CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„N-ai voie să vorbeşti aşa de frumos despre România, că nu te crede nimeni”!…

 

Eginald Schlattner (foto) – Preot și scriitor sas din Roşia, Sibiu:

„Când în pădurile și mlaştinile unde astăzi se află Berlinul creştea pir, aici, în Transilvania, se cânta nemţeşte și se rosteau rugăciuni latineşti.

Asta înseamnă vechimea săsească! Iar dacă astăzi vă pot saluta în limba noastră comună, germana, acest lucru îl datorez Patriei mele, Romania, care niciodată nu ne-a interzis limba maternă, nici chiar în acele nouă luni de zile, de la 23 august 1944 la 9 mai 1945, când Regatul român s-a aflat în război cu Reichul german.

În septembrie 1944, fiecare copil de saș s-a dus la şcoala lui germană, unde se predau două ore de limba română ca limbă străină, începând cu clasa a III-a”.

Cu aceste cuvinte și-a întâmpinat preotul și scriitorul Eginald Norbert Schlattner, în biserica din comuna Roşia (Rothberg), de lângă Sibiu, un oaspete de seamă sosit din Germania: ministrul federal de Interne, Otto Schily.

Publicat mai mult în străinătate decât acasă, adulat de milioane de cititori din Austria, Germania și Elveţia, dar și din Spania și Polonia, Schlattner este considerat de critici drept cel mai cunoscut romancier din România, scrie https://anonimus.ro.

După marea plecare a saşilor din anii 1990-1991, el a continuat să-și îndeplinească îndatoririle de preot, trăind cu stoicism tristețea de a sluji zilnic în Biserica evanghelică din Roşia (Rothberg) „doar pentru Dumnezeu și pentru mine, de unul singur, și mulţi îngeri”. Din cei cinci saşi care mai vieţuiesc în comună, doar preotul și câteodată preoteasa mai trec pragul sfântului lăcaş.

Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are în jurul ei livezi de meri și pâlcuri de stejari și de brazi, înălţându-se către cer în mijlocul satului.

Străjuită de tei stejari seculari, casa parohială este, la rândul ei, un monument: ea „împarte” veacurile în două – la sud, „aripa tânără” de la 1762, iar la nord, zidăria de la 1550.

Aici și-a găsit familia Schlattner (al cărei arbore genealogic coboară, cu documente, până la 1467) loc de vieţuire și de slujire pe altarul credinţei, spaţiu de tihnă și de creaţie literară.

Când se retrage să-și scrie cărţile, şapte uşi îl despart pe romancierul-preot de lume; şapte uşi ca tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare.

„N-ai voie să vorbeşti aşa de frumos despre Romania, că nu te crede nimeni”

– Se spune că vorbele cu care l-aţi întâmpinat pe ministrul Otto Schily au făcut o impresie extraordinară asupra delegaţiei germane. În fapt, ce mesaj le-aţi transmis înalţilor oaspeţi?

– Am dorit să le demonstrez că românii sunt europeni prin vocaţie si ţinută, că această țară vine din istorie cu „acquis”-ul comunitar însuşit, pe care-l și depăşeşte la capitolul toleranță față de minorităţi. Zic: „Herr Bundesminister, la vârsta de zece ani, eu nu vorbeam româneşte. Tata îmi atârnase o tăbliţă de gât pe care scria:

‘Acest băiat se numeşte Eginald Norbert Schlattner și nu ştie româneşte. Dacă se pierde, vă rog să-l predaţi pe strada Eminescu 5, contra recompensă’”. Și am spus: „Herr Bundesminister, am fost foarte intrigat că tata a plătit pentru mine, când am fost adus acasă de un român cumsecade, numai de două ori suma plătită pentru câinele nostru, Litvinov, când și el se rătăcise. Mă aşteptam să plătească măcar de cinci ori mai mult…”.

În această metaforă anecdotică este ceva care defineşte spiritul tolerant al României ultimilor 87 de ani, caracterul umanitar al civilizaţiei româneşti. Mă doare inima când observ că, în străinătate, România este percepută numai prin stradă, și anume: câinii de stradă, copiii de stradă, fetele de pe stradă, hoţii de stradă… E mult prea puţin!

S-a ajuns la aberaţii de genul celor întâmplate la Lisabona, unde am ţinut o conferinţă de presă despre România, organizată de Ambasada Austriei. S-a apropiat un ataşat de presă oarecare și mi-a şoptit: ‘N-ai voie să vorbeşti aşa de frumos despre România, că nu te crede nimeni”.

Dar eu vorbesc! Odată, în Polonia, la o conferinţă internaţională, am luat cuvântul în încheiere și am spus: ‘În mod regretabil, de patru zile vorbiţi despre identitatea Europei, și două lucruri nu le-am auzit – cuvântul Dumnezeu și cuvântul România!””.

– La Academia Evanghelică din Sibiu se vorbeşte că, printre altele, i-aţi ţinut ministrului federal o adevărată disertaţie despre învăţământul multicultural din România. Este adevărat?

– I-am prezentat, spre exemplu, situaţia abecedarelor. Zic: „Herr Bundesminister, mesajul României către Europa Unită este următorul – la noi în țară, abecedarul se tipăreşte în peste zece limbi!”. Și fiindcă ştiu că unui german trebuie să-i traduci în sistemul lui de concepţie ceea ce înseamnă acest enunţ, am fost și mai explicit:

„Asta înseamnă că la noi în țară există tot atâtea sisteme şcolare în care limba de predare nu este cea românească, ci limba maternă a copilului. În Parlament, domnule ministru, sunt 19 etnii reprezentate, caz unic în Europa!”. Fiindcă am presupus că nici acuma nu îşi poate imagina ce înseamnă cele zece sisteme şcolare, cu limba de predare neromânească, i-am spus: „Dacă dumneavoastră doriţi ca pe cele doua fete ale dumneavoastră să le trimiteţi în Germania la o şcoală cu limba de predare turcă, la 2-3 milioane de turci, nu puteţi.

Dar trimiteţi-le aici, la Constanţa sau la Babadag, unde există numai câteva mii de turci, și acolo poate să termine liceul și să dea și bacalaureatul în limba turcă”. Și, deoarece nici acuma încă nu eram sigur dacă putea să-și imagineze, i-am spus următorul lucru: „Herr Bundesminister, dacă întrebaţi aici, la Sibiu, o copiliţă de etnie română (că romanii au descoperit acuma şcolile germane), dacă o întrebaţi, zic, pe Rodica Popescu: drăguţă, în ce clasa eşti? În clasa a IV-a. Unde? La Liceul Brukenthal. Și ce limbă străină înveţi?

Răspunde: limba română… Asta este, domnule ministru, România europeană. Nici măcar austriecii, care până în 1918 au gestionat 13 naţiuni, nici ei încă nu reuşesc să aprecieze corect mesajul românesc către Europa multiculturală”.

„Ortodoxia aparţine în mod constitutiv spiritului european”

– Prin succesul cărţilor dumneavoastră sunteţi un cetăţean român gata integrat în Comunitatea Europeană. Din perspectiva mult mai largă pe care o aveţi, ce calităţi ale poporului nostru credeţi că vor influența pozitiv familia europeană în care ne pregătim să intrăm?

– Dimensiunea bizantină. Sunt convins că o țară atât de ortodoxă cum e România va completa în mod fericit viaţa spirituală a Europei Occidentale. Ortodoxia aparţine în mod constitutiv spiritului european. Când domnul Andrei Pleșu a spus că în fiecare român există un european care trebuie doar descoperit, mă întreb ce a dorit să spună. Suspiciunea mea este că românii, când zic „european”, se gândesc la stilul de viaţă materială și mentală din Europa de Vest, prelungit până în America.

Mulţi dintre ei cred că trebuie să adoptăm și să imităm acest stil, această formă de viaţă, această mentalitate care este în mod derivat tributară creştinismului catolic și protestant. De aceea, când citesc că Andrei Pleșu a descoperit că în fiecare român zace un european, sper că n-a avut în minte modelul antropologic vestic; sper că are și el această viziune autentică a omului ortodox. Eu, ca unul care 70 de ani a convieţuit cu românii, ştiu că religiozitatea mistică a românilor a creat o relaţie specială cu Dumnezeu și care are toate şansele, sper din inimă, să revigoreze creştinismul apusean.

– Grecia ortodoxă este membră a UE de peste un deceniu. De ce n-a reuşit să influenţeze Apusul catolic și protestant?

– Pentru că Grecia, aşa cred, nu e prezentă prin religia ortodoxă, ci prin antichitate. Cine merge la Atena nu merge să asiste la o slujbă ortodoxă, ci să-și rupă pingelele pe Acropolis. De aceea, zic: România, alături de Bulgaria mai mică, va duce în Vest și acest element al dimensiunii ortodoxe, al conceptului mental, intelectual și spiritual bizantin. Episcopul nostru, doctorul Cristoph Klein, a scris multe cărţi în care a încercat să definească această punte între creştinismul occidental și cel răsăritean, găsind că rugăciunea este cea care transcende graniţele dintre Est și Vest.

„Sunt îngrozit că de la Bruxelles ni se prescrie deja cât de lungi să fie tijele florilor din piaţă”

– În marşul forţat al României către Europa unită, s-ar părea că ţăranii vor avea cel mai mult de îndurat. Locuiţi între ţărani, le ascultaţi spovedania pe româneşte, le daţi sfaturi creştineşti. Ce le spuneţi despre UE?

– Despre ţărani pot să spun numai ceea ce sper. Sunt și eu îngrozit de aceste cerceluşe din urechile vacilor; sunt îngrozit că de la Bruxelles ni se prescrie deja cât de lungi să fie tijele florilor din piaţă, după soi și după culoare – ceva de neconceput. Sper că românul nostru se va sustrage unor reglementări și unor regularizări absurde.

Sper că, totuşi, va rămâne atmosfera aceasta a satelor noastre care, din ţinut în ţinut, oglindeşte ceva din prezența lui Dumnezeu hic et nunc (aici și acum – n.) și îşi va păstra individualitatea ei scoasă din timp. Am observat că, și după ce a dispărut partidul care tot timpul bătea ţăranii la cap ce și cum să facă, pământurile tot se lucrează. Deşi tinerii fii și fiice de ţărani care frecventează şcolile din Sibiu vin acasă moderni, cu bluginşi, cu muzica asta infernală din combine etc., în timpul verii nu merg nici la mare, nici la munte, ci merg cu bunicuţele la câmp, la săpat și recoltat.

Sper că această atmosferă va rămâne, iar prezența lor în sat va dăinui. Să nu uităm că la noi lumea mai face petreceri de mare sărbătoare, se mai căsătoreşte cu alai pe uliţa satului, se mai adună la parastase, iar familia mai este adăpost și refugiu, nu este atomizată ca în Apus.

– Credeţi că satul va putea rămâne sat, iar ţăranul, ţăran?

– Satul va rămâne matca spiritualităţii româneşti ortodoxe – care va fi o completare salutară la spiritualitatea occidentală. Cei care vin din Vest, și vin tot mai mulţi investitori și turişti, descoperă viaţa de la țară și rămân uluiţi că mai există aşa ceva pe lume. În Occident, visele lui Stalin și ale lui Ceauşescu de a reduce diferenţa dintre oraş și sat, sunt deja o realitate… Și atunci, vin germanii, austriecii și alţii, și ce zic ei: „Ce vedem noi aici, în România? Vedem un băiat calare pe un cal care galopează prin mijlocul satului… Vedem două fete care merg pe drum, una cu mâna trecută peste umărul celeilalte… Vedem doi băieţi care se joacă de-a calul și vizitiul, folosind drept hățuri o sfoară… Vedem că te duci pe uliţă și eşti deja în mijlocul vieţii…”. 

Ceea ce eu completez: nu mă poate trimite soţia în vecini după lapte, că, până când viu înapoi, s-a acrit; trebuie să stau de vorbă, să povestesc cu fiecare sătean, chiar dacă l-am văzut numai ieri. Aici totul devine eveniment: dispariţia liliacului alb, trilul ciocârliei care urcă la cer, orăcăitul broaştelor, boala unei vaci, moartea unui cal pentru care trebuie să sapi o groapă ca pentru împăratul. După mine, viaţa firească este numai la țara, unde și ploaia îmi este apropiată.

– Credeţi că această viziune plină de mister cotidian asupra vieţii îi va preface, îi va schimba și pe fraţii noştri europeni din Vest?

– Nu ştiu în ce măsură toate acestea vor avea o înrâurire asupra stilului lor de viaţă, a spiritului de a concepe lumea și cerul, dar ştiu altceva: ei s-au plictisit de individualismul atomizat în care vieţuiesc, de perceperea vieţii numai prin televizor.

Sunt convins că această inerţie pozitivă a unor forme de viaţă rurală din România, tradiţiile satelor româneşti, vor impulsiona spiritualitatea Europei Occidentale în aşa fel încât unul de acolo să nu mai fugă până în India sau până în Nepal în căutarea sacralităţii, găsind-o la noi. Faptul că sacralitatea pătrunde zilnic în profan în satele din România va fi, cred, perceput și de fraţii noştri din Vest.

Este tragic că saşii au părăsit această țară și au ajuns acolo unde au ajuns. Ei ar fi putut fi o punte între cele două lumi adiacente. Cred că noi, saşii, puteam trăi pe aceste plaiuri încă 900 de ani: cu români, unguri, sârbi, evrei și ceilalţi. Nimeni nu ne-a alungat din țară!

– Vă rog să-mi permiteţi o ultimă întrebare: de ce n-aţi plecat, totuşi, în Germania, părinte Schlattner?

– De data aceasta un răspuns scurt și concis: pentru că ţin la această ţară şi ştiu că Dumnezeu mă vrea aici. Aici mă cunoaşte Dumnezeu după nume!

03/09/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

La 31 iulie 1877, Principele Carol I al României a primit faimoasa telegramă în care Marele Duce Nicolae al Rusiei îl înștiința că armatele sale au suferit o înfrângere completă la Plevna în Bulgaria și îi solicitau ajutor militar

Foto: Carol l de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1839-d.1914), rege al României 1866-1914 La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), alături de Țarul Alexandru al II lea în centru, când acesta a venit să viziteze linia frontului la 16 august 1877.

Principele Carol a primit o telegramă de la Marele Duce Nicolae al Rusiei, care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, Bulgaria, în cadrul Războiului ruso-turc de la 1877-1878.

O parte din trupele rusești intrase în panică, iar Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, si însăși țarul Alexandru II-lea era gată să se retragă peste Dunăre. În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusiei scria:

Telegrama Marelui Duce Nicolae către principele Carol în care îi solicită ajutorul în sprijinul armatei ruse împotriva Turciei

”Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.

Principele Carol a tărăgănat intervenția Armatei Române pînă în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei a solicitat ajutor militar românesc.

În răspunsul domnitorului Carol I se arăta: „În urma telegramei tale din 19 iulie (s.v.), după mari sforțări și cu toate greutățile numeroase, sunt fericit de a putea să te anunț că s-au luat toate dispozițiunile pentru concentrarea a vreo 30 mii de oameni ca să luăm într-o silință comună Plevna, cu corpurile angajate în jurul acestei pozițiuni, care este un pericol permanent pentru armata imperială…”.

Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna, în care victoria armatei române va pune bazele independenței României., consemnează publicația Timpul.md de la Chișinău.

După 23 august 1944,ocupanții sovietici au scotocit în arhivele din România încercând să pună mâna pe telegrama trimisă de Marele Duce Nicolae lui Carol I prin care solicita „degrabă ajutor” pentru că forţele turceşti „îi prăpădeau”.

Așa au ajuns nkvd-iștii la Arhivele Naționale unde, spre stupoarea funcționarilor, au cerut să le fie prezentate niște scrisori vechi de șapte decenii, și anume corespondența din 1877 a Marelui Duce Nicolae al Rusiei către Principele Carol I al României.

Din fericire, documentul nu a ajuns în mâinile rușilor. Nu se cunosc detalii dacă documentul se afla în acel moment în arhive sau era pus la adăpost la Tismana, împreună cu tezaurul, unde fusese ascuns de Banca Națională.

 A fost spre binele nostru, pentru că această telegramă reprezintă dovada, documentul fundamental, prin care se demonstrează că Războiul ruso-turc din 1877-1878 a fost câştigat de Rusia datorită intervenţiei Armatei Române.

De altfel, chiar Marele Duce Nicoale recunoştea că ajutorul armatei române a fost de mare importanţă pentru ca balanţa războiului să se încline de partea armatei ruse.

01/08/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

PRECIZĂRILE liderului Partidului pentru Alianța Românilor privind reunificarea celor două state românești

Senatorul Claudiu Târziu (foto), liderul partidului AUR, a acordat un interviu jurnalistului francez Lionel Baland, pentru platforma online breizh-info.com, interviu citat de https://www.rostonline.ro, și preluat de Romanian Global News.

Claudiu Târziu: Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a fost înființat la sfârșitul anului 2019, iar, în urma alegerilor legislative din decembrie 2020, a intrat în Parlamentul României.

Este singurul partid parlamentar din România cu orientare național-conservatoare. Avem 40 de parlamentari, trei primari și 80 de consilieri locali.
Urmărim ca poporul român, prin reprezentanții săi, să recapete controlul asupra statului care în acest moment este capturat de politicieni corupți, promotori ai agendei globaliste care este potrivnică intereselor noastre naționale.

De asemenea, dorim unirea celor două state românești, România și Republica Moldova. Așa cum au existat două state germane ca urmare a celui de-al doilea război mondial, astăzi încă mai există două state românești, o reminiscență regretabilă a Pactului Hitler-Stalin.
Susținem ferm o Europă a națiunilor suverane, care să colaboreze pentru păstrarea și promovarea identității națiunilor europene și a civilizației europene, moștenirea și valorile creștine.

AUR este activ și în celălalt stat românesc, Republica Moldova. Noi ca partid nu avem ambiții expansioniste față de statele vecine. Anexare este un termen nu doar inexact, ci și unul pe care îl preferă propaganda rusă.

Republica Moldova este o chestiune diferită și specială. Noi susținem reunificarea celor două state ca soluție pentru reîntregirea națiunii române, artificial și abuziv fragmentată de către Hitler și Stalin.
Dacă germanii sau vietnamezii au găsit o cale pentru a depăși divizarea națională, sunt convins că trebuie să existe o cale și pentru poporul român, astfel încât acesta să nu mai trăiască împărțit în două state. Consider că este doar o chestiune de timp.
Transnistria nu este un stat, ci o invenție a Moscovei, menită să pună presiune asupra Republicii Moldova, dar și asupra Ucrainei.
Conform dreptului internațional, Republica Moldova are perfectă legitimitate în a-și revendica suveranitatea asupra acelui teritoriu. Din existența acestui regim ilegitim de la Tiraspol câștigă Rusia și grupările de crimă organizată din zonă. Dacă acest conflict înghețat se va rezolva ar spori securitatea Europei de Est și ar ușura procesul de reunificare a românilor.

Bucovina de Nord și Ținutul Herța sunt vechi teritorii românești, care au făcut parte din fostul Principat al Moldovei și, ulterior, din Regatul României. Componența etnică a acestor regiuni a fost foarte mult schimbată din pricina unei politici de deznaționalizare a românilor din zonă, politică dusă de către fosta URSS. Prin încheierea unui tratat cu Ucraina în 1997, clasa politică trădătoare de la București a renunțat la aceste teritorii.
În prezent, a emite pretenții teritoriale față de Ucraina, oricât de justificate ar fi din punct de vedere istoric, ne-ar pune, pe noi, românii, în aceeași tabără cu Putin și politica sa agresivă, ceea ce ar fi contrar principiilor și valorilor noastre.
În ce privește războiul din Ucraina, impresia mea este că asistăm la un conflict SUA-Rusia purtat pe teritoriul Ucrainei, în care sunt implicate și alte țări membre NATO. Acest război nu a început cu invazia lui Putin, ci este parte a unui proces mai larg de împărțire a sferelor de influență. Această competiție are loc de decenii.

Unul din episoadele acesteia a fost Euromaidanul, prin care forțe pro-americane și pro-occidentale au dat o lovitură de stat în Ucraina în 2013. Alt episod a fost anexarea Crimeii de către Rusia în 2014. Lucrurile trebuie privite și înțelese în perspectivă. Prin asta nu spun că este admisibil războiul Rusiei în Ucraina.

De altfel, AUR a fost primul și singurul partid politic care a protestat contra Federației Ruse, în fața ambasadei sale de la București, în ziua imediat următoare declanșării războiului împotriva Ucrainei.
Este regretabil că această competiție geopolitică între mari puteri se soldează cu foarte multe victime omenești, cu orașe distruse și cu mari disfuncționalități economice care afectează nu doar statele din regiune, ci întreaga Europă.

Este România amenințată de fluxurile migratorii?

Claudiu Târziu: România este văzută mai degrabă ca țară de tranzit, nu ca destinație finală.
Este necesar să facem o distincție între libertatea de circulație pentru cetățenii statelor membre ale UE și imigrația ilegală – acei imigranți proveniți din zone culturale foarte diferite de civilizația noastră, din Nordul Africii, din Orientul Mijlociu sau din Asia.
Românii care muncesc în Europa de Vest sunt compatibili cultural cu țările de destinație și se integrează foarte rapid din punct de vedere economic.

Cred că lucrurile sunt diferite în ce-i privește pe imigranții veniți din afara Europei. O mare parte dintre aceștia nu se integrează în țările în care se stabilesc. Ba chiar au tendința să acționeze ca stat în stat, cu legi și ierarhii proprii, chiar cu o cultură ostilă locuitorilor nativi.

Din acest motiv, este firesc ca populația să caute să-și apere suveranitatea și interesele la nivel politic.
Chiar dacă AUR nu a apărut ca un răspuns la problema imigrației, partidul nostru este pe deplin compatibil cu organizațiile politice de dreapta din Vestul Europei. Noi, ca patrioți, trebuie să colaborăm la nivel european pentru a ne opune mai eficient agendei globaliștilor.

Poziţia partidului AUR în raport cu trecutul comunist al României.

Ceaușescu a fost un dictator comunist. Nu încape nicio îndoială. Regimul său s-a prăbușit în decembrie 1989, însă așa-zișii democrați care i-au urmat lui Ceaușescu nu au fost mai puțin distructivi. Ei au fost și încă sunt cu adevărat maligni pentru țara noastră.
Neomarxismul și globalismul care domină Occidentul nu sunt decât o altă față a comunismului.

Materialismul dialectic a eșuat, însă astăzi avem neomarxismul, care vrea să obțină același lucru: dezumanizarea omului și transformarea lui într-un sclav lipsit de conștiință, de aspirație spre transcendență și de dorința naturală de libertate.
Noi, românii, dar și celelalte popoare ale Europei de Est, am trăit adevăratul comunism.

Știm ce înseamnă și recunoaștem ușor noul comunism 2.0. Este unul din motivele pentru care am înființat AUR, pentru a ne opune acestui neo-bolșevism, care urmărește controlarea indivizilor și a popoarelor prin distrugerea identității naționale și restrângerea drepturilor fundamentale și libertății acestora.
Versiunea inițială – în limba franceză – a interviului, aici.

28/07/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: