CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Decurionul roman care l-a capturat pe regele-erou al dacilor, Decebal. VIDEO

Decebal –  regele Daciei între anii 87-106.

Pe 12 mai 113, la Roma a fost inaugurată Columna lui Traian.

Desi timpul si-a lasat amprenta pe suprafata Columnei lui Traian de la Roma, ea a ramas totusi intreaga, dupa aproape doua mii de ani.

Culorile s-au sters primele, apoi numeroase detalii s-au tocit, elementele metalice adaugate s-au pierdut (armele din mainile razboinicilor erau dificil de reprezentat in marmura, in relief, din pricina fragilitatii lor, asa incat au fost inserate arme metalice).

Monumentul, din marmură de Paros, înalt de 40 metri (144 paşi romani) este compus dintr-o coloană cu capitel doric, aşezată pe un soclu paralelipipedic, decorat cu trofee.

Pe capitel se înălţa statuia împăratului Traian, turnată în bronz şi poleită cu aur, dispărută în evul mediu.

Friza, lungă de 200 m, cu 155 de scene şi peste 2500 de figuri, reprezintă, în interpretarea unor cercetători, primul film din istorie.

Scenele sunt grupate tematic şi oarecum cronologic, fiind vorba despre primul război dacic, cel din 101-102, de bieniul de pace, când s-a construit podul de la Drobeta şi de al doilea război, cel din 105-106, terminat cu pax romana (pacea instaurată de romani).

Personajul principal este împăratul Traian, artistul care a conceput conţinutul, dar modul de succesiune al scenelor

Se pare că Traian apare în 58 de scene, în care îşi asumă rolul de princeps (şef al statului): vorbind armatei, primind ambasade sau pe daci care i se supun, întâmpinat de armate sau de oamenii din proviciile pe unde a trecut venind spre Dacia, sau ca în calitate de conducător suprem al armatei, participând direct la război, la pregătirile de luptă din zona de conflict, în faţa armatei în marş, ţinând consilii de război, inspectând construcţii-fortificaţii, poduri, asistând la lupte, răsplătind armata.

Un singur relief îl prezintă participând direct la bătălie. Impăratul călare, cu mantia fluturândă, este înfăţişat în chip de cavaler trac.

Decebal este reprezentat cu certitudine în trei scene, cea a luptei de la Tapae, cea a păcii când daci îngenunchiază în faţa lui Traian şi doar Decebal, în spatele lor, rămâne în picioare, şi cea a sinuciderii lui. Lângă un copac regele dac duce spre gât o sabie curbă.

La Muzeul de Istorie a Romaniei exista o copie a columnei in marime naturala, executata in anii 30, si ajunsa in tara in 1967.

Dar in vreme ce scenele de pe columna de la Roma cresc in spirala de la baza spre inaltime, unde nu mai pot fi vazute de la distanta, copia de la Bucuresti nu este compusa pe inaltime, ci este desfasurata pe orizontala, scena cu scena, in asa fel incat sa poata fi vazute toate detaliile. (In antichitate, columna putea fi “citita” din cladirile care o inconjurau, si care aveau cel putin doua etaje.)

Undeva spre varful columnei, sub capitel, unde ochiul privitorului ajunge cu greu, iar detaliile sunt aproape imposibil de distins, se desfasoara scenele cele mai dramatice: caderea Sarmizegetusei, sinuciderea lui Decebal si sfarsitul razboiului.

De fapt, sfarsitul istoriei unui neam.

Dupa ce Decebal a inteles ca nu mai are scapare, a ales sa-si curme singur viata, pentru a nu trai dezonoarea de a fi legat de carul triumfal al lui Traian.

Urmarit prin padure de un grup de romani, Decebal alearga calare, alaturi de alti nobili daci.

Este ajuns din urma, iar in momentul in care soldatul din spate ii intinde mana intr-un gest care ii oferea viata (dar si sclavia), Decebal se lasa sa cada de pe cal si isi duce spre gat sabia incovoiata.

In scena urmatoare, doi copii daci sunt capturati de romani, probabil fiii lui Decebal.

Iar in scena imediat urmatoare, doi soldati prezinta unei multimi, pe un scut, capul lui Decebal.

Ambii au privirea intoarsa, nici unul nu se uita spre scut si spre capul sangerand al regelui dac.

Sursele scrise spun ca atat capul cat si mainile regelui au fost duse la Roma si azvarlite pe treptele templului Gemoniilor.

In scena imediat urmatoare, trei nobili daci, cu siguranta de mare vaza, sunt prinsi in munti de un grup numeros de soldati romani.

Intre ei poate se aflau si fratele lui Decebal, Diegis, si marele preot, Vezina. Pentru prinderea celor trei a fost mobilizat un numar foarte mare de soldati romani, dupa cum rezulta din ilustrarea a nu mai putin de 16 figuri de legionari.

Ultimele rezistente dacice sunt inabusite in munti. Un grup de daci, cu bagaje, se intorc la casele lor (sau, din contra, parasesc tara ocupata), apoi un sir de animale domestice inchide lungul sir al reliefurilor de pe coloana.

Nu urmeaza nici o procesiune, nici un mars triumfal, nici o defilare glorioasa a armatei, nici o intrare stralucitoare in Roma.

Un final neasteptat pentru un monument care trebuia sa celebreze victoria, triumful, gloria lui Traian, un final macabru si plin de tragism.

Episodul prezentarii capului lui Decebal de pe Columna este confirmat de un izvor cu cel mai mare grad de autenticitate posibila.

Acum cateva decenii s-a descoperit la Grammeni, pe teritoriul fostei provincii romane Macedonia, un monument funerar inchinat lui Tiberius Claudius Maximus, cel care i-a dus lui Traian capul lui Decebal.

Mormantul contine o inscriptie care confirma fapta acestui soldat si un relief reprezentand un calaret care se repede la un om prabusit la pamant, invesmantat in straie de dac, si din mainile caruia cade un pumnal incovoiat: este vorba de regele-erou, care tocmai isi luase viata.

Scena sinuciderii lui Decebal apare reprezentata si pe obiecte de ceramica din Gallia si din Spania, dovada ca i-a impresionat pe contemporani.

Cu totul ciudat este faptul ca relieful de pe Columna, in care capul lui Decebal este prezentat pe scut (sau pe o tava) a fost distrus prin ciocanire minutioasa, milimetru cu milimetru.

Nu se mai vad decat contururile care sugereaza, vag, despre ce este vorba: un castru, in interiorul caruia se vede un cort militar, in fata caruia doua personaje prezinta unei multimi, alcatuita din soldati romani si daci prizonieri, un scut pe care este asezat un cap uman.

Tiberius Claudius Maximus, decurionul roman care l-a decapitat pe Decebal

 

                                                                                                                            mon Ti Cla Max

În anul 1965 profesorul american Michael Speidel a descoperit, într-un sat din apropierea anticului oraş Philippi din Macedonia, un monument funerar închinat lui Tiberius Claudius Maximus, cel care i-a dus împăratului Traian capul lui Decebal.

(The Captor of Decebalus a New Inscription from Philippi. The Journal of Roman Studies, Vol. 60, 1970).

Monumentul conţine o inscripţie care spune: “Tiberius Claudius Maximus, veteran, fiind în viaţă s-a îngrijit să se facă acest monument…a fost făcut cercetaş… de două ori decorat în războiul dacic… de către acelaşi împărat făcut decurion… fiindcă prinsese pe Decebal şi îi dusese capul la Ranisstorum…”

Basorelieful de pe monumentul funerar îl înfăţişează călare, repezindu-se la un dac prăbuşit la pământ, din mâinile căruia cade un pumnal încovoiat.

Decurionul (un fel de plutonier) Tiberius Claudius Maximus, veteranus, născut pe la anul 69 e.n.,  omul care l-a capturat și decapitat pe Decebal, (despre care legenda spune că s-a sinucis pentru a nu fi prins) și care, stabilit în Philippi, în Macedonia, și-a ridicat  în timpul vieții (se vivo faciendum curavit) aceasta stelă funerară pe care și-a gravat CV-ul (cursus honorum), ilustrându-l cu scena în care el, pe cal, il capturează pe regele dac, care, pe stela soldatului, spre deosebire de scena oficială de pe Columna din Forum, ridică mâna cerând să fie cruțat, în loc să se sinucidă, ca în versiunea oficială.

Nimic nu ne spune că Tiberius Claudius Maximus ar fi călătorit la Roma după ridicarea Columnei lui Traian și că el ar fi știut ce figurează pe Columna.

Orgoliosul său mormânt spune un adevăr personal mai credibil decat cel imperial, oficial:„explorator in bello Da/ cico et ob virtute(m) bis donis / donatus bello Dacico et / Parthico et ab eode(m) factus / decurio in ala eade(m) quod / cepisset Decebalu(m) et caput / eius pertulisset ei Ranissto/” ro :explorator (adică șef de iscoade și cercetași) în războiul dacic, și recompensat pentru curajul său cu două decorații în timpul războiului cu dacii și una în războiul cu parții, făcut de același [împărat] decurionîntrucât l-a capturat pe Decebal și i-a adus capul la Ranisstorum (unde se afla împăratul)”.

Sinceritatea lui e dovedită de limba inscripției: el spune că a fost făcut duplicarius de către divinul Traian: factus dupli(carius) / a divo Troiano doar pentru aceasta: l-a capturat și ucis pe Decebal.

Era un om simplu. Cum se vede, în pronuntia latinei lui balcanice un A lung devenise O, ceea ce explică grafia Troian pentru Traian (a divo Troiano).

Stela lui ne arată organizarea strictă a armatei romane, precum si faptul că teritoriul ocupat a fost colonizat cu veterani… de la atotprezenții veterani ramanandu-ne, desigur, în limbă, peste milenii, termenul de “bătrân”.

Cât despre dacopații care insistă că soldații romani, aduși din tot imperiul, nu vorbeau latină, deci nu au putut latiniza Dacia, le răspundem că ei arată prin asta că au chiulit in mod sigur de la serviciul militar, dacă isi închipuie că o oaste atat de bine organizată putea funcționa fără o limbă unică.

Ba chiar, se pare ca ei nu au văzut nici macar filme cu Legiunea Străină din Franța, ca sa înțeleagă in ce fel îi uniformizează comenzile si limba unică pe gangsterii si fugarii adunați de pe toată planeta într-un corp disciplinat.

 

VIDEO: Columna lui Traian

 Surse:

Istoric Aurora Petan (in Formula AS)

cabalinkabul.wordpress.com

Stela lui Tiberius Claudius Maximus este reprodusa si analizata in:

–M. Spiedel, “The captor of Decebalus, a new inscription from Phlippi“, in Journal of Roman Studies, LX, 1970, pp. 142-153

— Y. Le Bobec, L’armée romaine, Paris, Picard, 1998

Publicitate

08/02/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | 11 comentarii

Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: „Limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers”

LA VATICAN SE CUNOASTE CA LIMBA LATINĂ ESTE O LIMBĂ ROMÂNEASCĂ

În decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a acordat un interviu postului de televiziune TVR Cluj în cadrul căreia a făcut o declaraţie care a şocat lumea academică – mai puţin pe cea din ţara noastră:
„Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers.

Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vrhicul minunat lumii occidentale (limba latină – nota T.F.)”
Miceal Ledwith este unul dintre puţinii oameni care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi de cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului, este născut în Irlanda şi nu are nici un interes personal în România.

El a fost şi este însetat de cunoaşterea adevărului din domeniul istoriei religiilor, pe care îl prezintă în lucrările sale ori în interviurile pe care le acordă, chiar dacă supără anumite personalităţi , anumiţi istorici.
În virtutea celor de mai sus, mi-am pus şi îmi pun întrebarea: „Ce cunosc cei de la Vatican despre poporul român, iar noi habar nu avem?”.
Un studiu de paleontolgie, realizat între anii 2003-2006 de Dr. Georgeta Cardoş, specialist în gen etică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, a concluzionat că actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe acest teritoriu cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică.

Rezultatele studiului dovedesc continuitatea şi legătura strânsă dintre populaţia României de astăzi cu cea străveche, adică cu dacii.
Adevărata istorie a României, bogăţia ei culturală şi spirituală este prea puţin cunoscută în lume, tara noastra fiind cunoscută superficial de majoritatea strainilor din scurtel vizite , când sare în ochi sărăcia materială de astăzi…

Teodor Filip

Tribuna Basarabiei

 

 

 

 

21/04/2013 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

%d blogeri au apreciat: