CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

22 octombrie 1941 – Dinamitarea sediului Comandamentului militar român din Odessa

 După eliberarea Basarabiei, Armata română, a declanșat în 8 august 1941 o operațiune militară strict românească, fără sprijin german, de cucerire a oraşului Odessa,puternic fortificat de sovietici.

Corpul IV de Armată, comandat de generalul Nicolae Ciupercă, a trecut Nistrul, urmat de Corpul V (format din Divizia a XV-a de Infanterie, Brigada I-a de cavalerie și Divizia I-a blindată), între Tighina și Dubăsari.

Armata a IV-a a încercat să ocupe rapid Odesa, dar s-a oprit în fața unor linii de apărare fortificate, pregătite din timp de către sovietici.

La 12 septembrie, trupele române, sprijinite de artileria germană, au reluat atacul, determinând retragerea forţelor inamice. 
Întroducerea în luptă a unor forţe germane nu a mai fost necesară deoarece, la 16 octombrie 1941, când Armata a 4-a română reluat ofensiva, sovieticii, care îşi retrăseseră forţele principale, au opus o slabă rezistenţă.
Înfrângerea şi evacuarea trupelor sovietice din zona Odesei a consolidat siguranţa zonei petrolifere române şi a eliminat posibilităţile de acţiune inamice în spatele flancului drept al trupelor germane şi române care acţionau în zona Mării de Azov şi în partea de nord a Crimeii.

Succesul a fost obţinut cu mari eforturi, prin angajarea în luptă a şase corpuri de armată cu 18 divizii şi patru brigăzi independente, 24 divizioane de artilerie grea, şase batalioane şi şase grupuri de recunoaştere de corp de armată, 650 de avioane, două vedete rapide şi un submarin, care au executat incursiuni în Marea Neagră, în apropierea portului, precum şi a şapte baterii de artilerie grea germane, două batalioane de asalt şi o escadrilă de bombardament în picaj.

Datorită rezistenței forțelor Armatei Roșii din Odessa, Armata română a dus timp de  trei luni lupte grele ca să cucerească acest oraș puternic fortificat.

Victoria românilor în bătălia de la Odessa a constituit cea mai mare victorie militară românească din cel de-al doilea război mondial, o victorie greu plătită de Armata română.

La 16 octombrie oraşul  a fost ocupat de trupele române. Generalul Ion Glogojanu, comandantul Diviziei 10 Infanterie, ṣi-a instalat postul de comandă chiar în fostul sediu al NKVD-ului sovietic .

 

 

 

Foto: Comandamentul militar român din Odessa după explozie.

Şase zile mai târziu, în ziua de 22 octombrie 1941, în jurul orei 17.00  sediul  Comandamentului militar român a fost aruncat în aer de sovietici.

Au murit atunci 128 români, printre care ṣi generalul Glogojanu, ṣi 7 germani.

Victimele au fost înmormântate la 25 octombrie în parcul Şevcenko din Odessa.

Ca represalii, mareṣalul Ion Antonescu a ordonat atunci drept represalii o serie de execuṭii .

 

 

 

Foto: General Ion Glogojanu

 

 

 

 

În Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii Române se află mărturia lui Radu Glogojanu, nepotul de frate al generalului, o mărturie emoṭionantă, cu detalii culese de el de la faṭa locului despre cele întâmplate la 22 octombrie.

Înregistrarea făcută în  1994 are o mare valoare documentară, cu atât mai mult cu cât Radu Glogojanu s-a aflat la Odessa în momentul descoperirii trupului unchiului său printre dărâmături.

  „Pe data de 20 octombrie, vine la Comandamentul militar al Odessei, se prezintă o femeie, care se chema Ludmila Evghenici Petrovna, o femeie în vârstă şi care a spus că vrea să vorbească cu cel mai mare comandant, fiindcă s-a adresat ofiţerului de serviciu ṣi ofiţerul de serviciu nu putea s-o ducă imediat la general, i-a spus că nu poate…

Ea a insistat că vrea numai cu el să discute, că este ceva foarte important. Ofiţerul de serviciu a raportat mai departe ṣefului de cabinet [al] unchiului meu şi generalul Glogojanu a primit-o pe această femeie.

Amănuntele vi le spun exact cum mi-au fost redate de generalul Trestioreanu, care i-a luat locul imediat, la Comandamentul Diviziei a 10-a.

Această femeie, rusoaică, i-a spus unchiului meu că la această clădire a lucrat fiul ei. A lucrat la minarea acestei clădiri fiul ei care era electrician şi că nu e bine ca să rămână în acest comandament, care va sări în aer!

Deci unchiul meu a fost pus în gardă! Pe atuncea se întâmplau o mulţime de acte de sabotaj, care nu erau de forţă. […] Ei căutau să facă acte de sabotaj prin toate părţile… Şi-atuncea, sigur, unchiul meu n-a putut să pună bază pe ceea ce a spus femeia. A dat ordin ca femeii să i se dea zahăr, pâine, cafea, şi-a fost recompensată.

Şi imediat a dat dispoziţie să fie evacuată căldirea şi să intre în acţiune din nou geniştii români şi geniştii germani.

Şi s-a controlat întreaga clădire şi detectoarele nu au indicat absolut nimica, nici nu s-au mişcat acele care de obicei se mişcă la orice mină depusă.

Deci a considerat-o ca un act de diversiune şi s-au mutat înapoi.

   Pe data de 22 octombrie, în jurul orei 17, împreună cu generalul Trestioreanu în maşină, soseşte la comandament.

Generalul Trestioreanu cere voie unchiului meu să se ducă, să întârzie niţel la şedinţă, să se ducă la Comandamentul Diviziei a 10-a care era o latură a Comandamentului militar al Odessei. Şi unchiul meu i-a spus:

„Trestioreanu, du-te, dar să cauţi să fii la şedinţă!„ „O să caut să nu întârzii…„

            Unchiul meu se dă jos din maşină, urcă scările şi la jumătatea scărilor îşi aduce aminte că nu are ţigări ṣi-i spune şoferului să se ducă să-i cumpere nişte ţigări. Şoferul pleacă, cumpără ţigrile şi la întoarcere aude o bubuitură îngrozitoare. Vine la Comandament şi Comandamentul nu se mai vedea! Era un morman de pietre…

Precizez: Comandamentul militar al Odessei, Comandamentul Diviziei a 10-a era în picioare!

Deci generalul Trestioreanu a avut un noroc că nu s-a prezentat imediat la ora respectivă.

 Bineînţeles că atuncea s-au primit ordinele de la Bucureşti ṣtiu că a venit generalul Macici – din cele spuse de Trestioreanu! Deci eu vă redau acuma numai şi numai [cele] spuse de generalul Trestioreanu, spuse tatălui meu şi mie [care am plecat la Odessa].

Am fost cazaţi în cadrul Comandamentului Diviziei a 10-a foarte bine.

Străzile Odessei erau perpendiculare şi la fiecare colţ de stradă era câte o mitralieră care din când în când mai trăgea câte o rafală. Pe data de 23 octombrie, când se întâmpla acest lucru, când vă povestesc, nu îl găsise pe unchiul meu, se căuta… Au fost găsiţi ceilalţi, dar unchiul meu nu a fost găsit!

Pe data de 24 octombrie îl găseşte şi pe unchiul meu. Este găsit un colonel magistrat, viu, nevătămat, care atunci când a fost dezgropat a început să fugă!

Era cu părul alb, albise şi bineînţeles că a fost prins şi-a fost internat într-un spital de psihiatrie, ca să-şi revină după acest şoc… […]

Pe data de 25 a fost înmormântarea generalului Glogojanu şi cu toţi cei care au murit acolo.

A fost o înmormântare militărească, pe afet de tun a fost pus generalul Glogojanu. Toţi ofiţerii germani care au murit acolo au luat aceleaşi onoruri date de către trupele române.”

Recent, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a adoptat o rezolutie  în care  era condamnată URSS pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, având o vină egală cu a Germaniei.

Rezoluția respectivă arată că URSS a ocupat prin forță teritorii din Finlanda, Țările Baltice, Slovacia, Ungaria și România, determinând aceste țări să lupte pentru recuperarea teritoriilor lor.

Acest lucru aruncă o lumină nouă asupra participării României la război, schimbând datele asupra caracterului războiului.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/19/ziua-de-19-octombrie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

Surse:

 

http://www.rador.ro/2014/10/22/odessa-22-octombrie-1941-in-jurul-orei-17-00-dinamitarea-sediului-comandamentului-militar-roman/

 

 

 

 

 


19/10/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Cine a hotãrît sã retragã trupele sovietice din România ?

 
Hrusciov: “Partidul şi guvernul sovietic au hotãrît sã retragã trupele sovietice din România”

Demarată în timpul operaţiunilor militare de la începutul lunii august 1944, ocupaţia sovietică a României a continuat şi după 23 august 1944.  Convenţia de armistiţiu semnată pe 12 septembrie 1944 şi Tratatul de pace de la Paris din 1947 au conferit o bază legală  ocupaţiei militare sovietice. La sfârşitul anului 1946, unităţile sovietice din România erau concentrate în cinci zone: CraiovaSlatinaSibiuAlba-IuliaConstanţa şi BrăilaFocşani.

În perioada 1948 – 1956, efectivele trupelor sovietice au rămas relativ stabile: două divizii complete plus unităţi de sprijin care formau aproximativ o a treia divizie.   

Ofiţeri sovietici au fost numiţi consilieri pentru a supraveghea reorganizarea  Armatei Române după modelul sovietic.

 În acelaşi timp, statul român era obligat să suporte toate cheltuielile de întreţinere a trupelor de ocupaţie.

De aceea, România dorea plecarea Armatei Roşii de pe teritoriul său.  Primele tatonări au avut loc în 1955, dar acordul de repatriere a militarilor sovietici staţionaţi în România a fost semnat abia la 24 mai 1958.

Martor al discuţiilor purtate cu sovieticii  a fost fruntaşul comunist Gheorghe Apostol.

Patrulă sovietică; Fototeca online a comunismului românesc, cota 15/1944

 

 

Conform Tratatul de pace de la Paris, trupele sovietice trebuiau sã rãmânã pe teritoriul României numai pânã la încheierea Tratatului de neutralitate cu Austria.

Acest Tratat a fost semnat de Austria în 1955. Eram la mare, la odihnă…. Cum a auzit Dej cã Tratatul a fost semnat, ne-a cheamat la el, la vila lui:

“Mã, bãieţi, o zi mare, înãlţãtoare pentru Ţara Româneascã!” “Ce s-a-ntîmplat, tovarãşe Dej?” “Austria a semnat Tratatul de neutralitate cu Naţiunile Unite.”

Trupele sovietice, conform Tratatului de la Paris, puteau să rãmână numai pânã la semnarea Tratatului cu Austria.

Noi nu ştiam  care erau prevederile Tratatului de la Paris. Şi ni le-a citit Dej.

“Trebuie sã ridicãm problema retragerii trupelor sovietice din România pe baza faptului cã Austria a semnat Tratatul de neutralitate cu Naţiunile Unite şi cã prevederile Tratatului sunt clare. Trebuie ca trupele sovietice sã se retragã!” 

Cum am procedat? Întâmplãtor Hruşciov făcea o vizitã oficialã în Bulgaria. Atunci s-a stabilit ca prin ambasadorul nostru de la Sofia şi prin ambasadorul sovietic de la Bucureşti sã se propunã tovarãşului Hruşciov ca la întoarcerea lui spre Moscova sã facã o escalã la Bucureşti.

Pe aceste douã cãi a ajuns dorinţa noastrã la Hruşciov şi Hruşciov a acceptat. Şi-a venit. Şi am organizat un miting foarte frumos în Piaţa Victoriei, a vorbit Hruşciov, a vorbit şi Dej şi de la miting l-am dus direct pe Hrusciov la locuinţa lui Dej,  pe marginea lacului. 

Acolo era un chioşc chiar pe marginea lacului şi-n chioşcul ãla ne-am strâns sã discutãm cu el problema asta.

Ne-am pregãtit cu argumente bazate pe Tratatul de pace de la Paris. Şi am hotărât ca problema sã o prezinte Bodnãraş, pentru că vorbea foarte bine limba rusã. 

La aceastã întâlnire cu Hruşciov a fost Gheorghiu-Dej, Bodnãraş, eu – eram prim-secretar atunci al Comitetului Central,   Pîrvulescu, Miron Constantinescu şi Chişinevschi. Bodnaraş a ridicat problema [retragerii trupelor sovietice].

Hruşciov s-a ridicat în picioare, a început sã strige, sã zbiere cã ne-am simţit bine sub aripile calde ale U.R.S.S.-ului pânã acum.

Acum vrem sã zburãm. Nu ne mai convin aripile calde ale U.R.S.S.-ului, am devenit nişte naţionalişti, nişte anti-sovietici, ş.a.m.d. Au intervenit şi unii şi alţii.

“Tovarãşe Hrusciov, noi v-am pus problema. Asta e o problemã prevãzutã într-un act internaţional. Dacã dumneavoastră socotiţi cã este bine sã retrageţi trupele, foarte bine!

Dacã nu, rãspundeţi dumneavoastră opiniei publice internaţionale şi opiniei publice româneşti de ce nu vreţi sã retrageţi trupele.”

S-a supãrat, a plecat la avion.

Dej nu s-a dus [la aeroport], l-a trimis pe Bodnãraş. Bodnãraş   l-a însoţit pe Hruşciov la avion, la aeroportul Bãneasa. Şi a plecat Hruşciov.

Relaţiile cu conducerea sovieticã s-au rãcit. Din august şi pânã în noiembrie n-am mai avut nici un fel de relaţii pe linie de partid.

Pe linie de stat am avut numai probleme care apãreau la ordinea zilei.  Pentru 7 noiembrie 1955, Hruşciov a invitat ca o delegaţie de partid şi de guvern în frunte cu Dej sã participe la festivitãţile de la Moscova. Dej a propus sã meargã tot Bodnãraş în fruntea delegaţiei. Şi-a plecat Bodnãraş la Moscova.

 

 

Bulevardul Carol. Intrarea Armatei Sovietice în Bucureşti. - sursa: „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 61/1944

Bulevardul Carol. Intrarea Armatei Sovietice în Bucureşti. – sursa: „Fototeca online a comunismului românesc”

 

A participat la toate festivitãţile care au avut loc, incusiv la recepţia care s-a organizat la Kremlin.

Dupã terminarea recepţiei, Hruşciov şi Bulganin l-au invitat  pe Bodnãraş şi i-au spus:

“Tovarãşe Bodnãraş, noi am hotãrît sã retragem trupele sovietice din România. Dar aceastã hotãrîre n-a fost luatã pentru cã aţi ridicat voi problema, am luat-o pentru cã am considerat noi cã-i necesară!” 

Bodnăraş le-a mulţumit, s-a dus la hotel şi-a dat telefon lui Dej, cã pleacã imediat de la Moscova cu o veste foarte importantã.

 Şi-am plecat toţi la aeroport şi l-am aşteptat. Bodnaraş s-a dat jos din avion, ne-am îmbrãţişat, am intrat în salonul roşu de la aeroport şi ne-a spus:

“Dragi tovarãşi, Hruşciov şi Bulganin mi-au spus cã partidul şi guvernul sovietic au hotãrît sã retragã trupele sovietice din România.”

A fost un moment teribil! … Bucurie mare! Asta era în 1955. 

Retragerea trupelor sovietice din România a durat pânã în 1958.

Sursa: 

[Arhiva de istorie orală – Radio România. Interviu realizat de profesor Ioan Scurtu şi Virginia Călin, 1995].

 

 

 

09/08/2017 Posted by | DIVERSE | , | Un comentariu

În octombrie 1989, Iulian Vlad, ṣeful Securității ceauşiste ṣi-a convocat adjuncṭii şi le-a spus clar : „Urmează sfârṣitul !”…

 

 

 

„În octombrie, Vlad ṣi-a convocat adjuncṭii ṣi le-a spus clar: Urmează sfârṣitul!…

 General Neagu Cosma

 

 Octombrie 1989, Securitatea Statului în agitaṭie

 

 

Evenimentele din decembrie 1989 ṣi-au dezvăluit până astăzi secretele care trebuiau devoalate. Dacă a mai rămas ceva de aflat, aceasta se va intâmpla câteva generaṭii mai târziu.

Sunt istorici care au scos la iveală printre altele ṣi faptul că generalul Iulian Vlad, ṣef al Departamentului Securităṭii Statului, a prevenit în acele zile tulburi declanṣarea unui război civil.

Există o mărturie interesantă în Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii, a generalului Neagu Cosma, comandant al Direcției a III-a de Contraspionaj a Securității.

Interviul, mult mai amplu, a fost realizat în 2002 de redactorul Octavian Silivestru.

Gen. Neagu Cosma

Gen. Neagu Cosma

“...Dar atunci generalul Vlad raporta mai întâi Cabinetului 2?

Ea [Elena Ceauṣescu] avea următorul obicei: ea nu avea atribuţiuni asupra securităţii, dar dădea telefoane în permanent, ea îl băgase aici pe Postelnicu, care era omul ei şi prin Postelnicu avea tot.

De fapt ea dirija totul, Vlad avea obligaţia să raporteze, dar de multe ori făcea aşa, suna: „Măi, nu-l mai deranja pe tovarăşul astăzi că e foarte nervos, e foarte … are nu ştiu ce, îmi spuneţi mie ce aveţi de spus, vino încoace! …”

Aproape zilnic suna şi întreba, era clar că preluase conducerea. „Lăsaţi că îi dau eu, ştiu eu ce şi când …”

Vlad ştia că nu e aşa, dar … iar dacă ea apuca să zică ceva împotriva lui Vlad, păi gata!

În vara lui ‘89, în august, înainte de a pleca la Neptun, l-a chemat pe Vlad şi i-a spus: „Eşti trădător, lucrezi împotriva mea, m-ai trădat! …când mă întorc de la mare te aranjez eu!” […] S-a întors şi el a spus la adjuncţii lui: „Măi, ce ne facem, ce e de făcut ?!”

Dar asta nu era pentru prima dată, aşa l-a scos şi pe Stănescu că „ai trădat!”, aşa l-a scos pe Pleşiţă, că „ai trădat!” Atunci cum să îl mai sprijini, numai, gata … era clar că trebuia să-şi ia mâna de pe el, mai ales că ei aveau destule informaţii de unde rezulta că acţiunea „nu ştim exact cum se va desfăşura, dar va fi hotărâtă, categorică, radicală de schimbare a lui Ceauşescu”. Unii ştiau că îi vine scadenţa.

În octombrie ‘89 Vlad şi-a convocat adjuncţii şi pe şefii de teritoriu, pe nişte zone aşa, restrânse, şi le-a spus clar:

„Urmează sfârşitul ! Urmează sfârşitul!

Informaţiile noastre spun că s-au coalizat după Malta, s-a elaborat planul şi urmează sfârşitul… Ce vă recomandăm? Să rămâneţi neutri! Deci, nu numai acum… să rămâneţi neutri! Misiunea noastră e să procurăm informaţii şi nu altceva!” Deci, în octombrie!…”

http://www.rador.ro/2014

28/10/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: