ZIUA DE 17 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 17 ianuarie în istoria noastră

1749: Grigore al II-lea Ghica, domnitorul Țării Românești, a emis un  hrisov prin care stabilea bugetul Academiei Domnești din București.

Academia Domnească de la Bucureşti a fost o instituţie de învăţământ superior, activă de la sfârşitul secolului al 17-lea şi până la începutul secolului al 19-lea, fondată în 1694, la iniţiativa Prinţului Constantin Brâncoveanu.

Ea a suferit mai multe reorganizări, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviţă şi Alexandru Ipsilanti.

Limba de studiu era greaca, limba universală a culturii în lumea ortodoxă la acea vreme. În cea mai mare parte, profesorii au fost de origine greacă, iar studenţii proveneau  din toate colţurile lumii ortodoxe.

În 1818 Gheorghe Lazăr a început să predea în limba română, iar in 1821, academia în limba greacă a fost desfinţată şi înlocuită cu o instituţie similară în limba română, Academia Sfântul S

  Domnul Grigore al II-lea Ghica era descendentul unor familii ilustre, tatăl său fiind Matei Ghica, fiul lui Grigore I Ghica, iar mama sa – Ruxandra Mavrocordat, fiica lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, fost mare dragoman al Porţii.

 Rămas orfan de tată, a fost crescut şi educat de bunicul său dinspre mamă, Alexandru Mavrocordat, apreciat la Poartă pentru calităţile sale, pe care le-a folosit nu numai ca dragoman, dar şi ca sol pentru a negocia pacea de la Karlowitz din 1699.

A fost domn al Moldovei de patru ori: 26 septembrie 1726 – 5 aprilie 1733, 16 noiembrie 1735 – 3 septembrie 1739, octombrie 1739 – 13 septembrie 1741 și mai 1747 – aprilie 1748 și al Țării Românești de două ori: 5 aprilie 1733 – 16 noiembrie 1735 și aprilie 1748 – 23 august 1752.

A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital.

A murit  la 23 august 1752 (posibil din cauza unei doze prea mari de teriac (un medicament considerat în trecut panaceu universal) administrat de doctorul grec Mihail Manu, pe care îl adusese în țară de la Constantinopol.

Este înmormântat la mănăstirea Pantelimon  din București.

1815 : S-a născut la Râmnicu Sărat, Pavel Zăgănescu, unul dintre simbolurile Revoluției de la 1848, comandantul detașamentului de pompieri care a luptat, la 13 septembrie 1848 în Dealul Spirii din București, împotriva trupelor turcești trimise în Țara Românească să înfrângă Revoluția de la 1848; (d.1 februarie 1897).

A intrat în Miliția Națională de la vârsta de 15 ani și a fost înaintat în 1840 la gradul de sublocotenent fiind printre primii ofițeri care au condus nou înființata companie de pompieri din București. S-a remarcat în Marele Incendiu din 1847, avansat locotenent, comandantul Roatei de Pompieri a Capitalei.

Adept al ideilor lui N.Bălcescu, a luat parte la Revoluția de la 1848 și a ajutat la anihilarea acțiunilor contrarevoluționare a coloneilor Solomon și Odobescu. La 13 septembrie, Pavel Zăgănescu (foto), în fruntea Regimentului 2 Infanterie, a ținut piept avangardei coloanei lui Kerim Pașa, pe Dealul Spirii, deși turcii erau în netă superioritate numerică.

Într-o confruntare de două ore jumătate, românii au pierdut 48 de ostași și 57 răniți, iar turcii au lăsat 158 de morți și 500 de răniți.

Odată cu înăbușirea revoluției, Pavel Zăgănescu și alți ofițeri au fost scoși din armată, arestați și închiși doi ani la Văcărești. După numeroase demersuri, în 1852, domnitorul Barbu Știrbei i-a reprimit în armată la Roata de Pompieri, cu gradul de locotenent, fiind apoi avansat căpitan, maior, iar în 1859 colonel.

Doi ani mai târziu, a devenit inspector al frontierei Dunării, iar domnitorul Al Ioan Cuza l-a însărcinat cu reorganizarea Corpului Grănicerilor. În 1864 a demisionat din armată, a fost apoi numit prefectul Poliției Capitalei, funcție pe care a deținut-o până în 1870.

1819: S-a născut dr.Nicolae Turnescu (d.1890), precursor al chirurgiei moderne românești.

A fost, primul decan al Facultății de Medicină ale carei cursuri s-au deschis pentru prima data pe 22 noiembrie 1869 și alături de Constantin Dumitrescu-Severeanu (1840-1930) a întemeiat clinica chirurgicală.

1821: A fost redactat, în timpul Revoluției lui Tudor Vladimirescu  documentul cu caracter constituţional „Cererile norodului românesc”.

Foto: Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluției române de la 1821

În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se evidenția scopul Revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme.

De asemenea se cerea ca :

Domnul Ţării să nu aducă cu înălţimea sa aicea în ţară mai mulţi boieri greci decât patru, adică un postelnic mare şi un cămăraş şi un portar şi un grămatic mare.

Toate scaunele arhiereşti şi toate mănăstirile Ţării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe sama Ţării, precum este legat şi precum să coprinde în hatişeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anul 1802.

Din şase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiaşi legătură socotindu-se pe trei luni, una.

Toate câte s-au întocmit şi s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Şuţu să strice cu totul, şi să rămâie toţi streinii şi toate cumpăniile precum s-au întocmit de către
măria sa domnul Caragea; cum şi toate ludile câte s-au mai adăogat pe la judeţe de către numitul domn Suţu să scază; iar anaforalile şi întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele, în faţa norodului, să arză toate; precum şi oieritul şi dijmăritul şi vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuţ piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea. […]

Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară.

Asemenea şi toate dările preoţeşti să scază, după cuviinţă. Şi preoţi cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde face trebuinţă.

Zapcii prin plăşi să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, şi acela să fie pământean, şi prin chezăşie că nu va face jaf.

Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă.

Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al Ţării şi folos al jefuitorilor; precum şi toţi scutelnicii.

Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toţi dregătorii şi toţi slujitorii spătăreşti, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune Ţării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătăreşti.

Ţara să fie volnică a-ş face şi a ţinea patru mii de ostaşi panduri cu căpeteniile lor şi două sute arnăuţi, scutiţi de toate dările, şi cu leafă uşoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor.

Toate lefile streinilor să lipsească cu totul.

Toţi dregători judecătoriilor şi ai calemurilor să împuţineze, rămâind numai precum au fost în vechime; şi lefile să le fie uşoare.

Asemenea şi havaetu jălbilor şi cărţilor de judecată să scază.

Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună şi să urmeze.

1834: Încheierea Convenţiei ruso-turce de la Sankt-Petersburg. Poarta recunoaştea Regulamentele Organice (potrivit prevederilor Tratatului de la Adrianopol din septembrie 1829).

Se prevedea ca, în mod excepţional, primii domni ai celor două Principate Române să fie numiţi de cele două puteri semnatare ale Convenţiei şi nu aleşi de Adunările Obşteşti Extraordinare (cum se menţiona în Regulamentele Organice).

1834 – S-a născut la Vârlezi, Galați, generalul și omul politic Alexandru Cernat (foto), militar de carieră, care și-a început cariera militară ca sublocotenent în Regimentul 4 Infanterie, la vârsta de 24 de ani și a urcat treptele ierarhiei militare, astfel că în 1873 a fost înaintat la gradul de general de brigadă și a fost numit la comanda Diviziei 3 Infanterie.

A decedat la data de 8 decembrie 1883 la Nisa, în Franța.

La 2 aprilie 1877, a fost numit ministru de Război, calitate în care, la 6 aprilie a decretat mobilizarea armatei și a coordonat apărarea frontierei de sud a țării de atacurile otomane.

La 19 august același an, a fost numit comandant de operațiuni al armatei și, patru zile mai târziu, a trecut împreună cu trupele Dunărea urmau să fie angajate în luptele pentru cucerirea Plevnei.

La 29 august, sub conducerea sa, armata română a cucerit reduta Grivița 1, iar aapoi, una câte una, toate fortificațiile care protejau trupele turcești, astfel că la 28 noiembrie armata lui Osman-pașa a fost nevoită să capituleze.

În urma acestui succes, a fost înaintat la gradul general de divizie și decorat cu mai multe ordine și medalii românești și rusești, în cadrul unei ceremonii desfășurate chiar pe câmpul de luptă.

Ulterior, a activat în cadrul Partidului Liberal, fiind ales deputat și senator în perioada 1864–1888. A fost și vicepreședinte al Senatului în mai multe sesiuni.

1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește prim-ministru al guvernului Moldovei pe Vasile Sturdza, fost membru al căimăcămiei de trei, alături de Ştefan Catargiu şi Anastase Panu (28 octombrie 1858-5 ianuarie 1859); (n. 8 noiembrie 1810 la Bârlad – d. ianuarie 1870, la Iași), fost participant la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova.

 Vasile Sturdza (foto), era fiul vornicului Constantin Sturza din Bîrlad. A făcut studiile în străinătate şi s-a întors în Moldova în 1833.

Pană în 1849, s-a ocupat mai mult de agricultură. Între 1849 şi 1850 este judecător în Divanul Domnesc din Iaşi, iar în 1850 ajunge Ministru de Lucrări Publice în Moldova. In 1856 devine  Preşedinte al Divanului Domnesc, iar la 1857, Comisar al guvernului pe langă Banca Naţională a Moldovei.

A luptat pentru unirea Principatelor Române.

La 15 ianuarie 1859 a fost numit Ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului din Moldova, iar la 14 februarie 1862, după înfiinţarea Înaltei Curți de Casaţie, este numit primul ei preşedinte, până la 19 octombrie 1868, când s-a retras din viaţa publică.

1871: S-a născut Nicolae Iorga, savant istoric , critic literar, dramaturg, memorialist, scriitor şi politician român („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om”, „Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea”) (d.27 noiembrie 1940).

Este considerat pe buna dreptate, un adevarat patriarh al culturii române.

In ziua de 27 noiembrie 1940, marele savant roman a fost ridicat de un grup de legionari, (cel mai cunoscut dintre aceștia și conducătorul grupului format din Ion Tucan, secretar general al Institutului Național al Cooperației, Ștefan Cojocaru ,consilier la INC, Traian Baicu, director la INC, Ștefan Iacobete , șofer la INC și Tudor Dacu (informator al Poliției Legionare), fiind inginerul agronom Traian Boeru), care l-au ucis lângă localitatea Strejnic, jud.Prahova

Acest act barbar de răzbunare, pus  în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor comandatului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, ucis la ordinul regelui Carol al II-lea, a fost făcut de acesti legionari din propria inițiativă, fara stirea conducerii  Miscarii Legionare, a generat mari tensiuni între  ei  și generalul Antonescu, Conducatorul Statului la acea data.
Se mai vehiculeaza  in randurile unor istorici ,si informatia ca acel Boeru, seful comandoului asasin, ar fi fost de fapt un agent al NKVD-ului sovietic, infiltrat in randurile Miscarii Legionare, cu  misiunea demonizarii si decredibilizarii acesteia…
Iorga  fost un mare istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, fiind  cunoscut în intreaga lume ca un  inegalabil medievist,  bizantinist  de marca, filosof al istoriei, slavist si istoric al artelor.
Potrivit spuselor criticului George Calinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

1879: Guvernul României depune mesajul de revizuire a articolului 7 din Constituția de la 1866, în baza căruia urma să se acorde cetățenia română evreilor pământeni.

1880 : S-a născut la Hoisești–Dumești, Iași, profesorul universitar, membru titular (din 1942) al Academiei de Științe din România, Haralamb Vasiliu, specialist în agrochimie și membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

A absolvit secțiile de Științe fizico-chimice și Matematici ale Universității din Iași în 1901 și 1902. Ca urmare a rezultatelor excepționale, i s-a acordat o bursă de specializare în Germania, unde a urmat cursurile Academiei Agricole din Hohenheim și apoi ale Universității din Breslau, cu specialitatea Agrochimie.

La Breslau (azi Wrocław, Polonia) a susținut și doctoratul, în 1906, după care a revenit în țară. A fost profesor de Chimie agricolă al Universității din Iași. A studiat influența cuprului asupra dezvoltării plantelor și a adus numeroase contribuții la metodele de analiză a solului. Este cel care a descris pentru prima dată structura spiralată a substanțelor proteice (1936–1940), fapt atestat mult mai târziu de Linus Pauling și R. Corey (1948–1953). În urma strădaniilor sale, în 1933 a luat ființă Facultatea de Științe Agricole a Universității din Iași, al cărei prim decan a fost.

1895: S-a născut în satul Mahala (azi in Raionul Noua Sulița, Ucraina), cărturarul român Grigore Nandriș, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Cracovia, Londra și Oxford; (d. 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie).

A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer.

Grigore Nandriș a fost primul profesor de limba română la Cracovia, in Polonia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan Rozwadowski, Jan Łoś, Ignacy Chrzanowski și Stanisław Wędkiewicz, în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Doi ani mai târziu, în 1923, postul său va fi preluat de ilustrul om de cultură român, Petre P. Panaitescu.

Își ia în 1922 profesorul Nandriș și-a luat doctoratul în filologie cu teza „Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum” (Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna), lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”.

A devenit membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varșovia.

S-a aflat  în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare.

G. Nandriș arata că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea:

„Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (…) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică…” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși de origine slavă, referitori la organizarea bisericii în general

În 1940 a fost  deputat de Suceava în gruparea liberală. Căsătorit în 1937 cu Mabel W. Farley, fiica reverendului W. J. Farley, profesor la Colegiul Universitar din Londonderry (Irlanda), Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială, pentru a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC.

În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford.

În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963.

1897: A murit Grigore Silaşi, filolog, folclorist, preot greco-catolic şi profesor; lucrări de limbă şi literatură română, de teorie literară şi estetică; editor de manuscrise vechi; unul dintre întemeietorii Societăţii „România jună” de la Viena; a militat pentru afirmarea naţiunii române; membru de onoare al Academiei Române din 1877; (n. 1836).

1906: În baza legii asupra brevetelor de invenții, se înființează Oficiul român de invenții, care înregistra atât invenții românești, cât și „brevete de importații”.

1924: S-a născut scriitorul român Radu Theodoru. In timpul regimului comunist a fost distins cu numeroase premii, iar după 1989 și-a orientat convingerile politice spre dreapta naționalistă, devenind membru fondator al Partidului Romania Mare.

În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, Radu Theodoru a fost exclus din acest partid.

1928: A avut loc prima Adunare generală de constituire a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, în timpul căreia a fost aprobat Statutul de funcţionare, constituindu-se primul Consiliu de Administraţie al noului serviciu public.

1929: La Radiodifuziunea Română era anunţată pentru prima dată emisiunea umoristică „Ora veselă”. Emisiunea nu dura, însă, mai mult de 10-15 minute şi era scrisă şi interpretată de actorul Ion Manu.

Foto: Ion Manu (n. 12 februarie  1891, Botoșani –  d.12 martie 1968 , București)

Un alt moment de referinţă pentru Ora veselă a fost apariţia, la 1 octombrie 1932, a primului cuplu umoristic al radioului românesc, Stroe şi Vasilache, cu celebrul lor: Alo, alo, aici e radio / Stroe şi Vasilache / lache, lache, lache! 

Semnalul se va permanentiza ulterior cu binecunoscutul generic: Ora veselă, doamnelor,/ Ora veselă, domnilor, /Ore vesele pleacă-n zbor către inimile tuturor!, preluat şi de cuplul Horia Şerbănescu – Radu Zaharescu.

De-a lungul anilor, prin faţa microfonului Orei vesele au trecut cei mai mari actori de comedie ai scenei româneşti – Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Costache Antoniu, Niki Atanasiu, Ion Lucian,Vasile Tomazian, Mircea Crişan, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mihai Fotino,Vasilica Tastaman, Marin Moraru, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu, Nicu Constantin, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Rodica Popescu-Bitănescu, Horaţiu Mălăele etc.

1933: În România  are loc o nouă amputare a salariilor şi pensiilor cu 10-12,5% (a treia „curbă de sacrificiu”), aprobată de Parlament la 13 februarie 1933.

1936: A  decedat Mateiu I. Caragiale, scriitor român, întâiul născut al lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu; (n.25 martie 1885).

În anul 1889 tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie.

În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie, pasiune care l-a urmarit toata viata.

Își căuta strămoșii, pe care îi credea aristocrați, insa cercetarile lui heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările sale  istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor.

În 1904 începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează. În anul 1921 îi apare povestirea Remember la revista Viața Românească.

Foto: Caragiale fiul si  Caragiale tatal

Din 1916 începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche, pe pe care o finalizează în 1928. Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929.

În același an, la 1 mai primește premiul Societății Scriitorilor Români (SSR).

1940: S-a născut (in satul Trifănești, județul Soroca), Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova ((1990–1997).

În perioada 1981-1985 a fost  prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 și până în anul 1989 deține funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM).

La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS. A fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.

La 29 iulie 1989, Mircea Snegur devine  Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 , Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia generală compatriotilor sai basarabeni.

  De la 3 septembrie 1990 va deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui   Petru Lucinschi.

Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.

Prin Declarația de Independență se solicită „Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Rep. Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Rep. Moldova”. La data de 3 septembrie 1991, este creată Armata Națională a Republicii Moldova.

1947: S-a născut  compozitorul român, Anton Şuteu ; ( 13.09.2010).

  Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966).  

S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție) si a fost doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România (2005).

Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. A fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1992). A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune si a publicat numeroase articole articole în revista „Muzica”.

A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

1947: S-a născut Anton Carpinschi, filosof şi eseist („Doctrine politice contemporane”, „Despre libertate la antici şi moderni”).

1953: S-a născut la Onești, pictorul român Mircea Bujor.

Mircea Bujor a fost absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi promoţia 1979 și membru al filialei băcăuanea Uniunii Artistilor Plastici din România. A decedat, la 3 aprilie 2018, la vârsta de 65 de ani, a Bacău.

Pasionat de pictură, cu precedente în familie – bunica și o mătușă erau pictorițe – Mircea Bujor începe să picteze și să studieze liber pictura în perioada facultății, încurajat de criticul de artă Radu Negru și de câțiva artiști băcăuani prieteni, printre care Mihai Chiuaru și Ilie Boca.

A debutat expozițional în cadrul expoziției anuale a artiștilor plastici băcăuani din anul 1990.

Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Bacău, secția Pictură, în anul 1993.

A avut 11 expoziții personale, la Bacău și București .

Lucrările pictorului figurează în colecții particulare din România, Canada și Franța.

În anul 2012 a primit Premiul Filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici.

1975: Se înființează Intreprinderea Metroul București, subordonata Consiliului de Miniștri, cu scopul proiectării și executării metroului în municipiul București.

1977: A murit Emilian I. Constantinescu, critic literar român (n.29.12.1894

1985: A decedat Sorin Titel, prozator şi eseist român („Copacul”, „Femeie, iată fiul tau”, „Mi-am amintit de zapadă”).

S-a nascut la 7 decembrie 1935 în comuna Margina, lângă Lugoj. Este fiul lui Iosif Titel, notar și licențiat în Drept și al Corneliei, casnică.
Între 1946-1953 face liceul la Lugoj și Caransebeș după terminarea căruia intră la Facultatea de Cinematografie din București. Un an mai târziu se transferă de la regie cinematografică la Facultatea de Filologie, în anul al doilea, după ce dă examene de diferență.
În 1956 este însă exmatriculat pentru că s-a solidarizat  cu mișcările anticomuniste ale studenților din Ungaria.

Va fi reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună.
Între 1958-1964 ocupă postul de profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa. În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont).
Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară.
În data de 17 ianuarie 1985 survine  în urma  unei boli necruțătoare moartea sa prematură și este înmormântat la Cimitirul Bellu.

1985: A murit sculptorița şi desenatoarea româna Irina Codreanu.

Foto: Marthe Lebherz , Irina Codreanu , Brancuși și Lizica Codreanu la Paris 1926 – 1927

A studiat la Academia «La Grande Chaumière» din Paris, în 1919–1923, cu sculptorul Émile Antoine Bourdelle, apoi patru ani în atelierul lui Constantin Brancusi , evoluând stilistic în spiritul maestrului.

1999: Ultimatumul greviștilor din Valea Jiului: dacă nu le vor fi satisfăcute cel puțin două dintre revendicări, minerii vor veni la București. Ministrul Industriilor, Radu Berceanu, refuză.

2000: A decedat la Londra, în Marea Britanie, omul politic român Ion Augustin Nicolae Raţiu, membru marcant al Partidului Național Țărănesc devenit ulterior PNŢCD, fost vicepreşedinte al partidului, deputat de Cluj; (n.6 iunie 1917,Turda, jud. Cluj).

Era descedentul unei ilustre familii românești, Rațiu de Noșlac (Nagylak), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel (Gabor) Bethlen. Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost un lider al generației memorandiștilor.

Tatăl lui Ion Rațiu, Augustin, a fost primarul orașului Turda, iar mama sa era nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu. Familia Rațiu se înrudea, direct sau prin alianță, cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu. 

Ion Rațiu a plecat din țară în anul 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, condusă de unchiul său, diplomatul Viorel Tilea. Însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea României în alianță cu democrațiile occidentale.

Ion Rațiu s-a opus dictaturii de extrema dreaptă în timpul războiului. După război, dorea să revină în țară pentru a ajuta la democratizarea României și, de asemenea, dorea să candideze la alegerile din 1946 din partea PNȚ. A rămas însă în Marea Britanie la cererea lui Iuliu Maniu.Atunci a început cel de-al doilea exil al său, cauzat de opoziția față de comunism.

A lucrat ca jurnalist la BBC sau la alte agenții internaționale de presă și a fondat publicații precum Free Romanian Press sau Românul Liber. În calitate de membru al unor organizații precum Amnesty International, Ion Rațiu a militat constant pentru restabilirea democrației în România.

În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

În decembrie 1990, el a reușit să se întoarcă în țară. A participat activ la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat pentru funcția de președinte al României, în 1990. Nu a câștigat acea bătălie electorală, însă a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuți oameni politici români. Testamentul său politic, cum spunea el, ”lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.

A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi, ocupând locul trei. În 1991 a înființat ziarul Cotidianul. A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNȚCD. Împreună cu soția lui Elisabeth, familia Ion Rațiu are doi copii, pe Indrei Rațiu și Nicolae Rațiu.

Ion Rațiu a murit la Londra, în ianuarie 2000. Conform dorinței sale, trupul său neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal, alături de strămoșii săi.

2003: A murit antropologul Cantemir Rişcuţia; (n. 1926). A fost unul dintre primii realizatori de portrete-robot din România și un colaborator apropiat al polițiștilor de la Serviciul Omoruri care a ajutat, timp de aproape 20 de ani anchetatorii în rezolvarea unor cazuri deosebit de grele, inclusiv cel al criminalului în serie Rîmaru.

2004: Așa zisul Consiliu Naţional al Secuilor (CNS) a adoptat la Sfântu Gheorghe, un proiect de autonomie care prevedea, printre altele, că locuitorii aşa-zisului ”Ţinut Secuiesc” vor avea dreptul la drapel, stemă, instituţii proprii (Preşedinte, Parlament, Guvern, Poliţie), dreptul de a înfiinţa comune, gestionarea resurselor naturale, limba maghiară – limbă oficială în regiune, să stabilească taxe şi impozite proprii, să înfiinţeze bănci, burse, să aibă publicații proprii, învăţământ de stat în limba maghiară, funcţionarii să fie angajaţi doar dacă ştiu limba maghiară, procesele să se desfăşoare în limba maghiară.

Se cerea ca Preşedintele Ţinutului Secuiesc să fi ales de către cetăţenii zonei, mandatul fiind pe patru ani. În proiect se mai arăta că autonomia practicată în ”regiunea istorică Ţinutul Secuiesc ”Terra Siculorum”, prin modul de organizare a scaunelor secuieşti, datează din anii 1200. ” și că aceasta a funcţionat cu o administrare proprie, structură socială şi administrativă specifică, drepturi speciale şi statut special.

2016: A murit Silvia Kerim, scriitoare (memorialistică, literatură pentru copii, traduceri), ziaristă şi realizatoare de programe pentru radio şi televiziune; (n. 1931).

Silvia Kerim are origine armeana. S-a nascut  la  21 octombrie 1931, la București. Absolventa Facultatii de Limba si Literatura Franceza, a debutat ca ziarista la Contemporanul, Romania libera etc. precum si la revista Cinema si prestigioasa revista Secolul 20.

A lucrat apoi la Radio Romania la Directia Culturala, in redactia „Teatru la microfon”, „Teatru la microfon pentru copii”. A fost Sef al Sectiei Arte.

A lucrat ca producator delegat la Casele de Filme din Cadrul Consiliului Culturii semnand in aceasta calitate și a  colaborat cu regizori ca: Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Sergiu Nicolaescu.

Ulterior a lucrat la AnimaFilm, in functia de redactor-sef al sectiei de scenarii. A creat serialul pentru copii „Casuta cu povesti” (scenariu si regie), difuzat de TVR 1 si TVR 2 in anii 1995-1996.

Este autoarea musicalurilor pentru copii Mary Poppins, Frumoasa din padurea adormita, Micuta Dorothy, Gulliver. Muzica – Marius Teicu.

Scrie carti apreciate de memorialistica: Ponica, o legenda; Vedere din Parfumerie; Fereastra de la Venetia; Amintirea ca un parfum… Rasplatite cu premiile Uniunii Scriitorilor, „Premiul special al Presedintelui” UNITER. Este autoarea a numeroase carti pentru copii, premiate toate: Bunica Alba, Poarta de sticla, Semnul de iarba, Povestiri despre prietenii mei, O poveste cu noua povesti, Puf etc. Din 1997 este redactor al revistei „Formula AS”, unde publica saptamanal articole pe teme culturale (teatru, film, muzica).

A fost nominalizata de Ministerul Culturii pentru „Premiul National la categoria ARTE”. Detine Ordinul „Meritul Cultural – in grad de Cavaler” acordat de presedintele Romaniei in anul (2004).

De asemenea a fost declarata „Femeia anului 2004”, titlu acordat de American Biographical Institute.  

2019: A decedat in localitatea Voluntari, Ilfov, amiralul român Emil Dumitrescu (cunoscut și ca Emil-Cico Dumitrescu) participant la Revoluția din decembrie 1989. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale și a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne și de consilier de stat la Administrația Prezidențială.

La data de 4 februarie 1990, având gradul de căpitan de rangul I, Emil Dumitrescu a fost înaintat la gradul de contraamiral, iar la 11 mai 1993 a fost avansat la gradul de viceamiral (cu 2 stele). Deși a fost de mai multe ori acuzat de acte de corupție, nici o cercetare asupra sa nu a fost dusă la bun sfârșit.

În perioada 1996-2000, a fost cercetat pentru „subminarea puterii de stat” pentru modul în care s-a implicat în mineriada din 13-15 iunie 1990. Între anii 2000-2004, a fost numit în funcția de consilier de stat în Departamentul Securității Naționale al Administrației Prezidențiale. La 28 noiembrie 2002, Emil Cico Dumitrescu a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Comandor (cu însemne pentru militari).

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. În aprilie 2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a lui Emil Dumitrescu, zis „Cico”, care a fost acuzat de trafic de influență pentru niște oameni de afaceri și că a cerut unui afacerist 100.000 de dolari ca să-l scape de un dosar penal.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/17/o-istorie-a-zilei-de-17-ianuarie-video-3

Bibliografie (surse):

1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
2. Istoria md.;
3. Istoricul zilei blogspot.com;
4. Crestin Ortodox.ro;
5. Wikipedia;
6. http://www.worldwideromania.com
7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte
8. Rador.ro;
9. Cinemagia.ro.

DE CE PIERDE RUSIA LUI PUTIN RĂZBOIUL DIN UCRAINA

„Există un aforism militar util folosit adesea de generali în timp de război: niciun plan nu supraviețuiește contactului cu inamicul. 

Planul lui Vladimir Putin pare-se că nici măcar nu a supraviețuit contactului cu propriile sale trupe”, scrie în The Spectator Sean Rayment, fost căpitan al Regimentului britanic de Parașutiști în anii 1980 și fost corespondent din teatre de război precum Bosnia, Irak și Afganistan, reluat în https://timpul.md.

„Liderul Rusiei a combinat o greșeală strategică majoră cu prostia tactică la o scară fără precedent în vremurile noastre. La patru săptămâni de la lansarea operațiunii sale militare speciale, generalii lui nu au reușit să-și atingă niciunul dintre obiectivele planificate. Avansurile pe toate fronturile au stagnat și nu au fost câștigate bătălii decisive.

Au existat chiar informații (în prezent neverificate) că unități rusești au fost încercuite de forțele ucrainene în apropiere de Kiev.

Rusia încă nu a dobândit superioritatea aeriană și nu a reușit să cucerească un singur oraș important.

Cele mai recente cifre ale victimelor din Ucraina susțin că 12.814 soldați ruși au fost uciși în acțiune, dintre care cel puțin patru sunt generali.

De asemenea, se crede că aproape 5.000 de mercenari au pierit. Numărul răniților ar putea ajunge și la 40.000 de oameni. În ceea ce privește hardware-ul, Rusia a pierdut peste 1.400 de vehicule blindate, 1.470 de tancuri, 96 de avioane și 118 elicoptere.

Deși se spune că Rusia poate tolera durerea ca nicio altă țară și că are un număr mare de recruți, atât de multe victime în doar patru săptămâni reprezintă ceva nesustenabil. În Afganistan, rușii au pierdut 14.000 de soldați în zece ani și acel conflict a contribuit la prăbușirea Uniunii Sovietice. Prin comparație, britanicii și SUA au pierdut în jur de 7.500 în Irak și Afganistan.

Epuizarea rapidă a resurselor militare ale lui Putin ar putea explica, de asemenea, apelul către mercenarii din Siria de-a se alătura luptei și utilizarea rachetelor hipersonice. Deși, ar putea fi parțial o încercare de a avertiza NATO să păstreze distanța.

La o zi după ce Putin și-a lansat invazia, generalul Sir James Everard, fost ofițer de cavalerie și fost adjunct al comandantului suprem aliat al NATO în Europa, a spus că se aștepta ca Putin să încheie războiul în 21 de zile; el anticipa că mulți dintre apărătorii curajoși ai Ucrainei vor fi distruși într-o furtună de șoc și venerație. Dar fulgerul s-a transformat într-un război de uzură, Rusia s-a îndreptat către tactici medievale, așa cum s-a văzut cu distrugerile din Mariupol.

În ciuda numărului tot mai mare de morți civili, Ucraina nu este dispusă să se predea. O astfel de sfidare amirală îl lasă pe Putin într-o dilemă. 

El este acum implicat într-un conflict fără un final posibil și pe care nu-l poate câștiga, cu nimic diferit de invazia sovietică din Afganistan în 1979.

Moral scăzut

Armatele pot câștiga războaie doar dacă soldații lor sunt pregătiți să lupte, dacă moralul lor este ridicat și dacă sunt echipați corespunzător și bine antrenați. Dar cel mai important, soldații trebuie să creadă în cauză.

S-ar părea că puține dintre aceste condiții au fost bifate de echipa rusă.

La câteva zile de la începutul conflictului, soldații ruși au început să abandoneze tancurile și vehiculele blindate fie pentru că au fost avariate, fie pentru că rămâneau fără combustibil.

Au existat, de asemenea, informații despre răzvrătiri și soldați ruși care și-au produs răni ca să nu fie nevoiți să lupte.

Soldați ruși capturași au fost filmați sunându-și în lacrimi mamele neîncrezătoare din Rusia, explicându-le că au fost păcălite să lupte și acum vor să vină acasă.

În timpul conflictului din Irak și Afganistan, soldații britanici știau că, dacă erau răniți, se puteau aștepta să primească tratament medical de specialitate într-o oră.

Cei care au cedat în urma rănilor au fost onorați cu înmormântări militare. Spre deosebire de aceștia, se spune că crematoriile mobile urmăresc trupele ruse din Ucraina pregătite să se descotorosească de morți.

Mai rău, mulți militari ruși morți și răniți au fost abandonați pe câmpul de luptă. Toate aceste eșecuri îngrozitoare servesc doar la subminarea moralului deja fragil.

Generalul-maior Jonathan Shaw, fost șef al Forțelor Speciale din armata britanică, consideră că multiplele eșecuri tactice sunt în mare măsură din pricina cultivării obedienței în detrimentul inițiativei; fiecare soldat face pur și simplu ce i se spune: o mahmureală din epoca sovietică care există și acum.

O asemenea supunere de sclav, sugerează generalul Shaw, explică de ce convoiul rusesc lung de 40 de mile s-a oprit chiar la nord de Kiev: nimeni nu a avut curajul sau inițiativa să sugereze un plan alternativ, cum ar fi schimbarea anvelopelor vehiculelor blindate, astfel încât să se poată deplasa pe teren accidentat.

Viața de recrut rus este, de asemenea, o existență mizerabilă: aceștia primesc în jur 23 de lire sterline pe lună (3.166 de ruble), iar condițiile de viață sunt groaznice. Hărțuirea recruților de către gradele superioare este răspândită și brutală.

Istoria ne arată că armatele înrolate tind să nu câștige războaie decât dacă luptă pentru supraviețuirea națională: SUA din Vietnam este probabil primul exemplu, deși conflictul rus din Afganistan este de asemenea relevant.

Corupția dăunează grav „sănătății” armatei

Impactul corupției instituționalizate din Rusia și-a adus contribuția. În timp ce peste 60 de miliarde de dolari au fost pompate în forțele armate ruse anul trecut, milioane de ruble au fost absorbite de oficiali corupți, lăsând tancuri, avioane și sisteme de rachete defecte și lipsite de piese de schimb.

Generalul Sir Richard Dannatt, care a servit ca șef al Statului Major General din 2006 până în 2009, susține că Marea Britanie și restul NATO au acordat Armatei Ruse „prea mult credit” în ultima vreme. 

„Incapacitatea lor de-a organiza o operațiune majoră cu toate armele, susținută în mod corespunzător de o logistică bună, a fost îngrozitor dezvăluită”, îmi spune el.

„În plus, conducerea lor pe câmpul de luptă a fost jalnică. Absența unor motive clar explicate pentru operațiunea trupelor a fost ceva criminal – cerându-le tinerilor să riște și să-și piardă viața fără să știe de ce o fac.”

Chiar dacă generalii ruși vor reuși să-și îndrepte greșelile și războiul din Ucraina va deveni o victorie uluitoare, forțele armate ruse sunt într-o poziție slăbită. Dacă Putin s-ar retrage mâine din Ucraina, ar dura luni de zile ca generalii ruși să fie în măsură să lanseze o altă ofensivă majoră, fie împotriva Poloniei, a țărilor baltice, a Bulgariei sau Finlandei – țări care au fost toate amenințate în ultimele săptămâni.

Necunoscutul cunoscut în toate acestea este impredictibilitatea lui Putin.

El putea să treacă pe tușă afacerea eșuată din Ucraina și să-și încerce mâna în altă parte în Europa, poate folosind arme nucleare tactice sau arme chimice.

După cum mi-a spus recent o sursă înaltă din Ministerul Apărării:

„Oricine spune că știe ce va face Putin în continuare, pur și simplu merge în orb”. Asta nu înseamnă că Putin nu mai este o amenințare, dar a invadat Ucraina pentru a demonstra ceva și a eșuat. Occidentul nu ar trebui să se mai teamă de el.” 

Epuizarea rapidă a resurselor militare ale lui Putin ar putea explica, de asemenea, apelul către mercenari din Siria de a se alătura luptei și utilizarea rachetelor hipersonice. Cu toate acestea, ar putea fi, parțial, o încercare de a avertiza Nato să-și păstreze distanța.

Dacă Putin s-ar retrage mâine din Ucraina, ar dura luni de zile înainte ca generalii ruși să fie în măsură să lanseze o altă ofensivă majoră.

La o zi după ce Putin și-a lansat invazia, generalul Sir James Everard, fost ofițer de cavalerie și fost adjunct al comandantului suprem aliat al NATO în Europa, a spus că se aștepta ca Putin să se încheie războiul în 21 de zile; el a anticipat că mulți dintre apărătorii curajoși ai Ucrainei vor fi distruși într-o furtună rapidă de șoc și de venerație.

 Dar războiul fulger al armatei ruse s-a transformat într-un război de uzură, iar Rusia s-a îndreptat către tactici medievale, așa cum sa văzut cu distrugerea orașului Mariupol.

În ciuda numărului tot mai mare de morți civili, Ucraina refuză să se predea. 

O asemenea sfidare admirabilă îl lasă pe Putin într-o dilemă. El este acum implicat într-un conflict al cărui final nu îl poate câștiga și care nu se aseamănă cu invazia sovietică a Afganistanului din 1979.

O ISTORIE A ZILEI DE 31 DECEMBRIE. VIDEO

31 decembrie, istoricul zilei

Anul 192: A murit imparatul roman  Commodus; (n.31.08.161).

Marcus Aurelius Commodus Antoninus  fost împărat roman din anul 180, până în 192.

 A fost  fiul lui Marcus Aurelius și al Faustinei, născut la Roma (“primul moștenitor al tronului născut în purpură”), si a fost ridicat la rang de caesar în 166 si  la cel de Augustus (și coregent) în 177.

La moartea tatălui său, Commodus  este proclamat imparat si instituie un regim absolutist.

Puterea este exercitată de favoriții săi, Tigidius Perennius și M. Aurelius Cleander, apoi de Q. Aemilius Laetus, prefecți ai pretoriului. Cultele orientale cunosc in timpul domniei sale o largă răspândire.

La 31 decembrie 192, cade victimă unei conspirații  inițiată de Q. Aemilius Laetus, Eclectus și de Marcia (amanta împăratului).

Pe tron a urcat la 1 ianuarie 193  Publius Helvius Pertinax.

Odata cu Commodus s-a  stins dinastia Antoninilor (96-192).

335: A murit la Roma Papa Silvestru I, al carui pontificat a inceput in anul 314.

Conform legendei, papa Silvestru l-a vindecat pe împăratul Constantin cel Mare de lepra.

În spațiul central-european de limba germana, ceha,polona,maghiara etc. petrecerea de revelion este  numită Silvester, după numele sfântului zilei de 31 decembrie.

Despre sfântul papă Silvestru I se cunosc foarte puține date, afară de faptul că a condus Biserica Romei de la anul 314, ca urmaș al sfântului Miltidate si ca a avut un pontificat de lungă durată, care a mers paralel cu domnia împăratului Constantin cel Mare (306-377), într-o perioadă de mare importanță pentru Biserică.

Prin Edictul de la Milano (312), persecuțiile au luat sfârșit și s-a început organizarea vieții bisericești, operă la care Constantin a avut o contributie importanta.

Pentru a-și putea arăta simpatia față de Papa Silvestru, Constantin i-a dăruit  Palatul Lteran, care de atunci a fost timp de multe secole locuința Papilor. Cartea «Deposito episcoporum», scrisă în 354 , notează că Papa Silvestru a fost înmormântat la 31 decembrie, în cimitirul   Priscilla de pe Via Salaria din Roma

406: Triburile germanice ale Vandalilor, Alanilor si Suebienilor trec Rinul si incep invazia Galiei romane.

535: Trupele generalului bizantin Belisarius incheie cucerirea Siciliei, infrângând garnizoana gotă a cetăţii Palermo ( Panormos).

1225: In Vietnam, Dinastia Lý ia sfarsit, după 216 de ani de la urcarea pe tron a împăratului  Trần Thái Tong.Începe dinastia Trần.

Dinastia Lý a pierdut puterea în momentul in care  regina Lý Chieu Hoang (8 ani) a fost forțata să abdice de la tron în favoarea soțului ei, TRAN Cảnh.

În timpul domniei lui Lý Thanh Tông, denumirea oficială a Vietnamului a devenit Đại Việt.

1229: Recucerirea creștină a insulei Mallorca. Jaime I de Aragón el Conquistador (Cuceritorul), intră Medina o Mayurqa (acum cunoscuta sub numele de Palma, Spania). O parte dintre musulmani se refugiaza in nordul Africii.

Insula este repopulată cu catalani, italieni, provensali, Occitani, din sudul Franței.

Mallorca devine un teritoriu al Coroanei de Aragon.

1378: S-a născut  Papa Calixt al III-lea, primul papă spaniol al Romei; (d. 6 august 1458).

1617 : S-a născut pictorul spaniol Bartolome Esteban Murillo. A pictat, printre altele, ”Imaculata Concepţie”, ”Viziunea Sf. Anton”, ”Fuga din Egipt”); (d.03.04.1682).

1679: A murit la Roma, Giovanni Alfonso Borelli; (n. 28 ianuarie 1608 la Castelnuovo), pe numele său adevărat Giovanni Francesco Antonio Alonso), fizician, matematician și astronom renascentist italian, considerat întemeietorul biomecanicii (n. 1608).

Este considerat întemeietorul biomecanicii.

1691: A murit Robert Boyle, fizician, chimist şi filosof irlandez; unul dintre întemeietorii chimiei moderne; a dat prima definiţie a elementului chimic (1661) şi a pus bazele analizei chimice calitative (n. 1627).

1705: A decedat infanta  portugheză Ecaterina de Braganza, soția regelui Carol al II-lea al Angliei; (n. 25 noiembrie 1638).

Caterina a introdus obiceiul de a bea ceai în Anglia, un obicei care era deja foarte popular printre nobilimea portugheză la momentul respectiv.

De-a lungul domniei sale, Carol a respins ferm ideea de a divorța de Catherine , care era catolica, chiar și atunci când Parlamentul a exercitat o presiune pentru a da naștere sau de a declara un succesor protestant.

La moartea lui Carol al II-lea la 16 februarie 1685, Caterina a rămas în Anglia în timpul domniei lui Iacob al II-lea al Angliei și s-a întors în Portugalia în timpul domniei lui William al III-lea și Maria a II-a, după Revoluția glorioasă.

Caterina s-a îmbarcat la 29 martie 1692 spre Spania. S-a stabilit la Lisabona în 1693, la palatul Bemposta. Și-a asumat regența de două ori: în 1704 când Petru al II-lea al Portugaliei s-a dus la război pentru succesiunea la tronul Spaniei și în 1705 când regele a fost bolnav.

A murit la Lisabona în 31 decembrie 1705 și a fost înmormântată la Mănăstirea Jerónimos, în Belém, Lisabona

 1719: A murit John Flamsteed, primul astronom regal al Angliei;(n. 1646).

A organizat Observatorul astronomic de la Greenwich (fondat în 1675) unde a efectuat aici primele observaţii astronomice reale folosite de Newton în elaborarea teoriei gravitaţionale și a întocmit un catalog al stelelor.

1842: S-a nascut  la Trifeşti, judeţul Iaşi, scriitorul şi profesorul universitar  român Iacob Negruzzi.

Iacob Negruzzi a fost  secretarul “Junimii” şi redactorul “Convorbirilor literare”, preşedinte al Academiei Române (1910-1913 – 1923-1926); (d.6 ianuarie 1932).

1852: Este inaugurat solemn Teatrul cel Mare (Teatrul Naţional) din Bucureşti, Muntenia.

Teatrul Naţional din Bucureşti, 27 martie 1918 foto: andreas-praefcke.de

  Primul director al teatrului a fost  Costache Caragiale. Prin proporţiile şi amenajările interioare era, la acea dată, al treilea din Europa. S-a jucat vodevilul franţuzesc „Zoe sau Amor românesc”, pe muzica lui Ioan Andrei Wachmann (în rolurile principale – Costache Caragiali şi Nini Valéry).

Deschiderea teatrului nu s-a făcut cu o piesă românească, deoarece Rusia (puterea protectoare) şi Turcia (puterea suzerană) nu au permis acest lucru.

În 1864, Teatrul cel Mare din Bucureşti, devine printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Kogălniceanu,Teatrul Național, instituţie publică de cultură după ce „s-a hotărît să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională ”.

În anii 1916 – 1918, în timpul Primului Război Mondial, Trupa Teatrului Naţional s-a refugiat la Iaşi.

La data de 24 august 1944, clădirea Teatrului Naţional din Calea Victoriei a fost distrusă de bombardamentele aviației germane.

1855: S-a născut poetul italian Giovanni Pascoli; (m. 1912).

1857: Orașul Ottawa a fost desemnat de catre regina Victoria a Marii Britanii, capitala a Canadei.

1866: Avocatul român Ioan Raţiu  a prezentat  la Viena împăratului Austriei, o petiţie  (redactată de George Bariţiu şi semnată de 1493 de intelectuali, negustori, industriaşi şi agricultori români), în care exprima protestul împotriva votării de către Dietă a alipirii Transilvaniei la Ungaria.

1869: S-a nascut Henri Matisse, pictor impresionist, iniţiatorul fovismului. A fost autorul celebrului tablou “Ie românească” (d.03.11.1954).

  Fiu al unui negustor de grâne, Matisse  s-a nascut in localitatea Chateu-Cambresis, si si-a descoperit pasiunea pentru desen la varsta de 20 de ani, astfel ca s-a inscris la Academia Julian din Paris, chiar daca initial se gandea sa studieze Dreptul.

S-a perfectionat  la Scoala de Arte Frumoase, unde l-a avut ca dascal pe pictorul Gustave Moreau.

Foto:  Henri Matisse, La Blouse Roumaine

 In 1905 isi expune lucrarile la Salonul de Toamna de la Paris, alaturi de Andre Derain, Maurice de Vlaminck, Albert Marquet, reusind sa scandalizeze criticii din cauza stilului abordat.

 Louis Vauxcelles, unul dintre critici, a denumit sala in care au fost expuse tablourile “cusca fiarelor salbatice” (“la cage aux fauves”), care a dat si numele curentului initiat de pictori: fauvism.

Prietenia care l-a legat de artistul roman Theodor Pallady i-a inspirat lucrarea “Bluza romanească”, în care era infaățișată o tânără imbracată cu ie.

Dupa încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial a continuat să experimenteze noi stiluri si, chiar dacă era slăbit din cauza bolii, a lucrat pina în ultimele clipe de viață.A decedat in toamna anului 1954 in urma unui atac de cord.

1872: A murit dramaturgul și prozatorul Aleksis Kivi, considerat întemeietorul teatrului național finlandez;(n. 1834).

1877: A murit pictorul, desenatorul şi litograful francez  Gustave Courbet; (n. 10.06.1819).

 

1879: Inventatorul Thomas Edison a facut prima demonstratie publica a modului in care functioneaza lampa electrica, aceasta aducandu-I porecla de “vrajitorul din Menlo Park”, dupa numele localitatii unde isi avea laboratorul.

1880: S-a nascut George Marshall, general şi om politic american, iniţiator al Planului ce-i poartă numele, plan care prevedea acordarea de ajutoare gratuite naţiunilor europene după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial (1948-1952), în vederea relansării economice a acestora.

A fost secretar de stat al  S.U.A., laureat al Premiului Nobel pentru pace pe anul 1953, initiator al  Planul Marshall de ajutorare a Europei distruse de razboi; (d. 16.10.1959).

1882: A murit Leon Gambetta, unul dintre fondatorii celei de a treia Republici Franceze (1875); (n. 02.04.1838).

1889: S-a stins din viaţă  la Iaşi, marele povestitor român Ion Creangă.

  Ion Creangă  s-a nascut la 1 martie 1837 la Humuleşti, jud.Neamţ, in  Moldova,  in  ziua de 10 iunie 1839 (1 martie 1837, conform altor surse) si a fost primul copil al lui Stefan a Petrei Ciubotariu si al Smarandei Creanga.

 Dupa ce a absolvit scoala primara, in 1854 s-a inscris la Seminarul teologic de la Socola – Iasi, iar cinci ani mai tarziu a devenit diacon, insa, in paralel, a fost si invatator.

In 1871, a fost raspopit din cauza unui conflict cu autoritatea bisericeasca si, tot atunci, a inceput sa scrie la insistentele prietenul sau Mihai Eminescu, care l-a si introdus in societatea „Junimea”.

Experienta de la catedra l-a determinat sa scrie o serie de manuale scolare si povestiri didactice, pentru ca incepand din 1876 sa isi publice lucrarile care l-au consacrat. Starea sanatatii sale s-a deteriorat brusc in 1885, iar scriitorul s-a retras la Ticau, in Iasi, unde s-a si stins din viata.

A fost  foarte popular  datorită măiestriei cu care a scris basmele și povestirile sale si mai ales opera  sa autobiografica  Amintiri din copilărie.

Este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române.

1894: S-a născut  Alexandru Marcu, profesor român, savant italienist, traducător, membru corespondent (1940) al Academiei Române, subsecretar de Stat în Ministerul Propagandei, în Guvernul condus de Ion Antonescu.

A murit dupa arestarea sa de catre Securitatea comunista în închisoarea de la Văcăresti; (d.27.02.1955).

1903: S-a nascut  Ilarie Voronca, poet avangardist (“Ulise”, “Zodiac”, “Act de prezenţă”); (d.05.04.1946).

1904: A avut loc prima celebrare a Revelionului in Times Square, azi Longacre Square, din New York.

1905, 31.XII. /1906, 13.I: A murit fizicianul rus Aleksandr Popov; (n. 1859). A inventat antena de radiorecepţie (1895) şi a realizat (1896) primul aparat de recepţie radiotelegrafică.

1913: In România, guvernul condus de Titu Maiorescu demisionează.

1916 (31 decembrie/13 ianuarie 1917): A avut loc cel mai grav accident feroviar din istoria României, soldat cu peste 1000 de morți, petrecut în gara Ciurea, la sud de Iași, pe calea ferată Bârlad – Iași.

În ciuda numeroaselor apeluri pentru identificarea victimelor, doar foarte puține au fost identificate. Trupurile extrase dintre resturile de metal contorsionat ale garniturii au fost inhumate într-o groapă comună uriașă, situată la aproape 500 de metri de gară, mormântul existând și în ziua de astăzi.

În accident a pierit Vasile Cantacuzino, locotenent în armata română, fiul lui Matei B. Cantacuzino și a fost rănit marele istoric român Vasile Pârvan.

Absența unei anchete oficiale nu a permis elucidarea cauzelor acatastrofei din gara Ciurea, astfel încât cauzele exacte ale acestui accident feroviar nu se cunosc nici până astăzi.

Cea se știe este faptul că trenul încărcat până la refuz cu refugiați civili și militari nu a reușit să frâneze și să se evite coliziunea cu un convoi de vagoanel cu păcură care staționau pe linie. 

Nu se știe de ce frânele nu au putut fi acționate și nici de ce linia era ocupată de garnitura de cisterne, când aceasta trebuia să fie liberă.

Se bănuiește că unul dintre pasagerii din primele două sau trei vagoane a închis robinetul de aer comprimat din greșeală și aerul nu s-a putut propaga către frânele celorlalte vagoane.

Această catastrofă feroviară a fost cel mai grav accident de acest gen petrecut în România și al treilea ca mărime la nivel mondial.

1919: S-a născut Artur Fischer, lăcătuş şi inventator german;(m. 2016). A înregistrat peste 1.100 de brevete de invenţie, printre care: primul bliţ sincronizat pentru o cameră foto, diblul din plastic pentru prinderea holţşuruburilor în perete, kiturile de modelism Fischertechnik, duzele de ventilaţie etc; în 1948 şi-a înfiinţat propria companie, Fischer Group, care are acum 42 de subsidiare internaţionale.

1925: În România, Consiliul de coroană a ratificat renunţarea prinţului Carol  la succesiunea tronului în favoarea fiului său Mihai.

1930: Este promulgată în România Legea pentru reducerea lefurilor salariaţilor publici în valoare de circa 10%, aplicată începând din ianuarie 1931. Legea este cunoscută ca “prima curbă de sacrificiu“.

1935: S-a născut Salman bin Abdulaziz Al Saud, regele Arabiei Saudite din 2015.

1936: Biochimistul american John Cowdery Kendall a descoperit cortizonul.

1937: S-a nascut Anthony Hopkins, actor actor englez (Premiul Oscar pentru filmul ”Tăcerea mieilor”; “Legendele Toamnei”, Rămăşiţele zilei”).

1938: Celebrul test cu fiolă, efectuat pentru depistarea şoferilor aflaţi în stare de ebrietate, a fost introdus pentru prima dată, în Indianapolis (SUA).

1944: În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Ungaria a declarat razboi Germaniei naziste, țară cu care până atunci se aflase în strânse relații de alianță.

1946: Presedintele american Harry Truman a declarat oficial, după capitularea Japoniei imperiale, sfârşitul celui de–al II–lea Război Mondial.

1948: S-a născut  renumita cântareață americană Donna Summer, ( LaDonna Adrian Gaines. (a decedat la 17 mai 2012).

1956: S-a difuzat prima emisiune de televiziune din Romania.

A fost prima transmisiune alb-negru  a Televiziunii Române,care la început avea un timp de emisie de 21 de ore pe lună.

Primele emisiuni au fost transmise în direct cu prilejul Revelionului, dintr-un studio improvizat din Str. Moliere, aflată în apropierea sediului actual al TVR.

Radioteleviziunea Română era condusă de un comitet numit de Consiliul de Miniştri, avea în jur de 150 de angajaţi şi un singur car de reportaj.

Pe 23 august 1983, cu ocazia festivităţilor prilejuite de Ziua Naţională, Televiziunea Română făcea prima transmisie color oficială.

1956: S-a născut  actorul american Val Kilmer.

1961: S-a pus punct Planului Marshall, in cadrul căruia au fost distribuiţi peste 12 miliarde de dolari pentru reconstruirea ţărilor europene afectate de război.

1963: S-a destramat Federaţia Centrafricană, pe teritoriul ei luând naştere   trei state: Zambia, Malawi si Rhodesia.

1968: A avut loc primul zbor al supersonicului sovietic , Tupolev Tu-144, cunoscut mai ales sub deumirea de „Concordski” şi prezentat în premieră, în 1971, în cadrul unui salon aviatic desfăşurat la Paris.

1981: A murit  Constantin Rădulescu, fotbalist și antrenor de fotbal român, care a antrenat Echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1930, 1934 și 1938.

 A avut un rol important în cadrul Federației Române de Fotbal între anii 1923 și 1938; (n. 05.10.1896).

1989: Un comitet de initiativa format din membri PCR a lansat un apel catre toti romanii care au avut “carnet rosu”, sa sprijine convocarea unui congres extraordinar care sa hotarasca autodizolvarea acestei formatiuni politice si predarea patrimoniului acesteia.

1989: A fost abolita pedeapsa cu moartea in România.

1989 : A fost emis Decretul-lege nr. 8, privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in România; a fost emis Decretul-lege nr. 10, privind constituirea, organizarea si functionarea Guvernului României.

1990: Sahistul rus Garri Kasparov si-a pastrat titlul de campion mondial , dupa ce l-a invins pe Anatoli Karpov.

1992: Republica Federativă Cehă şi Slovacă îşi înceta existenţa, potrivit Legii constituţionale privind dispariţia RFCS, succesoare ale fostei Cehoslovacii, ca state independente, devenind Republica Cehă şi Republica Slovacă.

1997: A murit intr-un  accident de ski, Michael Le Moyne Kennedy, fiul lui Robert F. Kennedy; (n.27.02.1958).

Michael LeMoyne Kennedy (n.27 februarie 1958 ), a fost al șaselea din cei unsprezece copii ai lui Robert F.Kennedy si ai sotiei acestuia Ethel Skakel.

1999: Boris Elțîn a demisionat din functia  de sef al statului rus, presedintia Rusiei fiind preluată de  prim-ministrul Vladimir Putin.

 

1999: Canalul Panama a trecut complet sub jurisdictia statului Panama (inclusiv toate terenurile adiacente canalului cunoscute sub numele de Zona Canalului Panama). Retrocedarea  s-a facut in baza acordului din anul 1977 dintre cele doua țări, cunoscut sub numele de Tratatul Torrijos- Carter.

Canalul Panama (care traversează istmul Panama, din America Centrală, şi leagă oceanele Atlantic şi Pacific) a trecut sub deplina suveranitate a Republicii Panama, jurisdicţia generală asupra zonei Canalului (în domeniile administrativ, civil şi penal) fiind transferată de SUA autorităţilor panameze. Canalul Panama a fost construit între anii 1881 şi 1914. La data de 18.XI.1903, guvernul panamez a concesionat pe timp „nelimitat” Statelor Unite construirea, exploatarea şi controlul asupra zonei canalului interoceanic, fapt ce i-a nemulţumit pe panamezi şi a determinat derularea, de-a lungul anilor, a numeroase negocieri, finalizate cu Tratatul Torrijos-Carter.

2001: A murit istoricul de teatru Ion Zamfirescu, personalitate de frunte a culturii române, („Istoria universală a teatrului”, „Teatrul european în secolului european în secolul luminilor”);(n.07.08.1907).

2004:A fost inaugurat  oficial la Taipei, în Taiwan, cel mai înalt  zgârie-nori din lume  la acea dată, care avea 509 metri.

A fost depasit in anul 2010 de cladirea Burj Khalifa din Dubai, care a ajuns la 829,8 m în înălțime.

2011: S-a încheiat prezenţa americană în Irak (începută în martie 2003), instituită sub denumirea de „Ziua Irakului”.

2015 : A decedat artista,cântăreața și compozitoarea americană Natalie Cole; (n. 1950).

2018:A murit cântăreaţa franco-israeliană Maya Casabianca (nume la naștere: Margalit Azran), celebră în anii ’60 ai secolului trecut atât în Franţa cât şi în ţările arabe (n. 1941, în Maroc).

2019: În orașul Wuhan, provincia Hubei, din China au fost raportate primele cazuri de îmbolnăviri cu coronavirus. Pandemia de coronavirus 2019–2020 a început pe 12 decembrie 2019, când în centrul orașului chinez a apărut un grup de persoane cu un tip de pneumonie de cauză necunoscută, legată în principal de proprietarii de tarabe care lucrau la piața de pește Huanan, care vindeau și animale vii. O săptămână mai târziu, pe 7 ianuarie 2020, autoritățile chineze au confirmat că au identificat un nou virus, de tipul coronavirusurilor, o familie de virusuri din care face parte și răceala obișnuită, dar și SARS și MERS.

Noul virus a fost numit temporar „2019-nCoV”. Pneumonia părea să nu aibă o cauză clară, iar vaccinurile sau tratamentele existente nu erau eficiente. Virusul prezenta dovezi de transmitere de la persoană la persoană, iar rata de transmitere (rata infecției) a escaladat la jumătatea lunii ianuarie.

Perioada de incubație (perioada de la expunere până la apariția simptomelor) este de aproximativ două săptămâni, iar simptomele includ febră, tuse și dificultăți de respirație. Începând cu 24 ianuarie 2020, au avut loc 26 decese, toate în China și existau dovezi că se transmite de la om la om. De asemenea, au fost semnalate cazuri confirmate în Thailanda, Coreea de Sud, Japonia, Taiwan, Macau, Hong Kong și Statele Unite. Primul deces confirmat din cauza infecției cu coronavirus a avut loc, în China, la 9 ianuarie 2020.

La 23 ianuarie 2020, centrul Wuhan a fost plasat în carantină și au fost suspendate toate mijloacele de transport în comun. La aceeași dată, Organizația Mondială a Sănătății a decis să nu declare o urgență internațională pentru sănătate, însă, în urma amplorii pe care a luat-o la nivel mondial, pe 11 martie Organizația Mondială a Sănătății a declarat că focarul de coronavirus a devenit o pandemie.

Ulterior, acest nou coronavirus s-a dovedit a fi similar cu sindromul respirator acut sever (SARS-CoV) și a fost denumit SARS-CoV-2, iar boala COVID-19 (CO-corona, VI-virus, D-disease, descoperită în 2019).

Primele cazuri de coronavirus din România au fost confirmate pe 26 februarie, epidemia făcând până în prezent peste 14.000 de victime.

 2020: După ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, perioada de tranziție pentru negocierile privind o relație viitoare expiră la această dată.

Calendar creștin ortodox

Sfânta Cuvioasa Melania Romana

 

Sfânta Cuvioasa Melania Romana s-a născut la Roma intr-o familie de nobili,  in a doua jumatate a secolului  al  IV-lea.  A fost silita  de catre parintii sai  sa se casatoreasca cu un tanar nobil, Alpinian, cu care a avut doi copii.Dupa nasterea celui de-al doilea copil, Melania si Alpinian au hotarat sa stea  impreuna doar ca frate si sora. 

Dupa o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la Domnul.

Atunci au hotarat sa imparta averea  saracilor, bisericilor si manastirilor.Au calatorit in multe tari si cetati, facand pretutindeni danii.  I-au vizitat pe parintii pustia egipteana, invatand mult si zidindu-se sufleteste din convorbirile cu ei. Cuvioasa Melania postea foarte strict, avea randuiala de rugaciune si citea mereu in intregime toate Sfintele Scripturi.Sosind la Alexandria, ei au primit binecuvantarea  Sfantului  Chiril.

Dupa aceea,  au calatorit la Ierusalim si s-au stabilit la Muntele Maslinilor. Acolo Cuvioasa Melania  a trait  intr-o pestera  vreme de paisprezece ani.

A intemeiat o manastire de barbati si o alta de femei.

La chemarea unei rude de-a ei, cuvioasa  a calatorit la Constantinopol si l-a convertit la credinta crestina pe senatorul pagan Volusian. 

S-a intors la Muntele Maslinilor, unde a trecut la Domnul in anul 439.

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE –  TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Crestin Ortodox;
3. e.maramures.ro;
4. Istoria md.;
5. Istoriculzilei blogspot.com;
6. Mediafax.ro;
7. Wikipedia.ro;
8. Rador.ro;
9. Cinemagia.ro.