in anul 1469 cu permisiunea Sultanului Murad II.

Sfantul Ioan de la Rila

Sfantul Ioan de la Rila

Sfântul Ioan de Rila este reprezentat pe reversul monedei bulgare de o leva incepand cu anul 2002 si de asemenea, chipul său a fost imprimat pe bancnota de o leva.

Este prăznuit la 18 august și la 19 octombrie.

CITIȚI ȘI:


Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.; 
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

18/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 17 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 Ziua de 17 august în istoria noastră


1799 : S-a născut la Craiova, domnul Munteniei Barbu Dimitrie Știrbei; d. 12 aprilie 1869, Nisa, Franța.

1799-1869 Barbu Dimitrie Știrbei. Portret De Mișu Popp

Era un descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu, fratele domnului Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu, adoptat de unchiul său, marele vornic Barbu C. Știrbey, cu condiția să-i poarte numele. După ce a studiat Istoria și Științele de Stat la Paris (1817–1821), a fost vistiernic (director al visteriei), ministru de Interne, de Culte, de Justiție etc. și secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic.

A fost Domn al Țării Românești în perioadele iunie 1849–20 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854–25 iunie 1856, fiind un conducător prudent, activ și bun organizator.

După retragerea ocupanților, prin economii și controlul sever al cheltuielilor, a reușit să scadă două treimi din datoriile țării; a ridicat teatrul din București, a redeschis școlile închise pe timpul Revoluției de la 1848, a mai îmbunătățit dispozițiile Regulamentului Organic cu privire la țărani; a bătut monede fără învoirea Turciei, dar a fost silit de sultan să le retragă din circulație.

1859 : S-a născut la București, generalul român Alexandru Socec; d. 31 mai 1928, București.

1859-1928 Alexandru Socec

După absolvirea cu brio a Școlii superioare de ofițeri de cavalerie din Viena, cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei: ofițer de ordonanță pe lângă principele moștenitor Ferdinand, comandant al Regimentului 9 Roșiori, comandant al Corpului 3 Teritorial.

 În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 3 Infanterie și comandant al Diviziei 2 Infanterie, la începutul intrării României în razboi. A fost mutat pe frontul din Dobrogea, unde a purtat lupte grele cu trupele bulgare, apoi la Pitești, cu misiunea de a-i împiedica pe germani să treacă Oltul, în cele din urmă, la Flămânda, Matei Basarab, Bragadiru, Băneasa, unde Armata română, inferioară celei germane, a suferit grele înfrângeri și pierderi, fiind nevoită să se retragă în Moldova.

În timpul retragerii, generalul Prezan l-a acuzat pe Socec de părăsire de post și i-a intentat proces. A fost închis, însă în cele din urmă a reușit revizuirea procesului, fiind declarat nevinovat.

La Arhivele Naționale se află 24 de jurnale și un caiet de însemnări ale generalului Socec, în care a încercat să schițeze istoria Armatei române, reorganizările, uniformele, se plângea de proasta pregătire militară, de barbaria și de mitocania celor mai mulți ofițeri, evoca entuziasmul tinerilor în Războiul de Independență, starea jalnică a Armatei în pragul războiului, etc. Din lucrările sale: Dictionnaire des guerres. La guerre Franco-Allemande. Recueil par ordre alphabétique des événements de 1870-71Die Rumänische Armee, ihre Organisation, Einteilung, Stärke und UniformierungZile de restriște din anii 1916–1918 și episodul din Bătălia de pe Argeș.


1867: În România s-a format Guvernul Ștefan Golescu
.

Era fiul marelui cărturar patriot boier Dinicu Golescu și fratele lui Nicolae Golescu. A studiat în Elveția, a servit în armata valahă, iar în 1836 a ajuns la gradul de maior. A participat la Revoluția din 1848 din Țara Românească și a fost membru al Guvernului provizoriu. În același an, 1848, era Venerabilul Lojii masonice bucureștene Frăția. După înăbușirea revoluției a trăit în exil până în 1857. A fost membru în partidul liberal condus de Ion Brătianu.

1867 Ştefan Golescu

După întoarcerea în țară a fost deputat în Adunarea ad-hoc a Țării Românești, apoi ministru și prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. În 1865, s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietății marilor latifundiari.

Consiliu de miniștri radical prezidat de Ștefan Golescu, a rămas la putere mai puțin de un an (17 august 1867–29 aprilie 1868)

Activitatea sa fost îngreunată de disputele cu opoziția, iar depunerea unui proiect de lege prin care evreilor le era interzisă luarea în arendă a imobilelor a deteriorat poziția externă a statului român.

A urmat Guvernului Constantin A. Crețulescu.

1868: S-a născut scriitorul român Ion Păun-Pincio, membru de onoare post-mortem al Academiei Române; (d. 30 decembrie 1894).

După o călătorie în Italia, şi-a adăugat la numele său de familie, numele grădinii publice din Roma – Pincio.

1872 : S-a născut Traian Vuia, pionier al aviaţiei române, membru al Academiei Române, constructorul primului avion din lume (brevetat, în Franţa, la 17 august 1903) care, la 18 martie 1906, pe câmpul de la Montesson, s-a desprins de la sol datorită exclusiv forţei motorului său.

A folosit pentru prima oară în lume un tren de aterizare cu pneuri la roţi.

In timpul celui de-al doilea război mondial a participat la mişcarea de Rezistenţă, fiind preşedintele Frontului Naţional Român din Franţa.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1946; (m. 1950).

 Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraş-Severin, Austro-Ungaria; d. 2 septembrie 1950, Bucureşti, România) a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale. În 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decît aerul.

Printre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoasterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multa vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont; (1873-1932).

Dorinta lui Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat sa plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, avînd cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor.

Vuia a înaintat Academiei de Ştiinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decît aerul, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, în 17 august 1903, obţine brevetul de invenţie.

A fost nevoit să îşi echipeze micul monoplan (aeroplanul “Vuia 1″), pe care a început sa-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor.

Neputîndu-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Vuia s-a resemnat sa inventeze un motor cu acid carbonic comprimat, care avea avantajul ca era simplu şi putin costisitor, însa, n-a putut fi pus la punct, servind doar pentru demonstratii (timpul sau de funcţionare era de aproximativ trei minute).

În 1905, aeroplanul sau a fost gata. Era un monoplan – aproape toate încercarile în acea vreme se faceau cu avioane biplane, Louis Blériot (1872-1937) urmînd exemplul lui Vuia, un an mai tîrziu.

Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemeni unui evantai, purtate pe un cvadriciclu cu roţi pneumatice, care avea rol de tren de decolare şi aterizare.

Întreaga construcţie era metalică din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pînza de in impregnată.

O alta noutate a acestui aeroplan era reprezentata de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau doua elice contrarotative.

Aeroplanul nu avea însa nici profundor, nici ampenaj stabilizator. Cu toate acestea, la încercarile de la Montesson, din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, dupa ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înaltimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer, deteriorîndu-se la revenirea pe sol în urma impactului cu un copac.

El avea stabilitatea longitudinală precară şi forţa motrice insuficientă.

Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decît aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.

Imagini pentru 1906, aeroplanul Vuia photos

De atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, “la bord“, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.).   

Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul “Vuia 1 bis“. Mai tîrziu, a fost construit un aeroplan nou, dotat cu un motor Antoinette pe benzină, cu opt cilindri în V, răciţi cu apă, de 25 CP, creaţia inginerului Léon Levavasseur, cu care a zburat în 1907, cu rezultate satisfăcătoare, mentinîndu-se în aer aproximativ 100 metri (Alberto Santos-Dumont zburase deja 200 metri). Acesta s-a numit “Vuia 2” şi a fost brevetat în Belgia.

Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau, care aveau mai multe rotoare de sustentaţie, cu axe separate.

Primul model era acţionat prin forţa musculară, iar cel de-al doilea era dotat cu un motor Anzzani, de 16 CP, cîntarind în total 190 kg; ambele elicoptere au fost experimentate la Juvissy (nu de catre Vuia) si s-au ridicat de la sol.

Dintre creatiile lui Vuia mai amintim torpila aeriana, realizată, în 1917, împreuna cu Victor Tatin (1847-1917) şi generatoarele de aburi, de joasa şi înaltă presiune (1925).

Traian Vuia fost ales membru de onoare al Academiei române, pe 27 mai 1946.

Este înmormîntat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.

 1889: S-a născut la Rădeşti, Olt, medicul veterinar Nicolae Teodoreanu, fondator (în 1936) al Societăţii de Genetică din România.

A avut o importantă contribuţie la crearea, la Palas Constanţa, a unei adevărate baze de cercetări ştiinţifice, reuşind să creeze, împreună cu colaboratorii săi, rasa de ovine „Merinos de Palas”. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1952; (m.19 martie  1977, Bucureşti).

1894: S-a născut chimistul Radu Cernătescu, membru al Academiei Române; (d. 17 ianuarie 1958).

1899: S-a născut Leon Negruzzi, poet, prozator şi traducător (a tradus proză românească în limba franceză),stabilit în Franţa din 1925.

După al doilea război mondial a desfăşurat o susţinută activitate de informare despre tragedia României aflată sub ocupaţia sovietică, el fiind cel care a prezentat Adunării Generale a ONU, la 5.II.1952, un „Memorandum al refugiaţilor români adresat Organizaţiei Naţiunilor Unite”, semnat de mai mulţi scriitori, între care Aron Cotruş, Mircea Eliade, Eugen Lozovan ş.a. (m. 1987, la Paris).

 1900: A murit la Bucureşti, folcloristul G. Dem. Teodorescu (pseudonim Ghedem), autor al unor importante  contribuţii la introducerea criteriilor ştiinţifice de culegere şi interpretare a folclorului.

In 1868 s-a înscris la Facultatea de Litere din Bucureşti. În paralel a mai urmat şi cursuri la Conservator şi s-a licenţiat în 1870. În 1869, împreună cu alţi studenţi, a fondat „Societatea românismului”, la care a fost şi secretar.

Între 1868 – 1875 a lucrat pe post de corector, reporter, traducător şi redactor la ziarul „Românul”. În 1875 se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Sorbona din Paris, pe care o absolvă în 1877.

Din 1878 a lucrat ca profesor de latină, apoi de limba română, la liceul „Matei Basarab” din Bucureşti.

Între 1895 şi 1899 a fost director al Fundaţiei Universitare „Carol I”. A fost prim-redactor la ziarul „Binele Public”, redactor la „România” şi „Ghimpele”.

Ca politician s-a remarcat atunci când l-a însoţit pe Dumitru Brătianu la Constantinopol pentru a negocia răscumpărarea prizonierilor turci. A fost membru în comitetul „Opoziţiei Unite” şi ales deputat în 1881, 1891 şi 1895.

Cariera sa politică a culminat cu numirea sa în postul de ministru al Instrucţiunii Publice şi a Cultelor, între 20 februarie – 27 noiembrie 1891.

 Lucrarea sa fundamentală şi cea mai cunoscută este colecţia de „Poezii populare române”, apărută în 1885; (n.25 august 1849, Bucuresti).

1904: Ion Bănescu, primarul Constanţei din perioada respectivă, a  înfiinţat  „Băile Mamaia”.

Constanţa de odinioară: Un primar care şi-a iubit şi cinstit oraşul – Ion  Bănescu (galerie foto)
Parfum de epocă. Cum se făcea plajă la Constanța acum mai bine de un secol

 Foto: Ion Bănescu și Plaja Mamaia la începutul secolului trecut

1916: A fost semnat Tratatul de alianță al României cu Antanta, în vederea intrării României în Primul Război Mondial.

1916a Convenția României Cu Antanta
1916b Convenția României Cu Antanta

 

Documentele au fost semnate în locuința lui Vintilă Brătianu din București, de către Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și de reprezentanții diplomatici ai puterilor Antantei la București.     

În baza tratatului de alianță și al convenției militare, aliații promiteau trimiterea zilnică a 300 de tone de armament și muniții, armata rusă urma să participe la apărarea Dobrogei în eventualitatea unui atac bulgar, iar trupele Antantei de la Salonic trebuiau să angajeze o mare ofensivă, care să rețină o parte a trupelor austro-ungare.

De asemenea, se recunoștea legitimitatea unirii cu România a Transilvaniei și Bucovinei, respectând totodată integritatea teritoriului României.

1916 (17/30 august):  În timpul primei conflagraţii mondiale, Turcia declară război României, după ce la a 14/27 august 1916 România declarase război Austro-Ungariei, cu care aceasta era aliată.

1925: A încetat din viaţă la Panciu, jud.Vrancea, scriitorul Ioan Slavici,  membru corespondent (din 1882) al Academiei Române autorul nuvelelor Moara cu noroc şi Pădureanca  si a romanului Mara); (n.Şiria, jud. Arad 18 ianuarie 1848).

Scriitorul Ioan Slavici, 95 de ani de la moarte | Glasul Cetății

A fost redactor al ziarului „Timpul”, director al „Tribunei” din Sibiu (1884-1890) si fondator, alături de Coşbuc şi Caragiale, al revistei „Vatra”.

Romanul său “Mara” a marcat un moment important în evoluţia romanului românesc (n.18 ianuarie 1848).

In plan politic, Slavici avea convingerea, iar cu această convingere a trăit toată viaţa şi din cauza aceasta i s-au atras atâtea nefericiri mai târziu, că românii din Transilvania trebuiau să fie fideli monarhiei austriece, dar pentru o viaţă naţională mai bună trebuiau să lupte pentru o constituţie federală, iar uniunea cu românii de peste Carpaţi trebuia să se înfăptuiască doar printr-o activitate culturală intensă.

În pragul primului război mondial a fost director al ziarului Ziua din Bucureşti, subvenţionat cu fonduri germane şi austro-ungare.

A susţinut, alături de regele Carol I, neutralitatea României. Soluţia preconizată de Slavici era neutralitatea, însă, dacă ar fi existat temerea unei victorii ruseşti, atunci a considerat oportună intrarea României în război de partea Puterilor Centrale.

În anul 1916, după ce România a intrat în război de partea Antantei, Slavici a fost arestat şi întemniţat la fortul Domneşti, iar manuscrisele, printre care romanul Musculiţa[68], i-au fost confiscate şi apoi pierdute.

La 28 septembrie 1916 a fost pus în libertate de autorităţile române întrucât nu a putut fi încadrat în prevederile legii spionajului, iar din actele de urmărire penală nu rezultă nimic compromiţător.

A rămas la Bucureşti în timpul ocupaţiei germane, unde a fost redactor al Gazetei Bucureştilor.

În această calitate a criticat panslavismul precum şi pe aliaţii francezi şi englezi.
Despre regele Ferdinand I a scris că ar avea drept sfătuitori doar Minciuna, Clevetirea şi Prostia.
În 19 martie 1917 a conchis că sunt vrednici de cea mai aspră osândă oamenii politici care au încălcat tradiţia de secole de alianţă cu Curtea de la Viena.
În 1918 a evidenţiat faptul că încă din secolul al XVIII-lea Austria şi Prusia au ţinut în frâu expansiunea rusească, altminteri toţi românii ar fi avut soarta celor din Basarabia.[

După încheierea războiului este arestat din nou în ianuarie 1919, judecat şi condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat la 19 decembrie 1919.
În cuvântul de apărare la finalul procesului său din 1919 Slavici a spus:
„Domnul comisar regal nu e om bătrân ca mine, ci e tânăr, levent, plin de vigoare. Nu e cu toate acestea în stare să ducă-n spinare toate cărţile pe care le-am publicat în româneşte, istorie, ştiinţă, literatură, drame.”

În ziarul Avântul, după finalizarea procesului, Gala Galaction scria.
„Ce a greşit Slavici e simplu de tot […] a avut nenorocirea să nu poată, la bătrâneţe, să zică altfel decât ce a zis la tinereţe şi în floarea vârstei.”

1930: S-a născut la Bușteni, Prahova, artistul plastic Marcel Chirnoagă, realizatorul ciclului de gravuri “Apocalipsa”; (d. 23 aprilie 2008, București).

1930-2008 Marcel Chirnoagă

Artist plastic complet, absolvent al Facultății de matematică și fizică din București, urmând simultan și studii de artă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1953.

 A realizat, de-a lungul vieții sale, peste 3.000 de lucrări, excelând în desene, gravuri, picturi și sculpturi, fiind în același timp și autorul celei mai importante opere românești de la sfârșitul secolului al XX-lea, ciclul de gravuri Apocalipsa.

A avut numeroase expoziții personale în țară: București, Cluj, Constanța, Tulcea, Sighetul Marmației, Caransebeș, Iași, Mogoșoaia, Slatina și în străinătate.

1938: S-a semnat, la Sinaia, un acord între România, Marea Britanie şi Franţa (la care au aderat Germania şi Italia), prin care controlul navigaţiei pe Dunărea maritimă (de la Brăila la Marea Neagră) era lăsat în grija Guvernului României.

1945: Reprezentantul politic al SUA la Bucuresti, Roy Melbourne, remite o nota diplomatica regelui Mihai, în care arata ca guvernul sau considera în continuare guvernul Petru Groza ca “nereprezentativ” si ca nu poate relua raporturile diplomatice cu România.

O nota cu continut asemanator va fi primita, din partea Marii Britanii, la 19.08.1945.

În aceste condiţii, la 21 august, Regele Mihai cere guvernului Petru Groza sa demisioneze, iar în fata refuzului acestuia, sunt întrerupte relaţiile oficiale cu guvernul, până la 6.01.1946 – “greva regala”.

 1949: S-a născut Ion Hadârca, poet si scriitor, militant pentru independenta R.Moldova fata de URSS, cavaler al “Ordinului Republicii” din R.Moldova (n. localitatea Sângereii Vechi, jud.Balti).

Poetul Ion Hadârcă a fost angajat în mişcarea de eliberare naţională, de trezire a conştiinţei de neam a românilor basarabeni, fiind fondatorul şi primul preşedinte al Frontului Popular–Creştin din Moldova (1989–1992) si  preşedinte al Partidului Liberal Reformator.

 

AGORA - Președintele PLR, Ion Hadârcă, a fost numit candidat pentru  alegerile în Senatul României

A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 şi 1998 şi din 2009 până în 2014.

1952 : A încetat din viaţă Gheorghe Magheru, poet modernist şi dramaturg, care a cultivat o lirică nonconformistă şi un teatru de factură filosofică (piese de teatru: “Piele de cerb – pretext dramatic pentru meditaţiune”, “Oglinda fermecată sau Divina re-creaţiune”; poezii: “Cântece la marginea nopţii”); (n. 17/30 decembrie 1892).

1953: S-a nascut intr-o familie de şvabi bănăţeni  la Niţchidorf, in fosta Regiune Timişoara, scriitoarea şi traducătoarea Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009.

Tatăl ei, ca mulţi alţi cetăţeni români de naţionalitate germană, a fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război  şi-a câştigat existenţa lucrand ca şofer de camion. 

După venirea la putere a comunistilor în România, a fost expropriat de autorităţile statului comunist român.

Mama scriitoarei, ca majoritatea populaţiei de naţionalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniştilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică.

Acolo a fost deţinută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forţată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.

Herta Müller a  făcut studii de germanistică şi de limbă şi literatură română la Universitatea din Timişoara, în perioada 1973–1976.

Fișier:Herta Müller Literaturfest München 2016.jpg - Wikipedia

În anii 1970 a fost apropiată de Aktionsgruppe Banat, un grup format din studenţi şi scriitori şvabi bănăţeni, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul din România comunistă. Acest fapt a adus-o în atenţia Securităţii.

După 1977, a făcut parte şi din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn”, cenaclu afiliat Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara.

Securitatea a fost informata de un turnator,  într-o notă datată 16 martie 1982, că prima carte scrisă de Müller, „Niederungen” („Depresiuni”), conţine „orientări anti-statale”.

In acea nota informativa se scria:   „Critică, şi iar critică, o critică atât de destructivă, încât te întrebi, ce rost au aceste texte?!”

Această notă a fost folosită de Securitate ca dovadă justificativă pentru începerea dosarului de urmărire informativă (D.U.I.) al lui Müller

Ca urmare a interdicţiei de a publica, Müller a emigrat în 1987 în Republica Federală Germania, împreună cu soţul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner.

1954: A încetat din viaţă la Bucuresti, medicul neurolog Nicolae Ionescu-Siseşti; (n. 11 februarie 1888, Șișești, județul Mehedinți).

A fost  profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină din București, director al Clinicii de Neurologie a Spitalului Colentina-București, membru corespondent (din 1939) al Academiei Române,membru corespondent al Academiei Americane de Neurologiea fost fratele academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești.

A fost fratele academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești,doctor în științe agricole al Universității din Jena, Turingia, Germania.

1957: A fost inaugurat, la Bucuresti, Monumentul Eroilor Patriei, realizat de un colectiv de sculptori: Marius Butunoiu, Zoe Baicoianu, T.N. Ionescu și I. Damaceanu.

Imagini pentru Bucuresti, Monumentul Eroilor Patriei, photos

Monumentul este opera unui grup de sculptori, de la Studioul de Arte Plastice al Armatei, format din colonelul Marius Butunoiu (coordonator), Zoe Băicoianu, Ion Dămăceanu și Theodor N. Ionescu.

Pe un soclu de formă paralelipipedică, înalt de 6 m, realizat din beton armat, placat cu marmură de Moneasa, se află un grup statuar turnat în bronz, cu înălțimea de 9 m, format din trei ostași din arme diferite: infanterie, marină, aviație. Infanteristul ține o ramură de stejar, în mâna dreaptă ridicată, ca simbol al victoriei.

1964: A încetat din viaţă la Berlin, Mihail Ralea, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iaşi si Bucuresti, estetician, sociolog, psiholog, filosof, eseist, critic literar, membru al Academiei Române ; (“Explicarea omului”, “Formarea ideii de personalitate”), fost director (din 1933) al revistei “Viaţa Românească”.

S-a nascut 1 mai 1896 la Huși intr-o familie instărită, si a absolvit Facultatea de Drept şi Litere din Iaşi, continuându-și studiile în Franţa, unde în 1923 va obţine titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste.

In 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti şi titular al catedrei de psihologie la aceeaşi facultate.

  La sfârşitul războiului a sprijinit, implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România.

După abdicarea regelui Mihai I şi proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, Mihai Ralea a fost numit ministru plenipotenţiar la Legaţia Română din Washington, Statele Unite ale Americii.

Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO.

În timpul regimului comunist a  primit titlul de laureat al Premiului de Stat.

1968: A încetat din viață Jean Yonnel (Jean-Estève Schachmann); 21 iulie 1891, București – 17 august 1968, Paris).

Jean Yonnel, unul din cei 4 actori romani societari ai Comediei Franceze •  Buna Ziua Iasi • BZI.ro

Renumit actor francez de origine română; profesor la Conservatorul Național de Artă Dramatică; societar al Comediei Franceze.

1989:  S-a dat în functiune cea de-a treia magistrala a metroului bucurestean, M3 (în prezent M1) cu traseul  Gara de Nord 1 – Dristor 2; 7,8 km, 6 staţii.

Magistrala 3 a fost de fapt cea de-a doua construită. Fragmentul liniei între Eroilor şi Industriilor a fost deschis pe 19 august 1983, funcţionând ca o ramificaţie a magistralei 1

La data de 17 august 1989 linia 1 a fost extinsă până la Dristor, fiind ultima investiţie în metrou din partea guvernului comunist.

2004 (17-22) : A avut loc la Sf. Gheorghe, în jud. Tulcea, prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent «Anonimul».

Oaspetele de onoare al festivalului și președintele juriului la filmele de lungmetraj a fost Moritz de Hadeln, fostul director al Festivalurilor de Film de la Berlin și Veneția.

Sub conducerea sa, juriul a acordat Trofeul Festivalului filmului Buongiorno, notte / Buna dimineata, noapte de Marco Bellochio (Italia). Cel mai bun documentar a fost declarat The Story of the Weeping Camel / Povestea cămilei care plânge de Davaa Byamasuren și Luigi Falorni (Germania) iar cel mai bun scurtmetraj At That Point… Rebeca / În acel moment… Rebeca de Luciana Gortostiza (Mexic).

 2014: A decedat la București, criticul de artă român Dan Hăulică.

Dan Hăulică (n. 7 februarie 1932, Iași), a fost un eseist literar, critic de artă român, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române, fost redactor-șef pentru o lungă perioadă de timp a revistei de literatură universală Secolul 20.

Imagini pentru Dan Hăulică photos

A fost președinte, ales în 1981 al AICA (asociația internațională a criticilor de artă). În 2012 era președinte de onoare al aceleiași asociații.

De asemenea a fost președinte al CAMERA (Consiliul mondial pentru editarea și cercetarea artei), ales în 1986.

La data de 31 iulie 1990 Dan Hăulică a fost numit  ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO.

2019: A murit Zsolt Torok, unul dintre cei mai buni alpinişti tehnici din România.

A fost găsit mort într-o prăpastie din Făgăraş, în zona vârfului Negoiu. Alpinistul arădean fusese dat dispărut de către soţia sa care n-a mai putut lua legătura cu el încă de miercuri, 14 august.

Alpinistul Zsolt Torok a murit. Legătura cu Mihai Fifor | DCNews

A coordonat zeci de expediţii pe cei mai înalţi munţi din lume, în Himalaya, în Alpi sau în Anzii Cordilieri.

Printre realizările sale se numără Trilogia Alpilor și expediția Nanga Parbat (ruta Schell), în premieră românească; (n. 1973).

Alpinistul a probat în întreaga lui existenţă că este mândru de cetăţenia română şi a publicat în decembrie 2018, la aniversarea centenarului Marii Uniri, una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste făcute României:

„La mulţi ani România, la mulţi ani tuturor celor care simt împreună pentru această ţară şi îi doresc binele!”, a scris atunci Torok pe Facebook.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfântul Mucenic Miron

Sfantul Mucenic Miron; Sfantul Gheorghe Pelerinul

Sfântul Miron preotul a trait in Ahaia, in timpul imparatului Deciu (249-251).

O multime de pagani a intrat in biserica in care slujea Sfantul Miron, in ziua prăznuirii Nasterii Domnului, cu scopul de a-i prinde pe crestini si a-i supune la chinuri.

Pentru ca a refuzat sa aduca jertfă idolilor, Sfantul Miron a fost aruncat în foc si i-a fost jupuita pielea de pe trup.

A fost dus în cetatea Cizicului si acolo păgânii i-au tăiat capul.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/17/o-istorie-a-zilei-de-17-august-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

17/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 8 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 8 august în istoria noastră

 1819: S-a născut la Bonțida, judetul Cluj, matematicianul şi arhitectul Ștefan Emilian, absolvent al Academiei Cezaro-Crăieşti a de Artel Frumoase din Viena; (m. 17 noiembrie 1899, Iași).

Stefan Emilian, matematician si arhitect

Venit la Iași în anul 1858, a fost numit profesor de desen si geografie descriptiva la Academia Mihaileana, unde a functioneat între 1858-1860, pâna la înființarea Universității, apoi la Catedra de geometrie descriptivă și perspectiva liniara a Universității unde va rămâne până în 1892.

A proiectat și realizat ca arhitect Institutul de Anatomie din Iași, biserica lipovenească și biserica din satul Bosia, judetul Iași.

Tot el este cel care a conceput proiectul gimnaziului românesc din Braşov (în prezent, Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”).

1826: Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, hotărăşte ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iaşi, unde, din anul 1889, se află racla cu cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

Imagini pentru Veniamin Costachi,photos

1870: A avut loc mişcarea antidinastică de la Ploieşti, condusă de Alexandru Candiano Popescu, cunoscută ca “Republica de la Ploieşti”.

Republica de la Ploiești" - 145 de ani de la mișcarea antimonarhică din  orașul nostru - Observatorul Prahovean

În fruntea acțiunii antimonarhice s-a aflat Alexandru Candiano-Popescu (foto), fost ofițer, care s-a remarcat în luptele de la Grivița din august 1877 și care intenționa înlăturarea domniei lui Carol I al României.

La această mișcare au participat aproximativ 3.000 de oameni, printre care se aflau și demnitari din rândul prefecturii și poliției orașului.

Mișcarea „republicană” a fost reprimată de armată în cursul aceleiași zile, după ce Principele Carol I și-a manifestat intenția de a abdica, revenind, în cele din urmă, asupra hotărârii inițiale.

Ironia istoriei a făcut ca zece ani mai târziu, Candiano-Popescu să devină aghiotantul regelui Carol I.

1871: S-a încheiat, la București, Convenția telegrafică româno–austro–ungară, un act de politică externă care dorea să sublinieze emanciparea României în raporturile cu alte state în ajunul obținerii independenței statale de la 1877.

Convenția a abrogat-o pe cea din 1865.

1876 (8/20): A fost publicată, în Monitorul Oficial nr. 174, Legea pentru organizarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, care fusese promulgată prin Înaltul Decret din 3 august 1876.

1885: A decedat  Mihail Gheorghiade Obedenaru, medic, publicist, istoric si diplomat roman; a cercetat izvoare documentare din Occident referitoare la trecutul poporului roman, a facut incursiuni in filologie si folcloristica (n.1839).

1889 (8/20) : La inițiativa generalului Ștefan Fălcoianu, prin Înaltul  Decret Regal nr. 2073 al Regelui Carol I, s-a înfiinţat pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Şcoală Superioară de Resbel, prima instituţie de învăţământ superior din istoria Armatei române, reprezentând a şasea astfel de instituţie din Europa (după cele din Berlin, Viena, Paris, Torino şi Bruxelles) şi prima instituţie de învăţământ superior din Balcani.

Cursurile au început la 5 noiembrie acelaşi an.

Monumentul Eroilor Patriei - Universitatea Nationala de Aparare

 Foto: Monumentul Eroilor Patriei – Universitatea Naționala de Apărare, București

 La 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N. se înfiinţa Academia Militară şi se desfiinţa Şcoala Superioară de Război.

În 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., denumirea instituţiei a devenit Academia Militară Generală (A.M.G.). La 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară îşi schimbă denumirea în Academia de Înalte Studii Militare.

La 1 februarie 1992, a fost înfiinţat Colegiul Naţional de Apărare, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 438 din 5 august 1992, Colegiul Naţional de Apărare devine instituţie separată de Academia de Înalte Studii Militare .

1892: S-a născut Mihail Sevastos, memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă); (m. 1967).

Mihail Sevastos

A avut o intensa activitate publicand  revista Teatrul (1912-1913, impreuna cu G. Topirceanu si Torta (1945).

A fost redactor responsabil la revista Lumea-Bazar si a colaborat la revistele Cuvinlul liber. Convorbiri critice,Facla, Miscarea, Rampa, Lumea, Lumea literara si artistica, Cronica, Adevarul, Dreptatea, Flacara, Insemnari literare, Dimineata, Seara, Opinia. Pseud. utilizate: Cronicar, Proletar, Rinaldo, Reinaldo, Yacassa, M. Sever etc.

Traduce din Cehov, Serafimovici, Solohov, L. Tolstoi, Turgheniev, Uspenski etc. Proza lui Mihail Sevastos (Aventurile din strada Gradinilor, 1934; Camioneta verde. 1938 – romane; Documente omenesti, 1970 – postum) e a unui jurnalist industrios, sensibilizat de tragicomedia umana, „colectionar de documente omenesti”, incapabil sa cultive epica pura.

Martor „obiectiv si impartial”, el ramine insa memorialistul prestigioasei grupari a Vietii Romanesti (Amintiri de la „Viata Romaneasca”, 1956; ed. II, refacuta, 1966). A lasat in ms Amintiri de la „Adevarul literar si artistic”.

1900: În oraşul american Boston, a avut loc prima ediţie a „Cupei Davis” (cunoscută în întreaga lume şi sub numele de „Salatiera de argint”), competiţie internaţională de tenis iniţiată de tenismanul american Dwight-Filley Davis.

România a debutat la Cupa Davis în anul 1922, iar în anul 1969 a fost prima ţară din estul Europei care a obţinut calificarea în finală, performanţă repetată în anii 1971 şi 1972.

Imagini pentru nastase si tiriac la cupa davis photos

Ilie Năstase și Ion Ţiriac (foto sus) se numără printre marii performeri ai „Cupei Davis”, cu peste 100 de meciuri susţinute.

1902: S-a născut Saşa Pană, poet şi prozator, pseudonimul literar al lui Alexandru Binder, autorul lucrarilor : “Călătorie cu funicularul”, “Cuvântul talisman”, “Poeme fără de imaginaţie”; (d. 22 august 1981).

Sasa Pana - biografia lui Sasa Pana referate

 

1902 (8/21): S-a născut pedologul Constantin D. Chiriţă, promotorul concepţiei ecologice de cercetare a solurilor.

S-a numărat printre fondatorii Institutului de Cercetări Forestiere, unde a condus cercetări în domeniul pedologiei forestiere.

A fost membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 1993).

1904: S-a născut Emilian Bratu, inginer chimist; membru al Academiei Române; a fondat și dezvoltat școala de inginerie chimică din România; (d.30.03.1991).

1907: S-a născut inginerul şi inventatorul  român Gheorghe Cartianu.

110 ani de la nașterea lui Gheorghe Cartianu, cercetător nemțean de valoare  mondială ©

A luat parte la lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din Bucureşti şi a staţiei de emisie din Bod (1933-1934); (d. 26 iunie 1982).

 

1908:  S-a născut Chivu Stoica, fost prim-ministru comunist  al României în perioada 1955-1961; (d. 16 februarie 1975).

 

În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În anul 1933 a fost condamnat la închisoare pentru participare la greva de la Atelierele CFR Griviţa

Dupa aducerea comunistilor la putere de catre ocupantii sovietici, Chivu Stoica  a ocupat diverse functii la varf in conducerea statului comunist printre care aceea de  Preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 – 9 decembrie 1967. A fost  înlocuit în această funcţie de către Nicolae Ceauşescu.

S-a sinucis cu pușca de vânătoare, aparent în urma unui moment de depresie.

La vremea aceea era doar membru supleant al Comitetului Executiv, fusese practic marginalizat și emasculat politic, dupa ce avusese momentele sale de glorie, fusese unul dintre baronii lui Dej, ajunsese în vârful Olimpului totalitar din România, tăiase și spânzurase după voie vreme de două decenii.

 1912: S-a născut poetul şi prozatorul Liviu Bratoloveanu; (m. 1983).

 1917:  Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917).

Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august - 9/22 august 1917) - foto preluat de pe www.historia.ro

Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917) – foto preluat de pe http://www.historia.ro

A Treia Bătălie de la Oituz a fost o confruntare militară complexă desfășurată între armata română sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.

Bătălia – purtată în perioada 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917 s-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren – de mică amploare – a inamicului.

1920: S-a născut Carol Lambrino, fiul lui Carol al II-lea al României; (d. 2006).

Povestea întortocheată a moștenirii „prințului” Lambrino. Ce ...


Mircea Grigore Carol Lambrino, autointitulat Prinţul Carol de România (n. 8 august 1920, Bucureşti – d. 27 ianuarie 2006, Londra), a fost primul fiu al Regelui Carol al II-lea al României din relaţia sa cu Zizi Lambrino.

  1924: S-a născut Mircea Crişan (numele la naştere: Mauriciu Kraus), actor de revistă, regizor şi umorist, celebru în România anilor ’50-’60 ai secolului XX şi apoi în Germania, unde a trăit până în 2013, anul morții sale.

Imagini pentru Mircea Crişan photos

 

1926: S-a născut prozatorul, eseistul şi poetul Horia Stancu, de profesie medic; fiul scriitorului Zaharia Stancu; (m. 1983).

1931 : S-a născut la Răcătău, judeţul Bacău, prozatorul si dramaturgul român Paul Anghel; (m.1995)

A fost redactor la Contemporanul şi apoi redactor-şef la Tribuna României (1972 – 1974). Debutează cu volumul Şapte inşi într-o căruţă. Povestire dintr-o toamnă bogată (1961), urmat de reportajele monografice Victoria de la Oltina (1961) şi Arpegii la Siret. Itinerar moldav (1964), Arhiva sentimentală (1968).

Din ciclul românesc „Zăpezile de acum un veac” au apărut Scrisoare de la Rahova (Cartea a V-a, 1977), Te Deum la Griviţa (Canea a IV-a, 1978), Noaptea otomană (Cartea a III-a, 1979), Fluviile (Cartea a II-a, 1980), Ieşire din iarnă (Cartea I, 1981), Noroaiele (Cartea a IV-a, 1982).

1939: A murit George Mihail Zamfirescu (numele la naştere: Gheorghe Petre Mihai), prozator, dramaturg, traducător şi publicist; (n. 1898).

George Mihail Zamfirescu | Discography | Discogs

1939: S-a născut (la Budineţ/Storojineţ, azi în Ucraina) , Viorica Viscopoleanu, antrenoarea și atleta română, laureată cu aur la Mexico in  1968.

  A fost una dintre cele mai bune săritoare în lungime a anilor ’60 ai secolului XX;. La Jocurile Olimpice de la Mexico City (1968), deşi accidentată la piciorul stâng, a reuşit din prima încercare un senzaţional 6,82 m, doborând recordul mondial şi câştigând medalia de aur.

A fost multiplă campioană naţională (de 11 ori) şi europeană (aur, la Viena – 1970, argint la Atena – 1969, bronz la Praga – 1967, Madrid – 1968 şi Sofia – 1971)  

1940: Prin Ordinul N.K.V.D. al Uniunii Sovietice nr. 00961, s-a creat N.K.V.D.-ul  R.S.S. Moldoveneşti, la conducerea căruia a fost numit Nikolai Sazîkin.

https://i0.wp.com/www.istoria.md/thumbs/uploaded/poze/INSTRUMENTE_ALE_PUTERII/Organe_de_constringere/NKVD_RSS_Moldoveneasca/Comisar_NKVD_Nicolai_Sazikin,%20timpul.md.jpg&width=197

Nikolai Sazîkin  și Insigna N.K.V.D

Extinderea atribuţiilor N.K.V.D.-ului (Народный Коммисариат Внутренних Дел – Comisariatul Poporului al Afacerilor Interne) sovietic asupra Basarabiei ocupate de Uniunea Sovietică (28 iunie 1940), s-a făcut imediat după crearea la 2 august 1940 a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (R.S.S.M.), prin unirea („reuniunea”, potrivit legii de „Alcătuire a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Unionale”) Basarabiei cu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria) (şi cedarea către R.S.S. Ucraineană a sudului Basarabiei şi nordului Bucovinei).

„Tovarășul” Sazîkin s-a aflat în fruntea securităţii moldoveneşti pană la declanşarea Războiului germano-sovietic (22 iunie 1941), cand s-a evacuat împreună cu autorităţile sovietice în adîncul U.R.S.S.

Era asistat de locţiitorul său, Iosif Mordoveţ, precum şi de S. A. Goglidze, împuternicitul C.C. al P.C. al U.R.S.S. şi Consiliului Comisarilor Poporului pentru R.S.S. Moldovenească (numit la 7 mai 1941 în această funcţie).

Pe parcursul întregului an de ocupaţie (1940/1941), organele N.K.V.D. şi-au adus din plin aportul la instaurarea şi consolidarea noului regim al „dictaturii proletariatului” în R.S.S.Moldoveneasca., prin terorizarea şi exproprierea ţăranului basarabean, deportari si asasinate politice. Au comis un şir de crime, care au îngrozit întreaga populaţie a Basarabiei, iar pretinşii „eliberatori”, în ochii basarabenilor de atunci, erau simpli criminali, preocupaţi de jafuri şi profanarea a tot ce era sfînt.

După o statistica sumară alcătuita de autorităţile româneşti, între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, în spaţiul dintre Prut şi Nistru au fost asasinate sau moarte sub tortură circa 30 000 de persoane. După arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300 000 de români în 1940/1941, reprezentînd 12,23% din populaţie, în 1944, procentul victimelor avea să urce la peste o treime din totalul populaţiei.

Faptul că, N.K.V.D.-ul a fost atît de „eficient” în represiuni într-un timp relativ scurt, demonstrează că acesta avea adunate materialele de acuzare, precum şi listele întocmite cu adresele celor ce urmau să fie arestaţi, încă înainte de ocupaţie.

Arestările se făceau noaptea, între orele 1 şi 3, pentru ca efectul moral (de intimidare) să fie cît mai mare.

Din cauza terorii exercitate de N.K.V.D., sinuciderile în rîndul celor chemaţi pentru cercetări, erau frecvente.

1940: A apărut  la Sinaia,   într-un singur număr sub redacţia filosofului C. Noica, revista „Adsum” (adică „Sunt aici, sunt de faţă”), pe care o scrie singur şi o publică din bani proprii.

1941 : A început campania forțelor armate române pentru cucerirea Odessei. S-a încheiat la 16 octombrie 1941 prin alungarea trupelor sovietice din oraș.

Orașul reprezenta principala bază inamică de operații terestre, navale și aeriene, situată la doar 150 km de Delta Dunării, la 300 km de podul de la Cernavodă și la 400 km de București și de zona petroliferă, de unde forțele sovietice puteau interveni ușor pentru anihilarea victoriei românești și germane obținute cu puțin timp înainte în luptele pentru eliberarea Basarabiei.

1943: A murit Haig Acterian, scriitor, regizor şi om de teatru român de origine armeană, soţul Marietei Sadova; (n.5 martie 1904).

1946: România a fost invitată oficial să participe la Conferinţa de Pace de la Paris.

Delegația guvernamentală română era condusă de Gheorghe Tătărescu (vicepreședintele Consiliului de Miniștri și ministrul de Externe); din delegație mai făceau parte: Gheorghe Gheorghiu-Dej (ministrul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice), Lucrețiu Pătrășcanu (ministrul Justiției), Ștefan Voitec (ministrul Educației Naționale), Lothar Rădăceanu (ministrul Muncii), Ion Gheorghe Maurer (subsecretar de Stat), ambasadori Românei la Washington (Mihai Ralea), la Londra (Richard Franasovici), la Paris (Simon Stoilow), g-ral Dumitru Dămăceanu, Elena Văcărescu, Florica Bagdasar, Șerban Voinea, etc.

1956: S-a născut la Sighişoara, Mureş, politicianul român social-democrat Miron Mitrea.

Încarcerat la Poarta Albă: Miron Mitrea și-a scris memoriile despre  Revoluție și Mineriadă - exclusiv evz.ro

 

 1963: România semnează Tratatul privind încetarea experienţelor nucleare în atmosferă, în spaţiul cosmic şi sub apă, încheiat la 5 august la Moscova,  între SUA, Marea Britanie şi URSS.

1982: A murit  Boris Caragea, sculptor roman , membru corespondent al Academiei Române; (n. 1906, la Balcic/Bulgaria).

Sculptorul român Boris Caragea, cel care a adus Constanţei şi Dobrogei  „Aruncătorul de disc“ şi „Monumentul Victoriei“

Este creatorul mai multor lucrari  cunoscute cum ar fi “Lenin” – P-ta Presei Libere, “Monumentul Victoriei” – Constanţa, “Maternitate” – Eforie, “Enescu” – Detroit, SUA) ; (n.11/24.01.1906, Balcic, Cadrilater, astazi in Bulgaria).

1983: A încetat din viaţă popularul actor român Emanoil Petruţ.

Imagine similară

A interpretat roluri memorabile în filmele “Porto-Franco”, “Tinereţe fără bătrâneţe”, “Ciprian Porumbescu”, “Fraţii Jderi”; (n. 8 februarie 1932, Mărășești, Vrancea).

1987: S-a născut la Slatina actrița română Mădălina Ghenea. Și-a început cariera ca fotomodel, iar cariera sa în domeniul modei a început la numai 15 ani, când a prezentat pentru celebrul creator Gattinoni.

Mădălina Ghenea este din nou în centrul atenției! O nouă apariție  seducătoare

A participat la prezentări de modă în toată lumea, România, Italia, Germania, Japonia, Austria, Africa de Sud, Franța sau Spania. Mădălina se declară „cetățean al lumii, cu viața într-o valiză”, iar în prezent este stabilită în străinătate.

Debutul său ca actriță l-a făcut în 2011 în rolul Irinei din filmul italian I soliti idioti.

A atras atenția presei din România odată cu lansarea videoclipului melodiei Il tempo tra di noi a lui Eros Ramazzotti în care apare în rolul iubitei cunoscutului cântăreț.

A avut o relație cu actorul Leonardo DiCaprio, a fost iubita actorului scoțian Gerard Butler, iar în 2016 a avut o relație cu celebrul designer Philipp Plein, care a durat doar 38 de zile.

 1990: A murit Zorica Laţcu (maica Teodosia din 1948), poetă creştină şi traducătoare; (n. 1917).

A făcut parte din generaţia formată duhovniceşte în atmosfera plămădită la Mănăstirea Sâmbăta în jurul Părintelui Arsenie Boca, căruia Zorica i-a închinat volumul de versuri „Poemele Iubirii”.

A stat 3 ani în temniţele comuniste.

Imagini pentru Zorica Laţcu photos

A făcut importante traduceri din Sfinţii Părinţi și a avut o însemnată contribuţie la tălmăcirea primelor volume de Filocalie, editate de părintele Dumitru Stăniloae .

1996: A apărut primul număr al revistei „Dosarele istoriei”.

Revista Dosarele istoriei, an IV, nr. 12 (40), 1999 - Cumpără

 

 2000: În cadrul Festivalului Internaţional de Teatru – „Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Naţional din Craiova a prezentat spectacolul “Timon din Atena”, în regia lui Mihai Mănuţiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal.

2004: A murit compozitorul, dirijorul şi profesorul Emil Lerescu; (n. 1921).

Emil Lerescu | SORIN LERESCU Blog

2008: A avut loc festivitatea de deschidere a celei de/a XXIX-a ediții a Jocurilor Olimpice de la Beijing, în China. Ceremonia de deschidere a început în 8 august la ora 8:08 p.m.

Cifrele 08:08:2008 08:08 au fost alese intenționat, în cultura chineză numărul 8 fiind asociat cu prosperitatea.

Imagine similară

În perioada 8 august- 24 august 2004 când JO au fost închise oficial, la această ediție a Jocurilor Olimpice au participat aproximativ 11.028 de sportivi din 204 țări, concurând în 302 probe sportive din 28 de sporturi

Din delegația României au făcut parte  102 sportivi (și 61 de oficiali) după ce 3 sportive au fost eliminate din lot pentru dopaj cu puțin timp înaintea plecării spre Beijing. A fost cea mai mică delegație cu care România a participat la Jocurile Olimpice după Revoluția din 1989.

Portdrapelul României a fost căpitanul naționalei feminine de handbal, Valeria Beșe.

Sportivii români s-au calificat la următoarele sporturi: atletism, box, canotaj, caiac-canoe, gimnastică, haltere, handbal, judo, lupte, natație, scrimă, tenis de câmp, tenis de masă, tir, tir cu arcul.  

România s-a situat pe locul 17 în clasamentul final pe națiuni, iar R.Moldova pe locul 80.

2011: A murit compozitorul român Andreas Porfetye, stabilit în Germania; (n. 1927).

2013: A murit sociologul de origine romă Nicolae Gheorghe, care s-a remarcat prin activitatea susținută depusă pentru dinamizarea mişcarii de emancipare a romilor nu numai în România, ci şi în Europa; (n. 1946).


 2014: A decedat la București, actorul român de teatru și film Aurel Cioranu
; (n.17 octombrie 1929, București).

Actorul Aurel Cioranu a murit la vârsta de 84 de ani

A absolvit în anul 1954 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

Despre începutul carierei sale ca actor al Teatrului ”Bulandra” din București artistul spunea: « Zorii debutului meu au fost frumoși , ”Nota zero la purtare” a fost primul meu succes , iar Radu Beligan m-a văzut într-o seară și m-a strigat: «Cioranu, mi-ai plăcut foarte mult, nu vrei să vii la noi la teatru?»

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului

Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, şi Miron,  Episcopul Cretei

 

Sfântul Emilian  a slujit ca episcop al cetatii Cizicului, in timpul domniei imparatului Leon Armeanul (813-820). Nevoind sa se supuna decretelor date de acest imparat, prin care se cerea scoaterea icoanelor din biserici, Emilian a fost supus la chinuri grele.

Sfantul Emilian a petrecut in surghiun timp de cinci ani, indurand dureri si umiliri de nedescris pentru marturisirea lui ortodoxa.

A murit ca martir, alaturi de alti episcopi.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/08/o-istorie-a-zilei-de-8-august-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

08/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: