CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O „ţară a ţiganilor”în România ? Dinastia ţigănească „regală”, invenţie din Ardeal

 

 

 

 

 

Egiptenii” de la Braşov

 

 

Se crede despre ţigani că au venit din India. Teoria se bazează pe asemănările lingvistice între limba romani şi cea indiană.

Apoi, datorită trăsăturilor fizice, iar  recent, analiza genetică a confirmat similitudini ale cromozomilor Y la ţigani şi indieni.

Chiar şi grupa sanguină, predominant B la ţigani, i-ar originea în India, de unde au plecat în urmă cu 1.400 de ani.

Prin părţile noastre, dar si prin alte parti ale Europei au fost confundaţi, din cauza culorii pielii, cu egiptenii.

Atacurile turcilor i-au împins din Est spre restul Europei, astfel că, în secolul XV toate popoarele consemnau în cronici referiri la existenţa ţiganilor. Aveau reputaţia de ghicitori şi magicieni.

 

S-au aşezat şi în Ţările Române.

 

Conform cronicilor, pe 3 octombrie 1385, domnitorul Dan Vodă confirma dania de „40 de sălaşe de aţigani” dăruiţi mănăstirii Vodiţa de către voievodul Vladislav, cu aproximativ 20 de ani în urmă.

Acelaşi voievod al ţiganilor a primit în 1422 de la regele Sigismund al Ungariei, privilegiul de a circula liber prin ţară „împreună cu ceata sa de ţigani”.

Unele drepturi au primit şi de la Gabriel Bethlen (în maghiară Gábor Bethlen), fost principe al Transilvaniei între 1613-1629, iar ţiganii respectivi, conduşi legal de un voievod, şi-au luat numele de gabori.

Pe timpul domnului muntean Mircea cel Bătrân, boierul Costea stăpânea în Ţara Făgăraşului satele Viştea de Jos, Viştea de Sus şi jumătate din Arpaşul de Jos, „precum şi 17 ţigani de cort”.

În 1416, miloşi faţă de nomazii care trăiau din pomeni, braşovenii au făcut donaţii în bani şi alimente „seniorului Emaus din Egipt şi celor a sută douăzeci de însoţitori ai săi”.

 

 

 

Ţigani călăi, ţigani de vânzare

 

 

 

 

 

 

 

 

Primul voievodat al ţiganilor a fost desfiinţat în 1588,de Dieta Ardealului. Ţiganii erau vânduţi ca sclavi şi puşi să execute muncile cele mai grele şi mai dezgustătoare.

De exemplu, în Braşovul secolului al XVI- lea, ţiganii erau cei angajaţi pe post de călăi.

Pe Dealul Furcilor, situat prin zona actualului Spital Judeţean, călăii ţigani îi executau pe infractori şi trădători prin tortură, spânzurare, decapitare, ardere pe rug, sau puneau in aplicare sentinte de bătaie, tăieri de urechi si nasuri etc.

Şi la Bran, Egiptii sau Ciganorum, cum erau mumiţi ţiganii, erau buni tot pentru a spânzura răufăcătorii.

În aceeaşi vreme, Ştefan Răzvan, fiul unui rob ţigan, a ajuns pe tronul Moldovei. A pierit în lupta cu polonezii din acelaşi an.

Nicolae Iorga a notat că, la 1 decembrie 1599, o ceată de lăutari ţigani, cântând imnuri naţionale, a fost prezentă la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia.

Alături de cei opt trâmbiţaşi care mergeau înainte erau viori ţigăneşti”.

În secolul XVIII, Maria Tereza le-a luat ţiganilor dreptul de a deţine cai şi căruţe, i-a obligat la plata impozitelor, a interzis folosirea limbii ţigăneşti şi căsătoriile între ei, iar copiii de peste cinci ani erau puşi să slujească la familiile de ne-ţigani.

Dezrobirea ţiganilor nu s-a realizat peste noapte. Procesul a început în 1783, în Bucovina, peste doi ani, ajungând şi în Ardeal.

 

 

 

 

 

În Ţările Române, la 1800, robii erau încă robi. Egumenul mănăstirii Govora a dat „o fată de ţigan schimb, pentru o pereche de tingiri de aramă”.

În anul 1834, Ioan Câmpineanu a fost primul boier muntean care i-a eliberat pe ţiganii moşteniţi de la părinţi.

După publicarea „Ţiganiadei”, epopeea lui Ion Budai Deleanu, după mai multe studii ale lui Kogălniceanu şi ale altor intelectuali români, după programul paşoptiştilor, care cerea şi „desrobirea ţiganilor prin despăgubire”, vor mai trece mulţi ani până când, în 1856, se va proclama abolirea robiei ţiganilor din Ţările Române.

 

Dinastia ţigănească „regală”, invenţie din Ardeal

 

 

 

 

 

 

Ţiganii au continuat să trăiască pe aceste meleaguri şi să participe la istorie, în felul lor.

Cel mai mult li s-a dus faima de buni lăutari. În anul 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, au impresionat prin virtuozitatea lor publicul vizitator.

George Potra scria: „Într-un pavilion erau adunaţi muzicanţi ai diferitelor ţări, pentru executarea unui concert. La un moment dat, lumina electrică se stinge, sala rămâne în întuneric, iar orchestra amuţeşte. Numai ţiganii români au continuat să cânte până s-a aprins lumina din nouă”.

Celebrul lăutar Zavaidoc a cântat împreună cu George Enescu şi cu soprana Elena Zamora prin spitale, în timpul primului război mondial.

În anul 1925, ţiganii români au început să scrie istorie şi în alte părţi ale Europei.

Plecaţi din Ardeal în Polonia, unii au ajung regi.

În 1925, Ion Mihalache, ţigan căldărar, s-a autoproclamat rege.

În anul următor, clanul Kwiek a instaurat dinastia regilor ţigani din Polonia, singura din istorie.

Dimitrie, Mihail, Vasile, Mateiaş, Rudolf şi Ianoş Kwiek, au domnit peste ţiganii polonezi în perioada 1926-1939.

Spre deosebire de regii ţigani de azi, cei din perioada interbelică erau învestiţi chiar de către conducerea statului, în cadrul unor ceremonii grandioase, oficiate de către arhimandriţi ortodocşi.

 

 

 

 

Primul a fost Grigore, al doilea Mihai, care în 1932 a făcut un turneu european, însoţit de gărzi de corp, secretare şi detectivi, ca să obţină susţinere pentru crearea unui stat al ţiganilor în India, pe malurile Gangelui.

În 1934, a ajuns şi la Bucureşti, după care şi-a ţinut discursul în Hyde Park, în Londra.

Succesorul lui a fost Mathias Kwiek, care a propus de câteva ori guvernului polonez, fără succes, o reformă civilă şi socială pentru populaţia de ţigani.

 

 

Încoronare regală, dar contrafăcută

 

 

 

 

 

 

 

A urmat Janos Kwiek. Au rămas celebre imaginile de la încoronarea lui, din 4 iulie 1937, desfăşurată pe stadionul naţional din Varşovia, în aclamaţiile a mii de oameni, ţigani şi neţigani, inclusiv Germaine Skadkowska, soţia premierului polonez.

De fapt, fastul ceremoniei a fost un fals. Se pare că invitaţii au fost plătiţi pentru prezenţă, costumul regal a fost închiriat de la teatru, iar cele 21 de salve de tun au fost trase cu pocnitori.

Cu ocazia încoronării, regele Janos I a anunţat:

Voi trimite o delegaţie la Mussolini care să ceară să ne garanteze o bucată de pământ în Abyssinia (Sudul Africii). A venit timpul să ne încetăm viaţa de nomazi. Vom avea în curând reprezentanţi proprii în Liga Naţiunilor”.

A fost arestat şi executat pentru că a refuzat să colaboreze cu naziştii.

 

 

 

 

Succesorul lui, Rudolf, a simpatizat cu naziştii, dar în 1947 tribunalul care l-a judecat pentru crime de război l-a găsit nevinovat. A murit în 1964.

La scurt timp după moartea sa, s-au găsit dovezi prin care oferea servicii naziştilor în schimbul permiselor de emigrare ale membrilor familiei sale.

Rudolf s-a autoproclamat şi el rege, dar a trebuit să renunţe la titlu regal în Polonia comunistă, alegând să fie numit preşedinte al Consiliului Mondial al Ţiganilor.

 

 

 

Romanesthan, patria ţiganilor

 

 

 

 

Ideea unui stat al ţiganilor, lansată pentru prima oară în istorie de dinastia regilor ţigani români din Polonia, a fost reluată în 1959 de către Ionel Rotaru, autointitulat Vaida Voevod al III-lea, ales voievod de către ursarii din România.

S-a stabilit în Franţa, unde a scris numeroase articole de presă despre înfiinţarea Romanesthan-ului, ţara ţiganilor, care propunea să fie lângă Lyon.

Avea propriul cabinet şi comunica cu miniştrii francezi, a scris chiar şi o scrisoare către ONU în care făcea o altă propunere de aşezare politică şi guvernamentală a ţiganilor: Somalia.

A făcut chiar paşapoarte pentru acest nou stat.

A înfiinţat Uniunea Mondială a Ţiganilor, interzisă de autorităţile franceze în 1965, care a continuat totuşi să funcţioneze ilegal până în 1984.

Deşi intenţiile lui erau dintre cele mai bune şi deşi este considerat fondatorul modern al organizatiei  pentru drepturiler ţiganilor, ideea unui stat al ţiganilor a rămas o utopie.

 

 

 

 

 

 

 

Nici măcar coetnicii lui nu au aderat la ea, aceştia considerând că „Romanesthan-ul este oriunde unde îmi stau picioarele”, după cum afirmase scriitorul canadian ţigan Ronald Lee.

Ideea unei patrii unice a ţiganilor n-a dispărut insa cu totul.

În 1993, Iulian Rădulescu, Împăratul Ţiganilor, a emis un „decret imperial” pentru crearea primului stat al minorităţii rromilor, cu numele simbolic de Cem Romengo, în oraşul Târgu-Jiu, cu promisiunea că noul stat nu va avea armată, nici frontiere.

„Decretul”respectiv a fost tratat ca o glumă…

 

 

Deportaţi şi „integraţi”

 

 

 

 

 

 

 

 

În România, prima asociaţie ţigănească a apărut la Calbor, lângă Făgăraş, în 1926, şi a fost înfiinţată de Naftanailă Lazăr.

În parcul Regina Maria din Făgăraş a avut loc o adunare a societăţii „Înfrăţirea neorustică” din Calbor, judeţul Făgăraş, înfiinţată de curând, în ziua de 18 iunie 1935.

Această societate este constituită din ţiganii aflaţi în jud. Făgăraş, însă numai o parte din ei, şi are ca scop, după cum declară ţiganul Naftanailă, preşedintele acestei societăţi, lupta pentru revendicările ţiganilor în vederea unui trai mai bun“.

Prima organizaţie ţigănească din lume, organizată după model săsesc, îi ajuta pe ţigani să se cultive prin seri de lectură, dans şi vizionări de spectacole de teatru.

Tot Lazăr a înfiinţat şi primul ziar al acestei etnii: „Neamul ţigănesc” (1934-1935).

În 1933, a luat fiinţă Asociaţia Generală a Ţiganilor din România, condusă de arhimandritul Calinic Pop Şerboianu.

Aceasta asociaţie urmărea şcolarizarea adulţilor, înfiinţarea de biblioteci, muzee, cantine, spitale, grădiniţe şi chiar o universitate ţigănească.

Au apărut ulterior mai multe publicaţii şi asociaţii ale ţiganilor din România, iar  numărul studiilor şi operelor literare a ajuns tot mai mare.

Ţiganii, ca de altfel si întreaga societate românească, cunoşteau o perioadă de bunăstare.

 Asta până în 1942, cînd a început deportarea  masivă a tiganilor  în Transnistria.

 

 

 

  Comitetul Român pentru Crime de Război a recunoscut oficial cifra de 36.000 de ţigani morti in timpul deportarii.

Comuniştii le-au ignorat existenţa. În perioada 1977-1983, programul PCR „Integrarea ţiganilor”, derulat prin Ministerul Afacerilor Interne, a trecut la sedentarizarea forţată a ţiganilor, încadrarea lor în muncă şi crearea de condiţii de trai, mai mult teoretic.

 

 

 

Vremea palatelor şi a regilor

 

 

 

 

  În anul 1971 Ion Cioaba a fost ales  bulibașă al tuturor rromilor nomazi din România, functie nerecunoscută de autorități.

 

 

 

ioncioabatj4

 

 

În această calitate, el a participat la primul Congres Mondial al Rromilor, care a fost organizat de International Gypsy Committee și avut loc în perioada 6-8 aprilie 1971 la Londra, fiind prezidat de actorul Yul Brynner, care a avut origini ţiganesti.
Acolo, s-a fost stabilit dialectul internațional al limbii rromani și a fost fondată prima organizație a acestei etnii: Uniunea Internațională a Rromilor.

Cu același prilej, s-au adoptat cele două simboluri ale națiunii rrome: imnul internațional – cântecul „Gelem, Gelem” („Umblăm, umblăm”), cântec lansat în anul 1967, în filmul iugoslav „Am întâlnit țigani fericiți”    și steagul internațional – format din două benzi longitudinale, verde și albastru, iar în centru este o roată cu spițe roșii (chakra).
Ziua de 8 aprilie (ziua închiderii primului congres al țiganilor), a fost proclamată ca “Ziua Internațională a Rromilor”.

 

După Revoluţie, Frontul Salvării Naţionale a inclus în Parlamentul României trei ţigani: Ion Cioabă, tatăl lui Florin Cioabă, reprezentant al căldărarilor şi nomazilor, Szomantz Petre, din partea ţiganilor maghiari, şi Nicolae Bobu, ţigan vătraş.

Consilier pentru problemele ţiganilor în Consiliul pentru Minorităţile Naţionale a fost intelectualul Nicolae Gheorghe. Din 1990, până în 1996, în Parlamentul României au mai fost Gheorghe Răducanu, Mădălin Voicu şi Nicolae Păun.

Au apărut mai multe formaţiuni politice ale ţiganilor, care s-au desfiinţat şi s-au reînfiinţat sub alte denumiri.

În 1993, Iulian Rădulescu s-a autoproclamat Împărat al Ţiganilor.


In 1997, la moartea tatălui său, Florin Cioabă a devenit Rege al Ţiganilor.

 

Foto:  „Regele” Florin Cioabă

Etnia a făcut mari progrese în ceea ce priveşte integrarea în societate, însă unele probleme s-au perpetuat. Infracţionalitatea în rândurile ţiganilor, de pildă, s-a extins în întreaga Europă şi a ajuns de pomină.  

Fără să se spetească într-un loc de muncă, ţiganii se întorc acasă cu pungile doldora de euro şi-şi fac palate.

Nu a disparut nici obiceiul maritisului fetelor de căsătoriile fetelor de 12 ani.

Îşi etalează colanele groase de aur şi manelele greu de înghiţit. Din robii de odinioară, ţiganii au ajuns nişte belferi. Unii dintre ei.

Clanurile de ţigani din Timişoara, de pildă, deţin supremaţia imobiliară din zonă şi s-au făcut stăpâni pe centrul oraşului.

Alţii, conduc din umbră mafia comerţului cu „maşini aduse“ sau traficul de ,,carne vie“.

 

 

 

 

 

Marea masă a ţiganilor nu mai păstrază nici portul, nici tradiţiile, ci formează comunităţi marginale care trăiesc de pe o zi pe alta, din cerşit sau scormonind prin ruine după fier vechi sau prin gunoaiele oraşelor.

Florin  Cioabă (n.1954 – d.2013), fostul rege al ţiganilor, cel care i-a mai bătut la cap pe ţigani să facă şcoală şi să respecte igiena şi legile, a fost îngropat cu mare pompă.

 

Tiganii au acum, doi regi autoproclamati. In ziua inmormantarii lui Florin Cioaba, fiul sau, Dorin Cioaba a fost incoronat rege international al romilor, iar Daniel, fratele sau – rege al romilor din Romania

 

 

Foto: „Regii” Daniel si Dorin Cioaba

 

 

 In timpul vietii,  Florin Cioabă s-a confruntat în cadrul minorității țiganilor din România cu existența unui „împărat” (Iulian Rădulescu) și a unui alt „rege internațional” (Ilie Badea Stănescu).

El a afirmar că:  „Familia mea a condus întotdeauna etnia țiganilor. Toți știau cine este tatăl meu. Un președinte de partid se mai poate face, dar un rege nu, este deja bătaie de joc.”

 

 

 

 

Sursa: http://desecretizari.blogspot.ro/ romanesthan-patria-tiganilor –

 

CITITI SI :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/05/04/schimbarea-denumirii-tiganilor-in-romiromaromaniromanies-o-mare-eroare-care-trebuie-urgent-indreptata/

 

 

05/05/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SCURTA ISTORIE A TIGANILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa cercetari pe esantioane de populatii tiganesti din intreaga Europa in 1940, savantii clasificau ca predominanta in cadrul indivizilor respectivi, grupa sanguina de tip B, ceea ce  venea in sprijinul ideii ca originea tiganilor este straina de Europa, acestia provenind din   continentul  asiatic.

Tiganii erau o populatie traitoare in Bizant care practica izolationismul, si care aveau o limba  similara cu alte limbi indiene, fiind originari din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului si faceau parte din casta Ksatriya a rajpuitilor.

In 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost infrante in Batalia de la Tararori, la nord-vest de Delhi.

Dupa infrangerea suferita in lupta cu Mohamed Ghur, clanul razbonic nord – indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi emigrat impreuna cu familiile spre tinuturile arabe si turce, iar mai apoi in Europa.

 

Stramosii lor au  ajuns  in Iran si in Asia mediteraneana, incepand din secolul al V- lea, raspandindu-se  apoi in Imperiul Bizantin in secolul IX, de unde au patruns in sud-estul si centrul Europei (secolele X – XIV),  si in nordul Africii.

In secolul al XV-lea au patruns in Europa apuseana (mai ales in peninsula iberica), iar din secolul XIX, in cele doua Americi.

Unii cercetatori considera ca au existat mai multe valuri de migratie dinspre India.

Si astazi exista triburi nomade sau semi-nomade in India, ceea ce vine in sustinerea  teoriei  ca rromii au fost nomazi de la inceput, ca au parasit India in timpul unei invazii si apoi au fost impinsi inspre Europa de razboaie ulterioare.

O alta teorie ii considera ca fiind o casta de razboinici  indieni, care a purtat  lupte cu invadatorii musulmani si care  care a parasit India.

Limba tiganeasca are importante influente persane si armene, ceea ce dovedeste trecerea tiganilor prin aceste tari.

Se pare ca din Armenia (probabil datorita invaziei turce), tiganii s-au despartit in trei grupuri, mergand inspre nordul Marii Negre, prin  sud (pana in Egipt) si in vest, spre Imperiul Bizantin.

Migratia efectiva a tiganilor in Europa a inceput in secolul XIV, odata cu cucerirea de catre turci a primului teritoriu european,peninsula Gallipoli.

De altfel  penetrarea triburilor nomade indiene a fost strict legata de victoriile turcesti si de faurirea puternicului Imperiu Otoman .

Tiganii care au mers spre Imperiul Bizantin, sunt cei care s-au raspandit ulterior  in toata Europa.

Abundenta de cuvinte din limba greaca sugereaza o prezenta relativ indelungata a lor in Imperiul Bizantin.

Probabil datorita invaziei turce in Bizant, tiganii au intrat in Balcani in secolul al XIV-lea  si dupa cucerirea balcanilor de catre fortele otomane, unii dintre acestia au patruns in vestul Europei.

Numele de ţigani apare în Imperiul Bizantin. Grecescul „atsiganos” ( în traducere – „de neatins” – din verbul athiggainein – a nu atinge), întâlnit încă din secolul al XI-lea, conform cronicarilor bizantini, provine de la numele unei credinţe considerate eretice, la care ar fi aderat şi membrii acestei etnii.

Despre cum a ajuns această etnie pe teritoriul actual al României circulă mai multe variante.

Mulţi autori consideră că ţiganii au sosit odată cu tătarii (mongolii), odată cu marea invazie a mongolilor în Europa, în anii 1241-1242, uneori punându-se semnul de egalitate între tătarii şi ţiganii din Moldova.

 

 

 

 

Aceasta etnie este mentionată în Ţara Românească din anul 1385, în timpul domnului Dan I, ca robi ai Mănăstirii Vodiţa (cel mai vechi lăcaş monastic din spaţiu românesc), iar în timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), sunt pomeniţi robii ţigani ai Mănăstirilor Tismana şi Cozia.

Mărturii ale prezenţei ţiganilor în zona Moldovei apar la începutul secolului al XV-lea, respectiv în anul 1408, atunci când sunt pomeniţi robii tătari ai Mănăstirii Moldoviţa.

„În 1428, într-un document al cancelariei lui Alexandru cel Bun, se hotăreşte proprietatea Mănăstirii Bistriţa (din ţinutul Neamţului, una dintre cele mai vechi şi mai bogate ale Modovei), asupra a 31 de sălaşe de ţigani şi 12 bordeie de tătari”,

Cele mai multe opinii sunt îndreptate către stabilirea originii lor indiene, argumentul forte fiind asemănarea limbii lor (romani), cu limba sanscrită veche, cu mare circulaţie în India.

 Ţiganii au venit, astfel, fie împinşi de turcii selgiucizi, fie de turcii otomani, sau aduşi de către mongoli în teritoriile asupra cărora au avut vremelnice stăpâniri.

Un argument al provenienţei lor sud-dunărene este însuşi numele lor, aţigani, devenit apoi ţigani, aflat şi astăzi în uz, un termen de origine grecească, iar în limba lor sunt destul de mulţi termeni de provenienţă sud-slavă sau grecească.

 Tiganii au fost tinuti in sclavie in Balcani (inclusiv in   Moldova si Tara Romaneasca), ori si-au continuat  peregrinarea, raspandindu-se in toata Europa, din Spania (1425), pana in Finlanda (1597).

Pentru a obtine permise de trecere prin tarile  apusene, unii   au pretins ca sunt crestini din Egipt, veniti in pelerinaj (iar  atunci cand nu au putut sa le obtina, au falsificat astfel de permise).

Acest lucru, asociat cu infatisarea lor straina, a  condus la  numele  englez  “gypsy” si cel spaniola  “gitano”,  adica „egiptean”.

Studiu genetic: TIGANII sunt descendentii castei inferioare indiene a “celor de neatins”

Un nou studiu genetic sugereaza ca tiganii din Marea Birtanie si din Europa sunt descendentii castei inferioare paria, si au migrat din sub-continentul indian acum 1400 de ani.

Tiganii au crezut de multa vreme ca isi au originile in India, citand cuvinte comune sanskrite si fotografii cu stramosi cu pielea de culoare mai inchisa imbracati in haine de tip sud-asiatic.

Un nou studiu efectuat de oameni de stiinta indieni si estonieni, inclusiv Dr. Toomas Kivisild de la Cambridge University, confirma originea lor in sub-continentul indian, precum si stratul social din care au aparut.

Descoperirile au fost bine primite de catre Consiliul Britanic al Tiganilor care a declarat ca studiul va ajuta sa promoveze intelegerea reprezentantilor acestei etnii in Europa.

“Suntem prima comunitate de indieni din Marea Britanie”, a declarat purtatorul de cuvant al Consiliului.

Studiul care a fost publicat in revista “Nature”  a examinat cromozomii de tip Y in mostre de ADN pentru a le compara markerii genetici ai tiganilor din Europa cu cei ai catrova mii de locuitori raspanditi in sub-continent.

Oameni de stiinta de la Hyderabad’s Centre for Cellular and Molecular Biology au colaborat cu colegi din Estonia si Elvetia pentru a compara mai mult de 10.000 de esantioane provenind de la membrii a 214 grupuri etnice indiene diferite.

Esantioanele au fost comparate cu mostre de cromozom Y Sud Asiatic cunoscut ca  “haplogrupui H1a1a-M82″ caruia ii corespund esantioanele recoltate de la tiganii din Europa.

Desi au existat potriviri cu esantioane de barbati de pe intregul sub-continentul indian, cea mai apropiata formula si cea mai mica variatie statistica s-a dovedit cea cu barbatii din India de Nord –Vest.

 

 

 

Atunci cand rezultatele au fost suprapuse peste o harta genetica a Indiei statificata social, pe triburi si caste s-a putut identifica  o densitate mai mare a rezultatelor pentru casta indiana “paria – considerata de neatins”  – casta celor exclusi din societate – care au suferit grave discriminari de-a lungul timpului fiind cei care faceau lucrurile cele mai murdare ale societatii indiene.

Cercetatorii cred ca descendentii tiganilor europeni de astazi si-au inceput exodul spre vest din provincia indiana Punjab, intre anii 1001 si 1026 in speranta unei promovari a statului lor de casta.

Mai tarziu, au fugit din regatele hinduse, in ceea ce astazi se numeste Pakistan si s-au oprit in apropiere de Gilgit.

Exodul catre Africa de Nord si Europa sugereaza ca ar putea fi refugiati in urma rapsandirii islamului catre sub-continentul European.

Tiganii din Marea Britanie isi trag originile intr-o prima faza din Egipt dupa cum o arata si denumirea de “gypsy” si de aici mai departe din India originara.

Joseph Jones din partea Consiliului Britanic al Tiganilor declara ca fotografii vechi de 100 de ani arata tigani britanici cu trasaturi indiene si acelasi tip de imbracaminte.

Acesta declara si ca studiul ajuta comunitatea dovedind originea indiana comuna a tuturor tiganilor din Marea Britanie si din Europa si ca acestia ar trebui sa fie acceptati de mai noile comunitati de indieni aparute in Marea Britanie.

“Aici nu mai suntem paria, nu imi pasa daca suntem asociati cu cei de neatins.Traiesc intr-o comunitate unde castele nu exista. Ma simt putin indian. Intotdeauna am avut o afinitate fata de indieni”, a mai declarat el.

Primii tigani au fost semnalati in Marea Britanie in jurul anului 1500 si au dobandit o reputatie de mestesugari comercianti si vanzatori de cai.

Meseriile tiganilor

 

Ghicitul

 

Tiganii au avut mereu o aura misterioasa, inca de la venirea lor in Europa.

Odata asociati cu o lume  a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodata, ghicitul era o modalitate simpla de a castiga bani.

De-a lungul timpului, tiganii au folosit multe metode de ghicit, de la boluri de cristal si  carti de tarot, pana la numerologie (interpretarea numerelor) si cititul in palma.

Totusi, o explicatie mai rezonabila este ca adevarata pricepere a ghicitoarelor este remarcabila lor abilitate de a judeca caracterul omului si a vedea ce-si doreste acesta. Adevarul e ca oamenii tin minte ce se indeplineste si uita ce nu se indeplineste.

Pentru a multumi clientii, ghicitoarele prezic deseori un viitor favorabil ,iar pentru a trezi interesul, ele ii  avertizeaza  asupra  multor pericole care le stau in cale, care pot fi prevenite, desigur, tot datorita  lor.

Ca o regula, ghicitoarele nu  ghicesc altor tigani , iar in comunitatea lor, tiganii au alte modalitati de a prezice viitorul si de a vindeca.

Tiganii poarta deseori amulete si talismane norocoase, pentru a preveni necazurile, spiritele rele si boala.

 

 

Muzica

 

 

O alta meserie a lor este cantatul  si  sunt, probabil, cel mai bine cunoscuti datorita muzicii lor. Exista numeroase izvoare istorice care mentioneaza muzicanti tigani, cantand pentru regi si imparati.

De asemenea, in tot estul Europei, tiganii au fost intotdeauna preferati pentru evenimente  sau sarbatori importante.

In multe  situatii, statutul de muzicieni  le-a permis tiganilor sa aiba privilegii greu de obtinut altfel.

Spre exemplu, desi ei erau inca vanduti ca robi in secolul al XIX-lea in Moldova si Tara Romaneasca, muzicienii tigani de prestigiu din Transilvania imperiului Austro-Ungar aveau un rol important in comunitatile satesti si se bucurau de unele privilegii de care taranii romani nu se bucurau.

 

Negustori si crescatori de cai.

 

Tiganii nu au fost priceputi doar la cantat.  Ei au fost cunoscuti  si ca crescatori si vanzatori de cai din vremuri stravechi.

Caii au fost intotdeauna un important factor economic in viata lor, esentiali pentru stilul de viata nomad .

De altfel, tiganii erau apreciati si de  straini pentru priceperea lor de a trata bolile cailor.

Pe vremuri, in satele romanesti, cand se imbolnavea o vaca oamenii se duceau cu ea la veterinar, dar cand se imbolnavea un cal, ei se duceau cu el la un tigan priceput.

Deseori, tiganii cumparau un cal bolnav la un pret foarte mic, aveau grija de el, si cand acesta era din nou intr-o conditie buna, il vindeau la un pret mult mai mare.

De aici iese o alta meserie, negustoria si priceperea la   tocmit.

Tiganii in Romania

 

In Tarile Romane sunt semnalati , fie ca mestesugari liberi organizati in satre, fie ca robi.

In Evul Mediu, majoritatea tiganilor din Tarile Romane erau robi boieresti, domnesti sau manastiresti, ocupatiile lor principale fiind acelea de caldarari, fierari, aurari, spoitori sau cantareti.

Netoţii, sau ţiganii fără stăpân

Un grup de ţigani aparte erau cei numiţi „netoţi”, care nu aveau stăpân. Veniseră din Imperiul Habsburgic – nu aveau un meşteşug al lor, se dedau la jafuri şi tâlhării, fiind foarte periculoşi, umblând în grupuri de 20-30 de familii.

Nu aveau corturi şi trăiau în condiţii animalice, hrănindu-se chiar şi cu mortăciuni .

Netoţii erau văzuţi ca foarte periculoşi şi de către călătorii străini ce au străbătut Ţările Române în Evul Mediu şi au fost o problemă chiar şi pentru autorităţi.

 De obicei, ţiganii nu erau organizaţi încât să poată pune în pericol marile drumuri comerciale, nu aveau arme şi nu au devenit «hoţi de calea mare», putând ataca doar pe călătorii mai puţini la număr şi pe negustorii mărunţi .

Ţiganii căsaşi erau folosiţi la munci casnice în special de către boieri. „Boieroaicele aveau întotdeauna 2-3 roabe ţigănci ce le ajutau la bucătărie şi la «sulemeneli»). Erau şi ţigani ce lucrau la munci agricole, dar în număr mai mic, nefiind o îndeletnicire specifică neamului lor.

În momentul în care ţiganii încep să se sedentarizeze, să-şi ridice bordeie de cărămidă, apar şi cărămidarii.

Aceştia lucrau în lutării despre care se spunea că ştiau „să alunge ploile”, atunci când îşi desfăşurau activitatea.

  Iar dacă era secetă şi ţiganii cărămidari se aflau în zonă, erau fugăriţi în grabă .

In secolul XIX, sub influenta ideilor liberale ale Revolutiei de la 1848, toti oamenii au fost declarati liberi si egali in fata legii, robia tiganilor fiind definitiv abolita in 1856.

Un capitol important în istoria acestei etnii, se scrie odată cu Revoluţia paşoptistă, care cerea dezrobirea ţiganilor.

Mihail Kogălniceanu, un spirit înaintat al epocii moderne (…), a militat pentru dezrobirea ţiganilor  şi el a fost primul autor român, care a încercat să realizeze un studiu despre istoria acestui neam, în anul 1837.

Kogălniceanu îi vedea pe ţigani apropape de sedentarizare şi el considera că se va putea face integrarea lor în mijlocul societăţii moldave, chiar dacă aceasta avea unele accente de tradiţionalism şi exclusivism. Vorbea chiar de o românizare.

Dezrobirea ţiganilor s-a realizat treptat, începând din 1831 şi până în 1856, pe categorii, primii eliberaţi fiind ţiganii statului.

 

 

 

Vanatoarea de tigani

 

“Vinatoarea de tigani”  a avut loc  in aceeasi perioada, in mai multe  tari.

Un bon de plata, din 7 mai 1737, arata ca un ‘vinator de tigani’ dintr-un sat austriac era remunerat cu 52 de coroane (7 fripturi de vita, 28 coroane; 6 masuri de vin, 18 coroane; paine, 6 coroane).

Un secol mai tirziu, in Jutland, arhivele vorbesc de o vinatoare in care au fost ucise 260 de persoane, inclusiv ‘o tiganca cu copilul ei’.

In tarile scandinave, in 1560, se interzice botezarea si inmormintarea rromilor, iar in 1637, rromii gasiti pe acele teritorii puteau fi ucisi fara judecata.

Ordonante similare, decretate in secolele XVIII – XIX, au ramas valabile pina in 1954.

In Norvegia, intre 1687 si 1845, tiganii  trebuiau arestati, bunurile confiscate si sefii lor executati.

In Danemarca, in 1536, 1554, 1561, 1570, 1574, tiganii surprinsi in aceasta tara erau condamnati la munca fortata, iar din 1589, in prealabil, seful grupului era executat.

In 1683 se interzice navigatorilor de a lua la bord tigani, iar din 1708, tiganii sunt incarcerati.

In Elvetia, intre secolele XVI – XVII, „cei fara tara” erau torturati, iar din 1580, oricine putea sa-i ucida.

Din 1646, dreptul de a-i  „lichida, prin bataie sau impuscare” este institutionalizat prin ordonanta.

Prima reactie a puterilor publice fata de tigani era, in general, una de respingere, de expulzare.

In Germania sint vanati tiganii, la Frankfurt, in 1449, iar la sfirsitul secolului, respingerea devine globala: Reichstag-ul, reunit la Landau si Friburg, in 1496, 1497, 1498, ii declara pe tigani „spioni in solda turcilor” si  „aducatori de ciuma”.

Sunt acuzati de brigandaj, vrajitorie si furt de copii.

Imparateasa Maria Tereza i-a fortat pe ţiganii din Banat să plătească impozite.
Exista documente care arată încercarile facute in  Imperiul Habsburgic, de a asimila ţiganii din Banat.

Banatul aflat de la începutul secolului al XVIII-lea în stăpânirea împăraților de la Viena, era la sfârșitul anilor 1700 gazda unei populații de o coloratură etnică foarte bogată.
Fosta provincie Otomană fusese de mult părăsită de turci, în schimb românii, sârbii și maghiarii rămăseseră pe loc.
Coloniștii germani, cehi, slovaci și bulgari au îmbogățit spectrul etnic al regiunii, iar populația nomadă a regiunii, romii, prezentă încă înainte de cucerirea turcilor, aparținea de mult acestei zone.
Tolerați de stăpânirea otomană, romii din Banat s-au văzut curând, o dată cu noile legi imperiale, ținta mai multor decrete care încercau să impună cu forța un stil de viață impropriu tradițiilor vechi, nomade.

În 1758, un decret al împărătesei Maria Tereza, sub pretextul unei legi care să îi oblige pe romi să plătească impozite, specifica :

“Numele de țigan este înlocuit cu denumirea de “neubauer” -țăran nou.

Limba țigănească este interzisă, la fel și portul sau ocupațiile specifice acestei etni.
Tinerii peste 16 ani vor fi supuși serviciului militar. Impozite se vor fixa și pe capetele etnicilor țigani.
În plus, jurisdicția voievodului țiganilor asupra acestei populații este o dată cu acest decret anulată”.

Legile și pedepsele aspre ale stăpânirii austriece au făcut ca încă de atunci mulți etnici romi să își piardă limba și obiceiurile și să fie asimilați forțat.

 

“Copiii țigani vor fi dați la școală”

 

În 1782, un nou decret imperial pentru Transilvania și Banat intitulat “Der Regulazione Zingarorum”, a fost instituit de noul împărat, Iosif. “

Se interzice țiganilor să mai locuiască în corturi, să crească și să dețină cai.
Folosirea limbii țigănești se pedepsește cu 25 de lovituri de bâtă. Aceleași pedepse vor fi aplicate țiganilor care nu vor face agricultură.
De muzica lor se vor ocupa doar când nu este de lucru la câmp.

Aceste reguli nu au fost respectate de rromi.

Tinerii tigani au evitat să meargă în armata împărătească, la fel ca și alte etni bănățene.
Grupuri de romi nomazi au continuat să hoinărească prin Banat până la mijlocul anilor 1900.
La sfârşitul secoului trecut, multe dintre vechile îndeletniciri ale rromilor nomazi erau deja istorie.

 

 

 

 

Şatră de ţigani la 1911

sursa foto: revista Historia

În România interbelică, comunitatea rromă a încercat să se organizeze, ba chiar şi să activeze politic  si până la cel de-al Doilea Război Mondial, n-a fost în România o „problemă ţigănească”.

Războiul insa a schimbat ordinea normală  a lucrurilor (cu toate tarele ei), iar  Transnistria si Bugeacul au rămas în memoria rromilor ca o grea încercare a neamului lor, atunci cand autoritatile romane din timpul regimului Antonescu, i-au deportat pe tigani acolo.


Antropologie rasiala si genocid

 

Teoriile naziste elaborate prin Rassenhygienische Forschungstelle, aveau sa fie aplicate, iar legile rasiale, vor  fi cele care vor duce la solutionarea “Problemei tiganilor” din Germania.

Himmler va oferi 40 de tigani prizonieri in lagarul Sachsenhausen, profesorilor Werner Ficher si Hombeck, pentru a le da posibilitatea de a proba ca prin venele tiganilor curge sange nearian.

Dupa acesti „savanti”, peste 90% din tigani erau metisi , aveau tendinta de a contracta casatorii cu alti metisi sau, cu atat mai rau, cu germani „integrati” din punct de vedere rasial.  

 

 

 

 

Foto:Tigani asteptand trierea in lagarul  german  Belzec.

Importanta studiului rasial este ilustrata si prin faptul ca a  facut obiectul unor  teze de doctorat.

Eva Justin, asistenta dr. Richter, a fost interesata mai ales de descendenta tiganilor socotita  „foarte periculoasa pentru puritatea rasei germane”.

Odata cu publicarea tezei sale asupra tarelor copiilor tigani, mii de copii au fost trimisi la Birkenau, unde au avut un destin si o suferinta egalata doar de cea a  copiilor de  evrei.

 

 

 

 

 

 

Tiganii “umbla si azi prin lume, furand la drumul mare”

In anul 950 istoricul arab Hamza din Ispahan vorbea despre monarhul persan Bahram Gur ce si-a incheiat domnia in jurul anului 438. D e la el  aflam primele marturii despre tigani cunoscuti ca zotti sau luri.

Astfel regele Persiei ii va cere suveranului Indiei 12.000 de lautari care ar fi urmat sa distreze auditorii si sa se stabileasca acolo pentru a deveni agricultori si a munci pamantul primind in schimb fiecare, vite, magari si grane.

50 de ani mai tarziu in poemul epic national persan Sah (Cartea Regilor),aflam ca lurii (adica tiganii) au mancat granele si vitele refuzand munca pamantului si au fost drept urmare izgoniti de catre regele Bahram Gur.

 

 

 

 

 

 

De atunci legenda spune ca țiganii: “umbla si astazi prin lume, cautand de lucru, intovarasindu-se cu cainii si cu lupii, furand la drumul mare pe timp de zi si de noapte.”

 

 

 

 Cronologie:     

        

1000 – Țiganii ajung în Imperiul Bizantin.

 

cca.1300 – Intrarea țiganilor în Europa.

 

1400 – Sunt menționați în Bulgaria „în numar mare”.

 

1417 – Regele Sigismund al Ungariei emite un ordin de libera trecere pentru nomazii țigani.

 

1422 – Roma primește primii țigani.

 

1427 – Tiganii ajung la portile Parisului.

 

 1445 – Domnitorul Vlad Țepeș ii aduce în Țara Româneasca.

12.000 de oameni – despre care se spunea ca „arată ca niște egipteni”.

 

 

1449 – Tiganii sunt goniți din Frankfurt pe Main (Germania de azi).

 

1471 – Stefan  cel  Mare aduce în Moldova 17.000 de țigani. 

 

În Elveția se dau primele legi antițiganesti.

 

 

 


1476  şi  1487 – Regele Ungariei, Matthias Corvin le oferă,
prin decret, liberă trecere in Slovacia.


1482 – Brandenburg-ul emite primele legi împotriva lor.


1492 – Apar legi anti
țiganesti în Spania.


1496 – Parlamentele din Landau si Freiburg îi declară pe
țigani trădători ai creștinătății, spioni turci si aducători de ciuma.


1498- Patru
țigani îl însoțesc pe Cristofor Columb în cea
de-a treia călătorie în America.


1504 – Ludovic al Xll-lea îi gone
ște din Franța.


1525 – În Olanda, „egiptenii” sunt soma
ți să părăsească
țara în două zile.


1530 – În Anglia este introdusă prima lege de izgonire a
țiganilor.


1541 –
Țiganii din Praga sunt acuzați de incendierea
ora
șului.


1568 – Papa Pius al V-lea ordona expulzarea
țiganilor de
pe domeniile Bisericii Romano-Catolice.


1600 – Legisla
ția spaniola permite populației sa se
constituie în grupări armate care sa-i vâneze pe a
țigani.


1650 – Au loc ultimele execu
ții ale țiganilor în Anglia.
Pedeapsa este înlocuita cu deportarea în America.


1685 – Portugalia deportează
țiganii în Brazilia.


1717 – În Spania sunt  desemnate 41 de localitati în care
este permisa a
șezarea țiganilor.


1733 – Împărăteasa Anna a Rusiei le cere
țiganilor sa
devina sedentari.


1749 – În Spania se constituie tribunale ad hoc pentru
împăr
țirea țiganilor în „răi” si „buni”.


1753 – Stefan Valy, un student ungur, descoperă originea
Punjabi a limbii romani.


1761-  Imparateasa Austriei, Maria Tereza, dă primele legi privind
sedentarizarea
țiganilor.


1782 –  Imparatul Jozef al ll-lea al Austriei si Ungariei acceptă
școlarizarea țiganilor si participarea lor la serviciul religios.


1803 – Imparatul Napoleon I  interzice dreptul de rezidenta al
țiganilor în Franța.


1816 – John Hoyland scrie prima lucrare importanta în
favoarea
țiganilor din Anglia, dar autoritatile încep  deportarea lor în
Australia.


1834 – Domnitorul Alexandru Ghica eliberează  
țiganii
din
Țara Româneasca din robie.


1844 si 1847 – Bisericile Moldovei si Valahiei îsi
elibereaza robii.


1856 – Sclavia  este abolita în Principatele Române. Anul
marchează începutul unei mari migra
ții spre vest.


1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza recunoa
ște
libertatea totală a
țiganilor din Principatele Unite.


1870 – Cancelarul Otto von Bismarck dă o circulară prin
care interzice intrarea
țiganilor în Germania.


1885 – Statele Unite ale Americii îi for
țează pe țigani
să se întoarcă în Europa.


1904 – Parlamentul Prusiei reglementează deplasarea si
modul de via
ță ale țiganilor.


1909 – Are loc, în Ungaria, conferin
ța pentru politica
fa
ța de țigani.


1912 – Guvernul francez introduce obligativitatea
„carnetului antropometric” pentru to
ți țiganii.


1925 – Se înfiin
țează Asociația scriitorilor sovietici
țigani.


1938 – Între 12 si 18 iunie sute de
țigani din Germania
si Austria sunt prin
și, bătuți si închiși.


1939 – Se constituie în Grecia  Asocia
ția Culturala
Panelenica a
țiganilor greci.


1952 – Ia nastere Biserica evanghelica a
țiganilor din
Fran
ța si Marea Britanie.


1958 – Cehoslovacia interzice prin lege nomadismul.


1959 – În Elvetia, Zohri Muller fondeaza organizatia
ProTzigania Svizzera.


1967 – Ia fiin
ță Asociația țiganilor din Finlanda.


1971 – Delega
ți din 14 țari participă la primul Congres
Mondial al
Țiganilor, desfășurat în Anglia.


1972 – Uniunea Interna
ționala a Țiganilor devine  membra
a Consiliului Europei.


1979 – Uniunea Interna
ționala a Țiganilor devine membra
cu statut consultativ în cadrul UNESCO.


1985 – Phralilpe (Fră
ția)  prima organizație a țiganilor,
aprobată oficial de un guvern, se constituie în România.


1986 – Uniunea Interna
ționala a Țiganilor devine membra a
UNICEF.


1997 – Ceferino Jimenez Malla devine primul martir canonizat din istoria Bisericii catolice de etnie
țigan.

 

 

 

 

 

 

2013 – Dorin Cioabă si Daniel Cioabă , fiii raposatului rege  al țiganilor, Florin Cioaba  s-au  incoronat regi ai etniei. Încoronarea a fost efectuată de către doi reprezentanți ai Organizației Mondiale a Țiganilor.

 Primului i-a revenit titlul de „rege international al romilor”, iar Daniel a devenit  rege al țiganilor din România.

 

Surse : Megalit.ro; Dean Nelson, New Delhi, pentru The TelegrapH ; descopera.org/originea-si-istoria-tiganilor, Wikipedia.ro , Adevarul.ro  si  2012en.ro  

27/10/2013 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | 56 comentarii

Pe scurt despre originea si istoria tiganilor.VIDEO

tigani1

Tiganii sunt un grup etnic ce poate fi gasit aproape in toata lumea.

 

 

 

 In Europa, cele mai importante si numeroase grupuri traiesc in Romania, Macedonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Grecia, Spania si Serbia. In Asia, mai ales in Turcia, Caucaz, Iran si India. Tiganii au migrat chiar si in America si nordul Africii.
Se presupune ca numele de “tigani” provine din grecescul “athinganoi” tradus “a nu se atinge”. In alte limbi se spune zingari, tsigans, zigeuners, cigani sau cikani.

 Originea tiganilor

Dupa cercetari pe esantioane de populatii tiganesti din intreaga Europa in 1940, savantii straini clasifica ca predominanta in cadrul indivizilor respectivi, grupa de sange de tip B ceea ce inca o data inradacineaza ideea ca originea tiganilor este straina de Europa, acestia provenind din cadrul continentului asiatic.

 Tiganii erau o secta din Bizant care practicau izolationismul, iar limba lor fiind similara cu alte limbi indiene precum hindi.
Tiganii sunt originari din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. Ei faceau parte din casta Ksatriya a rajpuitilor. In 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost infrante in Batalia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. Dupa infrangerea suferita in lupta cu Mohamed Ghur, clanul razbonic nord – indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat impreuna cu familiile spre tinuturile arabe si turce, iar mai apoi in Europa.

Migratia tiganilor in Europa

Harta migratiei tiganilor prin Europa

Istoria tiganilor

Tiganii au migrat in Iran si in Asia mediteraneana, incepand din secolul V, apoi in Imperiul Bizantin in secolul IX, de unde au patruns in sud-estul si centrul Europei (secolele X – XIV), ca si in nordul Africii. In secolul XV au patruns in Europa apuseana (in special in peninsula iberica) iar din secolul XIX in cele doua americi.
Unii cercetatori considera ca au existat mai multe valuri de migratie din India. Si astazi exista triburi nomade sau semi-nomade in India, sustinand teoria ca romii au fost nomazi de la inceput, au parasit India in timpul unei invazii si apoi au fost impinsi inspre Europa de razboaie si invazii ulterioare. O alta teorie considera romii ca fiind o casta de razboinici adunata sa lupte cu invadatorii musulmani, care a parasit India ulterior.

 Limba tiganeasca are importante influente persane si armene, ceea ce dovedeste trecerea tiganilor prin aceste tari. Se pare ca din Armenia (probabil datorita invaziei turce), tiganii s-au despartit in trei grupuri, mergand inspre nordul Marii Negre, sud (pana in Egipt) si vest spre Imperiul Bizantin. Tiganii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care urmeaza sa se raspandeasca in toata Europa. Abundenta de cuvinte din limba greaca sugereaza o prezenta relativ indelungata in Imperiul Bizantin. Probabil datorita invaziei turce (din nou), tiganii au intrat in Balcani in secolul al XIV-lea, si dupa cucerirea balcanilor de catre fortele otomane unii au patruns in vestul Europei.

 In Europa, tiganii au fost tinuti in sclavie in Balcani (in special Moldova si Tara Romaneasca), ori si-au continuat calatoria raspandindu-se in toata Europa, din Spania (1425) pana in Finlanda (1597). Pentru a obtine permise de trecere prin tarile din apus, unii tigani au pretins ca sunt crestini din Egipt veniti in pelerinaj (iar mai apoi, cand nu au putut sa le obtina, au falsificat astfel de permise). Acest lucru, asociat cu infatisarea lor straina, duce la denumirea engleza de “gypsy” si cea spaniola de “gitano”, de la egiptean.

 

Meseriile tiganilor

Ghicitul

 Tiganii au avut mereu o aura misterioasa, inca de la venirea lor in Europa. Odata asociati cu o lume misterioasa a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodata, ghicitul era o modalitate simpla de a castiga bani. De-a lungul timpului, tiganii au folosit multe metode de ghicit, de la boluri de cristal, carti de tarot, pana la numerologie (interpretarea numerelor) si cititul in palma.

 Totusi, o explicatie mai rezonabila este ca adevarata pricepere a ghicitoarelor este remarcabila lor abilitate de a judeca caracterul omului si a vedea ce-si doreste acesta. Adevarul e ca oamenii tin minte ce se indeplineste si uita ce nu se indeplineste.

 Pentru a multumi clientii, ghicitoarele prezic deseori un viitor favorabil. Dar pentru a trezi interesul, ele ii previn de multele pericole care le stau in cale, care pot fi prevenite, desigur, tot de ele. Ca o regula, ghicitoarele nu folosesc ghicitul cu alti tigani. In comunitatea lor, tiganii au alte modalitati de a prezice viitorul si de a vindeca. Tiganii poarta deseori amulete si talismane norocoase, pentru a preveni necazurile, spiritele rele si boala.

 Muzica

 O alta meserie este cantatul. Tiganii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuti datorita muzicii lor. Exista numeroase izvoare istorice care mentioneaza muzicieni tigani cantand pentru regi si imparati. De asemenea, in tot estul europei, tiganii au fost intotdeauna preferati pentru evenimente ca nunti sau sarbatori. In multe instante, statutul de muzicieni de valoare le-a permis tiganilor sa aiba privilegii greu de obtinut altfel. Spre exemplu, desi ei erau inca vanduti ca sclavi in secolul al XIX-lea in Moldova si Tara Romaneasca, muzicienii tigani de prestigiu din Transilvania imperiului Austro-Ungar aveau un rol important in comunitatile satesti si se bucurau de unele privilegii de care taranii romani nu se bucurau.

 Negustori si crescatori de cai

 Tiganii nu au fost priceputi doar la cantat. Alte meserii traditionale ale tiganilor? Ei au fost cunoscuti ca crescatori si vanzatori de cai din vremuri stravechi. Caii au fost intotdeauna un important factor economic in viata lor, esentiali pentru stilul de viata nomadic, fiind ingrijiti si tratati ca atare. De altfel, tiganii erau apreciati si de gadje pentru priceperea lor de a trata bolile cailor. Pe vremuri in satele romanesti, cand se imbolnavea o vaca oamenii se duceau cu ea la veterinar, dar cand se imbolnavea un cal ei se duceau la un tigan priceput. Deseori, tiganii cumparau un cal bolnav la un pret foarte mic, aveau grija de el, si cand acesta era din nou intr-o conditie buna, il vindeau la un pret mult mai mare. De aici iese o alta meserie, negustoritul. Unde sunt destul de priceputi la tocmit.

Tiganii in Romania

In tarile romane sunt semnalati in secolul XIV, fie ca mestesugari liberi organizati in satre, fie ca robi. In Evul Mediu, majoritatea tiganilor din tarile romane erau robi boieresti, domnesti sau manastiresti, ocupatiile lor principale fiind acelea de caldarari, fierari, aurari, spoitori sau cantareti.
In secolul XIX, sub influenta ideilor liberale ale revolutiei de la 1848, toti oamenii au fost declarati liberi si egali, robia tiganilor fiind definitiv abolita in 1856.
 

Cand, cum si de ce au migrat tiganii in Europa?

Migratia efectiva a tiganilor in Europa a inceput in secolul XIV odata cu cucerirea de catre turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legata de victoriile turcesti si de faurirea puternicului Imperiu Otoman, tiganii prosperand in interiorul lui. 

 

Vanatoarea de tigani

“Vinatoarea de tigani” se produce, in aceeasi perioada, in mai multe state. Un bon de plata, din 7 mai 1737, arata ca un ‘vinator de tigani’ dintr-un sat austriac era remunerat cu 52 de coroane (7 fripturi de vita, 28 coroane; 6 masuri de vin, 18 coroane; paine, 6 coroane). Un secol mai tirziu, in Jutland, arhivele vorbesc de o vinatoare in care au fost ucise 260 de persoane, inclusiv ‘o tiganca cu copilul ei’. In tarile scandinave, in 1560, se interzice botezarea si inmormintarea rromilor, iar in 1637, rromii gasiti pe acele teritorii puteau fi ucisi fara judecata. Ordonante similare, decretate in secolele XVIII – XIX, au ramas valabile pina in 1954. In Norvegia, intre 1687 si 1845, tiganii (tatere) trebuiau arestati, bunurile confiscate si sefii lor executati. In Danemarka, in 1536, 1554, 1561, 1570, 1574, tiganii surprinsi in teritoriu erau condamnati la munca fortata, iar din 1589, in prealabil, seful grupului era executat. In 1683 se interzice navigatorilor de a lua la bord tigani, iar din 1708, tiganii sunt incarcerati. In Elvetia, intre secolele XVI – XVII, ‘cei fara tara’ erau torturati, iar din 1580, oricine putea sa-i ucida. Din 1646, dreptul de a ‘lichida, prin bataie sau impuscare’ este institutionalizat prin ordonanta.

Holocaustul tiganilor

Prima reactie a puterilor publice fata de tigani este, in general, una de respingere, de expulzare. In Germania sint vinati, la Frankfurt, in 1449, iar la sfirsitul secolului, respingerea devine globala: Reichstag-ul, reunit la Landau si Friburg, in 1496, 1497, 1498, ii declara pe tigani ’spioni in solda turcilor’, ‘aducatori de ciuma’. Sint acuzati de brigandaj, vrajitorie si furt de copii.

In Romania
Autoritatile romane si Conducatorul Antonescu i-au deportat pe tigani in Transnistria, dar masurile anti-evreiesti, ca si cele impotriva bulgarilor, maghiarilor si, fireste, tiganilor, se regasesc inca de la infiintarea statului roman modern.

 Jean Ancel, in cronograful deportarii evreilor, ‘Transnistria’, demonstreaza ca ‘toti tiganii barbati, valizi, intre 20 si 40 de ani, precum si toi evreii capabili de munca’ erau trimisi dincolo de Nistru si pusi la dispozitia germanilor.

 Sonia Palty, evreica deportata in Transnistria, isi aminteste: ‘Se zvonea ca comandantul german a cerut guvernamantului roman din Transnistria sa curete malul Bugului de evrei si tigani. Tiganii fusesera si ei deportati din Romania. Erau tinuti in lagare. De-abia atunci am vazut ca pe malul Bugului, alaturi de pontonul ridicat cu citeva zile inainte, sunt sute, mii de oameni. Tigani cu corturi, cu copii, cu caini, cu caruse trase chiar de ei. Caii le fusesera luati. Asteptau inca din toiul noptii, cand ii adusesera acolo. Noi, in ghetto, nu auziseram nimic. Coloana noastra porni. Subprefectul Aristide Padure injura si lovea. Politistii ucraineni isi indesau buzunarele cu lucruri aruncate de noi. Intr-o jumatate de ora am ajuns la mal. Pe fiecare bac erau incarcati cam 60-70 tigani. (…) Tiganii erau transbordati pe malul unde ii astepta moartea. Plangeau, strigau, tipau. Si pe ei Domnul ii uitase, nu ii mai putea ajuta. Trecu un bac. Multe femei cu copii. Una, in zdrente, s-a ridicat in picioare. Tinea in brate un copil mic. Gol. A urlat ca o fiara. A ridicat copilul spre soare si l-a zvirlit in apele tulburi ale Bugului. Un urlet urias. Toate femeile de pe bac s-au ridicat in picioare si si-au aruncat copiii in apele Bugului. si, indata, s-au aruncat si ele. Unele incercau sa se inapoieze innot, pe malul romanesc. Soldatii de pe mal au inceput sa traga cu armele. Tiganii de pe ambele maluri au inceput sa urle. Padure si-a scos revolverul. A tras in plin, ucigand unul…, doi…., trei… Dar cine i-a mai numarat…?

Antropologie rasiala si genocid

Teoriile elaborate prin Rassenhygienische Forschungstelle aveau sa fie aplicate. Rasa va fi cea care va duce la solutionarea “Problemei tiganilor”.

Himmler va oferi 40 de tigani prizonieri in lagarul Sachsenhausen, profesorilor Werner Ficher si Hombeck, pentru a le da posibilitatea de a proba ca prin venele tiganilor curge sange nearian. Dupa acesti ’savanti’, peste 90% din tigani erau metisi si ateisti metisi, aveau tendinta de a contracta casatorii cu alti metisi sau, cu atat mai rau, cu germani ‘integrati’ din punct de vedere rasial.

Importanta studiului rasial este ilustrata si prin faptul ca a permis si teze de doctorat. Eva Justin, asistenta a dr.Richter, a fost interesata mai ales de descendenta tiganilor ‘foarte periculoasa pentru puritatea rasei germane’. Odata cu publicarea tezei sale asupra tarelor copiilor tigani, mii de copii au fost trimisi la Birkenau, unde au avut un destin si o suferinta egalata doar de cea a celor peste 1.500.000 de copii evrei.

“Umbla si azi prin lume, furand la drumul mare”

In 950 istoricul arab Hamza din Ispahan vorbeste despre monarhul persan Bahram Gur ce si-a incheiat domnia in jurul anului 438. De aici aflam primele marturii despre tigani cunoscuti ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei ii va cere suveranului Indiei 12.000 de lautari care ar fi urmat sa distreze auditorii si sa se stabileasca acolo pentru a deveni agricultori si a munci pamantul primind in schimb fiecare, vite, magari si grane.

 50 de ani mai tarziu in poemul epic national persan Sah (Cartea Regilor) aflam ca lurii (adica tiganii) au mancat granele si vitele refuzand munca pamantului si au fost drept urmare izgoniti de catre regele Bahram Gur. De atunci legenda spune ca tiganii: “umbla si astazi prin lume, cautand de lucru, intovarasindu-se cu cainii si cu lupii, furand la drumul mare pe timp de zi si de noapte.”

 

 

Autor: Marius Ignatescu

Descopera.org

 

 

Note:
Wikipedia
Rroma.eu

 

 

24/02/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: