CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Analist german: După pandemie, vine criza economică…

 

 

 

Albrecht Ritschl

 

 

 

Albrecht Ritschl este specialist în istoria economieiDin 2007, el predă la London School of Economics.

În cele ce urmează, într-un interviu acordat Deutsche Welle, el a expus succint câteva considerații privitoare la iminența crizei economice mondiale.

Suntem de abia la începutul crizei. Aceasta poate deveni la fel de gravă precum criza economică mondială din anii 30 ai secolului trecut. Nici scăderea Produsului Intern Brut cu 20 de procente nu este complet exclusă. Perspectivele sunt sumbre și depind de durata perioadei de carantină. 

Criza Corona are multe puncte comune cu economiile din timpul războaielor, a explicat Albrecht Ritschl.

Ea poate ajunge la nivelul crizei economice mondiale din anii 30. Dar Germania este bine pregătită.

Diminuarea cererii, scăderea producției, șomajul în masă, criza financiară urmată apoi de criza publică a datoriilor.

Comparațiile nu sunt indicate, dar cea mai asemănătoare este situația economică din timpul războiului. În timpul conflagrațiilor mondiale au fost închise restaurantele, micile magazine și afacerile artizanale.

Motivul, în acel context, era evident obținerea de resurse necesare în economie pe timp de război. Ceea ce nu se întâmplă acum. Aceasta este marea diferență.

Dar putem afirma de pe acum că anumite sectoare se vor contracta precum în timp de război. În anumite domenii, economia a scăzut atunci cu până la 70 de procente.

Cu toții ne întrebăm când ne vom confrunta cu probleme de aprovizionare sau conflicte sociale violente. Vedem că politicienii de peste tot intră în panică. Panica e foarte vizibilă la președintele american, care a promis să repornească economia după Paște. Nimeni nu știe cum a ajuns la această concluzie. Dar de multe ori, calculele politice funcționează diferit față de aprecierile experților.

La nivel internațional asistăm la extinderea politicii monetare, ceea ce specialiștii numesc „helicopter money”. Avem exemplul SUA. Dar și șomajul tehnic din Germania este în principiu același lucru.

Și acestea sunt măsuri care se luau în timpul războaielor mondiale.

În principiu, este vorba despre stingerea financiară a încendiului. Sunt reacții, dar nu decizii care dau dovadă de putere creatoare. Cea mai mare necunoscută rezidă în măsurile de izolare și efectele lor. Sunt remediile drastice mai grave decât boala? O temă intens discutată în aceste zile.

Nu se știe dacă vom ajunge la inflație. Economiștii au prevăzut o inflație după criza financiară din 2008. Și toți, aici mă includ și pe mine, s-au înșelat. Vreau să spun că nu putem preconiza nimic. Dar, chiar cu riscul de a mă face din nou de râs, susțin că pericolul există.

Efectul principal se regăsește în modificările stilului de lucru în domeniul industrial și nu numai. Exemplul tipic este că acum lucrăm de acasă. Și pot să îmi imaginez că mulți vor continua să lucreze și după izolare din sistemul home office. Marile conflagrații, marile crize s-au soldat cu modificări la nivelul producției.

Primul Război Mondial a dus la implicarea femeilor în activități remunerate, recunoașterea sindicatelor, stabilirea zilei de lucru de 8 ore, acceptarea dreptului universal de vot. În anii 30 au încercat cu disperare să întoarcă roata.

După cel de-al Doilea Război Mondial s-a impus producția industrială în masă, societatea de consum, ca și accesul în masă la educație. Toate sunt exemple care au urmat marilor crize.

Reala forță necesară refacerii după criză este nivelul datoriei publice. Atunci când statul are un nivel relativ scăzut al datoriei publice înainte de criză, ceea ce implică și posibilitatea de a acționa în domeniul politiciii fiscale, acesta își va reveni mai repede și mai bine din criză.

State care nu dispuneau de astfel de rezerve au avut de luptat cu datorii publice imense. Exemplul clasic după criza din 2008 este Europa de Sud, care va avea probleme similare și acum.

Germania a reușit, prin atât de contestata politică fiscală strictă, să își asigure rezerve pentru a acționa după criză la nivel extins. Astfel, Germania se poziționează foarte bine.

Dar în Germania avem problema că suntem mai dependenți de contextul internațional decât marea majoritate a economiilor puternice.

Altfel spus, suntem mai interesați decât restul ca și vecinilor noștri să le meargă bine,  spus specialistul german în interviul consemnat pe https://www.dw.com/ro/specialist 

 

 

 

30/03/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ce nu ştiu sau nu au vrut să ştie iredentiştii şi secesioniştii de azi şi de ieri – Înainte de 1918, România era mai prosperă decât Ardealul

  Să mai demitizăm minciunile propagandei hungaro-ghermănească  – adică de la Sabin Gherman și Mircea Dăian,  tâmplarul ‘telectual din Mediaș,...

 

 

 

Ne întâlnim din ce în ce mai des cu un tip de propagandă nesimţită  hungaro-ghermănească  – adică de la Sabin Gherman citire, care cotcodăceşte pe toate tonurile cum că Ardealul „prosper” a cotizat mereu cu bani la Bucureşti şi că „miticii” se îngraşă masiv pe seama Ardealului, care a fost tot timpul mai bogat şi mai harnic decât restul provinciilor ţării!

De aceea este necesar să vedem concret cât adevăr şi câtă minciună este în spusele acestor vectori ai propagandei antiromâneşti hungariste, analizând datele economice concrete din arhive, statistici şi surse oficiale.

Vom vedea cum acestea ne arată că înainte de Marea Unire, dar şi după, situaţia a fost cu totul alta…

1. Pe la 1913 Vechiul Regat avea situaţia economică cea mai bună, dintre toate ţările din Balcani inclusiv Grecia.

2. Faţă de Ungaria – care atunci era „Ungaria mare” şi care sugea de la 4-5 naţiuni, diferenţa era mică: PIB/locuitor Ungaria=21,8 lire sterline / Regatul =18,6 lire sterline).

3. Luate separat, Banatul avea PIB-ul cu 2% mai mic decât în Regatul României iar Transilvania avea PIB- ul cu 10 % mai mic decât Regatul României.

 Din lucrarea ”Produsul Intern Brut al României 1862- 2000 Serii statistice seculare și argumente metodologice”, elaborată de Victor Axenciuc cu sprijinul INS și susținerea Băncii Naționale a României aflăm următoarele date:

 

 

 

 

 

 

Observăm că după unirea din 1918, PIB-ul /locuitor în România s-a diminuat pentru o perioadă, faţă de anii antebelici, datorită faptului că între graniţele ţării noastre au intrat provincii cu un PIB mai mic, dar şi datorită costurilor Unirii, inclusiv a despăgubirilor enorme acordate „optanților unguri”, adică latifundiarilor care au optat după Tratatul de la Trianon pentru cetățenia ungară.

Culmea, urmașii grofilor despăgubiți cu plata în aur după 1918, acum revendică din nou proprietățile, în vreme ce o justiție coruptă, profund antiromânească le retrocedează din nou terenuri și imobile, pentru care strămoșii lor primiseră deja sume uriașe de la statul român!

Rezultatele obținute pe baza datelor statistice oficiale, NU confirmă o serie de clișee destul de intens vehiculate de propaganda antiromânească iredentistă.  

  Cea mai populară teză, cea a banilor transilvăneni care ar susține încă, regiunile din Micul Regat, pur și simplu NU rezistă la o analiză corectă.

România a ieșit destul de zdruncinată din Primul Război Mondial și acest lucru se vedea foarte mult în economia țării şi chiar dacă avea un potențial foarte mare, economia sa era la pământ, regresând la nivelul  anilor 1907-1910.

Producția țării se situa la  20-25 % din producția din perioada antebelica (1913-1914). România, un mare exportator de cereale înainte de război, ajunsese să importe grâne pentru a asigura consumul intern.  

În scurt timp, în perioada interbelică România a început să se redreseze datorită uneia dintre cele mai mari creșteri economice din lume (aproximativ 5.5%/an), situaţia sa îmbunătăţindu-se considerabil, astfel că în perioada 1938-1939 ţara își putea asigura aproximativ 80% din necesarul intern de produse industriale. România producea importante cantităţi de produse petroliere, locomotive, instalații petroliere, autobuze, avioane etc.

Puțină antimitologie: PIB-ul pe locuitor și salariul în zilele noastre

Din perspectivă salarială, dacă am vrea să facem o legătură între indicatorii macro și traiul zilnic, se pot compara nivelurile câștigurilor, cu cele ale PIB/locuitor.

 

 

tabel1

 

De observat ar fi însă faptul că fluxurile importante nu sunt inter-regiuni istorice, în interiorul acestora aflându-se județe puternice laolaltă cu județe mai puțin dezvoltate adiacente lor.

Problema PIB-ului nu este cea a PIB-ul istoric delimitat pe regiuni, ci faptul că, de pildă, Iașiul produce cam cât judeţele Vaslui, Botoșani și Neamț la un loc.

Sau Constanța echivalează ca forţă economică aproape cât Tulcea, Brăila, Galați și Buzău luate împreună.

În Transilvania, Clujul are un PIB egal cu cel cumulat al județelor Sălaj (care apare în statistici sub Tulcea !), Bistrița-Năsăud (un fel de Călărași), Satu-Mare (doar ceva mai răsărit ca Botoșaniul) și Maramureș (situat sub Gorj ca forță economică).

Brașovul vine și el să completeze regula, rezultatele sale fiind aproape egale cu cele ale trio-ului mixt Alba-Harghita-Covasna, în care majoritarul Alba face cât cele două judeţe minoritare la un loc. Interesant este şi faptul că Mureșul româno-maghiar produce cam cât Sibiul.

Desigur, pentru ca tacâmul să fie complet, regula se respectă și în Timiș, care este echivalent cu Arad+Hunedoara+Caraș-Severin împreună.

 

Sintetic, situația PIB în miliarde lei pe județe, potrivit estimărilor Comisiei Naționale de Prognoză pentru anul 2016, arată după cum urmează :

tabel4

Discrepanțele dintre județele învecinate.

 

Am putea spune, raportat la situația din Banat (unde presupunem că salariile sunt corect date în funcție de rezultatele economiei), că în Moldova salariile sunt mai mari decât trebuie cam cu circa 50%, iar în Capitală mai mici cu 30%.

Reamintim că pe piața națională a muncii, statul este market-maker, iar salariile bugetarilor trebuie să fie aceleași la Timișoara ca și la Vaslui.

 

De-abia acum vine și partea cea mai interesantă pentru ardelenii din Centru, preocupați de locul unde se duc banii lor.

Cu un PIB reprezentând cam 83% din cel al bănățenilor, ardelenii beneficiază, în baza aceluiași principiu firesc de solidaritate și coeziune națională, de salarii situate cam la 92% din cele ale bănățenilor.

Adică primesc și ei, în mod indirect, o primă de apartenență la România de circa 10%.

 

Surse:

http://sibiu.justitiarul.ro/o-noua-palma-dupa-ceafa-groasa-a-secesionistului-sabin-gherman-regatul-era-mai-prosper-decat-ardealul-inainte-de-1918/

http://www.analizeeconomice.ro/2016/01/cat-de-bogat-era-vechiul-regat-fata.html

http://cursdeguvernare.ro/premiera-in-compararea-datelor-pib-ul-romaniei-de-la-cuza-la-basescu-ce-si-cum-l-a-influentat.html

http://www.stiri-economice.ro/despre_economia_romaniei_in_perioada_interbelica.html

http://cursdeguvernare.ro/romania-mare-si-fracturata-centenarul-marii-uniri-va-gasi-o-tara-cu-o-structura-si-mai-dezechilibrata-decat-e-astazi.html

05/12/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 2 comentarii

CELE MAI MARI PUTERI ECONOMICE DE-A LUNGUL ISTORIEI

 

Topul celor mai mari puteri economice din istorie

 

In anul 1, deci in urma cu peste 2000 de ani, PIB-ul mondial era estimat la 106,19 miliarde dolari, cea mai mare putere economica mondiala fiind India, cu un PIB de $33,75 miliarde, China situandu-se pe locul doi cu un PIB de $26,8 miliarde.

In anul 1000, PIB-ul mondial era de 116,8 miliarde dolari, iar cele doua tari generau tot 60% din valoare, Europa de Vest avand o pondere de 10%

 

Cum a evoluat economia mondiala in ultimii 2000 de ani si care au fost cele mai mari puteri economice din istorie?

Pentru a raspunde la aceste intrebari, am incercat sa fac un clasament al celor mai importante economii care au existat de-a lungul timpului, acest clasament fiind alcatuit in functie de ponderea pe care fiecare economie a avut-o in economia lumii, la momentul sau de maxima inflorire.

Sumele mentionate mai jos sunt in dolari internationali calculati la nivelul anului 1990.

Pentru detalii privitoare la modul de calcul al clasamentului si la sursele de informare, vezi notele de la subsol.

 

13. Imperiul Otoman in jurul anului 1560

La mai putin de 60 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, Imperiul Otoman a ajuns sa controleze 6% din PIB-ul lumii, sau aproximativ $15 mld din $250 mld.

 

12. Imperiul Spaniol in jurul anului 1700

La sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII, Spania avea un PIB de aproximativ $24 mld, suma echivalenta cu 6.5% din economia mondiala.

La momentul respectiv, Imperiul Spaniol se intindea pe o suprafata de 20 milioane km2 (a fost al doilea cel mai mare imperiu maritim din istorie, dupa cel al Marii Britanii) si avea o populatie de 68 mil persoane (12.3% din total).

In anul 2009, Spania a fost a 9-a economie a lumii cu o pondere de 2.5% in PIB-ul mondial.

 

11. Imperiul Bizantin in 1025

In perioada de maxima inflorire de la inceputul secolului XI, Imperiul Bizantin genera ~7% din PIB-ul mondial, sau 8 din $116 mld $.

 

 

10. Imperiul rus in 1913

In 1913, Imperiul rus genera 8.6% din PIB-ul global, respectiv $232.4 mld din $2,7 mii de mld, situandu-se pe locul 5 din punctul de vedere al ponderii in economia mondiala in anul respectiv, dupa Marea Britanie, SUA, China si Germania.

 

 

9. Germania in anul 1913

Imediat inaintea primului razboi mondial, Germania genera 8.8% din PIB-ul mondial ($237.3 mld din $2.7 mii mld), desi nu avea decat 3.6% din populatie.

In acest moment, nemtii produc 5.6% din PIB-ul lumii, cu doar 1.2% din populatie.

 

8. Califatul abbasid in jurul anului 1000

In anul 1000, PIB-ul mondial totaliza $116.8 mld, iar populatia globului era de 268.2 mil persoane.

In aceeasi perioada, Califatul abbasid (cu capitala la Bagdad) controla aproximativ 18.5% din economia lumii.

 

7. Imperiul Roman in anul 150 d.I.Chr.

La inceputul secolului I, PIB-ul la nivel mondial reprezenta echivalentul a $102,4 miliarde, in timp ce populatia totala ajungea la 230.8 milioane.

La momentul sau de maxima dezvoltare din secolul II, Imperiul Roman se intindea pe mai mult de 6 milioane km2, avea o populatie de 80 de milioane de persoane (35.9% din total) si genera 21.5% din PIB-ul lumii.

 

6. Imperiul Britanic in anul 1870

Englezii au reusit sa “construiasca” cel mai mare imperiu din istorie din punctul de vedere al suprafetei ocupate (33.7 mil km2) iar in perioada de maxima inflorire economica, genera 24.1% din PIB-ul mondial, respectiv  265 mld $ dintr-un total de $1.1 mii de mld (vezi nota 2 de la subsol).

In acest moment, economia Regatului Unit al Marii Britanii are o pondere de 3.8% in economia lumii.

 

5. Imperiul Persan in anul 1740 – controla 24.3% din PIB-ul global, respectiv  120 mld din $494 mld.$

 

 

4. Imperiul Mongol in jurul anului 1300

La sfarsitul secolului XIII/inceputul secolului XIV, imperiul mongol a ajuns la apogeu – se intindea pe 33 milioane km2 (22% din totalul suprafetei de uscat a pamantului si de 139 de ori mai mult decat are Romania in prezent) si avea o populatie de 110 milioane persoane, sau 25.6% din totalul populatiei lumii.

La acel moment, mongolii controlau 28% din PIB-ul mondial.

 

3. China in anul 1820

China a fost intotdeauna o mare putere, insa momentul de maxim a fost atins in 1820, cand chinezii controlau 32.9% din PIB-ul mondial, respectiv $228.6 mld dintr-un total de $694.4 mld.

In ceea ce priveste populatia, in China anului 1820 traiau 381 milioane de oameni sau 36.6% din populatia globului.

Spre comparatie, in acest moment ponderea economiei chineze in PIB-ul lumii este de 8.3%, iar ponderea in total populatie este de ~20%.

 

2. India in anul 225 i.IChr.

A fost cel mai mare imperiu al antichitatii. La momentul de maxim al dezvoltarii sale, India genera 33.3% din PIB-ul mondial cu o populatie de 75 milioane de persoane, respectiv o treime din total.

De remarcat ca la inceputul secolului I, China si India cumulau ~60% din economia si populatia lumii, urmate de departe de Imperiul Roman.

Dupa mai mult de 2000 de ani, respectiv in 2009, ponderea Indiei in PIB-ul mondial a ajuns la 2.2%, iar indienii reprezinta acum 17% din populatia totala a globului.

 

1. SUA in anul 1945

In toata istoria umanitatii, nu a existat nicio natiune care sa controleze economia mondiala asa cum au facut-o americanii imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand SUA genera 35% din PIB-ul mondial avand insa doar ~6% din populatia globului.

 

In acest moment, SUA genereaza 25% din PIB-ul mondial si are 4,6% din populatia lumii.

 

nota 1: spre deosebire de Wikipedia, am luat in calcul fiecare imperiu o singura data, la momentul de maxim al existentei sale.

Spre exemplu, in top 10 realizat de wikipedia, China si India apar de cate trei ori, ceea ce nu mi se pare corect din moment ce este vorba practic de aceleasi doua imperii.

nota 2: aici wikipedia spune ca in 1870, Imperiul Britanic a generat 24.1% din PIB-ul mondial, in timp ce aici, aceeasi wikipedia spune ca in 1870, Imperiul Britanic a generat 35.9% din PIB-ul mondial si ca a fost cel mai bogat imperiu din istorie.

Dupa ce am verificat putin datele (cifrele aici si aici), am luat de bun procentul de 24.1%. De altfel, cifrele din cele doua pagini nu corespund nici in cazul Rusiei, Califatului abbasid, Imperiului Spaniol, Roman sau cel Otoman.

Sursa cifrelor: theworldeconomy.org

Cristian Orgonas blog ; businessday.ro

 

 


 

21/01/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: