CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ORIGINEA NUMELUI ROMÂNIA

 

Harta: Regiuni istorice din România și din vecinătatea sa.https://ro.wikipedia.org.

România este singură ţară neo-latină care a mai rămas din Imperiul Roman de Răsărit, părere confirmată şi de faptul că popoarele din jur sunt în majoritate slave, românii fiind singurul popor din Balcani cu o limbă care își are orignea de necontestat în limba latină.

Pentru longobarzi, populaţia germană care a cucerit Italia în sec. VI, întreaga zonă din jurul Ravennei era Romania. În zilele noastre această regiune din estul Italiei se cheamă Romagna.

Câteva secole mai târziu, francii au devastat Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin în 1204, în timpul celei de-a patra cruciade.

În haosul creat aceşti aventurieri şi-au ales propriul împărat, cu titlul de “Imperator Romaniae” şi au proclamat propriul lor Imperiu Latin.

În sec.XI, o ramura a turcilor selgiucizi au înfiinţat în Anatolia în Asia Mica, un sultanat al cărui teritoriu a fost cucerit de la bizantini după bătălia de la Manzikert (1071), în care împăratul Romanus IV Diogenes a căzut prizonier.

Noul stat turc a fost numit Rum, de la Roma. Sultanatul din Rum, cu capitala la Konya, a existat până după 1300. Ulterior, turcii otomani au adoptat toponimul Rumelia pentru a denumi teritoriile pe care le-au cucerit de la bizantini în sec. XIV în Peninsula Balcanică. Rumelia era un diminutiv.

Dacă Anatolia era numită de turci Rum (Roma), atunci teritoriile europene au primit numele de Rumelia (Roma Mică), toponim care a dăinuit până în sec XIX.

Când turcii au fost învinşi în războiul cu Rusia, cele două părţi au semnat tratatul de la San Stefano (1877), care includea o clauză prin care se crea pe un teritoriu din Bulgaria, Principatul Rumeliei de est, sub protectorat rusesc, care însă nu s-a realizat niciodată.

Sub presiunile puterilor vestice, tratatul de la San Stefano a suferit modificări importante la Congresul de la Berlin din 1878, Rumelia de Est dispărând înainte de a exista.

Asocierea numelui Romania cu cel al ţării noastre are rădăcini în sec. al XIX- lea, fiind folosit pentru prima oară în 1816 de către călgărul erudit, istoric grec, Dimitrie Daniil Phillippide, în lucrările sale Istoria României şi Geografia României, unde făcea referire la spaţiul vechii Dacii și publica și cea mai veche hartă cunoscută în care apare denumirea „România” (în limba greacă: Rumunia).

Wikimedia commons – Dimitrie Daniil Philipide – Harta Rumunia

În primele menţionări istorice din evul mediu, în cronicile slave, maghiare şi bizantine. românii erau numiți vlahi,olahi,valahi.

Limba vlahilor derivă din cea latină, iar vlahii, poporul băștinaș se considerau urmaşii coloniştilor romani care au locuit în Balcani şi nordul Dunării în sec II-III.

Toponimul România nu este decât „o formă a denumirii de Ţara Rumânească/ Românească, adaptată timpurilor moderne“ iar numele de Rumânia/ România a circulat în trecut în paralel cu denumirea de Vlahia/ Valahia.

Istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române spune că ”Se ştie sigur, din vechi izvoare, că Moldova, Banatul, Făgăraşul, Maramureşul etc. erau numite uneori şi terrae Valachorum sau Valachiae/ Vlachiae/ Volachiae, adică «ţări ale rumânilor». Aici, între Dunăre şi Carpaţii Meridionali (sau Alpii Transilvaniei, cum le ziceau occidentalii), s-a format la cumpăna secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea, prin reunirea mai multor Vlahii, prototipul statului românesc medieval, adică Valahia Mare sau Ţara Românească. (…) Numele de Ţară Românească este absolut identic cu acela de Românie“.

Idea descendenţei latine le-a dat vlahilor un sentiment de mândrie, dar si motivaţia de a cere Franţei lui Napoleon III (1852-1870), ca unei surori latine mai mari, sprijinul pentru unirea principatelor române Valachia şi Moldova în 1859.

În 1862 sultanul otoman Abdul Aziz şi-a dat acceptul pentru denumirea România, a statului nou format prin unirea Moldovei cu Valahia(Muntenia)ce avea din 1859 același domnitor și o administrație comună.

 Istoricul acad. Ioan Aurel Pop precizeazăcă „aşa cum pentru oricine denumirea de Germania este sinonimă cu cea de Deutschland (care, tradusă literal în româneşte, înseamnă „Ţara Germană” sau „Ţara Germanilor”), tot aşa numele de Ţara Rumânească/ Românească nu poate fi decât un sinonim al denumirii de Rumânia/ România“.

Anterior acestor evenimente, denumirea Romania făcea referire la teritoriile unde trăiau grecii romaioi, vorbitori ai limbii latine. Pentru mai mult de un mileniu, structura politică pe care o numim astăzi Imperiul Bizantin s-a numit Romania (Basileia Romaion- Imperiul roman),“ţara romanilor”.

După prăbuşirea imperiului, locuitorii greci ai acestor teritorii se autointitulau în continuare Romaioi.

Revenirea din Romaioi la denumirea străveche de eleni , la fel ca cea din vlahi la români, a venit din considerente de ordin naţionalist.

Grecii aveau nevoie de sprijin occidental pentru a-şi câştiga independenţa la începutul sec. XIX și au preferat să li se atribuie imaginea de păstrători ai unei culturi şi civilizaţii fabuloase, creând chiar si un curent” philohelenic”, adică iubitor de greci.

Surse:

https://istorieveche.ro/2022/08/12/de-unde-vine-numele-de-romania

WWW.Puterea.ro

Publicitate

21/11/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Lasă un comentariu

DEZVĂLUIRI: UNELE DINTRE CELE MAI MARI MINCIUNI SPUSE VREODATĂ ȘI CUM AU FOST ELE FOLOSITE DE-A LUNGUL TIMPULUI

E deja o banalitate afirmația că atât în istorie cât şi în ştiinţă falsurile abundă. Vorbim de teorii greşite cu intenţie, de artefacte, obiecte din piatră, os, sau metal, din aur şi argint, vorbim de texte de tot felul, de hărţi şi chiar de.. oameni şi animale născocite cu scopul de a prezentate ca dovezi pentru a justifica anumite creaţii ale imaginației, în istorie sau ştiinţă. Multe dintre ele au fost dovedite, dar şi mai multe aşteaptă să fie dovededite de cineva că sunt imposibile.

Există şi o serie de obiecte, scrieri şi hărţi care nu au nici o logică, sau care contravin întregii noastre cunoaşteri. Dacă primele sunt scoase în faţa reflectoarelor, introduse ca obiect de studiu ştiinţific şi şcolar, cea de a doua categorie este ascunsă şi ignorată.

Fiecare dintre noi a simţit nu o dată falsitatea unor teorii sau dovezi, uneori elaborate, alteori pline de naivitate, numai că, întrucât ne plac poveştile, misterele şi tainele ne şi bucură un strop de falsitate, mai ales dacă ea pare inofensivă.

Uneori, din lipsa oricăror altor dovezi, teorii adevărate sunt probate prin falsuri, dar în cea mai mare măsură, dovezile false nu „probează” decât teorii false.

În alte situaţii, nevoia de celebritate, sau pur şi simplu pecuniară, îi îndeamnă pe oameni să fabrice documente și probe mincinoase.


Iar exemplele sunt extrem de numeroase…

Această bătălie, împreună cu un eveniment despre care s-a spus că s-ar fi petrecut atunci, stau la baza cursei olimpice numită în timpurile noastre „maraton”.

Numele acestei competiții vine din antichitate din timpurile în care oștile regelui Persiei, Darius I, au făcut încercarea de a cuceri Grecia, înfruntând armatele ateniene pe câmpia de la Marathon.

Legenda relatează că Pheidippides, un mesager atenian, a alergat distanţa de 42 de kilometri de la câmpul de luptă din oraşul Marathon până la Atena, pentru a anunţa victoria asupra Persiei în bătălia de la Marathon. În momentul în care a ajuns, acesta ar fi spus cu ultimele puteri cuvântul Nenikikamen (Am învins!), după care a murit pe loc.

Atunci când se caută sursa acestei povestiri este citat Herodot, însă în lucrarea sa „Istorii” (440 î.Hr) el nu aminteşte nici un cuvinţel despre Philippides.

Această poveste nu este decat o scriere romanţată a unui anume Luciano di Samosata, care făcuse un melanj din mai multe mituri antice. Se pare că totuși a existat un alergător celebru pentru rezistenţa sa, numit Philippdes, dar care nu are nicio legătură cu bătălia de la Marathon şi care evident, nu a murit atunci.

Mai târziu, Plutarh a reluat mitul alergătorului care vesteşte victoria şi i-a adaugat moartea mesagerului pentru a-i spori dramatismul.

În epoca modernă, deşi se spune că era la curent cu adevărul istoric, Pierre de Coubertin şi-a dat acordul cu privire la folosirea acestei legende în justificarea cursei de maraton la Jocurile Olimpice .

„Donatio Constantini” (Dania lui Constantin cel Mare) – un fals celebru menit să justifice pretenţia papilor de conducători ai lumii creştine.

Foto: Fresca anonimă din secolul al XIII-lea reprezentând „Dania lui Constantin” (Roma, Biserica Celor Patru Sfinte Coroane)

Despre „Donatio Constantini” (Dania lui Constantin cel Mare)

Timp de peste 600 ani (respectiv între secolele 9-15) Papii s-au servit de un document falsificat, cunoscut sub numele Donatio Constantini (Dania împaratului Constantin cel Mare), spre a-si justifica pretentia de de a avea un rol conducator in lumea creștină.

 Conform acestui document, Sfântul Împărat Constantin cel Mare i-ar fi acordat papei Silvestru, un drept de întâietate asupra Bisericii de Răsărit.

Rafael- Donatio Constantini

Constantin cel Mare a fost primul împarat roman care s-a convertit la creștinism și drept recunoștință pentru faptul ca papa Silvestru l-ar fi vindecat de lepra (acest episod al vindecarii imparatului Constantin de lepra de catre papa Silvestru este pus la indoiala de istorici), ar fi acordat printr-un document scris in anul 315, dreptul de domnie a papei Silvestru (si a viitorilor papi) asupra Romei, Italiei si provinciilor romane din estul bazinului mediteranean.

Așadar, conform acestui ”document”, Sfântul Împărat Constantin cel Mare i-ar fi acordat papei Silvestru, un drept de întâietate asupra Bisericii de Răsărit și ar fi recunoscut primatul spiritual al Sfântului Scaun asupra tuturor bisericilor lumii.

Ciudat, dar Donatio Constantini (cuprinzand cca 3.000 cuvinte), a fost menționat pentru prima data abia in secolul al IX- lea.

Caracterul apocrif al documentului a reprezentat una din cauzele Marii Schisme din 1054, în urma căreia Biserica Catolică s-a separat de Biserica Ortodoxă.

Cercetările ulterioare au confirmat faptul că acesta este un fals istoric, intocmit probabil in jurul anului 760, cu scopul de a sustine primatul papal.

Acest fals a constituit timp de 600 de ani o armă veritabilă de lupta în disputele aprinse privind întâietatea dintre Biserica Romei şi cea a Constantinopolului, iar apoi în lupta pentru învestitură între papi şi împăraţii romano-germani, nefiindu-i pusă la îndoială autenticitatea pe parcursul celor şase secole.

De-a lungul timpului au crescut indoielile că  acest document a fost inventat pentru a ajuta Biserica de Apus (catolică) să iși impuna autoritatea în fața celei de Rasarit (ortodoxe).

Dramaticele consecinţe ale falsului edict împărătesc

În celebra „Aurea Roma”, din 1001, împăratul german Otone al III-lea, după ce spune că Roma este capitala lumii şi mama Bisericilor, denunţă ambiţia de putere a papilor spunând că „Donatio Constantini” este un fals făcut de Curie.

În 1075, papa Grigore al VII-lea a emis Edictul „Dictatus Papae”, prin care se afirma că drepturile şi prerogativele papalităţii sunt deasupra oricărei puteri temporale, iar de-a lungul veacurilor, cine punea la îndoială „Donaţia lui Constantin” avea să fie considerat eretic şi trimis pe rug fără nici un fel de milă.

Despre consecinţele acestui fals, Dante, în geniala sa „Divina comedie” scrisă între anii 1308- 1320 , spune: „O, Constantine, de cât rău ai fost în stare, nu convertirea ta, ci zestrea ce-a luat-o de la tine primul papă”.

Mai târziu, în 1440, umanistul italian Lorenzo Valla (1407–1457), analizând limba în care a fost redactat documentul în discuţie, arată că în conţinutul lui apar anumite formulări şi titluri imperiale care nu existau pe vremea lui Constantin cel Mare, dovedind că donaţia acestuia făcută papei Silvestru este un fals grosolan.

La rândul său, cardinalul Nikolaus Krebs of Kues (1401 – 1464), cunoscut și sub numele de Nicolaus Cusanus, filosof și teolog, jurist, astronom și matematician, considerat drept cea mai importantă personalitate în cultura europeană a secolului al XV-lea, a făcut public falsul în Declaraţia prezentată la Conciliul din Basilea în 1433, observând pentru prima dată că edictul „Donatio Constantini” nu fusese amintit niciodată în lucrările istorice ale episcopului Eusebiu de Cezareea, contemporanul şi biograful lui Constantin cel Mare, care l-a şi botezat pe împărat pe patul de moarte.

Cercetările ulterioare au confirmat că respectivul document este un fals istoric întocmit mult mai târziu, probabil în jurul anului 760,cu scopul de a susţine primatul papal. Data aproximativă a elaborării acestei donaţii este considerată „vremea lui Ştefan al II-lea, poate imediat după 757, pe vremea papei Paul I (757-767)”.

Mai târziu s-a demonstrat şi faptul că vindecarea împăratului Constantin cel Mare de lepră de către papa Silvestru a fost o legendă.

Biserica Romano-Catolică a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (precum şi al Decretaliilor pseudo-isidoriene), abia în secolul al XIX-lea.

Istoricul Vlad Protopopescu din Australia, scria despre acest document  în revista „Neamul românesc”:

În virtutea acestui fals, papii şi-au afirmat dreptul de a decide în toate treburile bisericeşti, trecând peste toate deciziile luate prin consens de către întreaga Biserică, fabricându-şi şi un drept canonic nou, complet opus celui al Bisericii universale, cu scopul de a se consacra abuzurile papilor…

În virtutea acestor falsuri, papii şi-au arogat dreptul de a numi episcopi în tot locul, de a unge regi şi împăraţi, de a trece peste orice lege, de a declara ce este dreaptă credinţă şi de a condamna pe oricine li se opunea…

În 1239 ajungea la Paris coroana cu spini a Mântuitorului. Cu amendamentul că erau deja mai… multe! Grigore din Tours, Sf. Germain, Carol cel Mare şi catedrala din Pisa aveau câte una!

Până în anul 1969, Academia Pontificală de Arheologie (!!!) făcea precizări cu privire la venerarea unui …scaun!

Era vorba de scaunul lui Sfântul Petru despre care în acel an a fost nevoită să îi recunoască adevărata provenienţă și anume tronul încoronării din 875 a lui Carol cel Mare. Scaunul Sf. Petru (în latină Cathedra Petri ) este un tron de lemn, pe care legenda medievală îl identifica cu scaunul episcopal care a aparținut Sfântului Apostol Petru, primul episcop al Romei și Papă.

În realitate, ceea ce se păstrează este un artefact al secolului al IX-lea, donat în 875 de regele francilor Carol al II-lea cel Pleșuv (n. 13 iunie 823 d.Hr. – d. 6 octombrie 877 d.Hr.), Papei Ioan al VIII-lea, cu ocazia venirii sale la Roma pentru încoronarea sa ca împărat.

Tronul lui Carol cel Pleșuv s-a identificat apoi cu scaunul Sf. Petru și a fost păstrat ca o relicvă în Bazilica Sf. Petru din Vatican.

O copie a scaunului de lemn este, de asemenea, expusă în Muzeul de Istorie a Artei – Tesoro di San Pietro , cu intrare din interiorul bazilicii. Numele „cathedra” derivă din termenul latin cathedra , care indică scaunul episcopului (scaunul pe care se așează episcopul).

 În 2012, Papa Benedict al XVI-lea a descris scaunul ca „un simbol al misiunii speciale a lui Petru și a succesorilor săi de a îngriji turma lui Hristos, păstrând-o unită în credință și în caritate”.

În anul 1940, Papa Pius al XIII-lea a ordonat efectuarea de săpături ample în catacombele de sub Basilica San Pietro unde este descoperit scheletul .. Sfântului Petru, însă în 1950 totul va fi retractat, pentru ca 18 ani mai târziu să se precizeze faptul că, sub San Pietro au fost găsite două schelete…ale Sfinţilor Petru Pavel!!

Aventurierul, omul de afaceri și arheologul amator extrem de controversat Heinrich Schliemann, era fascinat de Homer, a învăţat greaca veche, convins că Iliada vorbește despre fapte care s-au întâmplat cu adevărat, că Războiul Troian a existat, cum a existat și cetatea Troia.

Heinrich Schliemann

Foto: Heinrich Schliemann

Și chiar dacă oamenii de știinţă ai vremii l-au desconsiderat, a dovedit lumii uluite că, mergând pe urmele lui Homer, poate descoperi tezaure de neimaginat, cetăţi măreţe și însăși Troia, chiar dacă Troia lui Schliemann s-a dovedit altă Troie, iar Troia lui Homer a fost în mare parte distrusă tocmai de săpăturile brutale ale lui Schliemann.

A facut-o luând ca repere indicaţiile lui Homer din Iliada şi Odiseea şi norocul îi surâde, reușind una dintre cele mai celebre descoperiri arheologice din istorie.

Cu toate că nici până astăzi nu poate fi atestată ca fiind Troia, cetatea descoperită de Schliemann a fost şi încă este o adevărată mină de aur pentru arheologi.

Au fost identificate mai multe straturi de locuire ( Troia I – Troia IX), bogate în construcţii şi obiecte. Nici nu se putea alfel, fiind vorba de un spaţiu tracic, locuit din vremuri imemoriale. Arheologul amator Schliemann avea însă fixaţiile sale legate de opera lui Homer.

Nu l-a mulţumit descoperirea oraşului, aşa cum credea el cu certitudine, ci a vrut să găsească şi mormintele eroilor homerici.

În anul 1876 a reluat săpăturile şi a descoperit şase morminte cu un bogat inventar de obiecte şi podoabe scoțând la lumina zilei faimoasele măşti de aur, împreună cu adevărate tezaure.

După aceea închide şantirul arheologic şi se întoarce în Europa.

Despre falsurile ce demonstrau prezenţa vikingilor în America înainte de Columb, despre fabricarea unor cranii din cristal, devenite mai apoi ..artefacte extrem de valoroase, despre inventarea unui trib întreg în 1971 de către un filipinez care dorea să îşi demonstreze astfel o teorie antropologică și despre altele şi altele, vom vorbi cu altă ocazie.

Surse:

“Stăpânii timpului” de Dan Elias apărut la editura ELIAS EXPRES 2010

Marian Coman, Dominium şi Ecclesia în Occidentul Medieval, Bcurești, Editura Universității din București

https://www.voci.ro/falsuri-ale-istoriei-si-stiintei/

20/11/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | 5 comentarii

ZIUA DE 29 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 29 iunie în istoria noastră

Anul 120 e.n.:  Două diplome militare descoperite în Transilvania la Porolissum și Cășeiu, vorbesc de Dacia Superior.

Aceste diplome reprezintă prima atestare documentară a Daciei Superior, înființată pe vremea împăratului roman Hadrian (117–138), în urma reorganizării provinciei Dacia Augusti, cauzată de atacurile repetate ale sarmaților iazygi și roxolani.

Aceste atacuri au modificat opțiunile militare strategice ale organizării Daciei romane, determinând apariția provinciilor Dacia SuperiorDacia Inferior și Dacia Porolissensis.

11 august 106 d.H – O diplomă militară romană (descoperită la ...

În diploma militară descoperită la Porolissum (azi, satul Moigrad din judeţul Sălaj), se menţionează pentru prima dată un guvernator al Daciei Superior: Cn. Minucius Faustinus Sex. Iulius Severus (119/120 – 127).

Guvernatorul avea rangul de legat pretorian, faţă de cel de legat consular pe care îl avea pe vremea Daciei Augusti.

Aceste diplome datate la 29 iunie 120, sunt   primele care dovedesc schimbări în organizarea administrativă a Daciei,  respectiv existenţa Daciei Superior, formată din zona nordică a fostei provincii Dacia, până la Arieș și Mureșul superior.

Sediul guvernatorului Daciei Superior era la Apulum (azi Alba Iulia).

Ca suprafaţă, Dacia Superior cuprindea Transilvania, Banatul şi vestul Olteniei, acoperind cea mai pare parte a Daciei Augusti.

Această organizare teritorială va fi menţinută până pe vremea împăratului Marcus Aurelius (161-180), când provinciile Daciei romane vor fi restructurate din nou, ca urmare a noilor nevoi strategice militare

Având în vedere faptul că Legiunea a IV-a Flavia Felix fusese transferată la Singidunum, în Dacia Superior rămânea o singură legiune, a XIII-a Gemina, ceea ce înseamnă că guvernatorul provinciei avea să fie de acum încolo de rang praetorian.

Inițial, Dacia Inferior si Dacia Porolissensis, neavând nicio legiune, erau  conduse de un procurator Augusti.

1400: A început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova (până la 1 ianuarie 1432).

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, Fragment frescă de la mănăstirea Suceviţa.

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul, vine la domnia Ţării Moldovei susţinut militar de Mircea cel Bătrîn (domn al Munteniei), care îşi dorea un aliat în scaunul de la Suceava.

Predecesorul său, la domnia Moldovei, Iuga, este luat ostatic în Muntenia de Mircea cel Bătrîn, unde probabil şi va muri ulterior fără a reveni în Moldova.

A fost un domn paşnic, de unde şi numele  de “cel Bun“, un bun gospodar, continuînd politica de extindere dusă şi de Roman I Voievod.

Ţara Moldovei s-a întins încetul cu încetul de la nucleul unde se formase, regiunea din nord-vest cu capitala la Suceava, cu marele oraş Baia din ce în ce mai mult. 

Moldova lui Alexandru cel Bun se întindea pînă la Marea Neagră, icluzînd şi Cetatea Albă la Nistru, mare cetăţuie, veche de pe vremea bizantinilor, deţinută apoi de negustorii genovezi.

 În momentul cînd Moldova  devine stăpînă pe această regiune, Cetatea Albă este încă în mîna genovezilor care acceptă însă suzeranitatea voievodului moldovean.

Mai tîrziu, în vremea lui Ştefan cel Mare, deasupra unei întrări in cetate, se va afla stema Moldovei, capul de bour, stemă care se mai vede şi astăzi.

Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei.

A încurajat comerţul, confirmînd negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat pentru prima oară şi oraşul Iaşi.

 

Alexandru cel Bun impreuna cu soţia şi clerul întîmpină moaştele sfinte ale  Sfîntului mucenic Ioan cel Nou, venite la Suceava.

Pînă la Alexandru cel Bun Voievod, numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol, care vroia să impună un mitropolit grec, fapt ce a creat o mare schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului).

Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401.

Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac, originar din Tîrnova în Bulgaria, care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei.

În 1402 (după alţi istorici în 1415) Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfîntului mucenic Ioan cel Nou.

În afară de consolidarea Mitropoliei Moldovei, Alexandru cel Bun a întemeiat două mănăstiri: Moldoviţa şi Bistriţa, în cea din urmă fiind ulterior înmormîntat

In calitate de vasal al lui Vladislav Jagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, și la Marienburg, în 1422, ambele fiind câștigate de către polonezi.

De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman.

 Turcii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit să le apere.

Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432, în  urma lui   ramanand mai multi fii, care s-au luptat ani de zile intre ei pentru a ocupa tronul țării.

Detalii…  Alexandru cel Bun

1521:  Primul  document cunoscut, scris in limba româna – Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Braşovului.

 La Câmpulung-Muscel,  vechea capitală a Ţării Româneşti,  a fost redactat primul document  scris, din câte  sunt cunoscute până astăzi, în limba  română –  Scrisoarea lui Neacsu ot  Dlăgopole” (Câmpulung Muscel),  către Johannes Benkner, judele Braşovului (29-30 iun.1521), avertizându-l pe acesta despre  o invazie a turcilor asupra  Ardealului şi Ţării Româneşti, care tocmai se pregătea la sudul Dunării.

Scrisoarea   reprezintă primul text redactat în limba română, cu caractere slavone, care s-a păstrat pana in zilele noastre.

A fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în arhivele Braşovului unde se păstrează şi astăzi, şi a fost redactată cel mai probabil în 29 sau 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al oraşului Câmpulung-Muscel).

În scrisoare nu este menţionată data, stabilirea acesteia făcându-se pe baza evenimentelor istorice descrise şi a persoanelor implicate.

Din acea vreme mai există şi alte documente istorice privind campania de cucerire a Ungariei a sultanului Soliman al II-lea.

1602: Prin „Convenţia de la Cluj”, principele Sigismund Bathory ceda Transilvania împăratului Rudolf al II-lea (al Boemiei şi al Ungariei), de la care primise ducatele Oppeln și Ratibor și un venit de 50.000 ducați anual.

1819: S-a născut Nicolae Bălcescu, istoric şi scriitor, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Muntenia.

Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu.

Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae Bălcescu a murit în anul 1824.

Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala.

Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni.

A studiat la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu.

La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui voda Bibescu.

 

Foto: Nicolae Balcescu,”sufletul revolutiei de la 1848″din Muntenia .21

1837: S-a născut la Iași,politicianul Petre P. Carp, unul dintre întemeietorii ”Junimii”și şef al Partidului Conservator (1907-1912), de mai multe ori ministru şi prim-ministru, critic literar şi traducător; (m. 19 iunie 1919, la Țibănești, Iași ). 

A urmat Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn, asolvită în 1862. 

Take Ionescu, "politicianul gură de aur", a murit din cauza unor stridii -  Secretele lui Lovendal

A revenit la Iași și a contribuit la înființarea societății Junimea în primăvara anului 1864.

A participat activ la îndepărtarea domnitorului Al.Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite.

A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României, a îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza, fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri.

A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena, Berlin, și Roma.

1857: S-a născut la Brașov compozitorul, profesor și publicist  Iacob Mureșianu; d.25 mai 1917, Blaj.

A fost un maestru al muzicii corale; unul dintre întemeietorii și creatorii artei muzicale românești. A început studiile muzicale la Brașov (1867–1871) cu profesorul Novotny (pian, teorie, solfegiu).

A urmat Universitatea Tehnică din Viena, apoi a studiat Pianul și Compoziția la Universitatea de muzică și teatru din Leipzig, la terminarea căreia a fost distins cu premiul „Mendelssohn”, acordat celor mai buni studenți. 

Iacob Muresianu, personalitate de seama în dezvoltarea muzicii românesti",  | Episcopia Greco Catolica - Oradea

Întors în țară, și-a început cariera pedagogică și dirijorală la Năsăud, conducând Reuniunea de cântări și muzică, și-a continuat-o la Brașov, unde a fost urmașul compozitorului bucovinean Ciprian Porumbescu  la Reuniunea de cântări și gimnastică, dar și cantor la Biserica ortodoxă, iar odată cu mutarea sa la Blaj, a fost dirijor al Corului Catedralei Mitropolitane și al Corului Asociației meseriașilor din oraș, aici rămânând până la sfârșitul vieții.

A fost fondator al primei reviste cu specific muzical din Ardeal, Musa Română, pe care a condus-o până în 1907, publicând în paginile ei majoritatea creațiilor pentru pian, corale și vocale.

A creat opere și balade inspirate din folclor și istorie: balada Mănăstirea Argeșului, balada Brumărelul, poemul Năluca, balada Erculeanu, poemul dramatic Brâncoveanu Constantin, Uvertura Ștefan cel Mare, lucrări pentru pian și instrumentale; a publicat cântece populare, contribuind la coagularea unui puternic curent național în Transilvania.

1866: Parlamentul României adoptă prima Constituţie a ţării, considerată a fi fost una dintre cele mai avansate din acele timpuri.  

1866 Parlamentul României A Adoptat Prima Constituție A țării

A fost prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Ea a fost adoptată în timpul regelui Carol I fiind cea mai longevivă constituție (1866–1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I, fiind totodată una dintre cele mai democratice constituții din Europa în momentul respectiv. A transformat România în monarhie constituțională ereditară și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar. Noua lege fundamentală a fost adoptată de Parlament la 29 iunie și promulgată de domn la 1 iulie.

Inspirată din Constituţia Belgiei din 1831, a fost adoptată în timpul regelui Carol I (1 iul. 1866). 

A fost în vigoare, cu unele mici schimbări, până în anul 1923. 

1873: S-a născut renumitul  arhitect şi profesor universitar roman Petre Antonescu; (m. 23 aprilie 1965), personalitate de frunte a școlii de arhitectură din tara noastra,  din prima jumatate a sec. 20, prin promovarea unui  stil arhitectural neoromânesc.

În 1945  a fost ales membru titular al  Academiei Române.

A proiectat, printre altele, unul dintre pavilioanele României la Expoziţia Internaţională de la Paris şi Palatul Kretzulescu din Bucureşti (astăzi sediul CEPES – Centrul European pentru Învăţământ Superior al UNESCO).

Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără si clădirea Primariei  Municipiului București, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova și edificiul  Bancii de Investiţii  din București.

 1882: S-a născut, la Vlaho-Clisura (în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei/FYROM),  scriitorul şi diplomatul aromân Marcu Beza. La terminarea studiilor universitare, a început o cariera diplomatică, în mai multe țări din Europa și Asia. Astfel, între 1909–1914 a fost membru al Legației române de la Londra.

A desfășurat și activitate didactică, devenind docent în capitala britanică la King’s College. A fost consul general al României la Londra (și în paralel profesor de limbă și literatură română la universitatea de pe malurile Tamisei), consul general al României la Ierusalim, consilier cultural al Legației României la Londra, membru al Comitetului Național Român, organizație de exil fondată în 1940, la Londra.

S-a impus mai ales prin descoperirea unor valori ale civilizaţiei spirituale române medievale în ţările Orientului Apropiat. Din opera sa: Biblioteci mânăstirești la Muntele AthosUrme românești la Atena și IerusalimByzantine art in RoumaniaThe Rumanian Church

A fost  membru corespondent al Academiei Române din 1923; (m. 1949).

1884: S-a adoptat noua Lege electorală, pe baze cenzitare, prin care corpul electoral era împărţit în trei colegii pentru Camera Deputaţilor şi două colegii pentru Senat.

1891: S-a născut Petre Andrei, savant sociolog,  filosof, profesor universitar şi politician român  ţărănist.  A devenit profesor în învățământul liceal, iar din 1922 a fost profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, numărându-se printre cei care s-au opus introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți, un adversar al extremismului, atât fascist, cât și bolșevic.

A intrat în politică în Partidul Național-Țărănesc, alături de numeroase personalități ale culturii și științei, a devenit deputat, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică. La schimbarea regimului politic din România, prin instaurarea regimului legionaro-antonescian (de extremă dreapta), a fost scos din învățământul superior, urmărit, anchetat și persecutat și, pentru a evita arestarea, a ales să-și pună capăt zilelor.

Din operele sale: Sociologia cunoașterii și a valoriiProblema fericiriiSociologia revoluțieiSociologie generală.

A fost ales (in 1991) membru post- mortem  al Academiei Române, profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică. 

  Schimbarea regimului politic din România, prin renunțarea la tron a regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului legionaro-antonescian , a avut unele urmări pentru Petre Andrei: a fost scos din învățământul superior, urmărit, anchetat și persecutat.

În urma unei percheziții domiciliare, când urma să fie arestat de legionari, pe 4 octombrie 1940 a ales să își pună capăt zilelor.

1904: A murit la București, profesorul, istoric și ziarist, Gheorghe Ionescu-Gion, membru corespondent al Academiei Române din 1899; (n.14 octombrie 1857, Pitești).

Imagini pentru Gheorghe Ionescu-Gion photos

A fost secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, vicepreședinte al Ateneului Român.

1921: A avut loc, la Bucureşti, premiera filmului “Ecaterina Teodoroiu”, prima încercare de evocare a războiului din 1916-1918, cu Marietta Rareş în rolul principal.

  Realizatorul Nicolae Barbelian a facut un montaj de scene filmate de el si al unor secvente de actualitati cinematografice realizate de Serviciul Cinematografic al Armatei Romane.

1923: S-a născut la Timișoara soprana română Lella Cincu; (m.23 martie 2008, București).

1923-2008 Lella Cincu

Solistă a Operei Române, Lella Cincu a studiat Vioara la Conservatorul Municipal din Timișoara (1931–1940) sub îndrumarea Adelaidei Iancovici. Apoi, a studiat Canto la Conservatorul de Arta Dramatică din Timișoara (1945–1947) și la  Conservatorul din București (1947–1951).

A plecat la perfecționare în Italia, unde a studiat alături de Giulia Tess și Campo Gagliano.

Conservatorul din București (1947–1951).. A plecat la perfecționare în Italia, unde a studiat alături de Giulia Tess și Campo Gagliano.

A debutat în 1953 cu rolul Siebel din Faust de Gounod pe scena Operei din București.

A activat apoi la Teatrul CFR Giulești, Opera Română și Teatrul din St. Pölten, Austria (1975–1983).

A fost laureată la Festivalul Mondial al Tineretului, București, 1953.

A participat și la Primăvara la Praga, 1954; a luat Premiul I la Verviers (Belgia), 1957. A fost decorată cu Ordinul Cultural clasa a III-a.

 1929: S-a născut preotul şi teologul Dumitru Popescu,profesor, rector şi decan al Institutului Teologic din Bucureşti (1972-1980; 1988-1992; 1992-1996).

https://i0.wp.com/str2.crestin-ortodox.ro/foto/1082/108110_dumitru_popescu.jpg

A fost membru de onoare al Academiei Române din 2001; (m. 2010).

1939: S-a născut Victor A. Voicu, general, medic şi farmacolog.

Este autorul unor importante lucrări  de cercetare în  farmacologia experimentală şi clinică, privind sistemul nervos vegetativ şi cardio-vascular.

Zilele Spitalului Universitar de Urgenta Militar Central Dr. Carol Davila –  Premiul pentru contribuţia de excelenţă în medicina militară, ediția din  anul 2014

A fost profesor de toxicologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti si a înfiinţat prima Catedră de Toxicologie Clinică din învăţământul medical românesc. 

A devenit membru titular al Academiei Române din 2001 si  fost ales preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române.

1940: Incidente armate cu trupele sovietice la ocuparea Ținutului Herța.

În contextul evacuării și cedării oficiale a Basarabiei și a Bucovinei de Nord către statul sovietic, în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, trupele sovietice de ocupație nu au respectat noua linie de frontieră impusă tot de ei, depășind-o și înaintând în adâncimea teritoriului – cum s-a întîmplat și în Ținutul Herța la data de 29 iunie 1940.

Vă mai amintiți de Ținutul Herța? | Anonimus

În acest areal românesc compact, care nu fusese niciodată sub vreo ocupație străină și care a făcea parte din Vechiul Regat, detașamentele militare românești nu primiseră ordin de retragere, așa cum primiseră trupele aflate în Basarabia și Bucovina. Motiv pentru care, trupele armatei române în retragere au ripostat la depășirea „graniței” desenate.

Incidentul militar de la Herța (județul interbelic Dorohoi) s-a produs între două tancuri sovietice, care depășiseră linia de demarcație și militarii români ai unei baterii a Regimenului 16 artilerie. Au existat mai multe victime din rândul artileriștilor români, printre care căpitanul comandant al bateriei de artilerie, Ioan Boroș și soldatul evreu Iancu Solomon. Înmormântarea militarilor români uciși de ruși la Herța s-a constituit ulterior într-un episod important al evenimentelor antisemite de la Dorohoi, din 1 iulie 1940.

Incidentul militar de la Probotești (județul interbelic Dorohoi, Ținutul Herța), pe drumul dintre Herța și Dorohoi a implicat o coloană de tancuri sovietice, care depășiseră linia de demarcație și trupe din Regimentul 16 Artilerie Bacău, aflate sub comanda colonelului Botă.

1954: S-a născut la Bucureşti, scriitorul Radu Aldulescu.

Imagini pentru scriitorul Radu Aldulescu photos

A debutat în 1993 la Editura Albatros, cu romanul „Sonată pentru acordeon”, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

A scris scenariul filmului „Terminus Paradis” (regizat de Lucian Pintilie), care a obţinut Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneţia.

În anul 2008 a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, pentru romanul „Mirii nemuririi”.

În prezent, opera sa este publicată, ca serie de autor, la Editura Cartea Românească.

1984: Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România a adoptat „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”.

Aplicarea „programului”alimentar  a afectat serios, în anii imediat următori, starea de sănătate a locuitorilor României.

1987: A murit fizicianul Victor Mercea, autorul unor importante  cercetări în diverse domenii ale fizicii moleculare, precum şi în mecanica fluidelor.

A efectuat  cercetări fundamentale în domeniul separării apei grele şi a fost membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1924).

1990: A apărut ziarul „Economistul”, publicaţie editată de Asociaţia Generală a Economiştilor din România (AGER), actualmente cu apariţie săptămânală.

Imagini pentru ziarul „Economistul” 1990 ,photos

Publicație editată de Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) și Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), este cel mai longeviv brand de presă economică românească, cu o apariție continuă de la fondare. La acel moment, directorul publicației și redactor-șef era Ioan Erhan, Adrian Vasilescu redactor-șef adjunct, iar secretar general de redacție Mihai Coman. În prezent, este o revistă cu apariție lunară.

2000: A murit pictorul Vasile Crişan, autorul unor remarcabile ilustraţii de carte, panouri decorative, pictură murală; (n. 1926).

Imagine similară

2009: A murit Magdalena Boiangiu, jurnalistă şi critic teatral, fost redactor la Radiodifuziunea Română; (n. 1939).

Imagini pentru Magdalena Boiangiu,photo

2017: A căzut Guvernul Sorin Grindeanu.

2017 Sorin Grindeanu

Guvernul Sorin Grindeanu a fost un cabinet PSD-ALDE, aflat la guvernare în perioada 4 ianuarie–29 iunie 2017. Modificarea prin ordonanță de urgență a codurilor penal și de procedură penală în ianuarie 2017 a stârnit mari proteste împotriva guvernului, care a abrogat ulterior modificarea legislativă. În 8 februarie, guvernul a rezistat unei moțiuni de cenzură inițiate de opoziție. Un conflict dintre Liviu Dragnea, președintele PSD, și primul ministru a escalat în iunie 2017 și s-a materializat în cereri repetate pentru demisia premierului, care nu le-a dat curs. La 14 iunie, partidele PSD și ALDE au retras guvernului sprijinul politic și toți miniștrii, în afară de premier și ministrul Comunicațiilor și-au depus demisia. A intrat în istorie ca primul guvern căzut la o moțiune de cenzură a propriului partid.

În pofida cooptării fostului premier Victor Ponta în funcția de secretar general al guvernului, cabinetul a căzut la 21 iunie 2017 în urma unei moțiuni de cenzură a și a fost înlocuit după alte 8 zile cu guvernul Tudose, al 128-lea guvern al României, învestit în Parlament.

Imagini pentru mihai tudose photos

Condus de politicianul social-democrat Mihai Tudose, guvernul a fost girat de Partidul Social Democrat şi Partidul Alianţa Liberalilor şi Democraţilor şi a rămas în funcţie până în data de 16 ianuarie 2018

2019 : La Congresul extraordinar al PSD, politiciana Viorica Dăncilă a fost aleasă președinta PSD.

Noul președinte al partidului a fost aleasă cu 2.828 voturi. Contracandidații ei au fost: Liviu Pleșoianu, Șerban Nicolae și Ecaterina Andronescu. Funcția de președinte executiv a fost câștigată de Eugen Teodorovici, iar funcția de secretar general de Mihai Fifor.

2020: A avut loc cea de-a 14-a ediție a Galei Premiilor Gopo, unul dintre marile evenimente dedicate cinematografiei din România. Amânată cu trei luni în contextul măsurilor de restricție datorate pandemiei de coronavirus, a fost prima ediție a Galei Premiilor Gopo desfășurată în aer liber și a reunit aproximativ 500 de invitați, actori și cineaști, profesioniști ai industriei cinematografice și jurnaliști, precum și vedete de televiziune.

Filmul La Gomera, regizat de Corneliu Porumboiu, cu Vlad Ivanov și Catrinel Menghia, a fost marele câștigător al galei Premiilor Gopo 2020.

Ziua Europeană a  Dunării 

Pe 29 iunie 1994 a fost semnată, la Sofia, Convenţia privind cooperarea pentru  protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea.

Manifestările dedicate acestei  zile se desfăşoară în toate statele  dunărene (19 la număr), pentru a marca  dorinţa comună a acestora de a-şi uni  forţele în sprijinul protejării acestui fluviu  unic în Europa.

Calendar Creştin Ortodox

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Ce nu ai voie să faci astăzi. Tradiții,  obiceiuri și superstiții - Stirileprotv.ro

 Sfinţii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriţi pe 29 iunie, dupa o perioada de post, care variaza ca durată, în funcţie de data Sfintelor Paştilor.

  Sfantul Apostol Petru – fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra).

După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devină pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos cand El este prins spre a fi răstignit. După Inălţarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.

Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma.

Sfântul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, în anul 67, pe 29 iunie.

  Sfantul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan.

Pe calea Damascului i se arata Hristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: „Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”.

Se converteşte si primeşte botezul de la Anania, episcopul Damascului.

Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare şi a scris 14 epistole care se găsesc în Sfanta Scriptură.

A fost decapitat din porunca împaratului Nero, în anul 67.

Din cauza faptului ca Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel  au fost in temniţă pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, sunt consideraţi ocrotitori ai sistemului penitenciar din România.

Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate şi din cauza faptului ca cei ajunşi in penitenciare sunt persoane care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei: Petru se lepădase de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/29/o-istorie-a-zilei-de-29-iunie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md;
  10. agerpres.ro.;
  11. CreștinOrtodox.ro.;
  12. Cinemagia.ro.

29/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: