ZIUA DE 18 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

18 ianuarie în istoria noastră

1505: A murit în temniță la Moscova, Domnița Elena (Olena Voloșanca) (n.1464/1466, Suceava), fiica domnului moldovean Ștefan al III-lea cel Mare și al Doamnei Evdokia Olelkovici de Kiev, prima sa soție.

Elena Voloşanca. FOTO http://www.cyrillitsa.ru

Elena Voloșanca (românca), fiica domnului Ștefan al III-lea al Moldovei, a fost căsătorită în ianuarie 1483 cu prințul Dimitrie Ivan Ivanovici cel Tînăr, moștenitor al cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare.

La a 10 octombrie 1483 a născut un fiu, pe Dimitrie Ivan Ivanovici cel Tînăr, moștenitor al tronului Moscovei.

Olena și fiul său păreau să aibă un viitor fericit, însă Cneazul Ivan Vasilievici se însură la bătrînețe cu prințesa de neam împărătesc bizantin, Sofia Paleolog, fiica ultimului despot al Peloponezului, care i-a născut un fiu, Vasili.

Sofia Paleolog a țesut intrigi pentru a-l înlătura de la succesiunea tronului Moscovei pe Ivan cel Tînăr, soțul Elenei. La 7 martie 1490, Ivan cel Tînăr, soțul Olenei a murit otrăvit, se pare, de medicul său venit din Veneţia pentru a-l îngriji.

Din acesl moment Sofia Paleolog a luptat pe față pentru a-i asigura tronul fiului său Vasile, declanşînd astfel criza dinastică moscovită din 1497 – 1502. Sofia a recurs la un complot, punînd la cale omorîrea copilului rivalei sale și, se pare, chiar înlăturarea, printr-o lovitură de stat, a însuși marelui cneaz Ivan, aflat la o vârstă înaintată. Complotul a fost descoperit și conjurații au fost condamnați la detenție în mănăstire.
 În data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), cu mare pompă are loc încoronarea cneazului Dimitrie la vîrsta de 15 ani. În pre\ența mitropolitului şi ierarhilor superiori ai bisericii, boierilor şi membrilor familiei domnitoare bătrânul cneaz Ivan III-lea cel Mare și-a binecuvîntat nepotul Dimitrie, cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului.

Însă după numai patru ani, Sofia a ieşit învingătoare, asigurînd pe bătrânul Ivan Vasilievici ca nora lui Olena vrea să-1 omoare, pentru a-și vedea fiul ajuns mai curînd mare cneaz al Moscovei.

Bătrînul țar Ivan, crezâd această înscenare l-a dezmoștenit pe Dimitrie, trimițându-l împreună cu mama sa la închisoare și l-a proclamat peVasili, fiul său și al Sofiei, moștenitor al tronului.

Domniţa Elena s-a stins din viaţă în temniță la 18 ianuarie 1505 şi a fost înmormîntată la Mănăstirea Voznezenskaia. Feciorul Elenei, Dimitrie a murit în 1509 în închisoare.
 Memoria Elenei Voloșanca a fost păstrată de poporul rus, care a înveșnicit-o în personajul Elenei cea Înțeleaptă (Elena Premudraia) din poveștile populare ruse.

1821:A murit domnitorul Alexandru Şuţu; (n. 29 martie 1790). Odată cu el se încheia regimul fanariot în Ţara Românească.

  Regimul fanariot fusese instaurat de Turcia la 5 ianuarie 1716, prin numirea ca domn în Muntenia a lui Nicolae Mavrocordat, grec originar din cartierul Fanar din Constantinopol.

1821: Începutul Revoluţiei de la 1821 din Muntenia. După moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu, marii boieri: Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire dar şi ai Eteriei, încheie o înţelegere cu Tudor Vladimirescu cu care s-au aflat în strânsă legătură încă din decembrie 1820, prin care îi făgăduiau tot sprijinul pentru ridicarea poporului la luptă,”pentru obștescul folos”.

Tudor Vladimirescu părăseşte Bucureştii în fruntea unei cete de arnăuţi şi se îndreaptă spre Tîrgu Jiu, unde va ajunge la 21 ianuarie.

În scurt timp va începe revoluţia, care avea ca printre cele mai importante obiective, înlăturarea regimului fanariot din Muntenia.

1844 : La Iaşi s-a jucat  în premieră, fiind primită cu mare căldură de public, comedia lui Vasile Alecsandri “Iorgu de la Sadagura”sau Nepotu-i salba dracului, piesă în 3 acte, prima scriere dramatică originală a marelui poet Vasile Alecsandri, considerată piatra de temelie a dramaturgiei româneşti.

1847: Marele compozitor maghiar  Franz Liszt a susținut după triumful înregistrat în cele trei concerte suținute la București, în Muntenia, primul său concert la Iași, în Principatul Moldova.

În turneul său la Iași a fost însoțit de Guido de Karácsony și a fost găzduit în casa vistiernicului Alecu Balș, boier cu vederi liberale. Aici a avut primul său concert urmat de alte două in 21 și 24 ianuarie, pe care le-a susțint în sala Teatrului Nou. În casa boierului Alecu Balș a avut loc și celebra întâlnire a lui List cu Barbu Lăutarul. Acesta din urmă i-a reprodus la renumita sa lăută, câteva dintre acordurile și improvizațiile executate la pian de Franz Liszt, cu o asemenea exactitate și măiestrie încât Liszt, plin de uimire, a exclamat siderat: „Ești un adevărat artist!”. 

Repertoriul concertelor din 21 și 24 ianuarie  ”a cuprins lucrările: Uvertura operei ”Wilhelm Tell” de Rossini [transcripție pentru pian], Invitaţie la vals de Weber, Fantezie [proprie] pe motive din opera Somnambula [de Bellini], Serenadă, Regele ielelor [de Schubert], Galopul cromatic [Grand Galop chromatique de Liszt], elementul de noutate reprezentându-l piesa lui Alexandru Flechtenmacher, dirijorul orchestrei simfonice a Teatrului Naţional, Uvertura moldavă, piesă figurând în programul celei de a treia reprezentaţii.

Comentariile revistei «Albina românească» sunt mai mult decât elogioase, autorul cronicilor muzicale, nimeni altul decât Gheorghe Asachi, prezentându-l pe Liszt drept «un meteor din cele mai briliante ce se înfăţoşează pe orizontul artistic şi ţinteşte în ist moment toată a noastră luare aminte şi admiraţie… Manevrele claviaturii sale sunt non plus ultra al acestui instrument. În salturile sale cele mai sumeţe, în păşirile şi trecerile cele mai grele şi sunetele cele mai delicate, mâna stânga rivalizează cu cea dreaptă, se confundă cu ea şi fără o vederată opinteală aşa-i nasc sunetele care răpesc pe ascultători, spre durere, bucurie şi duioşie, după pornirea sentimentelor acestui mare maestru.».

1848 : S-a născut în localitatea Șiria, lângă Arad, nuvelistul, romancierul și memorialistul, Ioan Slavici, dramaturg şi gazetar român („Moara cu noroc”, „Popa Tanda”, „Mara”, „Fata de birău”); (d.17.08.1925, Panciu).

S-a înscris la Facultatea de Drept, la Universitatea din Viena unde a urmat și cursul de anatomie descriptivă al lui Josef Hyrtl. A participat la adunările Societății literaro-științifică și ale Societății literare-sociale România, unde, în primăvara lui 1870 a citit un referat Despre libertatea omului ca individ și membru al societății.

La Viena l-a cunoscut pe  Mihai Eminescu, care era student la Filosofie, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în 1871. Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit.

În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920.

1858: S-a născut juristul şi profesorul Ioan Tanoviceanu.A exercitat o puternică influenţă asupra dezvoltării legislaţiei penale şi de procedură penală în România, contribuind la punerea bazelor dreptului penal modern.

1860: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat al doilea gimnaziu în limba română din București și i-a dat numele „Gheorghe Lazăr”, în amintirea celui care „a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”. În prezent Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”.

A fost al doilea gimnaziu în limba română din București și i s-a dat numele „Gheorghe Lazăr”, în amintirea celui care „a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”.

În Monitorul Oficial nr. 10/14 ianuarie 1860, Eforia Instrucțiunii Publice a dat următorul anunț: „Se dă în cunoștință publicului că luni, în 18 Ianuarie, la ora 10 dimineața se va celebra deschiderea noului gimnaziu, al lui Lazăr, în casele D-lui Gh. Măcescu de lângă Biserica Sfântul Nicolae Jitniță, Coloarea Roșie, No. 35. Director, I. Maiorescu”.

1873: A murit episcopul cărturar Dionisie (Dimitrie) Romano, profesor şi revoluţionar paşoptist;(n. 1806).

A iniţiat şi condus primele reviste bisericeşti în limba română: „Vestitorul bisericesc” (1839-1849), tipărit la Buzău în colaborare cu Gavriil Munteanu, şi „Echo eclesiastic”, editat la Bucureşti (1850-1852), cu suplimentul „Biblioteca religioasă-morală”; în 1867 a donat Societăţii Academice Române biblioteca logofătului Constantin Cornescu Oltelniceanu (peste 7.000 de volume), care a constituit piatra de temelie a viitoarei biblioteci a instituţiei academice; membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1868.

 1878: Spiru Haret (1851-1912), matematician român de origine armeană, sociolog şi om politic liberal, şi-a luat doctoratul în matematici la Sorbona, cu teza sa de mecanică cerească devenită celebră „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare”.

A fost primul român doctor în matematici la celebra universitate, ministru al educației și cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. Uniunea Internaţională Astronomică a botezat un crater descoperit în 1959 pe Lună cu numele lui Haret, ca o recunoaştere internaţională a meritelor acestuia.

 1879 : La Bucureşti, în România, la Teatrul Național din București, are loc premiera piesei lui Ion Luca Caragiale “O noapte furtunoasă”.

 Piesa a avut în distribuție pe Grigore Manolescu, Ion Panu, Mihail Mateescu, Anicuța Popescu, Aristița Romanescu. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieșit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase, dezlănțuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie.

Despre ceea ce se întâmplase mărturisește chiar Caragiale: „Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor…”

Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesa din program.

Cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc din secolul al XIX-lea.

1887: Chimistul Lazăr Edeleanu a reușit prima sinteză a amfetaminei.Lazăr Edeleanu (n. 1 septembrie 1861, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. 7 aprilie 1941, București, România, a fost un chimist român, evreu de origine, autor al procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid.

În anul 1887 Lazăr Edeleanu a obținut titlul de Doctor în Chimie la Universitatea Friedrich-Wilhelms din Berlin, cu teza Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici, în cadrul căreia a descoperit fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de benzedrină, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos.

Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu, în anii ’20. Lazăr Edeleanu, aproape ajuns în uitare în România, este cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea unei metode revoluționare de prelucrare a țițeiului, folosită și astăzi în diverse variante. Palmaresul savantului include 212 brevete de invenții, nu doar în România, ci și în SUA, Germania, Franța, Austria, Suedia sau Olanda.

1893: S-a născut la Viena, în Austro-Ungaria, unde tatăl său Nicolae Mișu era în post ca ministru plenipotențiar al României,diplomatul și campionul român de tenis Nicolae Mișu jr.

Nicolae Mișu (ortografiat și Nicolas Mishu) și-a urmat tatăl în cariera diplomatică, dar s-a impus în conștiința contemporanilor ca unul dintre marii jucători de tenis din perioada interbelică, primul tenismen român participant la marile competiții internaționale.

 A fost vicecampion la Campionatele Balcanice din 1930 și în 1922 la Deauville.

A câștigat concursul internațional de tenis de la Monte Carlo în 1919 și a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1924 de la Paris. 

Unul dintre cele mai mediatizate meciuri ale sale a avut loc în 1926, la Roland Garros, când a fost învins în sferturile de finală de celebrul tenismen francez Rene Lacoste.

În 1927 a făcut parte, împreună cu Ghica Poulieff din echipa de Cupa Davis a României, la care aveasă participe în total de 9 ori.

În paralel cu activitatea sportivă a urmat și cariera diplomatică, fiind trimis de-a lungul timpului la Legațiile României din Roma, Londra, Paris și Varșovia.

În 1943 a fost obligat să se pensioneze din motive politice de către regimul de dictatură militară, fiind reintegrat în corpul diplomatic în 1946, dar peste doar un an fost exclus din nou din diplomaţie, odată cu preluarea totală a puterii de către regimul comunist în 1947.

În același an a publicat volumul în limba franceză „Le miroir de Venise” (Oglinda Venețiană).

Nicolae Mișu a murit la București în 1973.

1897: S-a născut în localitatea Grivița, în jud. Ialomița, marele lingvist român Dimitrie Găzdaru (d. 8 iunie 1991, Buenos Aires, Argentina), discipolul și asistentul lui Alexandru Philippide la Universitatea din Iași și deopotrivă profesorul unor viitori savanți de renume, ca Gheorghe Ivănescu și Eugeniu Coșeriu.

 Și-a luat licența în Filologie română (1919–1922) și în 1928 a devenit Doctor în Filologie română, cu teza Descendenții demonstrativului latinesc ille în limba românească. 

A fost conferențiar la catedra de Filologie română a Universității din Iași, profesor la catedra de Limbi romanice la Universitatea din București, director al Școlii Române din Roma.

După câțiva ani petrecuți în Italia, din cauza instaurării regimului comunist s-a stabilit definitiv în Argentina, fiind profesor de filologie romanică, în unele perioade funcționând la trei universități: Universitatea din La Plata, Universitatea Catolică din Buenos Aires și Universitatea Națională din Buenos Aires.

A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX. A funcționat până la moarte ca cercetător foarte activ, în ciuda vârstei înaintate, și s-a stins din viață la 94 de ani, după un exil de 50 de ani, fără a mai revedea țara natală. Din opera sa: Contribuții privitoare la originea, limba și influența mitropolitului Dosoftei, Originea și răspândireamotivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Controversias y documentos lingüísticos, Aventuras del latín yorígenes de las lenguas románicas.

Plecat devreme din România, după o perioadă de activitate didactică în Italia s-a stabilit în America de Sud, unde a rămas toată viața. A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX.

1898: S-a născut Filip Brunea-Fox (pseudonimul lui Filip Brauner), cunoscut reporter, jurnalist şi traducător; (m. 1977).

 

Alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc. A debutat ca scriitor la Iași în revistele Versuri și Proză, Absolutio, Zări senine, iar ca ziarist și-a făcut debutul la ziarul Arena din București.  S-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportage-ului francez din anii 1930, aproape întotdeauna acompaniate de fotografii create de Iosif Berman, fotograf care o vreme a lucrat în serviciul Casei Regale.

Fără studii universitare, dar posesor al unei largi culturi, Brunea-Fox s-a apropiat în tinerețe de curentul avangardist și a publicat poezii în publicații reprezentative pentru acestui curent. Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, în revista de avangardă Integral, apărută în 1825, fiind unul dintre principalii redactori ai acestei publicații autodefinite „organ al mișcării moderne din țară și străinătate”, alături de Ion Călugăru, M.H. Maxy și Ilarie Voronca.

A fost redactor la ziarele Dimineața, Adevărul și a publicat în revista de stânga Cuvântul liber. A colaborat la publicațiile: Lupta, Jurnalul, Reporter, Izbânda, de asemenea la publicațiile evreiești Adam, Mântuirea, Puntea de Fildeș, Curierul israelit. A scris despre tulburările antievreiești de la Borșa, Sighet și Oradea și despre Evreii din Maramureș. De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr. Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod.După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul Îndrumătorul cultural și a colaborat la Adevărul, Jurnalul de dimineață, România liberă, Scînteia, la revistele Viața românească, Flacăra, Răspântia, Viața militară, La Roumanie d’aujourd’hui, Veac nou etc. Este autorul cărții Orașul măcelului (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941, de la București).

1911: S-a născut în localitatea Bitolia din Grecia, omul de cultură român (aromân) Nicu Caranica, poet din secolul al XX-lea. (d. iunie 2002, Fairfield, SUA).Tatăl lui, Ion Caranica, era profesor de muzică, dirijor și compozitor, și a fost premiat, la recomandarea academicienilor George Enescu și Dumitru Caracostea, cu Marele Premiu Năsturel, pentru lucrarea sa 130 de melodii populare românești, apărută în 1937. Mama sa Sevastia, era sora academicianului Theodor Capidan.

Eta Boeriu, sora poetului a fost ea însăși poetă, traducătoare remarcabilă din literatura italiană veche și contemporană. A urmat școala primară și liceul la Turda (1919-1928) și Universitatea la Cluj-Napoca (1928-1932). A debutat în presă la 16 ani, în Propilee literare, dar adevăratul său debut e considerat cel din 1932, din Gând românesc.

Primul an a studiat în Franța, la Universitatea catolică din Lille. Și-a luat licența cu teza La critique de Baudelaire, în 1932. Între 1935 și 1936, a studiat la Sorbona și École Normale Supérieure, din Paris, lucrând la o teză de doctorat despre critica totală (plastică, muzică literatură) a lui Baudelaire, teză rămasă, din păcate, neterminată, din cauza neprelungirii bursei și a vicisitudinii vremurilor care au urmat. A fost, pe rând, profesor în țară, apoi atașat de presă la Legația Română din Quirinal (actuala reședință a președinției italiene, la Roma). Fiind rechemat din postul de atașat de presă în țară, refuză întoarcerea și optează pentru condiția de exilat.

Timp de zece ani a trăit în Italia, în perioada 1943-1945 fiind asistent pe lângă profesorul Ramiro Ortiz, la Institutul de filologie romanică a Universității din Padova. Din 1951 s-a stabilit și a trăit la Paris până la sfârșitul vieții, în anul 2002. A colaborat la revistele din țară Herald, Gând românesc, Abecedar, Revista Fundațiilor Regale, Curentul literar și din exil: Caiete de dor, Anotimpuri, Semne, Destin, Limite, Ethos, Nation Francaise, Quinta generazione (Bologna), La panarie (Udine) etc. După decembrie 1989, a colaborat la revistele literare Steaua, Vatra. În 1940, a fost numit de Sextil Pușcariu colaborator la Marele Dicționar al Academiei.

 1916: S-a născut la București, Silviu Brucan ( Saul Bruckner),politician comunist, fost nomenclaturist al PCR, ideolog comunist oportunist și analist politic.

A făcut parte, după victoria Revoluției anticomuniste române din decembrie 1989, din conducerea  Frontului Salvării Naționale. A decedat în ziua de  14 septembrie 2006, la București.

1918: În perioada 18-22 ianuarie a avut loc cel de-al III-lea Congres al Țăranilor din Basarabia

Acest congres n-a avut nimic în comun cu problema agrară sau cu țărănimea, ci s-a constituit ad-hoc pentru a oferi minorităților etnice posibilitatea de a protesta împotriva intrării armatelor române în Basarabia la începutul anului 1918. Drept rezultat al manifestărilor anti-românești și considerat a fi o emanație bolșevică, congresul a fost dizolvat, iar unii membri ai săi (Rudiev, Prahnițki, Grinfield, Ciumacenco) au fost arestați.

 1919: Intre  18 și 21 ianuarie au avut loc lucrările Conferinţei de pace de la Paris, la care au participat  reprezentanți ai unor țări din   întreaga lume. 

O influență decisivă, au avut  liderii celor patru puteri victorioase: Georges Clemenceau din partea Franței, David Lloyd George, prim -ministrul britanic, Orlando Vittorio pentru Italia și Woodrow Wilson, presedintele Statelor Unite. 

Delegaţi din partea României au fost : prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, ministrul plenipotențiar Nicolae Mișu, la care s-au adăugat miniștrii Alexandru Vaida-Voevod, Victor Antonescu și Constantin Diamandy, generalul Constantin Coadă, iar din partea Basarabiei – Ion Pelivan, Ion Codreanu, Sergiu Victor Cujbă și Emanoil Catelli.

România s-a prezentat la Conferință cu o serie de revendicări care au urmărit, în principal, consacrarea actelor de unire din anul 1918, precum și eliminarea tuturor consecințelor războiului, determinate de ocuparea unei părți importante a teritoriului național de către inamic.

Conferinţa de Pace de la Paris a avut drept obiectiv dezbaterea noii configuraţii politico-teritoriale a lumii şi rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare existente la sfârțitul  Primului Război Mondial. Conferinţa a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace.

Primul tratat a fost încheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmat de tratatul cu Austria, la Saint-Germain en Laye (10 septembrie), pe care România, din cauză că se impuneau anumite clauze referitoare la minorităţi, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion I. C. Brătianu şi general Artur Văitoianu, nu l-a semnat decît la 9 decembrie, prim-ministru fiind generalul Constantin Coandă.

Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly pe 27 noiembrie. Prin acest tratat, Grecia căpăta Tracia iar Serbia unele rectificări de frontieră, cu România fiind menţinut hotarul din 1916. 

Culegerea sa de povestiri  publicate sub denumirea de „Cartea Junglei” a cunoscut o mare popularitate până în zilele noastre.

1926: A decedat la Paris, cântărețul de lied și romanțe, George Cavadia (n.cca.1858, Macedonia), compozitor și muzician autodidact.

Înzestrat cu un evident talent în domeniul componisticii, posesor al unei culturi muzicale și generale de excepție și posesor al unei voci ample de bariton.

A fost un Mecenna al Brăilei – s-a implicat în înființarea Școlii de Muzică, devenită apoi Conservator, în edificarea Societății Muzicale Lyra, din Brăila, a Corului și a Orchestrei Simfonice ale acesteia, susținând cu fonduri bănești importante construirea clădirii monumentale, a dotării cu mobilier pentru sala de spectacol și a înzestrării cu un pian de concert.

El a călăuzit-o pe marea soprană Hariclea Darclée (Hariclea Haricli-Hartulari), căreia i-a fost mentor, pe drumul artei lirice.

Din 1880 până în 1884, s-a numărat printre arhitecții mai multor inițiative culturale ale aristocrației bucureștene. Vocea lui Cavadia, care putea acoperi mai multe registre, de la bas la cel al tenorului, este asemuită, la vremea respectivă, cu cea a celebrului cântăreț napolitan Enrico Caruso  sau cu cea a lui Enrico Tamberlick, fiind apreciată de atât de iubitori de muzică, cât și de critici – nu numai în România, ci și la Napoli, Paris, Madrid sau Nisa.

George Cavadia a murit la Paris, dar a fost înmormântat la Brăila. O decizie a Consiliului Local Brăila din 30 iulie 2004 l-a ridicat pe compozitor la titlul de Cetățean de Onoare al orașului. În anul 2016, Consiliul Județean Brăila a botezat Filarmonica Lyra cu numele lui George Cavadia, ca un omagiu  adus celui care a fost fondatorul Societății Filarmonice Lyra.

 1933: S-a născut tenorul liric şi profesorul Corneliu Fânăţeanu; (m. 2014).

A studiat la Conservatorul din Cluj și a debutat la Opera Română din orașul de pe Someș la vârsta de 21 de ani, în Cneazul Igor.

S-a perfecționat și la Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma iar în anii tinereții a obținut premii la importante concursuri internaționale. 

Între 1964–1988 a fost solist al Operei Române din București, fiind și director artistic între 1976–1982.

A activat și în diplomație, ca atașat cultural la Ambasada României din capitala Italiei

1941: În  Transilvania de Nord-Est ocupată de Ungaria în urma Dictatului de la Viena s-a dispus  printr-o ordonanţă, ca în toate actele de stare civilă, numele româneşti să fie scrise cu grafie maghiară.

1947 : Ziarul „Dreptatea” publica  în zilele de 18 şi 19 ianuarie,  apelul Partidului Naţional Ţărănesc „Către naţiune”, în care se lua atitudine împotriva măsurilor antidemocratice iniţiate şi promovate de Guvernul Groza (epurarea în rândul funcţionarilor de stat, militarilor, judecătorilor, suprimarea presei, partidelor democratice, încălcarea legilor ţării, a drepturilor individuale şi colective ale poporului român, nerespectarea angajamentelor internaţionale asumate ş.a.).

1952: S-a născut mezzosoprana şi profesoara Mariana Cioromila; stabilită în Brazilia din 2000.A studiat muzica la Liceul de Arte Galați, cu specializarea Pian și a urmat cursurile Universității de Arte „George Enescu” din Iași, secția Canto liric, sub îndrumarea prof. Ella Urmă, absolvind cu distincția Summa cum Laude. 

1957: A murit la New York in SUA, industriașul român Max Auschnitt (14 februarie 1888, Galați).

A fost administrator delegat al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița (UDR), cea mai mare societate pe acțiuni care din România, înainte de instaurarea regimului comunist; președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați.

1979: A încetat din viață Barbu Theodorescu (14 august 1905, Craiova – 18 ianuarie 1979, București)

Scriitor, istoric, folclorist, biograf, bibliograf și editor; exeget al operei lui  Nicolae Iorga.

1990: Este publicat Decretul–Lege al Consiliului Frontului Salvării Naționale nr. 30, privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român.

1999: Peste 10 000 de mineri din Valea Jiului au pornit spre Bucureşti (trecând peste barajele ridicate de trupele speciale ale Ministerului de Interne), pentru a protesta faţă de intenţiile Guvernului de a închide unele mine din zonă.

 1999: A murit (la Roma), criticul şi istoricul literar, Marian Papahagi, filolog, remarcabil italienist, fost director la Centrul  Cultural Român   – „Accademia di Romania” din Roma.

A coordonat, alături de Aurel Sassu şi Mircea Zaciu, „Dicţionarul Scriitorilor Români” şi „Dicţionarul Esenţial al Scriitorilor Români” (n. 1948).

NOTĂ: În memoria reputatului italienist şi profesor Marian Papahagi a fost instituit (de Institutul Cultural Italian din Bucureşti şi Centrul Cultural Italian din Cluj, în colaborare cu „Universitatea Babeş-Bolyai”, sub patronajul Ambasadei Italiei în România) premiul ce-i poartă numele; distincţia este acordată anual (începând din 2008), la 14 octombrie, pentru un volum publicat în ultimii trei ani sau pentru o realizare culturală notabilă care au ca obiect orice aspect al culturii şi civilizaţiei italiene (istorie, politică, cultură, arte etc.)

 2002: Primarii oraşelor Calafat (România), Vidin (Bulgaria) şi Zaicear (Serbia) au semnat, la Vidin, documentele de înfiinţare ale Asociaţiei de colaborare transfrontalieră “Dunărea 21”, prima euroregiune înfiinţată în Balcani.

Aceasta cuprinde aşezări urbane şi rurale din zonele riverane Dunării, din România (oraşul Calafat, comunele Poiana Mare, Desa, Cetate şi Ciupercenii Noi), Bulgaria (oraşul Vidin şi localităţile Rujniti, Macriş, Belogradcic, Lom, Kula, Dimovo şi Novo Selo) şi Serbia şi Muntenegru (oraşul Zaicear şi localităţile Sokobania, Kladovo, Bolivat, Kniajevat, Bor, Negotin şi Madanpec).

Activitatea asociaţiei se desfăşoară în cadrul unor grupuri de lucru constituite pe domenii privind dezvoltarea strategică a Euroregiunii: cultură şi educaţie; dezvoltare economică; sport, turism şi acţiuni ale tineretului; ecologie; agricultură; sănătate şi protecţie socială

2009: A murit intr-un tragic accident rutier, poetul român basarabean Grigore Vieru, fost parlamentar in Parlamentul României, membru de onoare al Academiei Române (n.14.02.1935, în satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, azi în R. Moldova).

 A fost considerat „Luceafărul de dincolo de Prut al limbii române”); membru de onoare din străinătate (1990) şi membru corespondent al Academiei Române (1993).

2011: A decedat cantautorul român Cristian Paţurcă, cel care a compus faimosul  „Cântec al golanilor” intonat de zeci de mii de oameni, în timpul manifestaţiei maraton din Piaţa Universităţii in 1990; (n. 1964).

.

2013: A murit actorul şi regizorul Victor Radovici, unul dintre fondatorii Teatrului Excelsior din București; (n. 1936).

A fost şi director artistic la două teatre pentru copii, cărora le-a dedicat peste patru decenii din viaţă. De asemenea, în 1959, alături de Ileana Stana Ionescu, Florin Piersic, Leopoldina Bălănuţă, a făcut parte din grupul care a fondat Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde a jucat numeroase roluri. Între 1960 şi 1964 a jucat şi în spectacole ale Teatrului din Ploieşti, condus pe atunci de Toma Caragiu.

Din 1964, Victor Radovici s-a dedicat teatrului pentru copii, ca actor şi ca director artistic. Astfel, în 1984, a devenit director adjunct artistic la Teatrul „Ion Creangă” (unde a fost angajat actor din 1964). Din 1990 l-a urmat pe Ion Lucian, fiindu-i adjunct la Teatrul Excelsior, de asemenea dedicat celor mai mici spectatori.

Victor Radovici a jucat în numeroase spectacole, participând şi la numeroase turnee peste hotare, în Franţa, Bulgaria, Canada, SUA, Japonia. Printre aceste spectacole se numără „Nu treziţi un copil care visează”, de Eugen Ionescu, „Cocoşelul neascultător”, de Ion Lucian, şi „Act veneţian”, de Camil Petrescu.

Pe lângă activitatea artistică, el a desfăşurat şi o bogată activitate pedagogică, la Facultatea de Arte Hyperion.

2015: A murit Christine Valmy (născută Cristina Xenopol, 1926).

În 1971, Congresul STatelor Unite a elogiat-o în Congressional Record pentru crearea unei noi industrii şi a unei noi profesii în SUA(skin care specialist).

De la înfiinţarea în 1965, în SUA, a firmei Christine Valmy Inc şi până în prezent, funcţionează în SUA peste 3000 de saloane de frumuseţe sub marca Christine Valmy şi peste peste 100 de şcoli Christine Valmy în lume.

2017: A decedat actorul român Ion Besoiu.

2020: A murit în urma unui atac de cord, muzicianul român Dan Andrei Aldea, cântăreț, multi-instrumentist și compozitor , fost lider al trupei Sfinx; (n. 1950).

În 1981, s-a stabilit în Occident (mai întâi în Belgia, apoi în Germania), unde lucra ca muzician dedicat studioului de înregistrări.

În 2014, Dan Andrei Aldea a revenit în România, după 33 de ani petrecuți în Germania.

2017: A decedat actorul român Ion Besoiu.

Renumitul actor s-a născut în ziua de 11 martie 1931, la Sibiu. A absolvit Academia de Teatru si Muzica din Sibiu și a debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia după turnarea filmului Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu și Jean Constantin.

Timp de 16 ani a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

În 2002, a primit Premiul de excelență al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, în care s-a născut.

Ion Besoiu a fost președinte executiv al Fundației „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”, asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
3. ro.wikipedia.org
4. lessignets.com
5. Istoria md.
6. Crestin Ortodox.ro
7. Istoriculzilei blogspot.com 
8. http://www.rador.ro/2020/01/18/calendarul-evenimentelor
9. Historia.ro

Publicitate

ZIUA DE 12 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

  Ziua de 12 mai în istoria noastră 

Anul 113: A fost inaugurată la Roma, in Forumul nou construit, „Columna lui Traian”, monument care ilustrează episoade ale războiului purtat de romani impotriva dacilor si victoria  impăratului Traian in acest război. 

Opera ii este atribuită arhitectului  Apollodor din Damasc, cel care a construit si podul de la Portile de Fier. 

Cele 124 de episoade care ilustrează războaiele daco-romane, constituie un original act de naștere a poporului român.

Salvată de la demolare

Împăratul Traian

Legenda spune că acest monument a fost salvat  de la demolare, datorită  Papei  Grigore cel Mare (590-604), care ar fi  fost  atât de  mişcat de un relief reprezentându-l pe imparatul  Traian ajutând  mama unui soldat mort, că l-a  implorat pe Dumnezeu să salveze sufletul pagânului Traian din iad, iar  Dumnezeu i-ar fi revelat papei că sufletul lui Traian a fost salvat. 

Zona din jurul coloanei a fost declarată sacra, coloana  fiind astfel salvată de la distrugere.

1581: A fost fondată Universitatea din Cluj.

Istoria universității clujene a început odată cu înființarea Academiei Claudiopolitane Societatis Jesu, de către principele Transilvaniei Ștefan Báthory, care putea oferi titlurile universitare/academice de baccalaureus, magister și doctor.

În perioada 1698-1786 această instituție a purtat titulatura de Universitas Claudiopolitana (vezi coperta cărții Peregrinus Catholicus de peregrina unitaria religione, scrisă de Andreas Matis și publicată în 1742), și avea predare în limbile latină și germană . După 1786, în locul acesteia au apărut două instituții cu statut semiuniversitar (acestea putând oferi titlul de bacalaureus și magister, dar nu pe cel de doctor):

a) Institutul Chirurgical-Medical și

b) Academia de Drept.

În anul 1872 a fost fondată Universitatea Maghiară Regală din Cluj (Universitatea Franz Joseph), care a inclus cele două instituții semiuniversitare existente anterior. Tradiția academică a perioadei maghiare a universității este împărtășită cu cea a Universității din Szeged din Ungaria.

În 1919 a fost înființată în Universitatea Românească (Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj).

Universitatea Românească și cea Maghiară, derivate din Universitatea Regele Ferdinand I și din Universitatea Franz Joseph din Cluj, au fost unite în anul 1959 sub numele de Universitatea Babeș-Bolyai.

Victor Babeș a fost un medic și biolog român de renume, unul din fondatorii microbiologiei moderne, profesor la Universitatea Regele Ferdinand I. Numele de „Bolyai” provine de la renumita familie de matematicieni maghiari din Transilvania, János și Farkas Bolyai.

1425: Prima atestare documentară a clucerului în Moldova, dregătorul care era însărcinat în Evul Mediu cu administrarea cămărilor unde se păstrau proviziile. O funcție asemănătoare exista și în Muntenia.

La început a făcut parte dintre marii dregători, membru al sfatului domnesc. Marele clucer se ocupa de aprovizionarea Curții domnești cu grâu, vin și alte alimente necesare. După reforma lui Constantin Mavrocordat din 1739, atribuțiile marelui clucer au fost suprimate, dar acesta a rămas la rang de mare boier și i-a fost plătită leafă în continuare. Și-a păstrat dreptul de a participa la divanul domnesc. Treptat, clucerul a decăzut din rang.

1812 (12/24 mai) : S-a născut la Jucu de Jos, comitatul Cluj, George Bariţ(iu), om politic, publicist şi istoric patriot român, unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania; (m. 2 mai  1893, Sibiu).

In anul 1838 a întemeiat la Brașov, Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei.

În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești.

În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra).

Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889.  

Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă.

A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

NOTĂ: Unele surse (http://www.transilpedia.ro/personalitati-transilvanene/george-baritiu) dau ca dată naşterii 4 iunie 1812.

1848 (12/24): Revoluționarii moldoveni refugiați in Transilvania elaboreaza, la Brașov, programul-legământ în șase puncte „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”.

Este documentul care sintetizeaza dezideratele românești: „Unirea Moldovei și Țarii Românești intr-un singur stat neatarnat românesc”.

Foto:Tipărituri vechi românești

Tezele pașoptiștilor moldoveni erau:

„1. Desființarea boierescului și a orice alte dări a lăcuitorilor săteni către proprietari. 2. Ridicarea beilicurilor, a lucrului șoselelor si a tuturor împovărărilor fără plată către stăpânire. 3. Împroprietărirea lăcuitorilor săteni fără nici un fel de răscumpărare din partea lor. 4. Nimicirea tuturor privilegiilor si, prin urmare, deopotrivă purtare a sarcinilor statului de către tot poporul îndeobște, precum și de o potrivă împărtășire a lui la toate driturile politice si țivile. 5. Întemeierea instituțiilor tării pe toate prințipiile de libertate de egalitate si de frățietate, dezvoltate în toată întinderea lor. 6. Unirea Moldovei si a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”.

1860: In Moldova recent unita cu Muntenia, este desemnat  un nou guvern în frunte cu Mihail Kogălniceanu (30 aprilie 1860, stil vechi).

Guvernul va activa până pe 29 ianuarie 1861, stil nou (17 ianuarie 1861, stil vechi).

1870: A decedat Eftimie Murgu, avocat, revoluţionar paşoptist, profesor de filosofie, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta,unul dintre întemeietorii învăţământului filosofic românesc, conducătorul Revoluţiei de la 1848-1849 din Banat;  (n. 1805).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 30 aprilie 1870, iar altele, 8 mai 1870

In 1827  termină facultatea de filosofie din Pesta dupa care e înscrie la facultatea de drept din acelasi oraș pe care o termina in 1830. In 1834 obține titlul de doctor al universității din Pesta, specialitatea drept universal.

Pleacă pentru a fi profesor la Iasi unde pe  20 noiembrie 1834  deschide cursul de filosofie la Școala vasiliană;

La 8 decembrie 1837 este numit profesor de logică și drept roman la Colegiul Sfîntul Sava din  Bucuresti de unde demisioneaza pe 19 decembrie 1839.

Pe 14 noiembrie 1840  este anchetat pentru participarea și rolul lui în mișcarea revoluționară din Tara Romaneasca, iar in 1841, intors in Transilvania este arestat de tribunalul regimentului grăniceresc din Caransebeș pentru participarea la mișcarea revoluționară din Țara Românească, fiind eliberat pe 21 septembrie.

In martie 1845 este arestat pentru a doua oara , în urma denunțului preotului Ioan Blidariu din Găvojdia că ar agita spiritele românești împotriva ungurilor și integrității statului si este trimis sub escortă la închisoarea ”Neugebaude” din Buda, este judecat in 1846 si i se da o sentință de 4 ani de închisoare.
Pe 9 aprilie 1848 este eliberat din închisoare. La 24 iunie 1848 este ales deputat în circumscripțiile electorale Lugoj, Oravița și Făget, iar la 27 iunie 1848 prezidează adunarea romanilor de la Lugoj.

In aprilie 1864 este ales deputat al cercului Stamora Moravita . Pe 7 aprilie 1870 își face testamentul pe care îl înregistrează la primaria orașului Budapesta sub numărul 10897/1870.

A fost  înmormantat în cimitirul cimitirul Kerepesy din Budapesta.

În 1932 – osemintele sale au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.

1881: La 12-14 mai, se constituie în urma Conferinței de la Sibiu, Partidul Naţional Român (P.N.R.) prin unificarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria, cu Partidul Naţional din Transilvania. 

Prin crearea partidului şi adoptarea programului său, s-au reunit  pentru prima dată pe baza unei platforme programatice şi de acţiune comune, toti oamenii politici care reprezentau interesele națiunii române din Transilvania, întregul Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina, în perioada dualismului austro – ungar.

Partidul Naţional Român (numit și Partida Națională), a avut un rol important în înfăptuirea actului unirii Transilvaniei cu România şi în pregătirea, împreună cu Partidul Social-Democrat din Transilvania, a Adunării Naţionale de la Alba Iulia (1 decembrie 1918).

1885: S-a născut Alexandru  Stamatiad, poet şi traducător din poezia clasică chineză şi persană (traduceri care au depăşit, de multe ori, propriile creaţii) (m. 1956) – 130 de ani. NOTĂ : Unele surse (www.poezie.ro) dau naşterea la 9 mai 1885.

1894 (12/24 mai): A apărut, în ziarul francez „La Justice”, articolul „Lupta raselor” semnat de Georges Clemenceau, în care, după ce face un istoric al luptei de eliberare naţională a românilor din Transilvania, se pune chezaş pentru adevărul luptei lor.

 Georges Clemenceau (1841-1929), a fost un om politic şi ziarist francez,  prim-ministru (1906-1909, 1917-1920),  preşedinte al Conferinţei de pace de la Paris (1919-1920) si  unul dintre autorii Tratatului de Pace de la Versailles.

1909: S-a născut la Prigor, Caraș-Severin, sociologul, geopoliticianul și statisticianul, Anton Golopenția, decedat la 26 mai 1951 la închisoarea Văcărești

Sociolog, geopolitician și statistician, unul din fondatorii școlii românești de geopolitică; membru post-mortem (din 2017) al Academiei Române. 

A fost o personalitate științifică complexă, licențiat în Drept și Filosofie, cu doctoratul obținut în Germania, unde primise o bursă și unde a intrat în contact cu lucrările geopoliticienilor germani.

În perioada 1947–1948 a fost director general la Institutul Central de Statistică.

A colaborat cu Dimitrie Gusti la elaborarea de studii de sociologie și filozofie. Sub conducerea lui Dimitrie Gusti, a turnat, împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic Un sat basarabean – Cornova (1931).

A fost unul din membrii fondatori ai revistei Geopolitică și geoistorie.

În 1950 a fost arestat pe motive politice, în dosarul Pătrășcanu și a murit, un an și jumătate mai târziu în închisoarea Văcărești din București.

1916: S-a născut la Pașcani, criticul și istoricul literar român Constantin Ciopraga, poet, memorialist, profesor universitar, scriitor, membru de onoare al Academiei Române; (d. 2 februarie 2009, Iasi).

A debutat in revista „Luminița” din Pașcani (1931).

A urmat cursurile Facultatii de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1937 – 1942).

A fost profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ din Iași (1947 – 1949), lector la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1951), conferențiar la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1957) si profesor la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1962).

A fost de asemenea Șeful Catedrei de literatură română și comparată (1963 – 1983) ,Lector de limba română la Paris (1959 – 1962), Rector al Institutului Pedagogic din Suceava (1962 – 1965),Doctor al Universității din București (din 1956), Doctor docent al Universității „Al. I. Cuza“ din Iași (din 1968)
si Director al revistei Cronica (1966 – 1970)

Profesorul Constantin Ciopraga a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”.

1921: La București s-au încheiat lucrările Congresului General al Partidului Socialist din România, care votează transformarea partidului și afilierea acestuia la Internaționala a III-a Comunistă (Comintern, cu sediul la Mosova in U.R.S.S).

Autoritățile române au arestat majoritatea delegaților care votaseră afilierea.

1922: A avut loc premiera piesei „Suflete tari” de Camil Petrescu, la Teatrul Naţional din Bucureşti, prima piesă scrisă de acesta care a văzut lumina rampei , în regia, Paul Gusty,având în distribuție pe Maria Filotti și George Ciprian. Spectacolul a fost reluat și în stagiunile din următorii doi ani. În 1925, piesa a fost publicată în volum la Editura Casei Școalelor.

1929: Este lansată Doina Basarabiei, revista lunară a Societății literar-artistice și pedagogice a Corpului didactic din Chișinău, România.

1929: A fost înfiinţat Radio–Clubul Român, din iniţiativa unor pionieri ai radiofoniei româneşti, care contribuiseră esenţial şi la înfiinţarea Radiodifuziunii Române : Dragomir Hurmuzescu, Ghron Netta, C. Muller şi alţii. Printre obiective, Radio-Clubul îşi propunea să militeze pentru răspândirea şi organizarea radiofoniei în ţara noastră.

1933: A decedat scriitorul  român Jean Bart (Eugeniu P. Botez) ; (n. 28 noiembrie 1874, Burdujeni, lângă Suceava).

A fost fiul generalului Panait Botez.  Cursul primar l-a făcut la Iaşi, având printre dascălii săi şi pe Ion Creangă.

Pseudonimul literar Jean Bart, l-a împrumutat de la numele unui  faimos corsar flamand  din secolul al XVII-lea.

Este  un nume important în proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină – acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui – iar prin Europolis, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai autentic  roman al unui port românesc.

A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Romane si membru fondator al Revistei Maritime și întemeitor al Ligii  Navale Române.

1934: S-a născut la Iași, Lucian Raicu (numele la naştere: Bernard Leibovici), eseist și critic literar român de etnie evreiasca, stabilit după 1986, în Franța; (d. 22 noiembrie 2006, Paris)

Este fratele prozatorului Virgil Duda (n. Rubin Leibovici).

A studiat la Facultatea de Litere a Universității din București pe care a absolvit-o în 1958, apoi, în perioada 1952-1954, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.

A publicat monografii despre Gogol, Liviu Rebreanu, Nicolae Labiș, culegeri de cronici de carte, dar cele mai importante contribuții ale sale rămân eseurile despre mecanismele profunde ale creației: „Reflecții asupra spiritului creator”,”Critica – forma de viață” ș.a.

A fost redactor la Viața Românească, Gazeta literară și România literară, precum și la Europa Liberă și Radio France International. 

S-a stabilit la Paris impreună cu soția sa, prozatoarea Sonia Larian (nume la naștere Ariane Lewenstein) , în 1986, colaborând cu texte despre literatură la posturile de radio străine Deutsche Welle, Vocea Americii, Europa liberă, etc.

Eugen Ionescu afirma că Raicu este „printre primii, dacă nu cumva primul critic literar al generației sale”.

Urna cu cenușa sa este depusă în  Cimitirul Père-Lachaise din Paris.

1934: S-a născut compozitorul român de etnie maghiară Zsolt Kerestely.

Este absolvent al Conservatorului Gh. Dima din Cluj (1963) și membru al Uniunii Compozitorilor din 1976.

Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numară „Copacul”, „Lumea de dragoste” și „Tăcutele iubiri” .

 1936: S-a născut la Cluj, poeta Stela Rădulescu Viniţchi, stabilită din 1983, în SUA.

  A  absolvit in 1958, Facultatea de Filologie, sectia franceza, din cadrul Universitatii Bucuresti dupa care predat limba  franceza în învăţământul preuniversitar şi universitar, în Bucureşti.

In anul 1977 obtine doctoratul in filologie la Universitatea din Bucuresti cu o teza despre Eugen Ionescu si Samuel Beckett. A debutat poetic in    revista „Luceafarul”.

Din 1983 traieste in S. U.A. A lucrat ca lector de limba franceza la Universitatea Loyola din Chicago pana in 1995, in prezent fiind lector de limba franceza la Universitatea Northwestern din acelasi oras.

Scrie deopotriva poezie in limbile româna si engleza.

Dupa stabilirea sa  în SUA a lucrat ca  Lector de limba franceză la Universitatea Northwestern, Chicago.

Publică poezii în revistele Seneca Review, California Quarterly, Chiron Review şi în alte reviste din Franţa, Belgia, Luxemburg.

A primit Premiul „Grand Prix – poésie libre”, 2006  

In limba romana a publicat volumele :
Versuri, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Dincolo de alb, București, Editura Cartea Româneasca, 1973;
Risipa unei veri, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1978;
Singuratatea cuvintelor, București, Editura Eminescu, 1980.

Fara vorbe timpuri de aur a aparut in volumul Risipa unei veri, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1978.
Ca o amintire a apărut în volumul Singurătatea cuvintelor, București, Editura Eminescu, 1980.

1938: S-a născut în localitatea Groși din Maramureș, inegalabilul taragotist român Dumitru Fărcaș; (d. 7 august 2018, Cluj-Napoca)

A primit numeroase premii și distincții 

• 1962 – Premiul I și titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, Helsinki
• 1972 – Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris
• 1991 – Laureat al Premiului Ethnos
• 1999 – Laureat al Festivalului „Smithsonian Folklive Festival”, la Washington
• 1999 – Premiul I la Festivalul Internațional de la Bruxelles
• 2000 – Premiul Inter-Lyra în cadrul Olimpiadei de Muzică și Dans „Cele cinci Lyre”,   de la Budapesta.

Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian din Coreea de Nord  și al orașelor  Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare.

A fost președinte de onoare al Congresului Internațional al Taragotiștilor.

 De asemenea, marele artist a fost distins la 29 noiembrie 2002 cu ordinul  Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală” și  la 7 februarie 2004 și cu Ordinul Meritul Cultural  în grad de Mare Ofițer,  , „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. 

La 7 martie 2008, Dumitru Fărcaș a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

1942: S-a născut cântarețul român de muzică ușoară Aurelian Andreescu; (d. 1986).

 

1945: Armata României își încheie (după 260 de zile de lupte în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria), participarea la cel de-Al Doilea Război Mondial alături de Naţiunile Unite, odată cu obţinerea victoriei finale asupra Germaniei naziste (23.VIII.1944 – 12.V.1945).

Pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, România a mobilizat aproximativ 567.000 de soldați. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei și în munții Tatra, soldate cu mari pierderi de vieți omenești. Cele 260 de zile de participare la războiul antihitlerist s-au încheiat la 12 mai 1945, timp în care s-a întărit influența sovietică în România.

1949:  S-a născut la Turnu Severin, Anghel Mora (numele său adevărat Mihai Diaconescu), regizor de film, scenarist, actor, poet şi cântăreţ folk, decedat la 18 noiembrie 2000, la București, fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A cântat o perioadă de vreme la Cenaclul Flacăra. A fost o victimă a mineriadei din 1990. A regizat documentare de lung metraj: Recorduri, lauri, amintiri, Imn pentru primăvara țării, filme artistice: Rezerva la start, Flori de gheață, Kilometrul 36, a scris scenariu de film: Să mori din dragoste de viață și a jucat în Balanța. Scrieri: Misivă între anotimpuri, Geometria iluziei, Oglinzile au două fețe.

A fost directorul agenţiei de publicitate Lettera.

1967: La Chișinău, R.S.S.Moldovenească, a decedat poetul  de limba româna  Liviu Deleanu (Lipa Cligman).

Liviu Deleanu (n.1911-d.1967)

S-a născut la 8 februarie 1911, Iaşi, România) și este un poet  liric, stilist remarcabil şi mânuitor iscusit al cuvîntului.

Talentul liric al scriitorului s-a manifestat în chip strălucit în poeziile de dragoste, întemeiate pe sentimente sincere, exprimate cu o maiestrie aleasă.

2008:  S-a stins din viaţă scriitorul Pop Simion („Criza de timp”, „Pieton în Cuba”, „Luptătorul fericit şi iubirea lui pătimaşă”, „Bestiariu”, „Fotograful de îngeri”); (n. 25 septembrie 1930, în satul Varaiu, comuna Valea Chioarului, judetul Maramures).

2009: A decedat criticul de teatru Margareta Bărbuţă. A fost recompensată în 2002, cu premiul UNITER pentru întreaga activitate; (n. 11 februarie 1922).

 2011: A murit la Arad fosta campioană europeană la tir sportiv Silvia (Dumitrescu) Kaposztai.  

A participat la participat la cinci ediţii ale Campionatelor Europene, unde a obţinut şapte medalii, dintre care trei de aur, trei de argint şi una de bronz şi a fost maestră emerită a sportului şi a evoluat pentru cluburile UTA Arad şi Steaua Bucureşti; (n. 1953,la Rădăuţi).

2013: Societăţii Române de Radiodifuziune i-a fost acordată, în cadrul unei ceremonii oficiale la Palatul Elisabeta din București, în prezenţa membrilor Casei Regale, Înalta decoraţie Nihil Sine Deo .

2016: A fost inaugurat scutul antirachetă de la baza Deveselu. Cu acest prilej, președintele României, Klaus Iohannis s-a întâlnit cu adjunctul Secretarului american al Apărării,cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg şi înalţi oficiali străini, sosiți în țara noastră pentru a participa la ceremoniile de inaugurare a scutului antirachetă.

Oficialii participanți la eveniment au fost primiți și de premierul Dacian Cioloș.

  Cu toate că Scutul antirachetă de la Deveselu  respectă prevederile Cartei ONU şi este destinat exclusiv apărării legitime împotriva ameninţării cu rachete balistice, nefiind îndreptat împotriva cuiva anume,Rusia şi-a exprimat nemulţumirea în mai multe rânduri şi chiar a ameninţat cu repercursiuni, subliniind că deţine rachete care pot distruge atât baza din România, cât şi pe cea din Polonia.

Oficialii NATO, români şi americani au dat asigurări că scutul nu este îndreptat împotriva Rusiei.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul.

   Sfântul Nou Mucenic Ioan  se cheamă «nou», pentru că a pătimit după 1453, când Constantinopolul a căzut sub turci, şi de asemenea se numeşte «Valahul», pentru că era de neam din Valahia, adică din Ţara Românească, știut fiind că, în vechime, popoarele străine îi numeau pe români vlahi sau valahi, adică neam de obârşie latină, iar amintirea aceasta s-a păstrat până astăzi în numirea Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei.

S-a născut în anul 1644, din părinți creștini, iar atunci când împlinise  vârsta de 15 ani, oastea sultanului a câştigat biruinţă asupra voievodului transilvan la Deva, şi, întorcându-se spre ţinutul Olteniei sau Vlahiei Mici – cum i se spunea atunci – a trecut munţii prin văile Oltului şi ale Jiului, făcând mare pierzanie în neamul creştinesc şi a robit mulţime mare de bărbaţi, femei şi copii, prinzându-i în arcane şi târându-i, legaţi cu funii, în urma cailor şi carelor lor.

Robii erau socotiţi un bun al sultanului, dar ei puteau fi cumpăraţi de orice închinător al lui Alah pe bani buni, potrivit vârstei şi folosului fiecăruia. 

Prăpădul acesta s-a întâmplat în anul l659, în luna lui noiembrie sau decembrie, iar printre cei robiţi atunci a fost şi tânărul Ioan, vlăstar de bun neam, născut şi crescut aici, în Ţara Românească, din părinţi gospodari, cuprinşi în credinţă și evlavie. 

  Aşa se face că încă fiind pe drum, un păgân din cei ce îi duceau pe români în robie s-a oprit asupra lui Ioan şi  plăcându-l, l-a cumpărat cu gândul urât de a-l sodomiza.

Apărându-și demnitatea și curăția Ioan l-a omorât pe păgân, însă agarenii, adică închinătorii lui Alah şi cinstitorii lui Mahomed, pazitorii robilor, aflând ca Ioan și-a ucis stăpânul  l-au legat în lanțuri și așa l-au dus spre Constantinopol, unde a fost dat în stăpânirea femeii păgânului ucis.

Aceasta, fermecată de frumusețea lui Ioan, i-a făgăduit că dacă va renunța la credința sa în Hristos, îl va lua de bărbat.

Dupa 2 ani de refuz, a fost dat pe mâna eparhului cetății și aruncat în temniță, unde a fost supus la diverse chinuri și în cele din urmă a fost spânzurat, în data de 12 mai 1662.

Viața Sfântului Ioan Valahul a fost scrisă de Ioan Cariofil și a fost tipărită la Veneția de Sfântul Nicodim Aghioritul.

A fost menționat în Mineiul grecesc pe luna mai, tipărit la Constantinopol în 1843 și în Mineiele românești, începând cu ediția de la Mănăstirea Neamț din 1846.

În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca acest nou mucenic al lui Hristos să fie cinstit în întreaga Biserica Ortodoxă Română.

Generalizarea solemnă a cultului său a avut loc în octombrie 1955.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/14/o-istorie-a-zilei-de-12-mai-vdeo/

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. ro.wikipedia.org.
4. mediafax.ro;
5. Istoria md.
6. worldwideromania.com;
7. Enciclopedia Romaniei.ro
8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor;
9. Cinemagia.ro.

ZIUA DE 18 IANUARIE IN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 18 ianuarie în istoria noastră

1821:A murit domnitorul Alexandru Şuţu; (n. 29 martie 1790). Odată cu el se încheia regimul fanariot în Ţara Românească.

  

  Regimul fanariot fusese instaurat de Turcia la 5 ianuarie 1716, prin numirea ca domn în Muntenia a lui Nicolae Mavrocordat, grec originar din cartierul Fanar din Constantinopol.

1821: Începutul Revoluţiei de la 1821 din Muntenia. Marii boieri: Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire, dar şi ai Eteriei, încheie o înţelegere cu Tudor Vladimirescu prin care îi făgăduiesc slugerului, să–i acorde tot sprijinul pentru ridicarea poporului la luptă.

Tudor Vladimirescu părăseşte Bucureştii în fruntea unei cete de arnăuţi şi se îndreaptă spre Tîrgu Jiu, unde va ajunge la 21 ianuarie.

În scurt timp avea să înceapă revoluţia, care avea ca printre cele mai importante obiective, înlăturarea regimului fanariot din Muntenia.

1844 : La Iaşi s-a jucat  în premieră, comedia lui Vasile Alecsandri “Iorgu de la Sadagura”, piesă în 3 acte, prima scriere dramatică originală a lui Alecsandri, considerată piatra de temelie a dramaturgiei româneşti.

1848 : S-a născut în localitatea Sira, lângă Arad,  Ioan Slavici, nuvelist, romancier, memorialist, dramaturg şi gazetar român („Moara cu noroc”, „Popa Tanda”, „Mara”, „Fata de birău”); (d.17.08.1925, Panciu).

 

1860: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat al doilea gimnaziu în limba română din București și i-a dat numele „Gheorghe Lazăr”, în amintirea celui care „a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”.

1878 (18/30): Savantul român Spiru Haret (1851-1912), matematician, sociolog şi om politic liberal, şi-a luat doctoratul în matematici la Sorbona, cu teza de mecanică cerească „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare”, devenind astfel primul român doctor în matematici la celebra universitate.

1873: A murit episcopul cărturar Dionisie (Dimitrie) Romano, profesor şi revoluţionar paşoptist.

A iniţiat şi condus primele reviste bisericeşti în limba română: „Vestitorul bisericesc” (1839-1849), tipărit la Buzău în colaborare cu Gavriil Munteanu, şi „Echo eclesiastic”, editat la Bucureşti (1850-1852), cu suplimentul „Biblioteca religioasă-morală”; în 1867 a donat Societăţii Academice Române biblioteca logofătului Constantin Cornescu Oltelniceanu (peste 7.000 de volume), care a constituit piatra de temelie a viitoarei biblioteci a instituţiei academice; membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1868 (n. 1806)

 1878 : Spiru Haret (1851-1912), matematician, sociolog şi om politic liberal, îşi lua doctoratul în matematici la Sorbona, cu teza sa de mecanică cerească devenită celebră „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare”.

A fost primul român doctor în matematici la celebra universitate.

 1879 : La Bucureşti, în România, are loc premiera piesei lui Ion Luca Caragiale “O noapte furtunoasă”.

 1898: S-a născut Filip Brunea-Fox (pseudonimul lui Filip Brauner), cunoscut reporter, jurnalist şi traducător; (m. 1977).

 1916: S-a născut la București, Silviu Brucan ( Saul Bruckner), fost nomenclaturist al PCR, ideolog comunist oportunist și analist politic.

A făcut parte, după victoria Revoluției române din decembrie 1989, din conducerea  Frontului Salvării Naționale. A decedat în ziua de  14 septembrie 2006, la București 

 1919 : Intre  18 și 21 ianuarie au avut loc lucrările Conferinţei de pace de la Paris, la care au participat  reprezentanți ai unor țări din   întreaga lume. 

O influență decisivă, au avut  liderii celor patru puteri victorioase: Georges Clemenceau din partea Franței, David Lloyd George, prim -ministrul britanic, Orlando Vittorio pentru Italia și Woodrow Wilson, presedintele Statelor Unite. 

Delegaţi din partea României au fost Ionel I.C.Brătianu, Alexandru Vaida-Voievod, Constantin Angelescu, Victor Antonescu, etc.) şi ai guberniei Basarabia (Ion Pelivan-preşedinte, Ion Codreanu, Sergiu V.Cujbă, Gheorghe Năstase).

Conferinţa de Pace de la Paris a avut drept obiectiv dezbaterea noii configuraţii politico-teritoriale a lumii şi rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare existente la sfârțitul  Primului Război Mondial. Conferinţa a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace.

Primul tratat a fost încheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmat de tratatul cu Austria, la Saint-Germain en Laye (10 septembrie), pe care România, din cauză că se impuneau anumite clauze referitoare la minorităţi, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion I. C. Brătianu şi general Artur Văitoianu, nu l-a semnat decît la 9 decembrie, prim-ministru fiind generalul Constantin Coandă.

Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly pe 27 noiembrie. Prin acest tratat, Grecia căpăta Tracia iar Serbia unele rectificări de frontieră, cu România fiind menţinut hotarul din 1916. 

Culegerea sa de povestiri  publicate sub denumirea de „Cartea Junglei” a cunoscut o mare popularitate până în zilele noastre.

1941 – În  Transilvania de Nord-Est ocupată de Ungaria în urma Dictatului de la Viena s-a dispus  printr-o ordonanţă, ca în toate actele de stare civilă, numele româneşti să fie scrise cu grafie maghiară.

1947 : Ziarul „Dreptatea” publica  în zilele de 18 şi 19 ianuarie,  apelul Partidului Naţional Ţărănesc „Către naţiune”, în care se lua atitudine împotriva măsurilor antidemocratice iniţiate şi promovate de Guvernul Groza (epurarea în rândul funcţionarilor de stat, militarilor, judecătorilor, suprimarea presei, partidelor democratice, încălcarea legilor ţării, a drepturilor individuale şi colective ale poporului român, nerespectarea angajamentelor internaţionale asumate ş.a.).

1858: S-a născut juristul şi profesorul Ioan Tanoviceanu.A exercitat o puternică influenţă asupra dezvoltării legislaţiei penale şi de procedură penală în România, contribuind la punerea bazelor dreptului penal modern.

A fost fondatorul criminologiei româneşti; membru corespondent al Academiei Române din 1897; (m. 1917).

1875: S-a născut juristul, diplomatul și profesorul Demetru Negulescu; judecător la Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională (predecesoarea Curții Internaționale de Justiție de la Haga) pe toată durata de funcţionare a acestei instanţe; preşedinte al Institutului Român de Drept Internaţional şi co-director al Revistei române de Drept Internaţional; (m. 1950).

1911: S-a născut (la Bitolia, Macedonia) Nicu Caranica (fiul compozitorului Ion Caranica şi fratele traducătoarei Eta Boeriu), poet, eseist şi dramaturg;(m. 2002, Fairfield, Connecticut, SUA).

A fost ataşat de presă pe lângă Legaţia României la Roma (1940) și a luat decizia de a rămâne în Italia când a fost rechemat, în 1941, în țară.

Din 1950 s-a stabilit la Paris.

1926: A murit compozitorul şi cântăreţul de lieduri George Cavadia; (n. 1858, în Macedonia).

 1933: S-a născut tenorul şi profesorul Corneliu Fânăţeanu; (m. 2014).

 

1952: S-a născut mezzosoprana şi profesoara Mariana Cioromila; stabilită în Brazilia din 2000.

1990: Este publicat Decretul–Lege al Consiliului Frontului Salvării Naționale nr. 30, privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român.

1999: Peste 10 000 de mineri din Valea Jiului au pornit spre Bucureşti (trecând peste barajele ridicate de trupele speciale ale Ministerului de Interne), pentru a protesta faţă de intenţiile Guvernului de a închide unele mine din zonă.

 1999: A murit (la Roma) Marian Papahagi, critic şi istoric literar, filolog, remarcabil italienist, fost director la Centrul  Cultural Român   – „Accademia di Romania” din Roma; a coordonat, alături de Aurel Sassu şi Mircea Zaciu, „Dicţionarul Scriitorilor Români” şi „Dicţionarul Esenţial al Scriitorilor Români” (n. 1948).

NOTĂ: În memoria reputatului italienist şi profesor Marian Papahagi a fost instituit (de Institutul Cultural Italian din Bucureşti şi Centrul Cultural Italian din Cluj, în colaborare cu „Universitatea Babeş-Bolyai”, sub patronajul Ambasadei Italiei în România) premiul ce-i poartă numele; distincţia este acordată anual (începând din 2008), la 14 octombrie, pentru un volum publicat în ultimii trei ani sau pentru o realizare culturală notabilă care au ca obiect orice aspect al culturii şi civilizaţiei italiene (istorie, politică, cultură, arte etc.)

 2002: Primarii oraşelor Calafat (România), Vidin (Bulgaria) şi Zaicear (Serbia) au semnat, la Vidin, documentele de înfiinţare ale Asociaţiei de colaborare transfrontalieră “Dunărea 21”, prima euroregiune înfiinţată în Balcani.

Aceasta cuprinde aşezări urbane şi rurale din zonele riverane Dunării, din România (oraşul Calafat, comunele Poiana Mare, Desa, Cetate şi Ciupercenii Noi), Bulgaria (oraşul Vidin şi localităţile Rujniti, Macriş, Belogradcic, Lom, Kula, Dimovo şi Novo Selo) şi Serbia şi Muntenegru (oraşul Zaicear şi localităţile Sokobania, Kladovo, Bolivat, Kniajevat, Bor, Negotin şi Madanpec).

Activitatea asociaţiei se desfăşoară în cadrul unor grupuri de lucru constituite pe domenii privind dezvoltarea strategică a Euroregiunii: cultură şi educaţie; dezvoltare economică; sport, turism şi acţiuni ale tineretului; ecologie; agricultură; sănătate şi protecţie socială

2009: A murit intr-un tragic accident rutier poetul român basarabean Grigore Vieru, fost parlamentar in Parlamentul României, membru de onoare al Academiei Române (n.14.02.1935, în satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, azi în R. Moldova).

 

 A fost considerat „Luceafărul de dincolo de Prut al limbii române”); membru de onoare din străinătate (1990) şi membru corespondent al Academiei Române (1993).

2011: A decedat cantautorul român Cristian Paţurcă, cel care a compus  faimoasului  „Cântec  ale golanilor” intonat de zeci de mii de oameni, în timpul manifestaţiei maraton din Piaţa Universităţii in 1990; (n. 1964).

.

2013: A murit actorul şi regizorul Victor Radovici, unul dintre fondatorii Teatrului Excelsior din București; (n. 1936).

2015: A murit Christine Valmy (născută Cristina Xenopol, 1926).

În 1971, Congresul STatelor Unite a elogiat-o în Congressional Record pentru crearea unei noi industrii şi a unei noi profesii în SUA(skin care specialist).

De la înfiinţarea în 1965, în SUA, a firmei Christine Valmy Inc şi până în prezent, funcţionează în SUA peste 3000 de saloane de frumuseţe sub marca Christine Valmy şi peste peste 100 de şcoli Christine Valmy în lume.

2020: A murit în urma unui atac de cord, muzicianul român Dan Andrei Aldea, cântăreț, multi-instrumentist și compozitor , fost lider al trupei Sfinx; (n. 1950).

În 1981, s-a stabilit în Occident (mai întâi în Belgia, apoi în Germania), unde lucra ca muzician dedicat studioului de înregistrări.

În 2014, Dan Andrei Aldea a revenit în România, după 33 de ani petrecuți în Germania.

2017: A decedat actorul român Ion Besoiu.

Renumitul actor s-a născut în ziua de 11 martie 1931, la Sibiu. A absolvit Academia de Teatru si Muzica din Sibiu și a debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia după turnarea filmului Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu și Jean Constantin.

Timp de 16 ani a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

În 2002, a primit Premiul de excelență al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, în care s-a născut.

Ion Besoiu a fost președinte executiv al Fundației „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”, asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Atanasie și Chiril

 Sfinții Atanasie și Chiril au luptat impotriva a doua dintre cele mai mari erezii: arianismul si nestorianismul.

Sfântul Atanasie luat parte la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combatut pe Arie (arianismul), care sustinea ca Fiul lui Dumnezeu este cea dintai fiinta creata. Sfantul Atanasie s-a nascut in anul 295, in Alexandria. A fost facut citet in anul 312 si diacon in 318, data dupa care el a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon si secretar, el il insoteste pe patriarh la Sinodul de la Niceea, in 325, unde joaca un rol decisiv in combaterea arianismului si in condamnarea lui Arie. Datorita scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariana si a formulat un simbol de credinta, cunoscut sub numele de Simbolul niceean, in care se afirma ca Fiul este nascut din vesnicie din Tatal, deofiinta cu El. Este ales episcop al Alexandriei, odata cu moartea Sfantului Alexandru – 8 iunie 328.  A trecut la cele vesnice la 2 mai 373, dupa 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 ani au fost petrecuti in exil.

„Iarasi, si de multe ori cadem la Tine si Tie ne rugam, Bunule si iubitorule de oameni…”.

„Dar noi ne tinem cu indrazneala de dreapta credinta, pe temeiul dumnezeiestilor Scripturi, punand-o ca un sfesnic in candelabru si zicand: Acesta este Fiul adevarat al Tatalui, prin fire, propriu fiintei Lui, Intelepciunea unic nascuta si Cuvantul adevarat si unic al lui Dumnezeu. Nu este creatura si faptura, ci Nascutul propriu al fiintei Lui. De aceea e Dumnezeu adevarat de o fiinta cu Tatal adevarat.” (Sfantul Atanasie cel Mare).

Sfantul Chiril al Alexandriei l-a combatut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic din Efes (431). Nestorie sustinea ca in Iisus Hristos exista doua-persoane – persoana divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii si persoana umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism.

Aceasta conceptie eretica despre existenta a doua persoane in Iisus Hristos ducea la afirmatia ca Dumnezeul-Tatal a avut doi fii. Consecinta acestei erezii era ca Fecioara Maria n-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu ca sa merite a fi numita „Nascatoare de Dumnezeu” ci a nascut pe omul Hristos si de aceea trebuie numita „Nascatoare de om”, sau cel mult „Nascatoare de Hristos”.

Datorita Sinodului de la Efes, i se recunoaste Fecioarei Maria atributul de Nascatoare de Dumnezeu.

„Daca cineva nu marturiseste ca Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal S-a unit cu trupul dupa ipostas si ca Hristos este numai unul cu propriul Sau trup, Acelasi, adica Dumnezeu si om deodata, sa fie anatema!” (Sfantul Chiril al Alexandriei).

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
3. ro.wikipedia.org
4. lessignets.com
5. Istoria md.
6. Crestin Ortodox.ro
7. Istoriculzilei blogspot.com 
8. http://www.rador.ro/2020/01/18/calendarul-evenimentelor