CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 17 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 17 octombrie în istoria noastră

1345: Scrieri ale misionarilor franciscani, datate  17 octombrie  1345,  menționează existența românilor („olachi români”) în Transilvania.

1448 (17 – 19 octombrie): O coaliţie creştină sub conducerea lui Iancu de Hunedoara a atacat fără succes armata otomană condusă de sultanul Murad al II-lea în a doua bătălie de la Kosovo Polje. A fost ultima acţiune ofensivă antiotomană condusă de Iancu de Hunedoara voievodul Transilvaniei, (1441 – 1456).

Campania militară încheiată prin confruntarea de la Kosovopolje venea la scurtă vreme după eşecul cruciaţilor la Varna (1444) şi în contextul asedierii de către turci a Constantinopolelui, capitala Imperiului Bizantin, care va fi cucerit de aceștia în 1453.

Se estimează că forţele creştine numărau circa 24.000 de oşteni,  iar turcii aproximativ 60.000. Pierderile au fost mari de ambele părţi: c. 17 000 de oameni de partea creştină, 30 000 – 35 000 de partea turcilor (sursele creştine, pe care se bazează această evaluare sunt însă subiective).

Bătălia de la câmpia mierlei Voivode Dracul Vlach Battle Of Kosovo Polje October 16 17 1448

Înfrângerea suferită a pus capăt atât ultimei campanii ofensive antiotomane a lui Iancu de Hunedoara, cât şi cruciadelor târzii. Autoritatea lui Iancu a avut de suferit din cauza acestui eşec, în 1452 renunţând la calitatea de guvernator al Ungariei, rămânând însă căpitan general. Cucerirea Constantinopolului de către turci, în 1453, pe care creştinii nu au putut-o împiedica, a fost o puternică lovitură dată Creştinătăţii orientale, cu impact asupra Europei acelor vremuri.

După această înfrângere, statele creştine din Balcani nu au reuşit să reziste atacurilor imperiului Otoman, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. 

1687 (17/27): Prin Tratatul de la Blaj, 12 oraşe şi cetăţi din Transilvania erau puse la dispoziţia trupelor imperiale, pentru a căror întreţinere erau necesare fonduri importante.

Acest act a marcat, practic, începutul dominaţiei habsburgilor în Transilvania. Imperiul recunoştea, în cadrul Tratatului, privilegiile ţării şi domnia ereditară a lui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661-1690).

1841: A murit Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg, străbunica pe linie paternă  a regelui Carol I al României; (n. 1760).

Imagini pentru photos Amalie_Zephyrine_de_Salm-Kyrburg

Amalie Zephyrine a folosit cu succes contactele sale la curtea lui Napoleon pentru a menţine suveranitatea principatului său,  Sigmaringen.

Ea a devenit tutorele nepotului ei Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg (1789-1859), care a devenit Prinţ de Salm-Kyrburg în 1794.

Condiţia lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat.

Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen, aceasta  a fost o căsătorie greu de acceptat (Antoinette era fiica unui cârciumar), însă mariajul a fost unul fericit, în urma căruia s-au născut patru copii, între care şi Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I al României.

1850: Prin Decretul nr. 1.389/17 octombrie 1850, dat de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei, s-au redeschis școlile, închise la Revoluția din 1848, începând cu 1 ianuarie 1851.

S-a aprobat o programă de învățământ împărțită în trei trepte: începătoare, colegiale și speciale.

1850 Barbu Știrbei. Portret De Ion Negulici

P

1850: Se infiițează Facultatea de Drept, în cadrul grupului de studii de la Colegiul naţional Sf. Sava din București, capitala Munteniei.

 În anul 1854 a fost consemnată prima promoţie de jurişti. La 25 noiembrie 1859, prin decret princiar, Facultatea de Drept devine instituţie independentă, primul său decan fiind Constantin Boşianu.

La data de 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, prin reunirea celor trei facultăţi existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Litere şi Filozofie.

Facultatea de Drept a avut la începuturile ei 9 catedre, 9 profesori şi 30 de studenţi. în primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil român şi procedura dreptului civil, dreptul penal român şi procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constituţional, dreptul administrativ şi economia politică. Durata studiilor era de 4 ani.

1853:  S-a născut Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României;a decedat la data de  24 octombrie 1920.

Imagini pentru Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria

Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei (mai târziu Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha), a fost fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei si a  principesei Maria de Hessa .

A fost soția Printului Alfred, duce de Edinbourgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Angliei.

1858: S-a născut în localitatea Dârste (azi Braşov), judeţul Braşov, Andrei Bârseanu, poet, folclorist şi traducător, membru şi preşedinte al Societăţii studenţilor români „România jună” din Viena, membru titular al Academiei Române din 1908 şi vicepreşedinte al acestui for (8 iunie – 19 august 1922)(d. 19 august 1922, Bucureşti).

Imagini pentru Andrei Bârseanu,photos

Este cunoscut ca autor al imnului „Pe al nostru steag e scris unire”.

Timp de cinci ani a fost vicepreşedinte al ASTREI iar din 1911 a fost, timp de 10 ani, preşedinte al acesteia.

Tot el a creat imnul ASTREI.
Ca profesor şi pedagog şi ca inspector şcolar, a întemeiat şcoli săteşti, a tipărit abecedare, broşuri şi calendare pentru popor, a întemeiat biblioteci şi a răspândit ziare.

Şi-a adus un aport însemnat la alcătuirea Enciclopediei române, contribuind cu studii de istorie literară, de obiceiuri şi literatură populară şi studii de toponimie din zona Braşovului şi Săcelelor.


1873: S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

1873: S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n  dimensuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace si  creatorul unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafete curbe si retele  care ii poarta numele.

1878: În România este acreditat primul ambasador străin, în persoana contelui László Hoyos-Sprinzenstein, reprezentantul Austro-Ungariei.

1892, 17/30: S-a născut Dragoş Protopopescu, poet, prozator, eseist şi traducător;.

Interesul iniţial al criticii pentru el va scădea direct proporţional cu alunecarea ideologiei sale spre extrema dreaptă.

A desfăşurat o susţinută activitate de traducător din limba engleză (mai ales din Shakespeare), colaborând, între anii 1929 şi 1946, cu Teatrul Naţional din Bucureşti (m. 1946).

1897: S-a născut Ştefana Velisar-Teodoreanu, prozatoare, poetă, traducătoare, soţia scriitorului Ionel Teodoreanu (“Calendar vechi”, “Viaţa cea de toate zilele”, “Căminul”); (m. 1995).

Imagini pentru Ştefana Velisar-Teodoreanu,photos

1904: S-a născut Dinu Bădescu, tenorul român Dinu Bădescu;(d. 22 octombrie 1980, Caracul)

Imagini pentru Dinu Bădescu, tenor român

 1904: A murit poetul Dumitru Theodor Neculuţă, condiderat primul poet proletar din literatura română, membru post-mortem din 1948 al Academiei Române; (n. 1859).

Dumitru Th. Neculuta

1905: S-a născut Alexandru Dima, critic şi istoric literar român, membru al Academiei Române din 1963 ; (m. 1979).

 1907: S-a născut la Camenița (în Ucraina), soprană română de origine polono-evreiască Dora Massini; (m. 1996, la Bucureşti). A debutat la Opera din Liov cu rolul Santuzza din Cavaleria Rusticană în iunie 1929.

1907-1996 Dora Massini

A cântat apoi acolo în FaustCarmen (Micaela), Cavaleria rusticanăLa Forza del destino. În 1931 s-a căsătorit cu un dirijor italian și s-au stabilit în România. Depășind interdicțiile impuse străinilor, a fost angajată la Opera din București, în scurt timp fiind promovată prim-solistă. Patosul său i-a atras atenția Regelui Carol al II-lea. A apărut, până în 1940 în 38 de roluri.

După abdicarea lui Carol a fost obligată să părăsească Opera din București și casa de pe Calea Victoriei, iar soțul, obligat să demisioneze din armată. A revenit pe scena Operei după terminarea războiului dar autoritățile comuniste i-au permis doar turnee în țările socialiste, nu și la Viena. Ultimul său rol a fost cel al Tatianei din Evgheni Oneghin.

1920:  Partidul Naţional-Liberal din România a adresat poporului din Basarabia o Chemare, cu scopul de a-şi extinde infruenţa, şi dincolo de Prut.

1921: S-a născut Liviu Popa, grafician, scenograf de teatru şi film  (m. 1977).

1923: S-a născut prozatorul Constantin Bărbuceanu; (m. 1997).

1924: S-a născut Miriam Răducanu, dansatoare, coregrafă şi profesoară.

A revoluţionat dansul modern în România. A condus prima şcoală publică de coregrafie din România în perioada 1949-1950.

 1927: Apare la Bucureşti ziarul “Dreptatea” (1927-1938; 1944-1947), oficios al Partidului Naţional Ţărănesc.

Primul director, a fost marele economist Virgil Madgearu (1927-1928).

Concursuri – Liceul economic „Virgil Madgearu”

Dintre directori s-au remarcat si Petre Ciorăneanu (1930-1932), Mihai Ralea (1934-1938), Demostene Botez (martie-iulie, 1938), etc.

 

1927 Dreptatea Nr.1

Ultimul director, înainte de interzicerea ziarului de regimul comunist, a fost Nicolae Carandino (1944-1947).

Din 1990 această publicație a reapărut (cu întreruperi), ca organ de presă al PNŢCD.

1933:  Se semnează de către Nicolae Titulescu la Ankara,Tratatul de prietenie, de neagresiune, de arbitraj şi de conciliere, dintre România şi Turcia. Cele două state își luau angajamente de sprijin reciproc în caz de atac extern. Prin acest act, România spera să descurajeze mișcările iredentiste din Balcani. Pactul româno-turc a atras după sine o apropiere între Mica Înțelegere și statele balcanice.

1935: S-a născut  intr-o familie de ilegalisti comuniști plantați de URSS în România,diplomatul Mircea Raceanu , ultimul condamnat la moarte în România regimului comunist. I s–a dat pedeapsa capitală sub acuzaţia de trădare.

Imagine similară

Mircea Răceanu a fost diplomat, a fost arestat la data de  31 ianuarie 1989 pentru colaborarea cu serviciile secrete americane.

A fost judecat și condamnat la moarte, aceasta sentință a unui tribunal românesc fiind  ultima pedeapsă capitală pronunțată în perioada comunistă.

Nicolae Ceaușescu i-a comutat pedeapsa la 20 de ani închisoare.

Sentinţa nu a mai fost pusă în aplicare, însă numai după intervenţia președintelui George Bush senior și a fost  anulată  în anul 2000, la 10 ani de la abrogarea pedepsei capitale.

 Ulterior, Răceanu  a ajuns consilier al Departamentului de Stat pentru problemele Europei Răsăritene.

În februarie 2002, în Romnânia  a fost decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Comandor.

1938: Prin Decret regal, se desființează toate partidele politice și se instituie Consiliul de Coroană, ca organ de stat cu caracter permanent, alcătuit din membri „consilieri regali” numiți de monarh, cu rang de miniștri de stat.

 1941: Radu Lecca, comisar general pentru problemele evreilor, il instiinteaza pe  consilierului german pentru problemele evreilor despre existenta  un ordin al maresalului Antonescu,  care prevedea evacuarea a 110.000 de evrei din Basarabia si nordul Bucovinei, în Transnistria.

Ordinul respectiv a fost însa anulat.

1980: Marea Adunare Naţională a republicii socialiste România adopta Legea privind organizarea excursiilor cu turişti români în străinătate. Acestea se făceau, de regulă, în grupuri organizate de Ministerul Turismului, excursiile individuale fiind permise numai în ţările socialiste.

1983: A încetat din viaţă poetul, prozatorul şi dramaturgul Romulus Guga (“Viaţa post-mortem”, “Amurgul burghez”, “Noaptea cabotinilor”); (n. 2 iunie 1939).

1994: A murit  poetul şi criticul literar Alexandru Protopopescu (n. 1942).

1995: Consiliul Naţional al Audiovizualului a acordat SRTV licenţa de emisie pentru postul TVR Internaţional; primul director a devenit jurnalista Felicia Meleşcanu (1941 – 2004).

2008: A murit Gheorghe Pavelescu, etnolog și folclorist, apropiat al lui Lucian Blaga, autor a peste 200 de studii despre arta tradițională, folclor, magie populară și etnomedicină.

Gheorghe PAVELESCU –... - Studii și comunicări de etnologie | Facebook

Elev deopotrivă al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, Gheorghe Pavelescu a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia (n. 1915).

NOTĂ: Unele surse  menţionează ca dată a decesului său ziua de 18 octombrie 2008.

2010: A decedat Mircea Ghiţulescu, critic şi istoric literar, cronicar dramatic, eseist şi prozator; opera sa capitală este „Istoria literaturii dramatice române contemporane” (1900-2000)ş (n. 1945).

2010: A incetat din viata fizicianul Tibor Toró, membru al Comitetului Naţional de Istorie şi Filosofia Ştiinţelor din cadrul Academiei Române şi membru corespondent al Academiei Ungare de Ştiinţeş (n. 1931).

2013: A fost instituită  prin ordin al ministrului culturii, „Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial” în România,  care aminteşte de deschiderea spre semnare, la 17 octombrie 2003, a Convenţiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO de la Paris.

Convenţia este instrumentul legal prin care statele-părţi îşi asumau obligaţia de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum şi tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenţie, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, ţara noastră a devenit  al 30-lea stat  parte la această Convenţie, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

Nu mai puţin de 38 de persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu, o iniţiativă a UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Acesta vizează, pe de o parte, creşterea gradului de recunoaştere şi vizibilitate a păstrătorilor şi transmiţătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităţilor din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg.

Pe de altă parte, Convenția doreşte identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al realizării/interpretării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilităţii acestuia.

La 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial a votat înscrierea „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)” – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.



Acest element de patrimoniu cultural imaterial se alătură celorlalte şase dosare cu obiceiuri, meşteşuguri şi tradiţii înscrise de România sau în colaborare cu Republica Moldova în patrimoniul imaterial al UNESCO: „Ritualul Căluşului” (2008), „Doina” (2009), „Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu” (2012), „Colindatul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova” (2013), „Jocul fecioresc” (2015), „Tehnici tradiţionale de realizare a Scoarţei în România şi Republica Moldova” (2016).



În 2021, Secretariatul Convenţiei 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din cadrul UNESCO a comunicat oficial autorităţilor române acceptarea dosarelor „Tradiţiile creşterii cailor lipiţani” (Austria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Italia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria) şi „Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova„, în procesul de evaluare care va decide posibila înscriere a acestor elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii în anul 2022.

 2015: A murit scriitorul, publicistul şi traducătorul Liviu Radu, unul dintre cei mai importanţi autori de science-fiction şi fantasy din România perioadei de după 1990; (n. 1948).

Cultural SF and Movie Learnings: 02.10

2017: A decedat la București agronomul Nicolae Bria, specializat în tehnologii de mecanizare și echipamente tehnice destinate culturilor de cartof, sfeclă de zahăr, in și cânepă.

S-a născut în data de 12 septembrie 1927, la Colibași, raionul Cahul, azi în R. Moldova.

Fiind evacuat din Basarabia și fiind copil de trupă și-a continuat studiile la liceul „Radu Greceanu” din Slatina, iar ultimii ani și bacalau­reatul le-a absolvit în anul 1949 la liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu-Vâlcea.

Prin concurs s-a înscris la Facultatea de Me­canizarea Agriculturii din cadrul Institutului Agronomic din Craiova, pe care a absol­vit-o și a susținut examenul de diplomă în anul 1953, devenind inginer agricol.

După terminarea facultății, a lucrat  ca asistent stagiar zonal în cadrul Institutului de Cercetări pentru Mecanizarea și Electrificarea Agriculturii I.C.M.E.A. după   care a fost încadrat definitiv ca cercetător științific.

În cadrul Comisiei C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) din anul 1965 se ia hotărârea de a construi în colaborare sistema de mașini pentru agricultură. Din delegația română face parte și Nicolae Bria, alături de viitorii academicieni Grigore Obrejanu și Alexandru Priadcencu, ambii născuți în Basarabia.

A făcut studii la Universitatea de Sociologie București pe care a absolvit-o în anul 1972. S-a înscris și a absolvit cursurile de pregătire pentru doctorat la Facultatea de Mecanică Agricolă din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara.

În anul 1978 a susținut teza intitulată: „Contribuții teoretice și experimentale privind perfecționarea procesului de lucru a combinelor de recoltat cartof”, obținând titlul științific de doctor în agronomie, specialitatea mașini agricole.

Între anii 1976 – 1977 a făcut studii de specializare în domeniul mecanizării lucrărilor din culturile de sfeclă de zahăr și cartof ca bursier F.A.O. la Universitatea din Bonn, Germania.

În 1998 a obținut titlul de profesor universitar onorific al Universității Transilvania din Brașov și este menționat în „Dicționarul specialiștilor”, un Who’s Who în știința și tehnica românească.

În anul 2002  a fost ales membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și membru în cadrul Biroului Secției de Mecanizare.

A propus și a participat la realizarea și introducerea în fabricație  la Uzina Semănătoarea București, a primei combine românești pentru recoltarea cartofului pe două rânduri, destinată a lucra în condiții de soluri ușoare și mijlocii ușor separabile.  

2020: A decedat criticul literar, Radu Călin Cristea, scriitor, eseist și jurnalist român, născut în anul 1955, comuna Ineu, regiunea Arad. În 1978 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București.

Manta apărare tornadă radu calin cristea lansare carte - agencearchid.com

Debutează publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timișoara, iar editorial cu volumul de eseuri Emil Botta-despre frontierele inocenței, la Editura Albatros, în 1984.

A fost colaborator și redactor la programul „Actualitatea Românească” la Radio Europa Liberă (1990 – 2002).

A fost director al Muzeului Literaturii Române din București. În vara anului 2012 a fost director general (interimar) al TVR.[3] Apoi a rămas în TVR, ca șef al Departa­mentului „Literatură. Arte”.

Din 2014 și până la decesul său (17 octombrie 2020) a fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Osea

Sfantul Proroc Osea

Sfântul Proroc Osea  a fost fiul lui Beyri, din tribul lui Isahar. A prorocit cu opt sute de ani inainte de Nasterea lui Hristos, pe cand evreii din Samaria au fost luati in robia asiriana.

El a certat cu asprime pe Israel si pe Iuda pentru idolatria lor.

A vestit pieirea Samariei si a lui Israel din cauza pacatelor. Ne-a ramas de la el o carte in 14 capitole. El a vestit sfarsitul si desfiintarea jertfelor Vechiului Testament.

A prorocit in timpul domniei a patru regi, timp de aproape 30 de ani.

A trecut la cele veșnice la adânci batrâneți.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/17/o-istorie-a-zilei-de17-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

17/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 16 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 16 octombrie în istoria noastră

1690: Imperiul habsburgic a instituit printr-o diploma imperială Guberniul Transilvaniei, un organism colectiv compus din 12 membri, cu rolul de a-l ajuta pe guvernatorul Transilvaniei să administreze provincia.Aceasta era premergătoare Diplomei Leopoldine (din 1691), care instaura dominaţia habsburgică în Transilvania.

Cei 12 membri activau pe post de consilieri ai guvernatorului și se constituiau din trei catolici iar restul din celelalte religii recepte (luterani, calvini, unitarieni). Sediul Guberniului, ca și cel al Guvernatorului, s-a aflat inițial la Alba Iulia, apoi la Sibiu și în fine la Cluj. Oficial s-a numit Regium GuberniumCrăescul guberniumConsiliul gubernial regal (Consilium Regium Guverniale) sau Consiliul provincial, și reprezenta o formă de continuitate față de Consiliul principelui (tot cu 12 membri), care a activat în perioada când Transilvania era principat autonom.

Harta Transilvaniei de la 1690 și concert jazz A-C Leonte, miercuri la  „Cartografii sonore” - i-Tour - Proiect național de promovare turistică

Foto: Harta Transilvaniei (La Transilvania,V. M. Coronelli, Venetia, 1690)

Alături de Guvernator, Guberniul a fost cel mai important organ administrativ local din Transilvania, dar, împreună cu Guvernatorul, era subordonat Împăratului și Cancelariei Aulice Transilvane.

Se ocupa cu chestiunile de natură politică, administrativă, religioasă, școlară și de parte financiară, în paralel, având și atribuții judecătorești, ca instanță de apel în procesele care depășeau suma de 3.000 de florini, judeca crimele de lezmajestate sau trădare de patrie.

Guberniul se întrunea periodic în ședințe la care participau, de regulă, Guvernatorul, Tezaurarul, Generalul-comandant, președintele Tablei regale și cancelarul provinciei. Hotărârile se luau prin vot, cu majoritate. Românii ortodocși, nu aveau acces la conducerea Transilvaniei.

1836: A încetat din viață  Nicolae Dimachi, poetul satiric căruia i se atribuie prima comedie românească originală; (n. 1777). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 17 octombrie 1836.

Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), a fost prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris.

A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690).

1863 : S-a născut la Lugoj, juristul, omul politic și publicistul bănățean Aurel C. Popovici;d. 9 februarie 1917, Geneva. A fost unul dintre cei mai importanți gânditori politici români de la începutul secolului XX.Numele său este legat de proiectul de federalizare a Imperiului Austro-Ungar, publicat în 1906 sub numele de „Statele Unite ale Austriei Mari”. 

TIMIȘOARA UITATĂ Aurel C. Popovici, bănățeanul CONDAMNAT de autoritățile  maghiare pentru o scrisoare manifest. Care erau doleanțele sale

A frecventat Facultatea de Medicină din Viena timp de trei ani, în 1888 s-a transferat la Universitatea din Graz, unde a urmat cursuri de științe politice, având o predilecție remarcabilă pentru învățarea limbilor străine: cunoștea limba greacă, latină, spaniolă, germană, franceză, engleză, maghiară și italiană. 

La București, a fost profesor suplinitor de limba germană și de igienă la Seminarul Nifon și la Școala de Război. A scris un manual de limba germană, reeditat de mai multe ori. Este unul din cei patru fondatori ai Institutului de arte grafice și editură „Minerva”, unde a ocupat alternativ și funcțiile de membru în Consiliul de Administrație, consilier sau administrator delegat.

A înființat și condus ziarul România jună, a fost redactor și director la revista Sămănătorul, editată de același institut Minerva. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul Replică, în 1892.

Împreună cu alți intelectuali români din Partidul Național Român, a semnat Memorandumul Transilvaniei – document care pleda pentru drepturi egale între românii și maghiarii din Transilvania, cerând încetarea persecuțiilor și tentativelor de maghiarizare. În 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în așa-zisele State Unite ale Austriei Mari.

Conceptul presupunea înființarea a 15 provincii autonome (state), constituite pe principiul naționalității, respectând frontierele etnice, beneficiind de o largă autonomie internă, prevăzând o întărire considerabilă a executivului central și folosirea sistematică a limbii germane în administrație și ca limbă oficială.

 1868: S-a născut geograful şi etnologul Simion Mehedinţi, fondator al şcolii româneşti moderne de geografie, fost director, între anii 1907 şi 1920, al revistei ”Convorbiri literare”, unde a publicat, pe lângă articole literare şi povestiri, numeroase studii şi recenzii pe teme variate (literatură română şi străină, estetică, filosofie, artă, istorie, etnografie, politică şi finanţe, probleme de cultură şi educaţie); membru titular al Academiei Române din 1915 (m. 1962).NOTĂ: Pe certificatul de naştere este trecută data de 18.X.1868, când a fost declarat.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România, preocupându-se de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A fost director al revistei Convorbiri literare, colaborând și la Cuvântul StudențescDuminica poporuluiLamura, precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: Analele Academiei RomâneBuletinul Societății Române de GeografieAnalele DobrogeiNaturaAnuarul de Geografie și AntropogeografieVolkermagasin (Germania), etc

A fost marginalizat după instaurarea comunismului, cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică. Din opera sa: Etrogeneitatea celor patru sfereProblemele geografiei contemporane ca știință despre CosmosDie rumänische Steppe Școala poporuluiVechimea poporului român și legătura cu elementele alogeneTerraGeografie și geografi la începutul sec. XIX-leaCe este Transilvania?

1877: S-a semnat la București Convenția româno-rusă, prin care se permitea armatelor ruse trecerea pe teritoriul Romaniei spre Balcani. Guvernul de la St.Petersburg se obliga sa mentina si sa apere integritatea teritoriala a tarii si sa respecte drepturile politice ale statului român.

 1885: S-a născut Mihail Sorbul (pseudonimul lui Mihail Smolski), dramaturg şi prozator (m. 1966). NOTĂ: Dicţionarul de literatură română (1979) dă ca dată a naşterii 29.X.1885.

Mihail Sorbul, dramaturg și romancier – Identitatea Românească

1885: S-a născut in localitatea Sişeştii de Jos, judeţul Mehedinţi, savantul agronom român, Gheorghe Ionescu-Sisești, membru titular al Academiei Române din 1936 (d. 4 iunie 1967, Otopeni).

Personalitatea zilei: Gheorghe Ionescu-Şişeşti! – Radio România Oltenia  Craiova

A studiat fertilitatea solurilor din România, iar  în 1928 a întemeiat Institutul de Cercetări Agronomice (m. 1967).

1885 : S-a născut scriitorul Mihail Sorbul (Mihail Smolski). Creaţia sa cuprinde atât drame de inspiraţie istorică (“Letopiseţ”), cât şi comedii tragice, romane şi dramatizări (“Patima roşie”, “Dezertorul”, “Prăpastia”); (m. 20 decembrie 1966).

1886: A încetat din viaţă dr.Gheorghe Polizu, membru al Academiei Române, autorul primelor manuale medicale din România.

A fost profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Bucureşti (creatorul şcolii de anatomişti români); a fondat „Gazeta medicală” (1865) şi „România medicală” (1875); membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1871 (n. 1819).

Ziua de 16 octombrie în Istoria Românilor | CER SI PAMANT ROMANESC

A fost membru fondator al Societăţii Medicale Ştiinţifice din Bucureşti, decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1869-1880), fondator al publicaţiilor medicale “Gazeta medicală” (1865) şi “România medicală” (1857) .

1888: S-a născut la Mihăileștii de Sus, Olt, generalul român Radu Băldescu, istoric militar și om politic; d. 2 decembrie 1953, închisoarea Jilava.

Generalul Radu Băldescu. – Alesandru Dutu

A absolvit Școala de Ofițeri de infanterie în 1911. 

A participat la campania din Bulgaria în timpul războiului balcanic din anul 1913, ca sublocotenent în Regimentul 3 infanterie.

A luptat în timpul primului război mondial cu gradul de locotenent, fiind decorat pentru faptele de arme şi avansat căpitan în timpul războiului.

În timpul celui de-al doilea război mondial participă cu Divizia 18 Infanterie la luptele de pe frontul de est, în funcţia de comandant al acesteia, în perioada de timp cuprinsă între 5 septembrie 1941 şi 8 aprilie 1943.

La 16 octombrie 1941 a comandat coloana principală de atac în timpul asaltului asupra Odessei, în Uniunea Sovietică. A participat la asediul Sevastopolului cu divizia pe care o comanda, în urma luptelor duse aici fiind decorat cu cea mai înaltă medalie militară românească, Ordinul Mihai Viteazul.

În anul 1943 a fost transferat împreună cu unitatea pe care o comanda la Câmpeni, judeţul Alba, apoi, în anul 1944, a fost trimis pe frontul din Moldova, unde a fost avansat la gradul de general de divizie şi imediat după aceea trecut în rezervă.

A fost reactivat în armată în anul 1944, apoi a deţinut diverse funcţii de comandă a unor corpuri de armată.

Opunându-se regimului comunist proaspăt instaurat în România, a fost trecut în rezervă în anul 1947, apoi arestat de autorităţile comuniste de mai multe ori în anul 1948. În anul 1951 comuniştii îl degradează pe general la gradul de soldat, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a fost arestat de Securitate, de atunci dispărând şi nemaiştiindu-se nimic de soarta lui.

A fost un dușman pe față al comuniștilor, chiar înfruntându-i și ironizându-i pe cei din armată fără nici o teamă.

Nu a fost niciodată judecat, dar a fost anchetat în 1948 și în 1950–1951, când a fost degradat. A fost arestat pe data de 9 iunie 1951.

Se pare că a decedat la 2 decembrie 1953, în timpul anchetelor Securității, la închisoarea Jilava.

1897: S-a născut la București, fizicianul român Alexandru Proca, membru corespondent (din 1937) al Academiei de Științe din România, ales postmortem membru (din 1990) al Academiei Române. Stabilit la Paris în anul 1926 ; (d. 1955, Paris).

1897-1955 Alexandru Proca_21

A urmat Școala Politehnică, secția Electromecanică, unde a încheiat studiile ca șef de promoție în 1921. A lucrat ca asistent la Politehnică, în același timp fiind angajat ca inginer al societății Electrica din Câmpina. 

Fiind atras de fizica teoretică, a urmat la Paris Facultatea de Științe de la Sorbonna, primind din mâna Mariei Curie diploma de licențiat în Științe, fiind angajat cercetător la Institutul Radiumului (1925).

A ajuns în scurt timp colaboratorul lui Paul Langevin, Marie Curie, Jean Perrin și al altor mari fizicieni. Pentru o perioadă a activat la Institutul „Henri Poincaré”, unde a lucrat în laboratoarele lui Louis de Broglie.

În 1934 a primit o bursă „Rockefeller” și a lucrat în cercetare la Copenhaga sub îndrumarea lui Niels Bohr. Cercetările pe marginea ecuațiilor Maxwell, teoriei cuantice a fotonului și momentului magnetic al electronului l-au condus la descoperirea ecuațiilor Proca, care l-au ajutat să demonstreze teoretic existența mezonilor și să elaboreze teoria mezonică a forţelor nucleare şi ecuaţiile ce îi poarta numele, ecuaţiile Proca.

1898: A apărut la Paris primul număr din revista săptămânală La Roumanie.

Revista „La Roumanie” a fost o publicație care a reprezentat România și care a apărut în ultimii ani ai secolului XIX, începutul secolului XX. A apărut în trei serii, respectiv între anii 1898-1921, atât la București, cât și la Paris. Publicația a fost editată de gruparea din Partidul Conservator din jurul lui Take Ionescu.

Ziarul a fost de facto ziarul lui Take Ionescu, deși în mod formal ca proprietari apăreau doi din apropiații săi politici, Pavel Brătășanu și Nestor Cincu. Prima serie a apărut între 16 octombrie 1898–13 noiembrie 1916, cu directori politici: Al.G. Florescu (16 octombrie 1898–21 mai 1899), M.E. Papamihailopol (12 octombrie 1904–4 septembrie 1905), Toma Cămărășescu (4 septembrie 1905–12 ianuarie 1911), Charles Gr. Lahovary, (12 ianuarie 1911–14 iulie 1915) și Jean Pangal (21 aprilie 1916–13 noiembrie 1916).

În 13 noiembrie 1916, ziarul și-a întrerupt activitatea din pricina ocupației germane și a plecării grupului din jurul lui Take Ionescu, ce s-a refugiat la Paris. Între 17 ianuarie 1918 și 12 iunie 1919, „La Roumanie” a apărut ca hebdomadar, fiind catalogat drept „hebdomadar al revendicărilor intereselor românilor” și „hebdomadar al unirii naționale române”.

1914: S-a născut Mircea David (supranumit Il Dio), fost internaţional de fotbal şi antrenor; nume legendar în fotbalul românesc; (m. 1993) 

1916: A încetat din viaţă Constantin Radovici, actor român şi conducător al mai multor trupe teatrale, regizor şi autor dramatic.

Unul dintre primii actori români de film, Constantin Radovici, s-a născut la Tecuci, pe data de 15 ianuarie 1877.

Copilăria şi-a petrecut-o la Puţeni (astăzi, Valea Mărului), la moşia părinţilor săi. Clasele primare le-a urmat în localitatea natală, după care a învăţat la Liceul Internat din Iaşi.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este constantin-radovici-543926l-214x0-wtm-2e4ea034.jpg

Între 1897 şi 1899 s-a aflat la Bruxelles, pentru a studia dreptul, însă a renunţat la ştiinţele juridice în favoarea actoriei.

Revenit în ţară, a jucat în diverse companii teatrale, unele fondate chiar de el, precum şi pe scena Teatrelor Naţionale din Craiova şi Bucureşti, interpretând cu mare succes roluri din dramaturgia românească şi universală.

În 1907 s-a căsătorit, la Craiova, cu Agatha Bârsescu, un alt nume de legendă al scenei româneşti, alături de care a înfiinţat o trupă care a dat numeroase spectacole în provincie.

În 1909 a ajuns la Berlin pentru a studia actoria, dar a şi jucat în mai multe piese puse în scenă în capitala Germaniei. În plină ascensiune, Radovici a renunţat la contractul pe cinci ani semnat la Berlin şi s-a întors în ţară. În 1912, s-a mutat la Bucureşti, unde a devenit societar al Naţionalului.A jucat la Teatrele Naţionale din Craiova şi Bucureşti, în companiile “Davilla” şi “Marioara Voiculescu”, la Schauspielhaus (Berlin) şi în numeroasele sale formaţiuni proprii.

Cu un temperament vulcanic, dar minuţios în compoziţia caracterelor, Radovici a fost considerat de contemporani cel mai bun interpret de dramă al perioadei sale. Printre marile sale roluri s-au numărat „Ruy Blas” de Victor Hugo, „Othello” de William Shakespeare, precum şi personaje principale din piese de Schiller, Dumas, Ibsen, Gorki, Caragiale sau Delavrancea.

În 1913, a regizat şi a fost protagonist în multe din primele filme româneşti, dintre care amintim „Dragostea marinarului”, „Detectivul”, „Spionul”, „Urgia cerească”, „Bastad” şi „Viorica”.

Mobilizat în Primul Război Mondial, a făcut pneumonie, într-o noapte de toamnă, în timp ce asigura paza gării din Ploieşti şi a murit pe 16 octombrie 1916, fiind înmormântat în oraşul prahovean.

În semn de omagiu, o stradă din Tecuci îi poartă astăzi numele.

1918 (16/29): Este publicată Declaraţia de răspuns a Corpului Voluntarilor Transilvăneni şi Bucovineni la Manifestul împăratului Carol I de Habsburg (din 3/16.X.1918), în care era proclamată voinţa românilor privind „dezlipirea ținuturilor românești de la Austro-Ungaria și unirea lor cu România”.

1918a Manifestul împăratului Carol I Al Austro-ungariei_21

În manifest se făcea referire la reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez și ucrainean).

Conform proiectului împărătesc,Transilvania rămânea mai departe în componența Ungariei, iar partea de nord-vest a Bucovinei (cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret) urma să intre în componența Ucrainei. Propunerea a fost respinsă de reprezentanții românilor din imperiu.

1920: S-a născut Mattei Dogan, politolog și sociolog francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române.

A urmat studii de filozofie şi istorie în Franţa şi, încă de la începutul carierei sale, s-a preocupat de analiza sociologică a sistemului politic , publicând lucrarea „Analiză statistică a democraţiei parlamentare în România”.

Stabilit în Franţa în anul 1953 şi-a luat doctoratul în sociologie la Sorbona, desfăşurându-şi activitatea de cercetare (1953-1990) la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), concentrându-şi cercetarea pe societatea şi politica franceză.

În paralel, a avut şi o bogată activitate universitară, fiind profesor emerit de ştiinţe politice la Universitatea din Los Angeles şi profesor vizitator la mai multe institute de învăţământ superior – la Yale University, Columbia University, la universităţile din Florenţa şi Trento, Institutul de Statistică Matematică din Tokyo, Wilson Center, Simthhonian Institut şi la Academia de Ştiinţe din Moscova.

În lunga şi prodigioasa sa carieră ştiinţifică, Mattei Dogan a studiat fenomenul politic în toată complexitatea sa dintr-o perspectivă interdisciplinară, metodologia analizei, îmbibând subtil metode de analiză interdisciplinară, cantitativă şi calitativă – de la analiza comparativă a sistemelor politice la reflecţia epistemologică asupra proceselor de inovaţie în ştiinţele sociale. Totodată s-a preocupat de domenii ca acel al elitelor comparate, al comportamentului electoral, al legitimării ş.a.

A fost ales membru fondator al Centrului de Studii Sociologice din Franţa, Consiliul Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Politice, preşedinte al Comitetului de Cercetare asupra Elitelor Politice (Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Politice), al Comitetului de Cercetări asupra Sociologiei Comparate (Asociaţia Internaţională de Sociologie) ş.a.

În anul 2001 a înfiinţat fundaţia care îi poartă numele, recunoscută de guvernul francez ca instituţie publică, destinată ştiinţelor sociale.

A publicat aproape 200 de cărţi, studii şi articole dintre care:

În limba română au fost traduse lucrările „Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie” şi „Cum să comparăm naţiunile” (în colaborare cu D. Pelassy).

A decedat la data de 10 octombrie 2010.

   1921: A murit Tudor Pamfile, folclorist (studii despre credinţe şi datini) şi scriitor (n. 1883). NOTĂ: În diverse surse data morţii este dată la 17.X.1921 (istorietecuci.blogspot.com), la 21.X.1921 (Dicţionarul scriitorilor români M-Q, 2001) sau la 31.X.1921

1923: Are loc (10-16 octombrie), Conferinţa internaţională a reprezentanţilor organizaţiilor ţărăneşti la Moscova, in timpul careia  se constituie Internaţionala Ţărănească, organizatie care  va activa pană în anul 1933.

1935: A încetat din viaţă actorul Constantin I. Nottara, actor, personalitate cu aură legendară a istoriei teatrului românesc (interpret, director de scenă, profesor de actorie); (n. 5 iulie 1859).

A participat, în 1912, la turnarea primului film artistic românesc, „Independenţa României”, regizat de Grigore Brezeanu, unde a interpretat rolul lui Osman Paşa.

1938: S-a născut la Vărbilău, jud.Prahova cântăreață de muzică populară Gabi Luncă (Elena Gabriela Luncă-Onoriu); n.2 aprilie 2021, București.

Cine a fost Gabi Luncă, una dintre marile voci ale generației "clasice" a  muzicii lăutărești de mahala / Și-a început cariera în 1951, iar după 1993  a cântat doar la slujbe penticostale -

A început să cânte din 1951, alături de tatăl său. La 17 ani și-a definit genul muzical: muzică orășenească lăutărească. În 1955 a debutat la Radiodifuziunea Română, cu melodia Pe deasupra casei mele, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu.

Primul album înregistrat a fost în 1957, la Casa de discuri Electrecord, urmat de numeroase alte înregistrări la Electrecord (1960–1965). S-a căsătorit cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care a cântat și înregistrat din 1970, dar a cântat și cu frații Gore, cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală.

 Din 1973 până la sfârșitul carierei toate înregistrările au fost realizate alături de formația lui Ion Onoriu, căreia s-au alăturat mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. A cântat pentru Nicolae Ceaușescu și membrii guvernului său, dar și pentru Ion Iliesci și Traian Băsescu.

În 1990, soții Onoriu au organizat cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (de mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo. În 1992, cei doi au lansat primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Ulterior, Gabi Luncă nu a mai cântat decât muzică religioasă la adunări religioase, evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine, retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească.

A avut și activitate politică, fiind Președinta Camerei Naționale a Reprezentanților Rromilor, a deschis lista Partidei Romilor Pro-Europa la alegerile europene din 2007, a fost membru fondator al partidului politic Uniunea Națională Creștină a Romilor din România. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă a aparținut generației „clasice” a muzicii lăutărești de mahala, fiind numită de fani „țiganca de mătase”. Decesul artistei a fost cauzat de îmbolnăvirea cu vir usul Covid-19.

1945: Se desfășoară, la Bucuresti, până la data de 22 octombrie, lucrările primei conferințe naționale a Partidului Comunist,  recent ieșit din ilegalitate.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales secretar general al partidului, din a cărui conducere făceau parte atât grupul comunist venit de la Moscova (Ana Pauker, Vasile Luca ş.a.), cât şi cadre din ţară.

Partidul Comunist din România și-a schimbat denumirea în Partidul Comunist Român (PCR).

 La acea data PCR avea un pronunțat caracter multietnic, românii reprezentând mai puțin de un sfert din membrii săi.

Distribuția pe naționalități era: maghiari 26%, români 23%, evrei 18%, ruși și ucraineni 10%, bulgari 10%).

1991: In România a  început guvernarea Teodor Stolojan; (16 octombrie 1991–19 noiembrie 1992).

Delia Papasima | r/News | Pagina 11

1991:  A încetat din viaţă traducătorul şi eseistul Leon Leviţchi, unul dintre cei mai mari shakespearologi români contemporani.

AMINTIREA PROFESORULUI LEON D. LEVIŢCHI „Era foarte muncitor, meticulos şi  exact în munca sa“ | Observator Cultural

Numele său este legat de ediţia “integrală”, în 11 volume, a pieselor lui W. Shakespeare, reulată în anii ’80 ca ediţie critică; (n. 27 august 1918).

1993: La cea de-a V-a Conferinţă la nivel înalt de la Port Louis (Insulele Mauritius), desfăşurată între 16 şi 18 octombrie, România devenea membru cu drepturi depline în Mişcarea francofonă.

francofonie Archives - caleaeuropeana.ro

În perioada 25 – 29 septembrie 2006, s-a desfăşurat la Bucureşti cea de-a XI-a Conferinţă a şefilor de stat şi de guvern care au în comun limba franceză – Sommet-ul Francofoniei, primul eveniment de o asemenea anvergură găzduit vreodată de România – cu participarea a 36 de şefi de stat şi de guvern, 25 miniştri ai Afacerilor externe, 11 miniştri ai Culturii şi Francofoniei – şi primul Sommet al Francofoniei care a avut loc în Europa Centrală şi de Sud-Est.

1995:  Marele scriitor sud-american Mario Vargas Llosa a vizitat România; (n. 18 martie 1936).

1995: A murit (la Paris, unde emigrase) actorul şi poetul român Paul Sava,

Actorul de teatru si film Paul Sava s-a născut la 22 ianuarie 1922, in Mărășești, județul Vrancea.
A fost mai intâi ofiter de politie si din anul 1949 a jucat pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din Bucuresti

. Piesa de debut se numea Cumpana, de Lucia Demetrius. Au urmat: in 1965 Cîinele Grădinarului de Lope Félix de Vega Carpio (1949), Mic pitic inimă de voinic de Sergiu Milorian (1949), Învingătorii de Boris Cirskov (1951), Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov (1952), Costache și viața interioară de Paul Everac, Trei generatii de Lucia Demetrius (1974).
A regizat la Teatrul National spectacolele Căsuța De La Marginea Orașului de Aleksei Nicolaevici Arbuzov (1957), Festivalul Eminescu la același teatru in 1965, la Teatrul de Opereta din capitala a apărut in montajul literar-muzical Farmecul unui vals de Oscar Straus.
A debutat pe marele ecran in filmul Directorul nostru (1955).
La Teatrul Național Radiofonic a jucat in Triumful talentului si Cadou de I.L. Caragiale, Barberine de Alfred de Musset, Familia Perrichon de Eugene Labiche, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Greșelile unei nopți, În goana trenului, Îndrăgostiții de Carlo Goldoni, Lina de Tudor arghezi, Mamouret de Jean Sarment, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, etc.

1997: Rămăşiţele pământeşti ale episcopului Ioan Inochentie Micu- Klein, aduse în ţară la 2 august 1997, au fost reînhumate, potrivit dorinţei sale testamentare, în Catedrala Mitropolitană a Blajului, al cărei ctitor a fost.

1999:  Organizaţia masonică Marea Lojă Naţională din România a anunţat, în cadrul celui al IX-lea Convent, desfăşurat la Bucureşti, reinstituirea în ţara noastră a Ritului York, după 50 de ani de absenţă.

INAUGURARE TEMPLU MASONIC | AGERPRES • Actualizează lumea.

2002:  Renumitul regizor român Liviu Ciulei a primit Premiul Prometheus, pentru „Opera Omnia”, din partea Fundaţiei Anonimul.

Imaginea articolului Liviu Ciulei a primit premiul de excelenţă, la TIFF

2004: Radio 3 Net devine primul post public de radio din ţară şi din Europa care emitea exclusiv pe Internet, sub conducerea actorului si interpretului de muzica folk Florian Pittis, initiatorul acestui proiect.

Imagini pentru florian pittis si Radio3net photos

Radio 3 Net este  urmaşul postului de radio Programul III, primul post interactiv din ţara noastră, un post de avangard  îndrăzneţ cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui în perioada comunistă numeroși tineri, oameni de teatru şi pasionați de muzică.

Situl web al postului Radio 3Net găzduiește o colecție impresionantă de albume folk și rock, de povești ale teatrului radiofonic și de înregistrări video de la festivalurile muzicale din țară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” și Festivalul „Delta Fest”.

Pe http://www.radio3net.ro pot fi audiate: „1001 de albume de ascultat într-o viață”, „Cele mai bune 500 de albume”, „Cele mai bune 500 de piese”, „Cei mai mari 100 de chitariști ai tuturor timpurilor”, „Cei mai buni 100 de artiști rock ai tuturor timpurilor”. Inițiatorul proiectului Radio 3Net a fost regretatul artist Florian Pittiș.

Programul III a reprezentat un post cu programe îndrăznețe și cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui tineri, oameni de teatru și de muzică. După dispariția fondatorului său, postul a primit numele Radio3 Net ”Florian Pittiș”.

2007: A murit într-un accident de maşină în Croaţia, cântăreţul, compozitorul  şi actorul  macedonean de origine aromână Toše Proeski (n. 25 ianuarie 1981).

Imagini pentru Toše Proeski photos

A fost unul dintre cei mai populari cântăreţi din spaţiul fostei Republici Socialiste Federeative Yogoslavia, dar şi din Balcani, fiind considerat cel mai bun interpret din Republica Macedonia.  BBC News îl numea Elvis Presley al Balcanilor. 

2008:  A murit scriitorul român Ilie Purcaru (“Zile fierbinţi”, “Focuri în junglă”, “Asaltul”); (n. noiembrie 1933).

2019: A murit actorul, criticul de film și profesorul Alexandru Lazăr.

In memoriam Alexandru Lazăr - Dor de Neamt

Alexandru (Sandu) Lazăr s-a născut pe 24 aprilie 1933 în comuna Ileana, județul Călărași.

A urmat doi ani de Filologie la Universitatea din București, după care a trecut la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC), la clasa de actorie a profesorului Moni Ghelerter, având-o ca asistentă pe Sorana Coroamă-Stanca.

În 1961, a absolvit IATC-ul cu spectacolele de absolvire „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Secunda 58” de Dorel Dorian și „Centrul înaintaș a murit în zori” de Agostino Cuzzani.

În perioada 1961-1975 a fost actor la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamț, după care, între anii 1975-1977, a fost asistent și apoi (1977-1991) lector universitar I.A.T.C. la clasa actorului Amza Pellea.

În perioada 1991-2001 a fost conferențiar universitar la „Academia de Teatru și Film” (ATF), iar în 2001 devine doctor în istoria teatrului românesc. A fost, de asemenea, profesor la Facultatea de Arte a Universității „Hyperion” din București.

CITIȚI ȘI: 

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro; CreștinOrtodox.ro; Cinemagia.ro.

16/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 4 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 4 octombrie în istoria  noastră

1509: A avut loc Bătălia de la Hotin între oastea Moldovei condusă de Bogdan al III-lea, domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517, fiul lui Ștefan cel Mare și cea poloneză condusă de hatmanul Mikołaj Kamieniecki.

Bogdan Vodă „cel Orb și Grozav”, vrednicul fiu al lui Ștefan cel Mare. Un  voievod viteaz, devotat patriei sale! | Cunoaste lumea

Lupta s-a încheiat cu victoria polonezilor și a fost ultima bătălie a războiului moldoveano-polon, început în 1502 și încheiat prin tratatul de pace de la Camenița de pe 22 ianuarie 1510, prin care Bogdan a renunțat la pretențiile asupra Pocuției și la planul de căsătorie cu Elisabeta Jagello în schimbul unor avantaje politico-economice.

1848: A apărut săptămânalul cu text bilingv român şi german, ”Bucovina’’, Gazetă Românească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură” editat de fraţii Gheorghe si Alecu Hurmuzaki până la data de 20 septembrie 1850.

A fost primul periodic al românilor bucovineni şi o tribună de apărare a intereselor lor naţionale, intelectuale şi materiale ale poporului român.

Ziarul Bucovina, Cernauti, 1848

Foto: tiparituriromanesti.wordpress.com.

Articolul – program publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat   în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc.

Ziarul Bucovina, a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc.

Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de “Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a ”Daciei Literare”.

1853: Turcia declară război Rusiei. Începe oficial războiul Crimeii (1853-1856), purtat între Rusia, pe de o parte şi Turcia, Anglia, Franţa şi Regatul Sardiniei, pe de altă parte.

Conflictul a început, de fapt, în 21 iunie 1853, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei, fără a declara război puterii suzerane, Imperiul Otoman; unii dintre generalii de la Sankt Petersburg doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia.

Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului. Turcii, sprijiniți de englezi și francezi, au prezentat rușilor un ultimatum pentru retragerea trupelor, iar în urma refuzului, la 4 octombrie au declarat război Rusiei. Războiul s-a purtat pe două continente: la Dunăre, la Marea Baltică, în Crimeea, în Transcaucazia.

Operaţiunile militare au avut loc la Dunăre, în Transcaucazia, la Marea Baltică şi în Crimeea (unde a fost teatrul principal de război).

Rusia a fost înfrântă, iar Tratatul de Pace a fost semnat la 30 martie 1856 (18 martie 1856 pe stil vechi).

Principalele lui prevederi priveau transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, pe țărmul acestei mări fiind interzisa construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel.

Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pentru pretențiile sale de dominație a regiunii.

De asemenea, era stabilită libera circulație pe Dunare și la gurile ei sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării.

Alte prevederi priveau statutul Principatelor Dunarene – Moldova și Valahia – care rămaneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar li se acorda dreptul de a avea propriile constituții și adunări legislative, instituții care aveau sa fie puse sub supravegherea puterilor victorioase, desființîndu-se astfel protectoratul Rusiei.

Turcia era obligată să respecte administrația independentă a principatelor Moldovei și Valahiei, deplina libertate a credinței și legislației, comerțului și navigației.

De asemenea a fost stabilită convocarea în principate a Divanurilor Ad-hoc (fapt realizat în 1857 la Iași și București) pentru exprimarea dorinței populației asupra unirii și altor principii fundamentale de organizare a statului; (art. 24).

Harta Principatelor Romane

Harta Principatelor Române la 1856

Din punct de vedere teritorial, pentru înlăturarea Rusiei din regiune, se hotărăște restituirea către Moldova a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail şi implicit controlul asupra gurilor Dunării.

Până în 1812 acestea fuseseră parte integrantă a Principatului Moldovei.

 1859: S-a născut la   Sasca Mare, Suceava, compozitorul român George Cosmovici; (d.14 februarie 1927, Paris).

1873:  S-a nascut matemaicianul român Gheorghe Țițeica, profesor universitar, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române; (d. 1939).

1881: S-a nascut la Craiova, George (Gogu) Constantinescu, inginer constructor român, stabilit din 1912 în Anglia, intemeietorul unei noi stiinte, “sonicitatea” (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).

Biografie Gogu Constantinescu

A construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spaţiul lăsat de palele elicelor acestora.

A materializat primul tun sonic.

A proiectat şi construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare.

A gândit primul  hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruşi.

A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic.

A fost membru titular al Academiei Române din 1965.

Revista engleză The Graphic il considera unul dintre cei 17 titani ai lumii, care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister ; (a decedat la Corniston, in Marea Britanie la 11 decembrie 1965).

1883 : A început să circule trenul Orient-Express, pe ruta Paris–Varna

1883 Afiș Orient- Express

La 5 iunie 1883, primul tren Express d’Orient a părăsit Parisul către Viena.Traseul inițial, folosit pentru prima dată pe 4 octombrie 1883, a fost de la Paris, Gare de l’Est, până la Giurgiu, prin Munchen și Viena.

La Giurgiu, pasagerii au traversat Dunărea cu feribotul spre Ruse, de unde au luat alt tren spre Varna și au încheiat apoi călătoria spre Constantinopol cu feribotul. În 1885, a operat altă rută, de data aceasta ajungând la Istanbul cu calea ferată de la Viena la Belgrad și Niš, transport cu trăsura către Plovdiv și feroviar din nou spre Istanbul. Trenul a fost redenumit oficial Orient Express în 1891.

1895: Se formează guvernul lui Dimitrie A. Sturdza în România, imediat după demiterea guvernului conservator a lui Lascăr Catargiu; (3 octombrie 1895).

1895 Dimitrie A. Sturdza-21

Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu – (n. 10 martie 1833  — d.8 octombrie 1914 ) , om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii  1895- 1909.

A fost, de asemenea,  academician si Președintele Academiei Romane între anii  1882-1884.

Consiliu de miniștri liberal care a guvernat România în perioada 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896. În calitate de președinte al PNL, Sturdza a fost desemnat de patru ori să formeze un Consiliu de miniștri, ocupând și portofoliul altor ministere de însemnătate.

Ca ministru de Externe, a semnat un protocol de prelungire a Tratatului secret de alianță dintre România și Austro-Ungaria cu prilejul vizitei la București a împăratului Franz Josef I. Activitatea guvernului a fost marcată de „chestiunea Ghenadie” (val de manifestații și proteste organizate de opoziție împotriva guvernului având ca pretext îndepărtarea în condiții neobișnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii).

1895:  Se constituie societatea petrolieră “Steaua Română“, una dintre cele mai mari şi mai importante societăţi din istoria industriei petroliere din România.

Imagini pentru Foto: O actiune a societatii „Steaua Romana”

Foto: O acţiune a Societății „Steaua Română”

 În anul 1897, după ce a achiziționat în întregime zona petrolieră din jurul orașului Câmpina, a fost construită o rafinărie modernă, pe o suprafață de 13,5 hectare. 

Cea mai veche
rafinărie din România a pus lacătul pe uşă. Ce raportau spionii americani despre producţia
de petrol din Câmpina

Rafinăria ”Steaua Română” din Câmpina în 1908 FOTO ziaruloglinda.ro Steaua Română SA

La darea ei in folosință, era considerată cea mai modernă și cea mai mare dintre rafinăriile din Europa. Patrimoniul său se compunea din rafinării, schele, sonde, instalații de export la Constanța și Giurgiu, o flotilă de tancuri petroliere de transport pe Dunăre, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de bidoane, o stație de conducte de apă pe râul Doftana.

 1904: A murit la Botosani, Ioniţă Scipione Bădescu, publicist şi poet; membru al „Junimii” si prieten cu Mihai Eminescu;  (n. 15 mai 1847, Răstolț, județul Sălaj).

Imagini pentru Ioniţă Scipione Bădescu, photos

A studiat la Budapesta, continuand la București și la Iași. unde a devenit membru al Societății Junimea și s-a împrietenit cu Eminescu.

A avut o intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor la Curierul de Iași, Pressa, Trompeta Carpaților, Timpul din București.

Este numit revizor școlar pentru județele mai întâi pentru județele Neamț și Suceava, apoi pentru Botoșani și Dorohoi. Pe 2 martie 1886, scoate la Botoșani publicația Curierul român, publicația care va aparea până în 1904, anul morții sale.

A colaborat la o serie lungă de publicații, între care Albina (Pesta), Albina Carpaților (Sibiu), Amicul Familiei (Gherla și Cluj), Concordia și Federațiunea (Budapesta), Fenice (Oradea), Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina (Cernăuți), Glasul (București).

 1929: Sub directoratul lui Liviu Rebreanu, s-a inaugurat Studioul Teatrului Naţional din Bucureşti, cu piesa „Muşcata din fereastră” de Victor Ion Popa, prezentată în premieră, în regia lui Paul Gusty

1933: S-a născut Florea Firan, profesor universitar, critic şi istoric literar, publicist şi editor, fost director al revistei şi editurii „Scrisul Românesc” din Craiova.

Imagini pentru Florea Firan,profesor photos
Imagini pentru revista „Scrisul Românesc” photos

1933: S-a născut George Astaloş, poet, dramaturg şi prozator, stabilit la Paris, din 1971; (m. 2014).

1934: S-a născut la  Bucureşti, marele actor român de teatru și film,  Mircea Albulescu (Iorgu Constantin Albulescu), profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor.

A decedat în ziua de  8 aprilie 2016, București.

A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.

A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.

Imagini pentru mircea albulescu photos

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești.

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 70 de roluri în filme. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat.

Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, spune : “ Dacă 1000 de oameni ascultă…fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.”

De asemenea a  jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu și aproape toate filmele lui Mircea Veroiu.

A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Youth Without Youth, 2007), Radu Gabrea, Manole Marcus, Mircea Daneliuc , Alexa Visarion , Nicolae Mărgineanu, Nicolae Breban, Dinu Tănase , Mircea Drăgan , Mircea Moldovan, Andrei Blaier .

In perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București.

Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A primit „Ordinul Meritul Cultural” și „Ordinul Serviciul Credincios” în grad de Comandor.

5 La Câmpina avem Teatrul „Mircea Albulescu”. Suntem onoraţi!

Teatrul Proiect Campina a luat in anul 2013 numele lui Mircea Albulescu.

Actorul a fost  autorul unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.

În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică .

1941: S-a născut la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin, pictorul Silviu Oravitzan Creţu, a carui artă este considerată de critica de specialitate a-și avea rădăcinile în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox.

Imagini pentru Silviu Oravitzan Creţu,photos

Este fondatorul  galeriei „Pro Arte” din Lugoj şi al unei galerii de artă la New York.

Intre 1960 și 1963 pe cele ale Universității din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice. În 1983 a obținut Bursa Logos, la Paris iar in 1984 a primit Bursa Fundației Peer Mattsson din Suedia.

Din 1985 până în 2006 a fost director al Galeriei Pro Arte din Lugoj si din 1997 a fost profesor invitat la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice (clasa profesorului Constantin Flondor).

Din 2005 este afiliat Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale și Inter-religioase (INTER). In 1997  a devenit Cetățean de onoare al Oraviței,iar 2004 a fost nominalizat  Cetățean de onoare al orașului Lugoj.

 A fost distins cu numeroase premii, intre care se remarca:

  • 2004 – Premiul Ardaf
  • 2004 – Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler, Președinția României
  • 1980 – Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici a Ungariei la Hajduoszsormeny, Debrecen, Ungaria

1943: S-a născut actorul şi cântăreţul  de muzica folk Florian Pittiş, actor la Teatrul “L. S. Bulandra” (“Hamlet”, “Câinele grădinarului”, “Cântec despre mine însumi”).

  A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.

A fost, de asemenea un apreciat  realizator de emisiuni radio in care a adus o contribuție notabilă la  popularizarea muzicii pop-rock

In 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, pentru ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, care emite exclusiv pe Internet.

A decedat în urma unui cancer la 5 august 2007, si a fost înmormântat cu onoruri masonice.

1943: S-a născut în  satul Fâlfani, comuna Stolnici, jud.Argeș, cantautorul român Marian Nistor, unul dintre fondatorii trupei Savoy al carei solist şi lider a fost.

Imagini pentru photo Marian Nistor

A înființat propria trupă alături de Ionel Samuilă (chitară bas), Ionel Orban (clape), Nichi Rotărescu și George Mitrea (percuție), inițial numită „Stelele 23” (pentru că fusese formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ.
Formația, descoperită de Margareta Pîslaru, a mers la Teatrul de revistă Constantin Tănase de unde a luat denumirea de Savoy la sugestia lui Arșinel Stroe, după numele sălii Savoy unde prin anii 69-70 aveau loc repetițiile muzicale.

Deși formația Savoy a fost desființată în anul 1992, conducătorul acesteia compune și interpretează și astăzi sub titulatura de Savoy, împreună cu actuala soție, Dorina. Amândoi au scos mai multe compilații ce păstrează sound-ul original, având împreună 15 albume.

Până în vara anului 2011 artistul colaborase la 44 albume muzicale.

1947 (4-9 octombrie) : La Congresul al XVIII-lea al Partidului Social-Democrat din România, participanţii cedează presiunilor făcute de comunişti şi acceptă să intre în tratative pentru fuziunea cu Partidul Comunist Român, primul act prin care se pregătea transformarea partidului comunist în „partid unic”în ţara noastră.

A fost primul act prin care se transforma partidului comunist în Partidul Unic Muncitoresc. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care a cauzat dispariția partidului din viața politică.

1957: S-a născut la Turnu Severin, actriţa Valeria Sitaru.

 In 1981 este absolventă a Institutului de Arta Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru,şsi debutează alături de actori celebri, cum ar fi Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuţă si Costel Constantin în drama ” Semnul şarpelui” regizată de regretatul Mircea Veroiu.

  Se casatoreste de tânară cu colegul de actorie Florin Zamfirescu iar la 21 de ani, pe 9 noiembrie 1978 o naşte pe Ştefana fiica lor. Recasatorita mai are o fiica Cristina.

In 2004 o gasim  vicepresedinte al unui partid si candidata in Senatul Romaniei.

Recăsătorita, mai are o fiica Cristina.

În prezent este actrita la teatrul Odeon si teatrul Act din Bucuresti, regizor la Studioul de teatru „Casandra”, Teatrul ” Nottara ‘ si ” Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian”, profesoară de Arta actorului la UNATC, scriitoare şi realizatoare de emisiuni tv.

Foarte talentata in „arta scrisului scurt ” a lansat si castigat premiul de publicistica cu volumul ” La stradute ”  / 2006   (ed. Prier, Drobeta Turnu Severin) un volum de tablete si scurte meditatii asupra a 101 strazi din Bucuresti,  dedicat fiicei sale Stefana Samfira iar in iulie 2008 a lansat „În centrul atenţiei” – un volum de interviuri elegante şi provocatoare în acelaşi timp .

1958: S-a născut la Negreşti, judeţul Vaslui, cântăreața de muzică populară Matilda Pascal Cojocăriţa.

In 1979 a castigat echivalentul de atunci al titlului „MISS Romania” din zilele noastre, si anume locul 1 al primului concurs de frumusete feminina din Romania sub deviza „Munca, Tinerete, Frumusete”, concurs ce a avut loc la Costinesti.

Imagini pentru Matilda Pascal Cojocăriţa,

S-a  stabilit impreuna cu al doilea sot, Stefan Cigu,  in orasul Bistrita (unde locuieste si in acest moment), alaturi de cei 3 copii ai lor (baiatul Matildei din prima casatorie si un baiat si o fata ai lui Stefan dintr-o casatorie anterioara). Cei trei copii ai familiei au urmat tot cariere muzicale.

A studiat la Facultatea de Muzica, in cadrul Universitatii Spiru Haret, de curand absolvind si masterul in folclor.

1873 (4/16) :  S-a nascut la Turnu Severin matematicianul român Gheorghe Țițeica, profesor universitar, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române; (d. 5 februarie 1939, București).

Străzile Craiovei și numele lor – Gheorghe Țițeica | Radio România Oltenia  Craiova

A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București și membru al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia. Este tatăl fizicianului Șerban Țițeica.

Concepte ca: Problema piesei de cinci lei (Teorema lui Țițeica), suprafață Țițeica sau curbă Țițeica îi poartă numele.

1978: S-a născut la Iaşi, actorul Marius Manole, considerat de critică un fenomen al teatrului românesc.

A absolvit în 2001 Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iași, secția Actorie, iar intre 2002 şi 2003, a urmat cursurile secției de Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București.

A jucat pe scenele Teatrului Naţional Bucureşti, Bulandra, Metropolis, Odeon, ArCuB, de Comedie, Green Hours, Godot Cafe-Teatru, ale Televiziunii Române, dar și ale celei internaţionale.

În anul 2006, Marius Manole a fost nominalizat la Premiile UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal (Şarikov, Tipograf Tipografovici – „Inimă de câine“, după Mihail Bulgakov, regia Yuri Kordonski), alături de Victor Rebengiuc şi Marius Stănescu. De asemenea, în 2003 a fost nominalizat, tot în cadrul UNITER, pentru debut, cu rolul Paulie în spectacolul „Drept ca o linie“, de Luis Alfaro, în regia lui Radu Apostol.

În 2007, i-a fost acordat, în cadrul aceleiaşi gale, Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar – Paul, „Stă să plouă“, Teatrul LUNI, Green Hours. A obţinut Premiul pentru tineri creatori, acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru Puck din „Visul unei nopţi de vară“ de William Shakespeare

A participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante „Andrei Șerban“ la Horezu și New York, atelier realizat de Institutul Cultural Român din New York cu sprijinul ICR din București, în 2009.

La cea de-a nouăsprezecea ediţie a Galei UNITER, Marius Manole a fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol principal, pentru Ermolai Alexeevici Lopahin din „Livada de vişini“. În 2009, a obţinut premiul FestCO pentru rolul principal din spectacolul „Ioana şi focul“ de la Teatrul de Comedie.

1977:  În cadrul unei festivităţi desfăşurate la Paris, fotbalistul Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti), a primit pentru a doua oară ‘’Gheata de aur’’, distincție care se acordă anual celui mai eficace jucător dintr–un campionat naţional.

Jucatori români care au castigat “Gheata de Aur”

Dudu Georgescu e născut pe 1 septembrie 1950, la Bucureşti.

A început fotbalul la Progresul, dar consacrarea a cunoscut-o la Dinamo, unde a jucat în perioada 1973 – 1983.

Cu „cîinii” a cîştigat 4 campionate şi o Cupă, a fost de patru ori consecutiv golgeterul României, între 1975 şi 1978, el păstrîndu-şi şi acum titlul de cel mai bun marcator din istoria Diviziei A: 252 de goluri în 370 de meciuri.

Apogeul carierei: cîştigarea Ghetei de Aur de două ori (1975 – 33 goluri și în 1977 – 47 goluri).

Pentru „naţională” a înscris 21 de goluri în 44 de meciuri.

1977: S-a născut  Cabral Ibacka, actor și prezentator TV din Romania.

Cine este și cum arată tatăl lui Cabral: "A venit să mă ia în Congo" |  Româneşti, Vedete | Unica.ro

În anul 1996 joaca in filmul „Je ne marcherais jamais seul”, film prezentat in anul 1997 la Cannes.

Îsi incepe cariera la Antena 1, în 1998 cu emisiunea „Roata de rezerva”. Din anul 1999 pana in anul 2000, prezinta mai multe emisiuni in cadrul televiziunii Prima Tv.

In anul 2000, trece la Acasa TV, un post de televiziune aflat sub „patronajul” celei mai mari institutii media romaneasca, MediaPro. In anul 2004 joaca in filmul „Catacombs” alaturi de celebra P!nk.

Cabral e un foarte bun sportiv. De la 6 ani practica kickbox si thaibox. Are multe titluri de campion si vicecampion national la kickbox si thaibox, pana la 23 de ani, concurand cu succes atat semi-contact cat si full-contact. Se antreneaza in paralel cu sora lui, Artemis, care la randul ei strange in palmares o panoplie impresionanta de titluri de campioana si vicecampioana la kickbox. La 17 ani devine vicecampion in Cupa Europei la kickbox. In 1997 incepe sa predea Tae-Bo, fiind primul promotor al acestui sport in Romania. A devenit licentiat in sport tocmai pentru a putea preda intr-un viitor apropiat, dorinta lui fiind de a avea cea mai tare echipa de kickboxeri juniori.

 1989: A murit la București, interpretul de muzică uşoară Luigi (Ludovic) Ionescu; (n. Pâncești, județul Bacău,1927).

Luigi Ionescu - Iubito! | Male sketch, Oldies

Piesa de referință a carierei lui rămâne „Lalele” compusă de Temistocle Popa. În anul 2001, grupul Suprem pune în circulație o inedită versiune a hitului (aranjament, remix DJ Phantom), în care se pot auzi și fragmente din înregistrarea originală, cu vocea lui Luigi Ionescu.

2006: După o perioadă de câteva luni de interimat, Serviciul Român de Informații (SRI) , a avut  un nou director în persoana lui George Maior, un politician   membru al PSD.

Imagini pentru george maior photos

Claudiu Săftoiu, fostul consilier al președintelui  Traian Băsescu, a fost  numit director al Serviciului de Informații Externe român (SIE).

Imagini pentru claudiu saftoiu photos

2006: A murit la București, fotbalistul şi antrenorul român Traian Ionescu; (n. 17.07.1923, Văleni, jud.Argeș).

Imagine

Ca jucător de fotbal, a câștigat cu echipa C.C.A. București Campionatul Național de fotbal în 1951 și Cupa României (în edițiile 1948-1949, 1950, 1951). A îmbrăcat de cinci ori tricoul cu nr. 1 al Echipei Naționale a României.

Ca antrenor, a depus o rodnică activitate în cadrul clubului Petrolul Ploiești (1952-1957), realizând aici o puternică pepinieră, care a dat fotbalului românesc o serie de jucători valoroși (Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea, Tabarcea, Badea, G. Marin). Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitențe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo București, aducându-și o importantă contribuție la obținerea unor performanțe de prestigiu pentru această echipă: titlul de campioană a României (1961/1962, 1962/1963, 1963/1964, 1964/1965) Cupa României la fotbal (1963/1964 și 1967/1968).

A promovat în fotbalul mare viitori jucători celebri precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller și Constantin Frățilă.

Apoi a lucrat ca antrenor de fotbal în Turcia, unde a câștigat campionatul Turciei cu echipa Fenerbahce Istanbul în sezonul 1969/1970. Revine la Dinamo București, unde activează în sezoanele 1970-1972, contribuind la cucerirea a încă un titlu de campioană națională în ediția 1970/1971.

2007: A murit la Viena, senatorul PSD Antonie Iorgovan; (n. 9 aug 1948 în satul Gornea din comuna Sichevița (județul Caraș-Severin).

Între anii 1992-1996, a fost judecător la Curtea Constituţională a României fiind  supranumit “Părintele Constituţiei”, deoarece a îndeplinit funcția de Președinte a Adunării Constituante.

Din anul 1972, Antonie Iorgovan a fost cadru didactic la Catedra de Drept Public a Facultății de Drept a Universității București.

A urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: asistent universitar stagiar (1972-1975); asistent universitar titular la disciplinele: Drept constituțional, Drept administrativ, Drept financiar, Dreptul muncii (1975-1980); lector universitar la disciplina Drept administrativ și știința administrației (1981-1990); conferențiar universitar la disciplina Drept administrativ, numit prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 6696/1993 (1990-1993). Din anul 1993, deține funcția de profesor universitar la aceeași universitate.

Începând din anul 1995 a fost conducător la doctorat la disciplina Drept administrativ. Între anii 1995-1996 și 2003-2004 a fost profesor invitat la Facultatea de Drept, Universitatea Paris 1 (Pantheon – Sorbonne). Din anul 1995 este președinte al Consiliului Științific al Institutului de Științe Administrative al României, cu sediul la Sibiu. În anul 1998 este ales ca rector al Universității Româno-Germane din Sibiu, din cadrul Fundației Universitare pentru Integrare Europeană. A lucrat și ca profesor titular al Universității „Nicolae Titulescu” din București.

În paralel cu activitatea didactică, prof. Iorgovan a devenit din anul 1996 avocat pledant în Baroul București, fiind coordonatorul Societății civile de avocați „Prof. Iorgovan și Asociații”, cu sediul în București.

2007: A decedat regizorul  de operă Hero Lupescu.

S-a născut în orașul Roman la 17 iunie 1927, într-o familie evreiască.

Hero Lupescu (deceased) - Genealogy

Tatăl său, Avram Wolfsohn, a fost un cunoscut cantor la Sinagoga Mare din Bucureșt

Hero Lupescu a terminat cursurile Facultății de Regie din cadrul Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” din Moscova (1951-1954) si a susținut examenul de diplomă la Opera Română din Timișoara, cu spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski (1954).

A lucrat timp de 34 de ani la Opera Română din București și a realizat, de-a lungul carierei sale, numeroase spectacole. A debutat pe scena Operei Române din București în 1955, cu spectacolul „Boema”, de Puccini, interpreți Valentina Crețoiu, Dinu Bădescu, Șerban Tassian etc.

Ultima sa premieră la aceeași operă bucureșteană a fost tot „Boema”, în 1993, însă a regizat spectacole și pe alte scene, inclusiv în străinătate – Opera din Sarajevo, din Ruse sau cea din Ankara.

A fost profesor la clasa de operă a Conservatorului bucureștean, printre studenții săi numărându-se mulți dintre maeștrii de ieri și de azi ai scenei lirice bucureștene sau soliști de prestigiu ai teatrelor de operă din țară sau din străinătate.

În 1983 regele Hassan al II-lea al Marocului i-a conferit distincția „Legiunea de Onoare”.
Președintele Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, i-a acordat in 1984,Premiul Olimpic „Colanul de Argint”, „pentru aportul artei în spectacolele sportive”, iar in 2001 a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de Cavaler.

2011: A decedat renumitul medic chirurg român Mircea Olteanu.

Imagini pentru oftalmolog Mircea Olteanu,photos

Născut la 15 decembrie 1926 la Galaţi, Mircea Olteanu a urmat studiile universitare la Facultatea de Medicină din Bucureşti. După ce, în 1968, şi-a dat doctoratul cu teza „Dinamica pătrunderii fosforului radioactiv în sistemul camerular al ochiului, sub forma unor medicamente administrate local, la animalul normal şi la om, în maladia de iradiere acută”.

Mircea Olteanu şi-a continuat specializarea la Paris, Lyon, Odessa, Barcelona, Boston, Baltimore.
Ctitor de şcoală medicală, Mircea Olteanu, fost bursier al ONU, a desfăşurat o bogată activitate didactică în calitate de profesor de oftalmologie şi şef al Catedrei de oftalmologie – ORL al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti si şef al Clinicii de Oftalmologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila’ din Bucureşti.

A fost profesor vizitator la Londra, Paris, Cordoba (Argentina) şi Tokyo. A fost medic militar cu gradul de general.

Din iniţiativa sa a fost creat în ţara noastră un centru de transplant de cornee şi a introdus tehnica protezării ochiului cu cornee şi cristalin din masă plastică.

Rezultatele întregii sale activităţi au fost prezentate în peste 140 de lucrări ştiinţifice (tratate, monografii, studii)

Este autorul a 16 cărţi, dintre care „Oftalmo-chirurgie. Atlas” a fost distinsă cu un premiu al Academiei Române, a cinci invenţii şi a 50 de filme ştiinţifice.

În anul 1981, la Roma, împreună cu prof. Cristian Barnard (Republica Sud-Africană), Mircea Olteanu a primit Premiul în chirurgie.

A fost membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii Române de Oftalmologie, al Academiei de Ştiinţe din New York şi al altor instituţii ştiinţifice.

2016: A decedat la București, prozatorul și dramaturgul român Ion Ochinciuc (n. 21 august 1927, Sculeni, județul Iași), autor de romane polițiste și piese de teatru.

Un „Jurnal anapoda”

A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac nou” cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru „Stânca Miresei” în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul „C.I. Nottara”), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967

A fost membru titular în Uniunea Scriitorilor din România începând din anul 1970.

A lucrat mai bine de 20 de ani în Radio.

2018 : Timișoara a devenit primul oraș din România care a folosit pe un curs de apă interior transportul în comun de persoane, ca alternativă de deplasare ecologică pe Bega.

Inedit! Timișorenii merg la serviciu cu vaporașul. Călătoria pe Bega costă  1 leu | Click mobile

Transportul regulat cu hidrobuze (vaporetto) a devenit cel mai nou subsistem de transport public în oraș, fiind asigurat de Societatea de Transport Public Timișoara. Se desfășoară pe o distanță de aproximativ 7 kilometri din Canalul Bega.

Bega a fost primul canal navigabil din România, primele curse de pasageri pe Bega fiind între 1869–1967.

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Ierotei

Ierotei Areopagitul

Sfântul Mucenic Ierotei a primit credința în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel.

A fost însoțitorul Sfântului Dionisie Areopagitul. Sfântul Ierotei a fost primul episcop al Atenei.

A participat la inmormântarea Maicii Domnului.

A trecut la cele veșnice pe 4 octombrie.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/04/o-istorie-a-zilei-de-4-octombrie-video-3/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

04/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: