CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 25 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 august în istoria noastră

1454: Este pomenită pentru prima dată documentar localitatea Lăpuşna. Un hrisov de la 25 august 1454 atesta că voievodul moldovean Petru Aron a întărit Mănăstirii Moldovița privilegiul de scutire de orice vamă celor trei care ale mănăstirii, care umblau prin țară „după cumpărături de pește la Dunăre sau la Nistru ori la oricare bălți”, pentru care să nu se plătească vamă „nici în Târgul Frumos, nici în târgul Ieșilor și nici în Lăpușna”.

În prezent, Lăpușna este o comună din raionul Hîncești, în Republica Moldova.


 

1454 : În Moldova a început a doua domnie (august 1454 – februarie 1455) a voievodului Petru al III-lea Aron.

Petru Aron

Petru Aron (1419 – 1467), era fiul natural al lui Alexandru cel Bun și a fost domn al Moldovei de trei ori, între 17 octombrie 1451–24 februarie 1452; 25 august 1454–8 februarie 1455 și 25 martie 1455–12 aprilie 1457.

Ca pretendent la domnie, Petru al III-lea a dus mai întâi lupte cu Bogdan al II-lea, pe care îl ucide la Reuseni în octombrie 1451, iar mai apoi cu Alexandru al II-lea, pe care îl învinge la Movile, în martie 1455, şi îl sileşte să se retragă la Cetatea Albă, unde îşi pierde viaţa.

În octombrie 1455, Petru al III-lea Aron trimite regelui Poloniei obişnuitul omagiu de fidelitate, pe care îl înnoieşte în iunie 1456, când reconfirmă privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi.

1469: Prima atestare documentară a clucerului în Țara Românească.

Clucerul era un dregător din Moldova și Țara Românească în evul mediu, însărcinat cu păstrarea cheilor de la cămările unde se păstrau proviziile. La început a făcut parte dintre marii dregători, membru al sfatului domnesc. Marele clucer se ocupa de aprovizionarea Curții domnești cu grâu, vin și alte alimente necesare.

După reforma lui Constantin Mavrocordat din 1739, atribuțiile marelui clucer au fost suprimate, dar acesta a rămas la rang de mare boier și i-a fost plătită o leafă. Și-a păstrat dreptul de a participa la divanul domnesc. Treptat, clucerul a decăzut din rang.

1849: S-a născut folcloristul şi istoricul literar G. Dem.Teodorescu, licenţiat în litere al Universităţii Sorbona; (m. 17 august 1900).

A fost primul bibliograf și litograf al lui Anton Pann. A fost director la Fundația Universitară „Carol I”.

Image result for Gheorghe Dem Teodorescu photos

A avut  contribuţii majore la introducerea criteriilor ştiinţifice de culegere şi interpretare a folclorului si a scris lucrări asupra literaturii antice.

Între 1869–1875 a fost redactor al revistei Ghimpele,unde a debutat la 17 mai 1870, sub pseudonimul Ghedem, cu pamfletul Animale politice – Maimuța, care se înscria în linia atacurilor antimonarhice ale revistei.

 A fost Ministrul cultelor și instrucțiunii publice în Guvernul Ioan Em. Florescu, apoi intre 1895 şi 1899,  director la Fundația Universitară „Carol I”.

Din lucrările sale se evidențiază: Cercetări asupra proverbelor româneNoțiuni despre colindePoezii populare româneIstoria literaturii latineIstoria filosofiei antice.

1856: Olanda a deschis la București o agenție și un consulat general.

După înființarea în 1841 a Viceconsulatului comercial de la Galați, la 25 august 1856, Olanda a stabilit la București o misiune cu atribuții și competențe mai largi: o Agenție și un Consulat General.

Au urmat, în 1857, Agenții Consulare Onorifice la Bârlad, Botoșani, Focșani, Giurgiu, Roman.

1859 (25.08/6.09): În cadrul Conferinţei reprezentanţilor puterilor garante, de la Paris, a fost recunoscută « de jure » dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite.

155 de ani de la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza

  1860  (25 august/6 septembrie): S-a înfiinţat prima agenţie diplomatică a Principatelor Unite la Paris.

Primul agent diplomatic titular  a fost  Ioan (Iancu) Alecsandri, fratele mai mic al scriitorului Vasile Alecsandri.

1862 (25.VIII/6.IX): Au fost unificate serviciile sanitare din Principatele Române, conducerea lor fiind încredinţată medicului Carol Davila.

1873: S-a nascut la Iasi, actriţa Lucia Sturdza Bulandra,  una dintre marile figuri ale scenei româneşti, de neuitat în roluri de compoziţie din dramaturgia universală şi naţională, spirit organizatoric, talent pedagogic ce a format generaţii întregi de actori: Nicolae Bălţăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc.

Poze rezolutie mare Lucia Sturza-Bulandra - Actor - Poza 5 din 9 -  CineMagia.ro

Din 1947 până la sfârşitul vieţii a fost directoarea Teatrului Municipal din Bucureşti, astăzi Teatrul L.S.Bulandra; (d.19 septembrie 1961, Bucuresti).

 

În 1898 a debutat la Teatrul Național din București iar în 1914, împreună cu soțul ei Tony Bulandra, a întemeiat o companie particulară. Din 1941 a fost actriță a Teatrului Municipal din București iar din 1947 pâna la sfîrșitul vieții a fost directoarea acestui teatru, astăzi “Teatrul Bulandra“.

A fost profesoară la Conservatorul de artă dramatică din București timp de 30 de ani.


Pe 18 septembrie 1911 a debutat în filmul Amor Fatal; jucând alături de Tony Bulandra, viitorul ei soț. În 1914, cei doi, împreună cu alți actori, au înființat, Teatrul Regina Maria, sub sigla Companiei Bulandra–Maximilian–Storin, cu sediul în Piața Senatului. Au întocmit un repertoriu valoros, au constituit o echipă de talent, în frunte cu Maria Ventura, de la Comedia Franceză din Paris.

După război, când traversa o perioadă grea – destrămarea companiei (1941), moartea soțului (1943) – a fost numită la conducerea Teatrului Municipal (1947), astăzi Teatrul „Bulandra”. Invitația de a înființa acest teatru, venită din partea regimului comunist, a însemnat pentru ea o renaștere, o revenire la viață.

A fost una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională. A scris Actorul și arta dramaticăAmintiri și a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană și engleză. A primit mai multe distincții: Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I și clasa II, Vulturul alb (iugoslav), Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului.

1902: S-a născut la Mera, Vrancea, Camil Baltazar (Leibu Goldstein), poet şi traducător: “Reculegeri în memoria ta”, “Biblice”; (m. 27 aprilie 1977, București).

Camil Baltazar, poet, publicist, memorialist şi traducător | Jurnalul de  Drajna

A studiat la București și a debutat la Zburătorul literar în 1921. Eugen Lovinescu a fost cel care l-a descoperit și susținut. Împreună cu Petru Comarnescu a scos în 1928 revista Tiparnița literară, pe care în scurt timp a condus-o singur, până în 1931.

A fost, de asemenea, secretar de redacție sau redactor la mai multe periodice: Săptămâna muncii intelectuale și artistice, suplimentul Vremea literară al gazetei VremeaRomânia literarăCălăuza artelorAlbinaReporter

A colaborat la mari reviste literare iar în 1923 i-a apărut prima carte de versuri, Vecernii. În timpul Holocaustului a apărut pe lista Scriitorilor evrei ostateci. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, calitate ce i-a fost retrasă în 1940 din motive rasiale.

După 1944 a funcționat ca inspector general în Ministerul Artelor și, din 1952, responsabil al Serviciului de Presă și Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare. În anii ’60 era redactor la Gazeta literară.

Opere publicate: Reculegeri în nemurirea taStrigări trupești lângă glesneCina cea de tainăÎntoarcerea poetului la uneltele salePoeme de zodie nouăNespus de dragă mi-i ființa omeneascăSoare pe zăpeziGlorie iubiriiNoblețea plaiului natalDin romanul existenței mele literare etc.

1905: S-a născut la Focșani, arheologul și istoricul Ion Nestor, fost membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. S-a ocupat în paralel cu activitatea în domeniul arheologiei şi de problemele fundamentale ale procesului de formare a poporului român, întregind rezultatele săpăturilor arheologice cu interpretarea informaţiilor transmise de istoricii bizantini; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m. 1974).

1905-1974 Ion Nestor

A fost, alături de Sorin Pavel și Petre Pandrea, autor al Manifestului Crinului Alb, publicat în 1928 în revista Gândirea. Cei trei autori fvorbeau în numele tinerei generații românești, „cea mai frumoasă, cea mai mândră și cea mai nouă”, folosind vocabularul caracteristic futurismului italian și al primului manifest suprarealist al lui André Breton.

A devenit Doctor în Istorie la Universitatea „Philip” din Marburg cu o sinteză despre preistoria României (1932), care a fost publicată în 1933 în limba germană (Der Stand der Vorgerschichtsforschung in Rumänien) și distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”.

A avut o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București. A coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierele arheologice de la Glina, Sărata Monteoru, Zimnicea, Glăvăneștii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu, Bratei, Păcuiul lui Soare. Din 1945 a desfășurat concomitent o prestigioasă carieră didactică ca profesor la Universitatea din București; prin studiile sale a contribuit la fundamentarea procesului de formare a poporului român, întregind rezultatele săpăturilor arheologice cu interpretarea informațiilor transmise de istoricii bizantini.

A fost membru al Institutului Arheologic German, al Societății de Arheologie din Iugoslavia, al Consiliului permanent al Uniunii Internaționale de Științe Pre și Protoistorice, al Uniunii Internaționale de Arheologie Slavă.

1907: A murit la Câmpina, jud.Prahova, scriitorul, filologul, folcloristul, prozatorul, dramaturgul, istoric și publicist Bogdan-Petriceicu Hasdeu, membru al vechii familii boieresti basarabene Hîjdău. (n. Tadeu Hîjdău; 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, azi în Ucraina – 25 august 1907, Câmpina) .

Spirit enciclopedic al culturii române, Hașdeu a fost unul dintre marii întemeietori al lingvisticii, filologiei și lexicografiei românești și unul dintre fondatorii folcloristicii comparate române. A fost de asemenea membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

Image result for photos Bogdan Petriceicu Hasdeu

A studiat la universitatea din Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofiţer în armata rusă.

La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ţinut pentru a scăpa de împilarea şi deznaţionalizarea forţată practicată de administraţia de ocupaţie.

Ruşii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităţilor române, i-au anulat dreptul de moştenire pe care-l avea asupra unor moşii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei.

Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară.

Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti. A tipărit o parte din lecţiile sale pline de originalitate şi de cunoştinţe vaste asupra literaturilor străine şi a limbii române.
 A susţinut dinastia străină, de Hohenzollern si a fost membru al Partidului Liberal, ajungând deputat din partea acestui partid  în parlamentul României.

După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888, a devenit mistic şi fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina.

A murit la Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă şi perenă.

Savant cu preocupari multilaterale si  una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile, are meritul de a fi aşezat pe baze ştiinţifice filologia românească; a relevat fondul autohton al limbii române (substratul dacic); a proiectat un vast dicţionar al limbii române (Etymologicum Magnum Romaniae, elaborat până la cuvântul „bărbat”), conceput ca o enciclopedie de cunoştinţe lingvistice, filologice, folclorice, istorice, geografice şi literare; unul dintre fondatorii folcloristicii comparate în România.

A fost membru titular al Academiei Române din 1877 si vicepreşedinte al acestui for în mai multe rânduri.

1917: S-a nascut in localitatea Boţeşti, Argeş, Ion Diaconescu, important politician roman in perioada post- comunista.

Nepot pe linie maternă al lui Ion Mihalache, Diaconescu a intrat în PNŢ încă din 1936, în organizaţia de tineret a partidului, unde a fost membru al Biroului Central (1944-1947).

După absolvirea Facultăţii de Electromecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti (1942), Diaconescu a lucrat ca referent tehnic în cadrul Ministerului Economiei Naţionale până în 1947, când a fost epurat.

Arestat la 1 decembrie 1947, prins în valul de arestări ale liderilor PNŢ, Diaconescu a fost deţinut politic între 1947 şi 1964.

După eliberarea din închisoare, a lucrat ca inginer la întreprinderea Ascensorul Bucureşti, până în 1980, continuând să ţină legătura cu foşti fruntaşi ţărănişti, între care se afla şi Corneliu Coposu.

În zilele Revoluţiei din decembrie 1989 a participat la relansarea partidului, semnând Apelul pentru intrarea PNŢ în legalitate (22 decembrie 1989), alături de alţi foşti membri.

Îl secondează pe Corneliu Coposu la conducerea partidului (ca prim-vicepreşedinte, ianuarie 1990 – noiembrie 1995).

A fost preşedinte interimar al PNŢCD după moartea lui Corneliu Coposu (noiembrie 1995 – ianuarie 1996), preşedinte al partidului (ianuarie 1996 – ianuarie 2001), preşedinte al Camerei Deputaţilor (decembrie 1996 – decembrie 2000).

Ion Diaconescu şi-a publicat memoriile în volumele „Temniţa -destinul generaţiei noastre” (1998), „După temniţă” (2003) şi „După Revoluţie” (2003).

A decedat in data de 11 octombrie 2011.

1929: Se experimentează cabina catapultabilă de avion,o versiune timpurie a scaunului ejectabil, construită în premieră de inventatorul român Anastasie Dragomir (n. 6 februarie 1896 – d. 1966) împreună cu inventatorul Tănase Dobrescu .

Aceasta a fost testată pe 28 august 1929 în apropierea aeroportului Orly, Paris, organizându-se ulterior o a doua testare pe aeroportul Băneasa, în octombrie 1929.

Cabina catapultabilă a fost montată într-un avion Farman pilotat de aviatorul Lucien Bossoutrot, care la acea vreme deținea recordul de durată a unui zbor fără escală.

Invenții românești care au schimbat istoria lumii | De la becul cu gaz  reglabil, la cibernetică, insulină şi Gerovital - eCreator
Anastase Dragomir - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

Prima punerea în practică a invenției a fost un succes total, numele românului ajungând cunoscut în toată lumea aviației.

Invenția consta dintr-o așa numită celulă parașutată – un scaun detașabil și ejectabil vertical (prevăzut cu două parașute) dintr-o aeronavă sau din orice tip de vehicul, conceput a fi folosit doar în cazuri de urgență, și care reprezenta o versiune timpurie, dar suficient de sofisticată, a actualelor scaune ejectabile.

A fost brevetată la Paris, în aprilie 1930

A fost brevetată la Paris, în aprilie 1930

1929: S-a născut la Herăști–Grebănu, Râmnicu-Sărat/Buzău, ÎPS Pimen Zainea (prenumele la botez: Vasile), arhiepiscop ortodox al Sucevei şi Rădăuţilor (din 1991). A decedat la 20 mai 2020,la București

Pimen (Zainea) al Sucevei și Rădăuților - OrthodoxWiki

A studiat la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamț, la Institutul Teologic Universitar din București (1953–1957) și mai târziu, studii de specializare la Universitatea din Köln. A urmat și Institutul de Arte Plastice din București, obținând diplomă în Muzeografie. 

A fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț în 1951 sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. A fost profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu, pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, după absolvirea facultății, egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna, preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec, preot la Schitul Durău, muzeograf la Mănăstirea Putna, protosinghel și arhimandrit (1975).

În perioada 1975–1977 a colaborat cu Securitatea, utilizat ca informator de către Inspectoratul Județean Suceava sub numele conspirativ Sidorovici. În 1991, Pimen Suceveanul a fost ales arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, fiind instalat la Suceava la 3 martie 1991. În 1992, l-a invitat pe Regele Mihai la Putna, la celebrarea Paștilor.

Pe baza aceste invitații oficiale, autoritățile române au acceptat această vizită care s-a bucurat de o primire entuziastă, pentru regele exilat de comuniști, căruia până la acea dată nu i se permisese revenirea în țară.

1930: S-a născut la Odorheiu Secuiesc, actorul maghiar, Andrei Csiky (Csiky András), laureat al Premiului „Jászai Mari” al Ministerului Culturii din Ungaria.

Image result for Andras Csiky photos

Începând din 1990 a pregătit actorii de limbă maghiară din Cluj în calitate de profesor la Catedra de Teatru a Universităţii Babeş–Bolyai.

A interpretat roluri memorabile în piese importante ale dramaturgiei universale si a jucat în importante filme româneşti şi maghiare, precum „Pădurea spânzuraţilor”, regizat de Liviu Ciulei, care a obţinut în 1965 Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Cannes.

S-a retras treptat din activitate după intrarea în noul mileniu şi definitiv din anul 2008.

1933: România a semnat la  Londra, Actul final al Conferinţei ţărilor exportatoare şi importatoare de grâu (21-25.08) prin care sunt prevăzute cote pentru fiecare ţară la exportul de grâne.

A fost creat “Comitetul consultativ al grâului”, a cărui existenţă este prelungită până în august 1938.

1936: S-a născut la Piteşti, actorul român Sebastian Papaiani. Tatăl său era de etnie greacă.

A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, promotia 1960 si in 1963 debuteaza in filmul  regizorului Geo Zaizescu , “ Un surâs în plină vară “

A murit Sebastian Papaiani – Radio România Oltenia Craiova

 In anul 2002 a fost decorat cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti”.

1940: S-a născut la Cernăuţi (azi în Ucraina), istoricul Mihai Pelin, scriitor și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Facultatea de Filozofie din București, a fost jurnalist la Scânteia TineretuluiTribuna RomânieiRamuriFlacăra

A coordonat elaborarea primelor patru volume ale “Cărţii Albe a Securităţii”;  (“Opisul emigraţiei politice”, “Culisele spionajului românesc”); (d. 14 decembrie 2007, București).

Image result for mihai pelin photos

Era absolvent al Facultatii de Filosofie din Bucuresti si membru al Uniunii Scriitorilor. Inainte de 1989 a fost redactor la Scanteia tineretului, Tribuna Romaniei, Ramuri, Flacara, si colaborator al revistelor romanesti pentru strainatate.

Dupa decembrie 1989, a reusit sa obțină aprobare de a studia documente din Arhivele Securitatii de la colegul sau de facultate Virgil Magureanu si a coordonat volumele deja celebrei Carti albe a Securitatii.

1945: S-a născut in localitatea Glod din Maramures, Ion Petreuş, cunoscut interpret al cântecului popular maramureşean; (m.22 iunie 2002).

Este unul din cei patru fraţi ai familiei Petreuş (ŞtefanIon,Ioana şi Pătru), iar impreuna cu fratele sau Stefan, a devenit renumit  pentru interpretarea cântecelor  din zona Maramuresului.

S-au făcut remarcaţi prin numeroasele înregistrări instrumentale şi vocale pe care le-au realizat şi prin materialele discografice pe care le-au elaborat.

1950: Numele oficial al Brașovului a devenit la ordinul slugilor comuniste ale ocupantilor sovietici Orașul Stalin.

Brasovenii au trait 10 ani in orasul...Stalin

Rușii au denumit 14 orașe din toată Europa după numele dictatorului. Legenda spune că în România ar fi fost vizat inițial Sibiul, dar comuniștii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin și astfel „onoarea”a revenit Brașovului.

Ca să nu se creadă că rușii au impus acest lucru, s-a ticluit un document prin care chipurile muncitorii din Brașov cereau insistent numirea orașului lor cu numele lui Stalin. ”Cererea” acestora a apărut în ziarul brașovean Drum nou (19 august), iar pe 22 august s-a dat decretul pentru schimbarea numelui.

Pe 25 august, același Drum nou a publicat „salutul călduros” al Guvernului și al CC al PMR la schimbarea numelui din Brașov în Orașul Stalin. Pe Tâmpa era scris numele „Stalin” din brazi. În 24 decembrie 1960 Brașovul și-a recăpătat denumirea originală.

1954 – Prima pa

1954: Prima participare a României la Campionatele Europene de atletism.

Europe Championship. New Record Of Romanian Athlete Iolanda Balas On June 1958.

Iolanda Balas se claseaza pe locul secund (1,65 m).

1960: Incepe la Roma, ediția a XVII-a a Jocurilor Olimpice moderne  (25 august-11 septembrie).

1960: Au început Jocurile Olimpice de vară de la Roma.

Roma 1960 - Comitetul Olimpic si Sportiv Roman

A XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Roma în perioada 25 august–11 septembrie 1960. Au participat 83 de țări și 5.348 de sportivi, în 150 de probe sportive din 17 sporturi.

România a participat cu 109 sportivi, câștigând 10 medalii (3 de aur, 1 de argint și 6 de bronz), ocupând locul 11 în clasamentul pe medalii. Iolanda Balaș a câștigat medalia olimpică de aur

Pentru prima oară, competiţia a fost transmisă în direct sau înregistrat de peste 100 de canale de televiziune din întreaga lume.

 1975: A murit Romulus Dianu, prozator, publicist şi traducător (a tradus din Feodor Dostoievski, Bertolt Brecht şi Georges Duhamel); a lucrat în diplomaţie, zece ani fiind colaboratorul lui Nicolae Titulescu şi acreditat pe lângă Liga Naţiunilor ;(n. 1905).

1980: A încetat din viaţă filosoful Dumitru D. Roşca, membru al Academiei Române. Este autorul lucrarii “Existenţa tragică.Încercare de sinteză filosofică”; (n. 29 ianuarie 1895).

1994: Ioan Stoica, patronul  structurii piramidale ” Caritas” , a fost reținut la Direcția Cercetări Penale a IGP pentru audieri, sub acuzația de bancrută frauduloasă, fals și înșelăciune în dauna avutului particular.

1998 : Guvernul Romaniei  a adoptat o ordonanţă prin care ansamblul din perimetrul central al Municipiului Bucureşti, format din “Centrul istoric” şi Noul Centru Civic – “Bucureşti 2000” – a fost declarat zonă de interes naţional.

2007: A murit Valeriu Condurache, scriitor, publicist şi cercetător ştiinţific, fost director al Complexului Muzeal „Moldova” din Iaşi; (n. 1950).

 2016: A murit designerul francez de origine română Sonia Rykiel, supranumită „Regina Tricotajelor”; (n. 1930).

 Sonia s-a născut la 25 mai 1930 la Paris, într-o familie evreiască în care tatăl român, Alfred Flis, era un ceasornicar originar din  Vaslui, România și o mamă de origine rusă, Fanny, născută în Franța.

Imagini pentru Sonia Rykiel,photos

Supranumită în 1967 de revista americană Women Wear Daily „Regina mondială a tricotajelor”, ea a inventat cusăturile în sens invers, „fără tiv”,  în numele unei noi filozofii în modă .

Creează un stil cu elemente indentificabile ale căror elemente cheie erau culoarea negru, dungile, dantela, strasuri și mesajele scrise pe pulovere.

În 1972 i s-a încredinţat decorația interioară a Hôtel de Crillon.

În 1973, a fost aleasă vicepreședinte al Camerei de cusut a Uniunii a Federației Franceze de cusut, designeri și designeri de modele  gata de purtat.

În 1978,a creat un prim parfum feminin. 

2020: A murit Emilian Popescu, teolog și profesor universitar, cercetător de excepție în domeniul istoriei, arheologiei și epigrafiei antice și creștine, precum și al spiritualității bizantine; (n.20 februarie 1928 la Orlești, judetul Vâlcea).

Omagiu pentru Emilian Popescu (10) - Basilica.ro

A fost membru de onoare al Academiei Române din 2006. A fost decorat în februarie 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Aducerea moastelor Sfantului Apostol Bartolomeu

  Sfântul Apostol Bartolomeu este unul din cei doisprezece Apostoli. Impreuna cu Sfantul Apostol Filip si Mariami, sora acestuia, au fost prezenti in cetatile din Siria si Asia de Sus, vestind invatatura lui Hristos.

Mai tarziu va ajunge in Arabia, Persia, India si apoi in Armenia, locul in care va fi  ucis. Moastele sale au fost asezate intr-o racla si au adus multe tamaduiri.

Datorita minunilor care se petreceau la mormântul acestuia, păgânii au aruncat în mare racla în care se aflau moaștele Sfântului Bartolomeu.

Ele au ajuns in Liparia, unde, prin vedenie dumnezeiască, episcopul Agaton însoțit de cler și popor, le-a așezat într-o biserică închinata Sfântului Bartolomeu. Aici au rămas până în vremea împăratului Teofil.

Din cauza atacurilor venite din partea musulmanilor, moaştele sale au fost duse în cetatea Venend.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/25/o-istorie-a-zilei-de-25-august-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. istoriculzilei.blogspot.ro; CreștinOrtodox.ro;Cinemagia.ro.

25/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 23 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 23 august în istoria noastră

1575: Diaconul Coresi a terminat tiparirea  “Octoihului”mare slavon, în doua părţi.

https://i2.wp.com/www.cimec.ro/carte/cartev/poze/016mare.jpg

Lucrarea se înscrie în seria de tiparituri pe care Coresi le-a executat, pe parcursul mai multor ani, în Şcheii Braşovului 

Octoihul (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei săptămâni consacrându-i-se succesiv câte un glas.

A fost compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul al VIII-lea. Cel mai vechi octoih în manuscris copiat pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII (Octoihul de la Caransebeș, adus în această localitate din Moldova).

Cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie ieromonahul -1510.

Diaconul Coresi (1519?-1581) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, fiind editorul primelor cărți în limba română.

Şi-a făcut ucenicia la Tipografia lui Dimitrie Liubavici,un tipograf sârb care a activat în Ţara Româneasca.

 A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, contribuind la unitatea lingvistică a poporului român dar și la apariția limbii române literare.

Se poate spune că ceea ce a fost Martin Luther pentru lumea apuseană, Diaconul Coresi este pentru spațiul românesc.

1595:  Bătălia de la Călugăreni pe apa Neajlovului. Oastea aliată munteano-transilvăneană, condusă de Mihai Viteazul, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare comandată de Marele Vizir Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc turcesc.

Strategia lui Mihai nu a reușit și deși oastea creștină a provocat mari pierderi turcilor, aceștia și-au continuat înaintarea și au ocupat Bucureștiul. Mihai și oastea sa s-au retras tactic în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare venită în ajutor din Transilvania, Mihai avea să-i respingă pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.

Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane.

O ipoteză: Mihai Viteazul nu a plănuit să lupte la Călugăreni

Nicolae Bălcescu, citând surse de epocă arăta că : „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui MihaiVodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova și Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri

 Bătălia de la Călugăreni a cuprins trei faze, cu conținut, desfășurări și trăsături diferite.

În ceea ce privește efectivele oștilor aliate, se poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari și un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri.

Acest raport de forțe net defavorabil aliaților explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăștinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste râu.

În acest spațiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorificată, configurația terenului impunând atacul în valuri, fără a fi cu putință desfășurarea largă pe flancuri.

1752: A încetat din viaţă Grigore al II-lea Ghica, domn al Ţării Moldovei (1726-1748) şi al Ţării Româneşti (1733-1735 şi 1748-1752), ctitor al mănăstirilor Frumoasa (Iaşi) şi Pantelimon (Bucureşti).

  1800: S-a născut (în  localitatea Labovë e Madhe din Imperiul Otoman, acum în Albania), întreprinzătorul român de origine aromână Evanghelie Zappa, moşier și negustor, bine cunoscut, la jumătatea secolului al XIX-lea, atât în Ţările Române, cât şi în Grecia; (d. 19 iunie 1865, Broșteni, România).

Este cel care a lansat, cu mulţi ani înaintea francezului Pierre de Coubertain, ideea renaşterii olimpismului modern.

În acest sens, Zappa a redactat un proiect şi a creat un fond destinat organizării jocurilor olimpice şi construcţiei unui aşezământ olimpic (Zappeionului din Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferinţe şi cu săli de gimnastică).

In anii 1859 şi 1870 statul grec a organizat, cu fondurile lăsate de el, două ediţii modeste ale olimpiadelor moderne.

In România a susţinut financiar construcţia Ateneului şi înfiinţarea Academiei Române, precum şi reclădirea Bucureştiului, pârjolit de un mare incendiu.

1881: S-a născut juristul Constantin C. Stoicescu; ministru al justiţiei (1941, 1942), specialist în drept roman.

Este cel care a introdus în procesul de învăţământ metoda istorică de predare a dreptului roman.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1944).

1894: S-a născut la Caracal, inginerul constructor Cristea Mateescu, autorul unor studii  privind proiectarea şi execuţia unor importante lucrări de construcţii hidraulice pe râurile Prahova, Ialomiţa, Siret ş.a. ( d.14 iunie 1979, Bucureşti)

In  anul  1913,  a  fost  admis  primul  la  Scoala  Nationala  de  Poduri  si  Sosele  Bucuresti,  pe  care  –  dupa  o  intrerupere  de  un  an  din  cauza  razboiului,  la  care  a  participat  ca  ofiter  –  a  absolvit-o  in  anul  1918,  cu  media  19,28  –  cea  mai  mare  medie  obtinuta  vreodata  in  scoala.  De  mentionat  ca,  din  clasa  intaia  primara  pana  la  absolvirea  facultatii,  elevul  si  studentul  Mateescu  Cristea  a  obtinut  numai  premiul  intai  cu  calificativele  cele  mai  mari.

A obtinut,  prin  concurs,  o  bursa  a  Academiei  Romane  pentru  doi  ani  ca  sa  studieze,  in  Elvetia  si  Franta,  amenajarea  caderilor  de  apa.  Intors  in  tara,  in  anul  1922,  a  fost  angajat  la  Societatea  anonima  romana  Electrica.

In  anul  1920 a inceput activitatea in invatamantul superior,  ca  asistent  la  cursul  de  Mecanica  rationala  (prof.  A.G.  loachimescu)  si  Rezistenta  materialelor  (prof.  Gh.  Em.  Filipescu).

In  urma  seismului  din  anul  1940,  a  elaborat  Masuri  de  prevedere  la  constructii  in  urma  cutremurelor,  de  care  s-a  facut  uz  pana  la  elaborarea  prescriptiilor  oficiale.  De  asemenea,  a  elaborat  si  Prescriptii  pentru  proiectarea  si  executarea  constructiilor  de  beton  armat.

In 1950,  a  fost  numit  seful  Catedrei  de  hidraulica  si  constructii  hidrotehnice.  A  functionat  in  invatamant,  pana  in  anul  1964,  cand  a  fost  pensionat  pentru  limita  de  varsta.

Din  anul  1964,  a  fost  profesor  consultant  si  a  continuat  activitatea  de  cercetare  stiintifica  si  de  conducere  a  doctoranzilor  in  specialitatile  Constructii  hidrotehnice  si  Hidroamelioratii.

In  anul  1955,  a  fost  ales  membru  corespondent  al  Academiei  Romane,  iar  in  anul  1974  membru  titular.

A fost şef de proiect (proiectare/realizare) al complexului hidroenergetic de la Vidraru-Corbeni si membru titular al Academiei Române din 1974 .

1907: S-a născut istoricul Mihai Berza; specialist în istoria Evului Mediu; preocupările sale au vizat, printre altele, istoria economiei şi a ideilor, genealogia şi heraldica; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1978).

1914: S-a născut Iosif Antochi, pedagog român stabilit în Germania; a desfăşurat o susţinută activitate publicistică, abordând diferite domenii ale pedagogiei generale, istoriei pedagogiei şi pedagogiei comparate; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (m. 1997).

 1921: A murit (la Paris) Gheorghe Bengescu, un diplomat şi publicist, care din 1872 a desfăşurat o intensă activitate diplomatică, funcţionând la mai multe legaţii ale României în străinătate.

A fost delegat al României pe lângă Comisia Europeană a Dunării şi membru titular al Academiei Române din 1921; (n. 1848).

1924: S-a născut la Bucuresti, Paul Everac (pseudonimul lui Petre Constantinescu), dramaturg şi prozator,autor de scenarii radiofonice şi de televiziune, publicist.

A fost director general al Societăţii Române de Televiziune (ian. 1993 – ian. 1994); ( d. 18 octombrie 2011, Bucureşti)

1939: S-a semnat la Moscova, Tratatul de neagresiune germano-sovietic, Pactul Ribbentrop-Molotov, care, într-un protocol adiţional secret, prevedea împărţirea sferelor de influenţă în Europa de Est.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost obligată să cedeze, în 1940, Basarabia şi Bucovina de Nord URSS-ului.

Pactul Ribbentrop-Molotov (Pactul Hitler-Stalin) a constituit un act de trădare a neamurilor creştine ale Europei Răsăritene, care a servit drept bază pentru ocuparea criminală a teritoriilor româneşti de către Armata Sovietică la 28 iunie 1940.

Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului   Ribbentrop-Molotov (1939)

Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)

Din nefericire, pentru zeci de milioane de oameni, trăind în Albania, Belarus, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana (sau R.D.G.), Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Ungaria, ceea ce au hotărît cîţiva politicieni, iniţial Hitler şi Stalin, în 1939, ulterior Churchill, Roosevelt şi, din nou, Stalin, în 1945, dintr-o simplă trasatură de condei, avea sa fie tragedia lor pentru 2 sau 3 generaţii.

Cu ocazia semnării Tratatului de neagresiune dintre Reichul german şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), la Moscova în data de 23 august 1939, plenipotenţiarii semnatari din partea celor două părţi au discutat, în cadrul unor convorbiri strict confidenţiale, problema delimitării sferelor de influenţă în Europa răsăriteană.

Conform Actului Adiţional Secret al Pactului, partea sovietică accentuează interesul pe care-l manifestă faţă de teritoriul dintre rîurile Prut şi Nistru,  fosta ocupaţie ţaristă a jumătate din Moldova sau aşa zisa Basarabie Ţaristă, iar, Partea germană îşi declară dezinteresul politic total faţă de acest teritoriu.

Pactul a fost  semnat din partea Guvernul Reichului german de ministrul de externe, Ribbentrop, iar din partea Guvernului U.R.S.S. de către Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin), în prezenţa lui Stalin.

Semnarea Protocolului Secret a Pactului Ribbentrop-Molotov a permis ocuparea nepedepsită a teritoriilor româneşti de către Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) la mai puţin de un an după semnarea acestuia şi anume la 28 iunie 1940.

În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce afectează România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940.

Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.

Carol II-lea, Rege al RomânieiPierderile teritoriale ale Romaniei, 1940

1940 : S-a născut Zoe Petre, istoric, profesor universitar, publicist şi om politic; (m. 2011).

In perioada 1990 – 1996 a fost decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, iar între anii 1996 – 2000, a îndeplinit funcţia de consilier prezidenţial pentru politică internă şi externă, fost sef al Departamentului de analiza politica din România (“Civilizaţia greacă” si “Originile democraţiei”).

1943: S-a născut Mircea Iorgulescu, critic şi istoric literar, eseist şi comentator politic, stabilit la Paris din vara anului 1989 (fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale de la Paris.

A colaborat şi la postul de radio Europa Liberă .

1944: România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. 

Armata sovietică intrase deja în Moldova de nord încă din luna martie, iar  regele Mihai hotărăște impreuna cu reprezentantii unei coalitii formată din liberali, taranisti si comunisti, înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu, dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este regele23august.jpg

În urma refuzului net al lui Antonescu,regele a ordonat arestarea acestuia și a instaurat un guvern condus de Constantin Sanatescu, care a decis ruperea aliantei cu Germania nazista si trecerea de partea Aliaților.

La ora 20:20 s-a transmis la Radio, Proclamaţia regelui Mihai, care anunţă ruptura de Germania şi noua orientare politică a ţării.

In audienţa acordată ministrului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, suveranul îi declară acestuia că, dacă trupele germane nu vor deschide ostilităţile, ele se vor putea retrage  în linişte din ţară.

Ziua de 23 august a fost în Romania comunistă sărbătoare națională între anii 1948–1989.

1947: Parlamentul Român a ratificat în unanimitate Tratatul de pace de la Paris (semnat la data de 10.02.1947) dintre România si Puterile Aliate si Asociate, prin care României i se recunoşteau drepturile legitime asupra Transilvaniei de Nord, dar Basarabia si nordul Bucovinei rămâneau anexate URSS-ului.

Delegația României în apărarea hotarelor Transilvaniei în fața Atlasului Antonescu, Conferința de Pace de la Paris 19 iulie – 15 octombrie 1946, sursă:ziaristionline.ro - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Delegația României în apărarea hotarelor Transilvaniei în fața hărții, Conferința de Pace de la Paris 19 iulie – 15 octombrie 1946.

In Tratatcobeligeranţa României alături de Aliaţi nu a fost recunoscută, iar clauzele economice erau deosebit de grele şi injuste.

1948:  A fost creat Consiliul Mondial al Bisericilor, care reuneşte bisericile anglicană, ortodoxă şi numeroase biserici protestante.

1948:  S-a născut la  Bucureşti, Andrei Pleşu, filosof, eseist, fondator al săptămânalului “Dilema” (în prezent « Dilema veche »), rector al Colegiului “Noua Europă”, din Bucureşti ( “Despre îngeri”, “Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului”, ”Limbajul păsărilor”).

A fost fost ministru al culturii (decembrie 1989-octombrie 1991) şi al afacerilor externe (decembrie 1997- ianuarie 1999),  membru în CNSAS (2000-2004) si  consilier prezidenţial pentru relaţii internaţionale (decembrie 2004-mai 2005).

1956:  Inaugurarea Bibliotecii Centrale de Stat din România (azi Biblioteca Naţională din Bucureşti).

Primul sau director a fost Angela Popescu-Brediceni

bnk cp Bucuresti - Biblioteca centrala de stat - circulata

1973: Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP, poziţie pe care o va păstra timp de 40 de săptămâni.

  1975: S-a născut jurnalistul şi corespondentul de război român Mile Cărpenişan.

Timp de mai bine de zece ani a fost corespondent al posturilor de televiziune Antena 1 şi Antena 3 şi a realizat numeroase reportaje din zonele de război ale lumii.

A decedat in  anul 2010, la numai 34 de ani.

S-a făcut remarcat prin transmisiile din fosta Iugoslavie aflată în război, din Irak sau din Asia afectată de tsunami.

În memoria lui, Asociaţia Civic Media a instituit Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism.

1976: S-a născut la Turda, cântareţul român de muzica ușoară și populară Fuego (numele sau real este  Paul Ciprian Surugiu).

 

PRO TV - Poză rară cu Fuego, la 18 ani. Cum arăta cântărețul în adolescență

 Este absolvent al Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Ecologice, fiind actor la Teatrul „Alexandru Davila” din  Pitesti.

1983: Prima transmisie color a Televiziunii Romane.

1986: S-a născut la Câmpia Turzii, Alexandra Irina Mihai (Andra Măruță), cunoscuta cântăreață de muzica usoară.

Andra | Discography | Discogs

1986: A murit Ion Clopoţel, publicist, sociograf şi memorialist, animator al presei româneşti în perioada interbelică, fost  preşedinte al Sindicatului Presei Române (1920-1936).

A fost remarcat, încă din anii de liceu de Vasile Goldiş, pentru talentul gazetăresc şi zelul la învăţătură.

Cu  sprijinul acestui eminent înfăptuitor al statului naţional unitar român a urmat studii universitare la Budapesta şi Viena încununate cu o licenţă în filologie romanică şi în filosofie, a fost redactor-şef al cotidianului Românul din Arad şi a devenit, în zilele glorioase ale Marii Uniri, şef al serviciului de presă al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

În perioada interbelică a continuat să desfăşoare o susţinută activitate de gazetar şi publicist în calitate de redactor-şef sau director al unor importante ziare şi reviste din Ardeal (Gazeta Transilvaniei, Libertatea, Patria, România de Vest).

Publicistul patriot care a fost arestat şi deţinut de autorităţile ungare în închisoarea de la Seghedin în anul 1918 pentru agitaţie unionistă a fost, totodată, un intelectual animat de sincere idealuri socialiste, manifestate cu mult timp înainte de instaurarea comunismului în România.

Ion Clopoțel şi frământările anului 1918” de Daniela Șontică – Revista  Culturală Leviathan

Pentru a cunoaşte şi contribui la remedierea relelor de ordin social Ion Clopoţel a înfiinţat şi condus, între anii 1924 şi 1945, revista „Societatea de mâine” şi a întreprins o vastă muncă de documentare ce se va finaliza atât în cărţi şi articole consacrate mediului rural („Sociografia românească” (1928), „Cum trăiesc 40000 de moţi” (1929), „Satele răzleţe ale României” (1939)) cât şi în lucrări dedicate analizei vieţii politice precum „Criza democraţiei în România” (1926), „Social-democraţia şi problemele României contemporane” (1931) ş.a.

A fondat Biblioteca Ziaristică şi „Almanahul presei române” (1926); (n. 1892).

1997: Guvernul a ratificat Acordul–Cadru de cooperare financiară între România şi Banca Europeană de Investiţii (BEI).

2000:  Ministrul Finanţelor, Decebal Traian Remeş, senatorii Dan Amedeu Lăzărescu Vicenţiu Găvănescu şi alţi membri marcanţi ai PNL au anunţat că demisionează din partid şi că organizează un grup care va “reconstitui adevăratul Partid Naţional Liberal”, şi va strînge semnături pentru susţinerea candidaturii lui Mugur Isărescu la Preşedinţia României.

A murit fostul ministru Decebal Traian Remeș

Decebal Traian Remeș (n. 26 iunie 1949, Băsești, Maramureș, România – d. 14 februarie 2020 ) a fost un economist și politician român, care a îndeplinit funcțiile de ministru al finanțelor (1998-2000) și de ministru al agriculturii și dezvoltării rurale (2007) în guvernele României.

A fost de asemenea deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Maramureș pe listele partidului PNL. În anul 2007 a demisionat din funcția de ministru al agriculturii în guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu, ca urmare a unui scandal mediatic declanșat prin apariția la postul național de televiziune TVR a unor probe din ancheta DNA la adresa sa.

În februarie 2013, Decebal Traian Remeş a fost condamnat la trei ani de închisoare în dosarul „Caltaboşul”, fiind eliberat condiţionat după un an de zile. A fost ministru al Agriculturii în perioada 5 aprilie 2007 – 11 octombrie 2007.Reamintim că, în octombrie 2007, TVR 1 a difuzat o înregistrare video cu momentul în care Decebal Traian Remeş primea de la fostul ministru al Agriculturii Ioan Avram Mureşan un plic, în care procurorii DNA susţineau că se afla mita de la omul de afaceri Gheorghe Ciorbă.

La sfarsitul lui noiembrie 2016, Remeş a câştigat definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție procesul prin care a cerut despăgubiri de la TVR şi DNA pentru divulgarea, în 2007, a probelor din dosarul „Caltaboşul”. Magistraţii de la Instanţa Supremă au decis ca Remeş să primească 15.000 de lei despăgubiri de la TVR, DNA şi Rodica Culcer, pe atunci şefa ştirilor TVR.

2013: A decedat Oscar Berger, jurnalist, regizor, editor, scenarist şi producător de film; a contribuit la apariţia primului ziar privat din Timişoara de după Revoluţie, ziarul „Timişoara”.

Potrivit opiniatimisoarei.ro, Oscar Berger era născut în 15 februarie 1947 și era un monarhist convins.

El a fost decorat de Regele Mihai I pentru loialitate.

Printre altele, Oscar Berger a scos și o carte în care își publica dosarul de la Securitate, din care reieşea că fusese ani la rândul urmărit de forțele de represiune ale fostului regim.

A fost un susţinător constant al principiilor Proclamaţiei de la Timişoara Societatea Timișoara a instituit un premiu special in memoria celui care a fost Oscar Berger, directorul primului ziar privat din Romania, ziarul Timișoara.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Lup

Sfantul Mucenic Lup

Sfântul Lup a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. Dupa uciderea Sfantului Dimitrie, Lup a inmuiat marginea vesmantului in sangele lui si i-a luat inelul.

Cu acestea, Sfantul Lup a savarsit multe minuni, aducand vindecare pentru multe boli si neputinte.

Din porunca imparatului Maximian, Sfantul Lup este prins si torturat.

Pentru ca nu primise botezul, s-a rugat lui Dumnezeu sa-l invredniceasca de botez, inainte de a-si da duhul.

Dupa aceasta rugaciune, a inceput sa ploua peste acest mucenic. Astfel, in chip minunat a primit botezul.

Dupa multe chinuri, Sfantul Lup a fost ucis cu sabia.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/23/o-istorie-a-zilei-de-23-august-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

23/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 22 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 august în istoria noastră

1233: Este menționat  într-un document din timpul regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205–1235), nobilul Luca, primul Ban de Severin cunoscut.

Banatul Severinului a fost o formaţiune politică, militară şi administrativă cu statutul de MARCĂ în cadrul sistemului defensiv antiotoman al regalităţii medievale maghiare.

A reunit teritorii din vestul Olteniei şi din estul Banatului. Era condus de un ban, cu reşedinţa la Severin. Banatul Severinului a fost disputat de Ţara Românească şi Ungaria.

1233 Banatul De Severin

Banatul Severinului (Banatus ZewriniensisTerra Zeurino sau Țara Severinului) a fost o formațiune politică, militară și administrativă cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman al regalității maghiare medievale. Cuprindea Carașul și o fâșie din Ardeal, țara Hațegului, ținutul Amlașului și o parte limitrofă din Oltenia (Mehedinți), o parte din Gorj și din Vâlcea, întinzându-se pe ambele laturi ale munților) de la Dunăre până la Olt.

  Titlul de „Ban”, acordat neîntrerupt pe parcursul a 300 de ani în istoria Severinului atâtor personaje importante din istoria europeană, nu era o simplă titulatură onorifică ci sublinia rolul ei militar şi politic de excepţie în apărarea graniţelor dunărene.

Pe lângă autoritate, titlu de cavaler al Ordinului Dragonului, titlul de Ban de Severin se bucura şi de o serie de avantaje materiale, în primul rând prin sumele cu care această demnitate era remunerată.

După nobilul Luca se cunoaşte numele altui ban maghiar de Severin, Ştefan. Numit de Regele Bela al IV-lea (1235–1270), funcţia sa va fi preluată de Ioan.

Conceput ca o Marcă de graniţă a regatului maghiar, Banatul de Severin avea drept scop apărarea, consolidarea şi extinderea autorităţii coroanei maghiare la sud de Dunăre.

La maxima lui întindere a cuprins teritorii din vestul Olteniei şi din estul Banatului. Era condus de un ban, cu reşedinţa în Cetatea Severinului.

Banatul Severinului a fost disputat politic între Ţara Românească şi Ungaria, iar religios între catolici si ortodocşi.

1233 Cetatea Severinului

Foto: Cetatea Severinului Sursa: http://historymaps.ro/?tag=banatul-de-severin

Domnitorul muntean Mircea cel Bătrân a avut şi el titlul de Ban de Severin.

În 1408, Sigismund îl numeşte Ban de Severin pe renumitul Filippo Buondelmonti degli Scolari, cunoscut cu numele de Pipo di Ozora, cavaler ca şi Vlad Ţepeş al Ordinului Dragonului.

În 1429 Sigismund cere ajutorul Ordinului cavalerilor Teutoni. Sub conducerea lui Nicolae Radwitz, care este înobilat baron şi Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea cetăţii şi a Banatului de Severin.

În timpul domniei lui Ladislau al VII-lea (1444-1457), şi a lui Matei Corvin (1458-1490), urmează o perioadă în care printre Banii Cetăţii Severinului sunt nobili maghiarizaţi şi catolicizaţi de origină română: Mihail de Cerna care a avut o continuitate de opt ani în funcţie, între 1446 şi 1454, fiind dublat în 1449 de vărul său Vasile de Cerna, iar între 1452 şi 1454 de un alt nobil român bănăţean, Petru Danciu de Caransebeş.

La fel, Ştefan şi Mihail de Mâtnic în 1459 şi respectiv 1467 vor contiuna şirul Banilor de Severin.

Alţi Bani severineni de origine româna sunt: Ladislau Ficior de Haţeg şi Gheorghe Mare, care pentru buna guvernare a Severinului este numit ulterior, Ban de Belgrad.

După bătălia de la Mohács, din 1526, Banatul Severinului a fost divizat. Partea răsăriteană (începând de la Vârciorova) a trecut sub jurisdicţia domnitorilor munteni, iar în partea apuseană (începând de la Orşova, inclusiv) s-a constituit, treptat, Banatul de Lugoj – Caransebeş.

1376: Orașul Lugoj a fost atestat documentar pentru prima dată.

Lugoj, podul de fier | singur, singur, singur, intr-un han departe, doarme  si hangiul, zarile-s desarte...

Așezarea facea parte dintr-un district românesc, care și-a păstrat, și prin privilegiile și autonomia date de diplomele regilor maghiari până în secolul al XVI-lea. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii treceau deseori Dunărea, invadau Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, pe când era comite de Timiș, Ioan Huniade, a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.

Unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din Transilvania și Banat, Lugojul este cunoscut pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea învățământului, în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a românilor.

1456: Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Drăculea , l-a înfrânt şi ucis pe Vladislav al II-lea, începându-și domnia în Muntenia.

Vlad Ţepeş (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1456 – 1462 şi 1476.

1513: Tătarii năvălesc în Moldova

1513 Letopisețul Țării Moldovei - Grigore Ureche

Vă leato 7021 [1513] avgustu 22 de zile, pre aceasta vreme, Mendi Ghirei hanul au prădat Litva, pănă la Vilna, de multă pagubă au făcut și mulți robi au luat. Așijdirea pre aceiași vreme, Bet Ghirei ficiorul hanului au intratu la Moldova, de au prădat țara pănă la Iași și au arsu târgul și ținutul Cârlegăturii și au ajunsu și pănă la Dorohoiu și pănă la Ștefănești. Iară alții au prădat în jos la Lăpușna și la Chigheciu și de sârgu vrându să iasă cu robii, în Nistru multe suflete au înecatu și robi și și de ai sei. Iară asupra lor trimiseasă Bogdan vodă pre Corpaciu hatmanul său, de i-au lovitu cu o mie de oameni și nesocotit dându războiu vitejaște, au căzut de ai noștri șapte sute, iară trei sute au scăpat. Iară tătarii cu pagubă mai multă de apă decâtu de oaste au avut, s-au întorsu la Piericop. Iară Bogdan vodă îngrozindu-să de acea pagubă, au trimis la craiul leșăscu soli, de au poftitu ajutor împotriva tătarilor, de vor vrea să vie de iznoavă, ca să să apere, alta pentru ca să-i sloboază solii, să treacă la Moscu și de toate i-au făcut craiul pre voie” (Grigore Ureche – Letopisețul Țării Moldovei)

1531: In bătălia de la Obertin, domnul moldovean Petru Rareș a fost înfrânt de poloni.

1531 Bătălia De La Obertyn

Trupele poloneze comandate de  hatmanul Jan Tarnowski (Ioan Tarnovschi) au recucerit Pocuția, de la moldoveni, după ce Petru Rareș invadase Pocuția în 1530.

1579 : A murit la Padova, în Italia compozitorul ardelean  (30 mai 1507, Brașov).

Valentin Bakfark | Discography | Discogs

A fost și un virtuoz al lăutei celebru în epocă.

1785: Promulgarea patentei lui Joseph al II-lea ,împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană 1765-1790,(şi rege al Ungariei şi Boemiei, 1780-1790) de „desfiinţare a iobăgiei în Transilvania”, prin care li se recunoştea ţăranilor dreptul de strămutare şi se interzicea alungarea lor de pe moşie fără un motiv legal.

Iosif al II-lea | ISTORII REGĂSITE

În urma răsunetului european avut de Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, împăratul Iosif al II-lea a emis ordonanța prin care li se recunoștea țăranilor iobagi dreptul de strămutare. Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman a vizitat în mai multe rânduri Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”.

A emis mai multe legi reformatoare dar, după moartea sa, toate au fost abrogate.

Suprimarea definitivă a iobăgiei a avut loc abia în 1848

1802: A murit la Hălmeag, Comitatul Târnava Mare, Transilvania, eroina moților Ecaterina Varga, luptătoare pentru drepturile românilor din Munții Apuseni; d.Șercaia, Brașov – cca. 1858.

În anii 1840–1847, a militat pentru drepturile iobagilor prin petiții adresate guvernului Transilvaniei de la Sibiu, precum și prin memorii susținute personal la Curtea de la Viena, cerând, în numele moților, înlăturarea abuzurilor autorităților vremii. 

Dată fiind nepăsarea autorităților locale și centrale la cererile moților, Ecaterina Varga a îndemnat populația din Munții Apuseni la nesupunere și împotrivire pe față. Autoritățile, nemulțumite de revendicările ei, au dispus să fie prinsă, fiind urmărită ca instigatoare.

Andrei Șaguna, pe atunci vicar episcopal, a ajutat la predarea ei către autorități, răpind-o și astfel trădând-o, la 17 ianuarie 1847, în localitatea Bucium Poieni. A fost închisă la Aiud și la Alba Iulia, timp de aproape patru ani, fără judecată. Procesul a avut loc în 1851, a fost condamnată la încă trei luni de închisoare și apoi exilată în satul său natal, Hălmeag. Se presupune că și-a trăit restul vieții acolo.

1820: S-a născut la Bârlad, omul politic român Manolache Costache Epureanu.

S-a implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) şi al Adunării Elective a Principatului (1858).

Imagini pentru Manolache Costache Epureanu photos

Cariera sa a luat o nouă întorsătură după alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.

Între 27 aprilie 1859 şi 3 aprilie 1860, Manolache Costache a fost prim ministru în Moldova, calitate în care a făcut primii paşi către înlăturarea privilegiilor fiscale, a coordonat secularizarea averilor mănăstirilor neînchinate (chinoviilor), a luat măsuri de modernizare a armatei (înfiinţarea unui batalion de geniu) şi a încercat înfiinţarea unor instituţii de credit (bancă naţională şi credit funciar).

Între 14 iulie 1860 şi 14 aprilie 1861 a devenit singurul prim ministru moldovean al Ţării Româneşti.

 A deţinut funcţia de prim-ministru în anii 1869, 1870 (guvernul „Cloşca cu puii de aur”) şi 1876. În ultima sa guvernare, Epureanu, împreună cu Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, a acţionat în vederea realizării Independenţei pe cale diplomatică prin cunoscutul memoriu adresat puterilor europene.

Lui i se datorează reorganizarea cluburilor conservatoare şi înfiinţarea, de fapt, a Partidului Conservator, în februarie 1880.

 A decedat in  data de 7 septembrie 1880, la Schleangenbad, în Germania.

 1834: Aradul a primit în mod solemn titlul de Oraş Liber Regesc din partea împăratului Francisc I (atunci Aradul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar).După pacea de la Karlowitz din 1699, orașul Arad a intrat oficial sub stăpînirea Austriei. Autoritățile au transformat orașul în sediul regimentelor de graniță. La 12 aprilie 1834 a fost semnată de împăratul Austro-Ungariei, Francisc I, diploma prin care Aradul primea statutul de Oraș Liber Regesc.

Stema Aradului

Autonomia administrativ-fiscală obţinută prin ridicarea la rangul de Oraş Liber Regesc, a fost încununarea unui întreg secol de eforturi politice şi financiare depuse de comunitatea arădeană, care aspira la „eliberarea economică” şi a generat un avânt economic deosebit, care în următoarele decenii a adus prosperitate şi a făcut din Arad un  important centru economic al Transilvaniei.

La data de 21 august 1834, cu prilejul Sărbătorilor Aradului (17–28 august), a avut loc festivitatea oficială de atribuire a calității de oraș liber regesc. Se sărbătorește Ziua Municipiului Arad

1848: A fost fondat la Budapesta, în Ungaria, clubul politic Societatea Națională Română.

La 10/22 august 1848 românii aflați la Pesta s-au constituit într-un club politic intitulat Societatea națională română, sub conducerea lui Andrei Șaguna. Potrivit statutului, scopul acesteia era de a ține legătura cu organizațiile românești, precum și să editeze un organ de presă, urmărind organizarea forțelor politice românești din Banat și din vestul Transilvaniei.

1850: A încetat din viaţă poetul romantic bănăţean,  Nikolaus Lenau, autorul poemelor dramatice: “Savonarola” şi “Faust”; (n. 13 august 1802).

1862: S-a născut (la Kecskemet, Ungaria) Pósta Béla, arheolog (al epocii migraţiunii popoarelor) şi istoric al artei şi culturii.

A fost unul dintre primii cercetători ai epocii feudale timpurii din Transilvania; (m. 1919, la Cluj).

1890: A încetat din viaţă la Mircești, județul Iași, poetul, prozatorul și dramaturgul român Vasile Alecsandri, redactor şi proprietar al revistei “România literară”, membru fondator şi membru de onoare al Academiei Române, luptator pentru unirea principatelor române.

 A publicat prima culegere de poezie populară românească; (n. 21 iulie 1821, Bacău, Moldova).

Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în “Dacia literară“, și cu pieseta “Farmazonul din Hîrlău“.

După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în ”Calendar pentru poporul românesc”.

Creația sa literară e reprezentată de cîteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, “Doinele“.

Al doilea grup de poezii, “Lăcramioare“, apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, ”Lăcrămioarele” demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace.

Ciclurile de poezii intitulate “Suvenire” (1853) și “Margăritarele” (1863) au mult mai puțină unitate decît cele precedente. Deceniul al șaptelea al secolului al XlX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri.

Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale.

Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc.

1892: S-a născut la Turnu Severin, pedagogul si astronomul român Victor Daimaca,singurul astronom român descoperitor de comete; ( d. 20 mai 1969, Bucureşti).

Victor Daimaca – descoperitorul de comete (2010) | Zenovie Cârlugea

A obținut apoi licența în matematici la Facultatea de Științe a Univerității din București având ca profesori renumiți matematicieni și astronomi, printre care Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Țițeica, Anton Davidoglu, Nicolae Coculescu.

A lucrat o vreme ca funcționar la București însă dorința de a regăsi cerul înstelat l-a determinat să ocupe o catedră de matematică în Târgu Jiu.

Între anii 1929 – 1950 a fost profesor de matematică predând mai întâi la Școala de meserii din Vădeni și ulterior la Școala Normală de băieți din Târgu Jiu.

Din anul 1949 a lucrat la Institutul Astronomic din București.

Numele său este legat de descoperirea a două comete, ambele omologate de Uniunea Astronomică Internaţională şi singurele care poartă numele unui român:

 – cometa 1943c Daimaca, o cometă de mărimea 8 pe care a descoperit-o în 3 septembrie 1943 în constelaţia Lynx, pe linia α Geminorum – ε Ursa Mare , doar cu ajutorul unui binoclu ce mărea de 15 ori şi
– cometa 1943 W1 VanGelt-Peltier-Daimaca, cometă pe care Victor Daimaca a descoperit-o în data de 16 decembrie 1943 în regiunea sudică a constelaţiei Aquarius, concomitent cu alţi doi astronomi, sud-africanul Van Gelt şi americanul Peltier.

Pentru prima cometă descoperită, a primi din partea Societăţii astronomice a Pacificului din San Francisco (SUA), o medalie de bronz.

 La  30 iulie 1945 – cometa Kopf (ce a fost ulterior descoperită de un german, aceasta  purtând numele acestuia, deoarece telegrama lui Daimaca nu a ajuns în timp util la Copenhaga).

In onoarea sa, două străzi din Sectorul 1, Bucureşti, poartă numele lui Victor Daimaca.  

1895: Congresul Reprezentanților Naționalităților din Austro-Ungaria și Transilvania.

A avut loc, la Budapesta, la 10/22 august, Congresul reprezentanților națiunilor asuprite din Austro-Ungaria și Transilvania. S-a încheiat o alianță politică româno–sîrbo–slovacă și s-a constituit un Comitet de luptă împotriva politicii de maghiarizare forțată a națiunilor și a naționalităților din Austro-Ungaria.

1897: S-a născut la Arminciu, în Grecia,(într-o familie de aromâni), biograful şi eseistul Sterie Iamandi.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pc483rintele-ilie-imbrescu.jpg

A ilustrat prin câteva lucrări de succes, o specie a literaturii de frontieră la modă în perioada interbelică: biografia; (m. 11 iunie 1981, Bucuresti).

Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale se numara : „Galeria oamenilor politici”, 1935 (Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Vintilă Brătianu, Ion G. Duca, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Constantin Stere, Ion Mihalache, A. C. Cuza, Constantin Argetoianu, M. Manoilescu); Eroii revoluţiei ruse”, 1937; „Galeria dictatorilor”, 1938; „Oameni şi fapte din istoria aromânilor”, 1940; „Iisus Mântuitorul” (vol. 1), „Activitatea şi învăţătura” (vol. 2); „Patimile, moartea si Învierea” (vol. 3), 1943;
„Arca lui Noe”, volum de eseuri.

1904: S-a născut sculptorul român Gheorghe D. Anghel, autorul bustului lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român din Bucuresti; (m. 7 aprilie 1966).

1906: Ion Bănescu, primarul Constanței a inaugurat Băile Mamaia.

1906 Băile Mamaia
1906 Mamaia. Cazinoul Vechi

Fosta plajă a Constanței,  La Vii, devenise impracticabilă odată cu construirea, din 1899, a noului port maritim.

Localitatea Mamaia, situată la nord de actuala stațiune, fusese inițial un sătuc dobrogean tipic, cu pescari greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai.

Mamaia a fost construită pe un grind litoral între Marea Neagră și limanul Siutghiol, după planul arhitectului francez Eduard Redon.Costumele de baie aveau mâneci iar pentru cei care doreau băi de mare existau cabine individuale, unele pentru femei și altele pentru bărbați.

1914: Împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, îi cere telegrafic regelui Carol I al României (1866-1914) intrarea ţării noastre în război de partea Puterilor Centrale.

Regele Carol I îi răspunde că nu poate satisface cererea din cauza opiniei publice româneşti.

1917: Bătălia de la Varniţa şi Muncelu. Ofensiva armatei germano-austro-ungare este oprită de armata română cu preţul unor grele pierderi. În cursul acestei bătălii cade eroic, la datorie, Ecaterina Teodoroiu, „Eroina de la Jiu” (n. 14.01.1894, satul Vădeni, azi Târgu Jiu).

 Nascuta  Cătălina Toderiu, s-a remarcat în luptele de pe Jiu.

In timpul bataliei de  la Varnița și Muncelu, ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele.

În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent.

A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!”

A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea.

Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu, în mormântul monument din centrul orașului.

1917:  S-a născut la Bacau, criticul şi istoricul literar Alexandru Piru, autorul lucrării “Istoria literaturii române de la început până azi”; (m. 6 noiembrie 1993).

Imagini pentru Alexandru Piru,photos

Alexandru Piru  a fost   profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universității din București si unul dintre asistenții lui George Călinescu, alături de Dinu Pillat și Adrian Marino, pînă la „radierea” (îndepărtarea) acestuia din Facultate, și a îngrijit re-editarea monumentalei „Istorii a literaturii române de la origini și pînă în prezent”, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982 de Editura Minerva.

Este de asemenea autorul unor importante lucrari de istorie a   literaturii române :”Istoria literaturii române de la origini până la 1830″ (publicată în 1977), Istoria literaturii române (publicată postum în 1994) și nu în ultimul rând foarte utila Istorie a literaturii române vechi, considerată a fi a doua ca valoare după cea interbelică a lui Nicolae Cartojan.

 

Alexandru Piru este și autorul unei retrospective a deceniului literar cinci, intitulată Panorama deceniului literar românesc 1940-1950 (apărută în 1968). În anul 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

 1934: Marele diplomat Nicolae Titulescu, a fost numit şef al delegaţiei române, la cea de-a 15-a sesiune extraordinară a Societăţii Naţiunilor.

1941: Generalul Ion Antonescu, conducătorul României, a fost avansat la gradul de mareșal.

Ion Cristoiu: Mareşalul Antonescu despre îmbogăţiţii din Afacerile cu statul

1956: S-a născut în localitatea Balotești, Ilfov, sculptorul, desenatorul și pictorul Marian Zidaru.

Marian Zidaru expune la Galeria Hart | RFI Mobile

A urmat cursurile Liceului de Arte Plastice din Craiova, și ulterior pe cele ale Universității Naționale de Arte București. În 1985 a deschis prima expoziție personală importantă de sculptură și desen intitulată Rememorare sau Crăciun însângerat, organizată la Muzeul Satului din București. Între 1987–1990 la invitația preotului Nerva Florea, familia Zidaru s-a mutat la Ghelari (Hunedoara) unde a lucrat monumentul Poarta Împărătească, destinat intrării principale a Bisericii Ortodoxe din Ghelari, care îl înfățișa pe Arhanghelul Mihail învingându balaurii-demoni.

A fost asistent al catedrei de Sculptură a Universității Naționale de Arte din București. După 1990, a reprezentat România la importante manifestări artistice internaționale ca: Bienala Internațională de Artă din Sao Paolo (Brazilia, 1991), Bienala de la Veneția (Italia, 1995) și Bienala de Arhitectură, Pavilionul României, Veneția (2008).

Cea mai recentă expoziție personală a sculptorului s-a numit Victima și a cuprins o selecție de desene realizate în decursul celor 30 de ani de activitate. Din anul 2015 desfășoară o vastă activitate de ilustrator, ilustrând o serie de texte și opere din cadrul colecției Marile Texte ale Creștinismului editate de Editura Vremea. Este soțul sculptoriței Victoria Zidaru, împreună cu care a participat la conferințe și expoziții de artă. 

1963: S-a născut scriitorul si jurnalistul  român Bogdan Teodorescu.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1968: Marea Adunare Naţională a adoptat “Declaraţia cu privire la principiile de baza ale politicii externe a României”, transmisa parlamentelor si guvernelor din toate tarile lumii si Organizaţiei Naţiunilor Unite, declaratie  care sublinia coordonatele politicii de independenta ale tarii.

1969: A fost emis Decretul de reînființare a Academiei de Știinte Medicale din România.

1972 : A încetat din viaţă fizicianul Ştefan Procopiu, cercetător cu contribuţii importante în domeniile electromagneticii şi termodinamicii, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi, membru titular al Academiei Române; (n.19 ianuarie 1890).

  A ajuns pe căi proprii la noţiunea de magneton înaintea fizicianului danez Niels Bohr şi independent de acesta (1912).

A  descoperit “Efectul Procopiu” de de polarizare a luminii. (n. 19 ianuarie 1890).

Ștefan Procopiu - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

A fost desemnat în două rînduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel .

1979: S-a născut la Bălți, în R.Moldova, cântăreața de muzică ușoară Natalia Barbu.

Natalia Barbu a devenit mamă pentru a doua oară. Prima imagine cu bebelușul  — Cotidianul

A lucrat cu formația Trigon într-un experiment jazz-folk de muzică alternativă. În 2006 a semnat un contract pe 3 ani cu casa de discuri Cat Music Records (Sony Music) din România. Printre cele mai mari succese ale sale se numără lansarea single-ului Îngerul meu în România.

Piesa s-a aflat pe poziția Nr. 1 în Romanian Top 100 pe o durată de 11 săptămâni, fiind mult mediatizată la MTV România.

A reprezentat Republica Moldova la concursul muzical Eurovision 2007, cu piesa Fight! și s-a clasat pe locul 10, câștigând astfel pentru Republica Moldova un loc în finală.

1981: A încetat din viaţă la Bucuresti, poetul avangardist Saşa Pană (pseudonimul lui Alexandru Binder); (n. 8 august 1902, Bucuresti).

A debutat literar in 1926 cu volumul de poezii simboliste „Rabojul unui muritor. Strofe banale”.

Scoate trei ani mai tarziu revista de avangarda „Unu” si infiinteaza o editura cu acelasi nume, unde va tipari volumele proprii si carti ale unor scriitori precum Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca si Vasile Dobrian.

Publica in 1930 volumul „Diagrame”, urmat de „Echinox arbitrar” in 1931 si de „Viata romantata a lui Dumnezeu” in 1932. Sasa Pana este autorul a numeroase oprere in proza de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem in proza si articol cu caracter de manifest.

Publica mai multe volume de proza cu caracter umoristic. Ii apare in 1966 prima antologie din opera sa poetica, „Poeme si poezii” si un volum de memorialistica de aproape 700 de pagini intitulat „Nascut in ’02: Memorii, file de jurnal, evocari” in 1973.

Sașa Pană a realizat si traduceri valoroase din operele lui Jean Cassou, Loys Masson si Paul Eluard. Din opera scriitorului Sasa Pana fac parte volumele de poezii: Cuvantul talisman (1933), Calatorie cu funicularul (1934), Iarba fiarelor (1937), Pentru libertate (1945), volumele in proza si publicistica: Sadismul adevarului (1936), A fost odata… si nu va mai fi! Nuvele de Sasa Pana (1949), Misiunea trebuie implinita (1950), piese de teatru: Asa intrece, inteleg si eu! (1949) si Teatru mic (1950).

1985: A fost inaugurat, la Bucureşti, Muzeul Ceramicii şi Sticlei.

Muzeul Ceramicii si Sticlei a fost adapostit in palatul de ceremonii al domnitorului Barbu Stirbei, pe Calea Victoriei, la numarul 107. In prezent, palatul se afla intr-o stare avansata de degradare. 

Tematica muzeului reliefeaza virtutile artistice ale prelucrarii lutului si face  o trecere prin toate etapele prelucrarii acestui material: vesela de uz casnic, sticlarie si portelanuri.

In anul 1988, in acest muzeu a avut  loc si prima editie a Salonului anual de sticlarie si ceramica.

1985: A încetat din viaţă la doar 54 de ani, la Sinaia, în urma unui atac de cord, marele actor român Octavian Cotescu; (născut la 14 februarie 1931, numele său la naştere era Octavian Coteţ.)

 

IN MEMORIAM Octavian Cotescu; Oameni, locuri, comori - PRwave - stiri  afaceri, stiri marketing, case studies, stiri PR

În toamna anului 1946, a susținut examenul de intrare la Conservatorul de Artă Dramatică ieșean reușind cu rolul Mircea Vadu din „Cumpăna”. A fost repartizat la clasa profesoarei Gina Sandri-Bulandra.

În anul 1950, a susținut examenul de diplomă la Institutul de Teatru ”Matei Millo” (noul njume al conservatorului ieşean).

După absolvire, a fost repartizat la Teatrul Bulandra din București (Teatrul Municipal la acea vreme).

A facut parte din generaţia de aur a teatrului românesc si a jucat  în numeroase filme precum “Secretul lui Bachus”, “Buletin de Bucureşti”, “Eu, tu şi Ovidiu”.

Din anul 1966 a fost căsătorit cu actriţa Valeria Seciu, care îi fusese studentă între anii 1960-1964. Rodul iubirii celor doi a fost Alexandru, născut în anul 1968 şi devenit călugăr la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu, luând numele de Daniil.

Între anii 1975 – 1980, Octavian Cotescu a fost deputat în Marea Adunare Națională.

Începând cu anul 1960, a fost profesor și, din 1981, rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, printre cei mai buni studenți ai săi aflându-se Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, sau Maria Ploae.

În anul 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în anul 1985, a primit premiul ACIN pentru întreaga activitate.

Octavian Cotescu a trecut la Domnul, la doar 54 de ani, la 22 august 1985, la Sinaia, în urma unui atac de cord.

În anul 1993, la Editura Meridane, a apărut volumul care îi este dedicat, „Octavian Cotescu”, îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru.

Numele marelui actor se regăseşte printre cele 200 de nume de mari artişti încrustate pe soclul ”Gongului Thaliei”, un binecunoscut simbol al teatrului, amplasat pe Aleea Celebrităţilor, în Piaţa Timpului din centrul Capitalei.

1995: S-a născut la Timişoara, gimnasta Diana Bulimar. Este o gimnastă artistică română de talie mondială, participantă la Jocurile Olimpice de vară din anul 2012, medaliată cu aur în proba pe echipe la Campionatele Europene de Gimnastică de la Sofia, în anul 2014.

1999: A decedat Tudor Popescu, dramaturg, scenarist şi publicist român (“Satana cel Bun şi drept”, “O dragoste nebună, nebună, nebună”);(n. 8 septembrie 1930).

2000: A murit Hary Maiorovici, compozitor român, membru de onoare al Academiei Internaţionale de Cultură din Roma.

A compus muzica pentru mai mult de 100 de filme, fiind distins cu 17 premii internaţionale; (n.6 septembrie 1918).

2002: A murit în Neuchâtel, Elveția,  Horia Liman (Lehman), scriitor şi publicist elveţian de origine română; a fost distins cu premiul internaţional ‘‘Friedrich Schiller ’‘, în anul 1993, pentru două din romanele sale în limba franceză ‘‘ L’ echeance ”şi ‘‘ Les Bottes ”; (n. 12 septembrie 1912, la București, România,).

  A făcut parte din cercul „Sburătorul” si a fost redactor-șef al revistei „Contemporanul” (1946-1957).

A redactat si o „Antologie a poeților români din Occident”.  

 2002: A avut loc inaugurarea oficială a Casei Fotbalului Românesc, eveniment la care a participat preşedintele şi preşedintele de onoare al FIFA, Joseph Blatter, respectiv Joao Havelange şi preşedintele UEFA, Lennart Johansson.

2010: A încetat din viaţă boxerul Gheorghe Fiat, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki; (n. 1929).

2011: Unicul papirus din România şi cel mai vechi  existent până acum în Europa, a fost predat oficial de specialiştii ruşi muzeografilor de la Mangalia.

Papirusul, descoperit în 1959 la Mangalia, fusese trimis la Moscova pentru restaurare şi conservare şi nu s-a mai ştiut nimic despre el timp de o jumătate de secol.

Acest papirus scris în limba greacă, este singurul descoperit în România şi singurul din Europa care s-a conservat în întregime. Mai există în Grecia bucăţi dintr-un papirus descoperit în 1962 la Derveni, care datează tot din secolul al IV-lea î.Hr.

Acesta însă  nu a supravieţuit în întregime de-a lungul secolelor. Din păcate, în ciuda eforturilor de conservare, papirusul descoperit la Mangalia în mormântul unui nobilul scit nu mai este în aceeaşi condiţie în care era în 1959.

2019: A murit la București, poetul și scriitorul român Florin Costinescu ; (n.  (16 mai 1938, Slobozia, Ialomița).

A fost licențiat al Facultății de Istorie de la Universitatea București (1964), membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1978. A avut o bogată activitate publicistică-literară la principalele publicații de profil din România: Contemporanul, Luceafărul, România literară, precum și la Radio România și TVR.

Cărți de poezie publicate: „Ramura de veșnicie”, Ed. Eminescu”, 1974; „Numărătoarea de aștri”, Albatros, 1977; „Totdeauna iubirea”, Eminescu, 1979; „Marele semn al mirării”, Cartea românească, 1980; „Ochii pământului”, Ed. Militară, 1984; „Imperiul de corali”, Eminescu, 1986; „Cercul și inocența”, Cartea românească, 1987; „Nașterea zilei”, Albatros, 1989; „La umbra Corintului”, Eminescu, 1995; „101 poezii”, Viitorul românesc, 2001; „Nuferi blestemând”, Semne, 2010; „Sisif, dezlegarea de vină”, Tipo-Moldova, 2011; „Trecătorul și alte poeme”, eLiteratura, 2017. 

Cărți pentru copii: „Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan”, Ion Creangă, 1978; „Cum se dau nume copiilor”, Ion Creangă, 1983; „Cine l-a văzut pe Zdreanță?” etc.

2020: A decedat la numai 40 de ani, fotbalistul român Emil Jula; (n. 1980, Cluj – Napoca). A jucat la  Energie Cottbus, Oțelul Galați, Universitatea Cluj, MSV Duisburg, TuS Bersenbrück, pe postul de atacant.

Breaking News | A murit Emil Jula! Fostul atacant avea doar 40 de ani

Emil Jula, fost jucător la Universitatea Cluj, Oţelul Galaţi sau Energie Cottbus, a murit la doar 40 de ani.

A evoluat în perioada 1998-2006 la Universitatea, iar ulterior a plecat la Oţelul Galaţi, unde a stat două sezoane. În 2007, el a făcut parte din echipa care câştiga Cupa Intertoto.În 2008, a fost transferat de Energie Cottbus, formaţie la care a strâns 100 de meciuri, 29 de goluri şi 24 de pase decisive, 27 dintre aceste partide fiind în Bundesliga.

Tot în Germania, Jula a mai jucat pentru MSV Duisburg şi VfL Osnabruck. În 2013, după ce a avut o experienţă şi în Cipru, la Anorthosis, clujeanul s-a întors în fotbalul românesc, la Ceahlălul Piatra Neamţ, unde a stat un sezon, înainte să se întoarcă la U Cluj, respectiv Oţelul.

ANIVERSĂRI

„Ziua Municipiului Arad”  comemorează ziua de 22 august 1834 , zi în care Aradul a primit în mod solemn Titlul de Oraş Liber Regesc din partea împăratului Francisc I (atunci Aradul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar).

Imagine similară

Autonomia administrativ-fiscală obţinută prin ridicarea la rangul de Oraş Liber Regesc a fost încununarea unui întreg secol de eforturi politice şi financiare depuse de comunitatea arădeană, care aspira la „eliberarea economică” şi a generat un avânt economic deosebit, care în următoarele decenii a adus prosperitate generală şi a făcut din Arad unul dintre cele mai importante centre economice şi culturale  din Transilvania

Această dată a fost declarată zi festivă aniversară prin Hotărârea nr. 296 din 21 august 2004 a Consiliului Local al Municipiului Arad.  


 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Agatonic

Sfantul Mucenic Agatonic

Sfântul Mucenic Agatonic a fost cetățean al Nicomidiei. A convertit la crestinism  multi pagâni.

Din porunca imparatului Maximian (284-305), comisul Evtolmie ajunge in Nicomidia.

Aici, afland ca principele Nicomidiei devenise creștin, a poruncit ca acesta sa fie exilat în Tracia.

  Evtolmie au decis moartea multor crestini, dintre acestia îi amintim pe Zinon, Teoprepie, Achindin si Severian.

Sfantul Agatonic a fost ucis in localitatea Silviria, impreuna cu principele Nicomidiei si alti creștini.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/22/o-istorie-a-zilei-de-22-august-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

22/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: