Cercetările privind manipularea maselor şi controlul social

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O glumă veche spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi răspuns:

“Iată ce reflex condiționat i-am creat. Când se aprinde beculețul îmi aduce de mâncare.”

Pavlov a demonstrat existența unui tip de reflexe condiționate numite întârziate, prin care putea determina apariția unui anumit comportament, în absența stimulului original care crease condiționarea, dar care fusese asociat cu alți stimuli.

Extrapolând la ființa umană, experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiționate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul.

Pe baza acestui principiu se bazează şi psihologia publicității care  urmărește influențarea omului obisnuit – numit consumator, prin declanșarea unor reflexe condiționate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei.
Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiționate abil ascunse.
Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult să “frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice.
Apoi apare obsesia și nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conștient de aceasta și, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.
Publicitatea, ca și propaganda politică care se adresează maselor, speculeaza intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut.

În consecință, utilizează două principii importante: prin repetiția nesfârșită a acelorași sloganuri, imagini, sonorități ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voința celui care a inițiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinați să creada în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază
nici o motivație reală, ci sunt doar de factură emoționala.

Ne aflăm astfel în fața unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului și a maselor de oameni.
Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetățean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă și se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepție, nu sunt altceva decât reflexe condiționate de diverse grade.

Iată ce spune Serghei Ceahotin: “Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degraba o descreștere a influenței reale a colectivității asupra vieții publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor și chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaștere mai mult sau mai puțin intuitivă a legilor psihologice și pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicați de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o
acțiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.
Altfel spus, aceștia sunt fără încetare violați psihic.

E firesc ca, din când în când, să fie obligați să recurgă la manifestații zgomotoase, în care exploatează și fac să se dezlăntuie forțele inerente mulțimilor.

”Acest lucru – la care se referă Ceahotin în cartea sa “Violul mulțimilor prin propaganda politică” – se explică prin faptul ca dacă un reflex condiționat nu este “reîmprospătat” din când în când, el îsi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create “șocurile viitorului-stirile negativiste”) care să determine reapariția sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanțul cu care erau înainte legați acești “sclavi psihici” să se strângă și mai tare.
O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înțelege și de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îsi formează doar opinii superficiale și trecătoare; așa stau lucrurile în privința tuturor problemelor societății.

Reiese astfel că iraționalitatea este predominantă la nivelul conștiinței publice.
Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina și distrage atenția oamenilor de la perceperea stării reale de fapt.

Cu cât devin mai complexe problemele societății industriale moderne, cu atât este mai ușor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situația absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de niște manipulatori abili, să dobâdească aparențele unor realități științifice.

Controlul social prin intermediul mass-media

Pavlov atribuia o importanță extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiționate. Influența propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media.

Prin intermediul “actualităților” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele și mințile oamenilor stiri negativiste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori.
Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere și dându-i o importanta deosebită.

Apoi procesul este repetat până când rezistența publicului este învinsă pe toate planurile.

Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un “muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor și instinctelor umane, străfundurile și sublimările lor.
El trebuie să poata provoca deliberat în mase reflexele condiționate, să le inhibe pe unele și să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanșeze noi acțiuni.

Pentru a atinge aceste scopuri, el se folosește de presă.

Printr-o informație mai mult sau mai puțin tendențioasă se crează o stare emoțională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiționate pe care ziaristul urmărește să le direcționeze pentru a-și atinge scopul.
O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experți promovează produsul și / sau ideea, sub pretextul “dezbaterilor”.

Se recrutează participanți pro și contra, discutând în punct și contrapunct și exprimându-și sprijinul sau opoziția.

Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor.

Această practică, nouă la începutul anilor șaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.

Sondajele au de fapt rolul de a forma opiniiÎn afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecție dintre experimentele programării mentale și ceea ce devine politică publică este cea a “sondajelor de opinie”.

Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela și manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor.

O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice.

Această procedură se numește “făurirea opiniei publice”.
Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialiști în noile științe sociale aflați la discreția lor și ținând strâns în mână toată mass-media și în special agențiile de știri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puțin de două săptămâni.
Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiționare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul față de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele și indivizii, oricât de puternici și de siguri pe sine s-ar crede aceștia.

Ea acoperă finantele, domeniul apărării și partidele politice de toate culorile și orientările.Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista și controla, inclusiv religiile organizate ale lumii.
Oamenii sunt numiți “grupuri-țintă ale populației”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistență acestora față de ceea ce apare la știri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.

În funcție de rezultatele obținute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare și manipulare adecvate abaterile grupurilor țintă de la direcția dorită.

Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informați, dar nu-și dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituțiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).
Ei nu sunt lăsați să își formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancționați social.Și la acest proces contribuie chiar informațiile oferite de mass-media și sondajele de opinie.
Un asemenea proces de condiționare este descris în termeni tehnici ca “mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să fie influențată”.
Totul face parte din elaboratul proces de influențare a opiniei creat la Tavistock.

Unul dintre experții în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 și patron al companiei Yankelovich, Skelley and White.

Yankelovici nu se sfiește să afirme în fața studenților săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.
Ideea nu îi aparține însă, ea a fost inspirată de cartea “Trend Report” a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma.

În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300

Oamenii de știință angajați în procesul condiționarii sunt numiti pompos “ingineri sociali” sau “savanți ai noilor științe sociale” și joacă un rol crucial și deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim și citim.
Inginerii sociali de “școală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiștilor noii științe de la Institutul Tavistock.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiincioși metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S.

După cum stim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA și s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heydrich.
Guvernele Marii Britanii și Statelor Unite au deci deja de mult pregătită mașinaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistențe slabe și simbolice din partea omenirii.

Această “mașinărie” funcționeaza din 1946 și fiecare an ce trece aduce noi și noi perfecționari ale ei.
De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiționați să privească Germania și Japonia ca pe niște dușmani periculoși, care trebuiau să fie opriți cu orice preț.
Pe baza informațiilor cu care fuseseră îndopați, americanii erau convinsi că inamicii trebuiau într-adevar să fie Germania și Japonia, era modul cel
mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.

Mai recent, am văzut cât de bine funcționeaza procesul de condiționare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiționați să perceapă Irakul ca pe o amenințare și pe Saddam Hussein ca pe un dușman personal al Statelor Unite.

Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului.

La fel stau lucrurile acum cu asmuțirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip “șoc al viitorului/ştiri teroriste”.
Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului, este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia.

Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiți prin manipulare şi programare par să nu învețe nimic din ea.
Amenințarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertății individuale și colective a omenirii.

Istoria PSY-ului international incepe in 1915, când s-a infiinţat in Franţa Serviciul de propagandă prin aviaţie, urmat de Biroul de propagandă din Germania şi de cel din Anglia.

In 1917 este lansată pe piaţă prima bomba cu manifeste, capabilă să impraştie aproximativ 500 de manifeste. Ulterior, în sistemul de propagandă de război au  intrat radioul şi presa scrisă.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe câmpul de luptă apare difuzorul care transmitea mesaje menite sa-i demoralizeze  pe luptători sau să le distragă atenţia.

Ca replica la dezvoltarea acestei arme psihologice, una dintre preocuparile principale ale fostului regim a fost infiinţarea unui departament de lupta PSY.
Se ştie faptul ca şi Ceausescu urmărea sa-şi dezvolte proprii specialişti PSY. Asa se explica experimentele de la Azomures, ce aveau ca temă aparatura de bruiaj optic prin crearea unui câmp de radiaţii gen Philadelphia, care făcea imposibilă fotografierea anumitor obiective.

Acesta a fost poate cel mai reuşit test trecut de România in domeniul parapsihologiei, ne-a declarat Eugen Celan, autorul cartii „Serviciile secrete si parapsihologia”, aparuta la Editura Obiectiv, Craiova.

Targu-Mures şi Transnistria

Dupa evenimentele din 89, Romania s-a confruntat cu destule agresiuni psihologice. Unele servicii de informatii straine au incercat sa loveasca folosindu-se de religie, stiind ca structura romanului este crestina.

In martie 1990, la Targu-Mures s-a acţionat intr-o direcţie resurecţionistă pe segmentul religios, dar a eşuat, ne-a explicat prof. dr. Ilie Badescu.

Serviciile secrete ungare, care au avut grija sa umple Ardealul de afişe cu Iisus traieste, pregatiseră o intreagă armată de Iisuşi pentru orchestrarea unui circ mistico-religios, care a fost neutralizat de noi înca dinainte de 2000, a declarat Dan Alexe.

Pe de alta parte, arma psihotronica ruseasca, un dispozitiv care radia pe o frecventa radio joasa, provocand diverse stari emotionale, caderi psihice etc., a fost folosita si in conflictul transnistrean, in 1992.

Eugen Celan constata că atacurile gardistilor rusofoni separatişti erau precedate de o reactie de lipsă de voinţă, inerţie şi nehotărâre in rândul locuitorilor si luptătorilor din teatrul de operatiuni.

Mai mult decat atat, la terminarea atacului se instala o iritare colectivă, o isterizare in masă, ca reacţie la ceea ce numea Eugen Celan un „experiment psihotronic”.

Conform specialistului Dan Alexe, un ultim caz de manipulare in masă a fost vizita lui George Bush la Bucureşti, cand curcubeul aparut din senin a fost pregatit incă din SUA de Pentagon, sustine cel care a publicat la Editura Obiectiv cartea „Conspiratia psihotronică”.

Şi asta pentru că o astfel de coincidenţă era de bun augur pentru romani, care cred in simbolurile cereşti.

Nimic nu este mai distructiv decat iluzia unui atac cu avioane care apar atat vizual, cât si pe radare, cum s-a intamplat la Revoluţie, în Timisoara, spune Dan Alexe, care pe atunci era cadru activ în  serviciul de Contrainformatii.
Revoluţia română, un experiment. De pe un bloc din Capitala a fost demontat un aparat psihotronic, scos din uz, care a lucrat în timpul evenimentelor din 1989 propagând panică, teroare si groază.

Aparatul psihotronic a fost testat de specialiştii contrainformaţiilor armatei, care au stabilit ca a fost folosit la Revolutia din 89, ca receptor al unor unde emise prin satelit.

Aparatele psihotronice au funcţionat inclusiv la purtători, propagând stări de groaza si panică, a explicat specialistul Dan Alexe.Una dintre greşelile majore ale fostului dictator Nicolae Ceauşescu a fost mitingul din 21 decembrie.

Este elementar că mulţimile sunt cel mai usor de manipulat şi că odata intrunită starea de mulţime, orice impuls negativ poate genera panică, groază şi haos, susţine doctorul in psihologie, Mihai Turcu.

Simulatoare şi diversiune

 

Cel mai elocvent exemplu de atac PSY asupra Romaniei a fost cel din decembrie 89, când simulatoarele şi tehnicile de diversiune americane sau ruseşti şi-au dat mana pentru a hotărî definitv soarta vechiului regim şi pentru a menţine constantă cifra zilnica a victimelor, spune doctorul în psihologie, din cadrul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, Mihai Turcu.
În cazul operatiilor informationale PSYOPS  nu se urmareste nimicirea fizica adversarului, ci influenţarea şi controlul gîndirii lui.

Distrugerile provocate prin PSYOPS se recunosc prin schimbari la nivel cognitiv, mental.Operaţiunile informaţionale nu au ca ţintă individul, ci o arie geografica cît mai mare.

Cele mai elaborate agresiuni informaţionale sunt cele de generaţia a doua care monitorizeaza timp îndelungat infrastructura informaţională a statului tintă, urmărind momentul potrivit pentru destabilizarea şi blocare acesteia.

Totuși, dorinţa de libertate a oricărei ființe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu a putut-o smulge din inima omului, iar experimentele care au avut loc în fosta URSS, Marea Britanie sau SUA , pentru a o toci și amorți, s-au dovedit până acum incapabile de succes.

 

 

Surse: http://www.esoterism.ro/ro/istorie.php şi ROMÂNIA BREAKING NEWS

Publicitate